572 matches
-
M-am auzit înghițind în sec. Vivian avea nefireasca abilitate de a face ca până și numele meu să sune ca o insultă abjectă. — De ce sunt eu singura de aici care pricepe? a țipat ea de peste birou. Ochii ca de jad îi scăpărau. În nouăzeci și nouă la sută din cazuri, Vivian recurgea la una dintre cele trei tirade preferate: 1) De ce sunt eu singura care pricepe; 2) Eu nu sunt nenorocita de maică-ta; 3) De ce trebuie eu să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
avea de cerut sfaturi. — Știi, pe acolo, lângă școală... Într-un bloc mai vechi. Un prieten. Adică nu, nu prieten. O cunoștință. O veche cunoștință a fratelui meu. Domnul profesor s-a aplecat, zile de-a rândul, spre urechiușa de jad a paparudei. Gina venea dintr-o comunitate veche, cu o lungă experiență a adaptării. De la ea se putea obține un sfat util, nu-i așa... Într-adevăr, colega nu părea mirată de neverosimila transformare a bufonului, nimic nu o mira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-mi o șansă. Cchipul tău alb de pudră își râde... Directorul recită o arie de pe la mijlocul piesei. Roșul trebuie să mai învețe de la buzele tale. Yunhe deschide gura și își lasă vocea să-i răsune. Carne de zăpadă, oase din jad, vis al visurilor tale, inegalabilo, nu ești făcută pentru lumea aceasta. Când cortina se ridică, eu sunt una cu rolul. O, cât de extraordinar mă simt! Obrajii îmi ard și mă mișc pe scenă cu ușurință. Sunt născută pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Fairlynn. Un eseu. Jiang Ching a bănuit că era o scrisoare de dragoste într-un cod secret. Președintele Mao a fost luminat de narațiunea romanului clasic Visul din Camera Roșie. Protagonistul, Baoyu, nu putea fi despărțit de o bucată de jad cu care se născuse. Jadul era rădăcina vieții lui. În cazul lui Mao, jadul său este inima poporului chinez. De ce Baoyu iubitul? se întreabă Jiang Ching. Oare Fairlynn încearcă să fie Taiyu, singurul suflet din conac care îl înțelege pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a bănuit că era o scrisoare de dragoste într-un cod secret. Președintele Mao a fost luminat de narațiunea romanului clasic Visul din Camera Roșie. Protagonistul, Baoyu, nu putea fi despărțit de o bucată de jad cu care se născuse. Jadul era rădăcina vieții lui. În cazul lui Mao, jadul său este inima poporului chinez. De ce Baoyu iubitul? se întreabă Jiang Ching. Oare Fairlynn încearcă să fie Taiyu, singurul suflet din conac care îl înțelege pe Baoyu? Azi-noapte am avut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un cod secret. Președintele Mao a fost luminat de narațiunea romanului clasic Visul din Camera Roșie. Protagonistul, Baoyu, nu putea fi despărțit de o bucată de jad cu care se născuse. Jadul era rădăcina vieții lui. În cazul lui Mao, jadul său este inima poporului chinez. De ce Baoyu iubitul? se întreabă Jiang Ching. Oare Fairlynn încearcă să fie Taiyu, singurul suflet din conac care îl înțelege pe Baoyu? Azi-noapte am avut un vis groaznic, în care degetele închise la culoare, pătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mă țin de titlul meu. Nu voi lăsa ca magia personajului meu să se estompeze. Speranța mă ghidează, iar răzbunarea mă motivează. Kang Sheng este un om al obsesiei. E cunoscut pentru caligrafia sa ambidextră. De asemenea, colecționează sculpturi din jad, bronz și piatră. Odată, a remarcat că tușele marelui poet și caligraf Guo Mou-rou sunt „mai proaste decât ceea ce pot să scriu eu cu piciorul”. Nu este o exagerare. Când Kang Sheng vorbește despre artă, e un savant de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și mantila din nurci siberiene, femeia privi mulțumită în jur. Hotărât lucru, aici se afla pe teritoriul Franței! În toate lucrurile regăsea acel aimer la bonne chère din saloanele pariziene. Căldura focului, canapelele confortabile, draperiile din catifele moi, în culoarea jadului, cofeturile fine de pe măsuță, carafa prinsă în rețeaua argintului filigranat și, desigur - cum ar fi putut să uite? - manierele valetului, tonul și expresivitatea gesturilor, folosirea inteligentă și provocatoare a pauzelor pe fondul banal, cu totul convențional al conversației. Avertizată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai puțin bucuros după ce-l vei fi auzit: Cârmuitorul Dreptcredincioșilor vă roagă să-l iertați, nu poate să consimtă la cererea care a fost Înălțată până la el. Vizirul nu se arătă mișcat de veste; Își Înșira mai departe mătăniile de jad. Deci, spuse el, vei străbate coridorul acesta, vei trece de poarta cea Înaltă de colo și Îi vei vesti stăpânitorului Irakului, al Farsului, al Khorasanului și al Azerbaidjanului, cuceritorului Asiei, paloșului care apără Credința adevărată, protectorului tronului abbasid: „Nu, califul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în centru, înfășurată în noapte ca într-o gogoașă de mătase, ești Tu, așa cum nu te știe nimeni, tu cu fălcile pline de colți strâmbi și curbați, tu cu nările dilatate, aruncând jerbe de flacără, tu cu solzii tăi de jad mistuitor, cu aripi de diavol, cu coadă de anacondă. Tu, înfășurată în duhoarea ta de sulf, tu printre ciolane și tigve... Tu, în tăcerea ta de femeie, în necomunicarea ta, în violență și-n frică. Seara l-am luat din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
primă vedere. în acest spațiu geografic foarte restrâns, și-au găsit locul potrivit specii de plante dintr-un perimetru foarte amplu: America de Sud, Asia, Africa, Europa. Arbuști ornamentali multicolori, trandafiri Îîntre care unul de... porțelană, liane mov sau de jad, azalee, camelii și multe, multe altele induc impresia că Réunion e un fel de grădină botanică. Dar cu exponate în spații deschise, nu în sere. Legumele și fructele care fac deliciul consumatorilor s-au adunat și ele de pe tot globul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
prins privirea poeta bătrînă, privirea mi- a prins-o În apele inelului său gros, În mica mlaștină portabilă de pe inelul său. Mă joacă acolo-n smîrcuri, mă foarfecă prin tehnici numai de ea știute, mă țintuiește pe o masă de jad... Știe bătrîna poetă cum se face neomul dintr-un om. Mestecă-n ceașca de cafea, ca și cum ar Învîrti cu lingurița prin sărurile marilor incunabule, mă rotește cu degetul după sistemul ei planetar, Îmi farmecă și desfarmecă ganglionii, Începe să murmure
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Ah, domnule, nu- s om rău, dar am pierdut lumina". Da, am pierdut cu toții lumina, diminețile, sfânta nevinovăție a celui ce se iartă pe sine. Uitați-vă cum ninge. Trebuie să ies! Orașul Amsterdam adormit în noaptea albă, canalele de jad întunecat sub podurile mici încărcate cu zăpadă, străzile pustii, pașii mei înăbușiți: voi întâlni, pentru o clipă, neprihănirea, ce va pieri o dată cu noroiul de mâine. Vedeți fulgii uriași ce se zbârlesc lovindu-se de geam? Sunt porumbeii. S-au hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
În ce lume era posibil să fi scris o carte atât de proastă ca aceea despre care tocmai citise? Se uită înapoi, peste umărul drept. Golful Setauket strălucea, scânteietor în lumina soarelui de prânz. Pe apa albastră cu reflexe de jad fremătau aripile întinse ale micilor bărci cu pânze. Într-o astfel de zi se poate întâmpla orice. Feribotul Bridgeport-Port Jefferson mugea în depărtare, un animal migrator măreț anunțându-și intrarea în port. Iubea viața pe care o ducea aici. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
șah, și-și schimbau între ei sandalele. Totdeauna gândise că maică-sa, preoteasa, va ajunge la Dumnezeu și va sta ca o porumbiță pe toiagu-nverzit al lui Zarathustra. O văzuse mereu ca pe Farah ori ca pe o pisică de jad răsfățându-se pe o consolă de aur. O crezuse nemuritoare. Când venea de la școală, alerga să i se furișeze în pat, să-i miroasă pernele și să tragă pe nări parfumul dulceag, care îi stăruia între haine. Nu îl mângâia
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe umerii lați. Ca toate femeile din familia Kazanci, Zeliha fusese dăruită din naștere cu un păr cârlionțat, negru ca pana corbului, Însă, spre deosebire de celelalte, Îi plăcea să-l poarte așa cum era. Din când În când, ochii ei verzi ca jadul, de obicei larg deschiși și debordând de o inteligență sclipitoare, se micșorau, preschimbându-se În două linii Înguste ce dădeau la iveală o indiferență totală, inerentă doar pentru trei categorii de oameni: naivii fără speranță, solitarii fără speranță și optimiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Feride. Îi plătim orele de balet și Învață În același timp și baletul și franceza. Economisim o grămadă de bani! Toată lumea a dat aprobator din cap - toată lumea În afară de mătușa Zeliha. Cu o lucire sceptică În adâncul ochilor ei verzi ca jadul, și-a apropiat fața de cea a fiică-sii și a zis cu o voce abia auzită: — Arată-ne! — Ești nebună? a sărit Asya. Nu pot să fac chestiile alea aici, În mijlocul livingului! Trebuie să fiu Într-o sală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu ai nici un motiv sau nici o pricepere ca să practici arta devenirii, atunci există pur și simplu. — Asya!!! Ușa s-a dat de perete și mătușa Zeliha s-a năpustit Înăuntru cu ochii ei verzi scânteind ca două bucăți rotunde de jad. — Câți soli mai trebuie să-ți trimitem la capul patului ca să te facem să ni te-alături? Articolul Șapte: Dacă nu ai nici un motiv sau nici o pricepere ca să exiști, atunci pur și simplu rezistă. — Asya!!! — Ce e?!!! Capul Asyei s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de gând să ceară ceva În plus. Allah, dă-mi știința, fiindcă nu mă mai pot Împotrivi dorinței de-a ști, Însă dă-mi și puterea de-a Îndura toată știința asta. Amin. Scoate dintr-un sertar un rozariu de jad și mângâie mărgelele. Bine atunci, sunt gata, hai să-ncepem. Allah să mă ajute! Atârnată de raftul de cărți pe care se află lampa cu gaz, doamna Sweet se strâmbă, nemulțumită de rolul de observator care s-a trezit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sub nas, mătușa Zeliha a Închis ochii arătând ca o statuie avangardistă care nu avea nici o șansă să fie expusă Într-un muzeu tradițional: Femeia Care Nu Putea Să Plângă și Ceapa. Mătușa Zeliha a deschis ochii ei verzi ca jadul și și-a stors o lacrimă. Ceapa avusese efect. — Bine, a dat aprobator din cap mătușa Banu. Haideți, trebuie să mergem toate În living. Probabil că oaspeții se Întreabă unde le sunt gazdele, lăsându-și mortul singur. Așa a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Și atât de tainic Se-aprinde iar pe cer. Și cu noua lumină Sclipește ca un strop Ce parcă are mină Pe vârful unui plop. Până la amiază Pământul ocrotit Încet, încet vibrează Adânc și liniștit. Două rândunele Două rândunele de jad Deasupra noastră încet cad Din cer coborând, Spre noi parcă râzând. Sunt semnul primăverii În miezul serii Sunt un semn la bucuriei Și totodată al armoniei. Aș vrea să nu mai plece De parcă s-ar întrece Cu timpul fugar Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o mantie gri negricioasă. Iar cel din urmă, care era cel mai tânăr dintre toți se numea Catarsis și avea elementul de lumină. Apariția lui spectaculoasă, de o strălucire intensă fascina totul, iar praful magic ținut într-o inimă de jad îi dădea o importanță și mai mare în rândul celorlalți. Ei se certau pentru întâietatea la tron, doar cel de lumină era tăcut. Vrăjitorii aveau un glob mistic al binelui care ar putea să aleagă cine va lua pe Hemolot
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Asociația Paul Revere a Militanților Albi Ne-evrei, o svastică din diamante montată în onix, făcută cadou în 1939 de baronul Manfred Freiherr von Killinger, pe atunci consul general al Germaniei la San Francisco, și un vultur american sculptat în jad și montat în argint, un exemplar de artă japoneză, dăruit de Robert Sterling Wilson. Wilson era Fuehrer-ul negru al Harlem-ului, un om de culoare, care intrase la închisoare în 1942 ca spion japonez. Mâna lui Jones încărcată de inele s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
trei minute, dispozitivul fu refăcut în varietatea sa, ce sugera, delicat, o delegație. Cu un pas înapoi și țăcănind trei cupe și-o fiolă de șampanie pe-un talger cizelat în argint, Cocondy. În avantposturi, susținând o casetă, probabil, din jad, aviatoarea, care nu ezită să redeclanșeze ostilitățile. - Domnule Floyd, din această clipă, te încunoștințez oficial asupra răspunderii ce îți revine. Acesta este testamentul lui Pink Robin Floyd și foarte probabil, îți este adresat! - Mie? - Da, Așa cred. Așa credem. Floyd
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
această clipă, te încunoștințez oficial asupra răspunderii ce îți revine. Acesta este testamentul lui Pink Robin Floyd și foarte probabil, îți este adresat! - Mie? - Da, Așa cred. Așa credem. Floyd primi caseta și îi pivotă, cu îndemînare, capacul. Era din jad. 249 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Îl scârbiseră, îl încîntaseră și acum, din nou, îl scârbiseră. Urmărea doar cum să le bage adresa sa sub nas, pentru a-și încasa cândva onorariul, și apoi s-o întindă. Probabil că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]