3,184 matches
-
ei ?i lumina lunii ce deseneaz? „peste vârfuri" traiectoria eternei „treceri" a universului reveleaz? un alt orizont al cunoa?terii din poezia eminescian?: „Mesajul s?u (al cântecului cornului), În care vibreaz? totu?i notă de voluptate care devine « dulce jale », este acela la care a consim?it supus? inima Isoldei ?i inima lui Tristan: ?i durerea iubirii poate deveni o form? de cunoa?tere că experien?? a timpului, ? i ?? ne duc? la o mai Înalt? revelă?ie a fiin? ei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În ape de izvor („pe ape diafane / I?i limpezesc În tremur pe rând a lor icoane") scânteind printre crengile copacilor („Printre crengi scânteie stele / Farmec dând c???rii strâmte"), ori luminând mersul turmelor („Sară pe deal buciumul sun? cu jale / Turmele-1 urc, stele le scap???-n cale"), asemenea unor boabe de rou? preș?rate pe pânză cerului („Stelele nasc umezi pe bolta senin?"), b?tând, preschimbate În gânduri, la poarta ve?niciei („Pref? cute-n stele de-aur merg pân
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
fetiță. EDUARD: Dar ea nu vrea să se înscrie nicăieri! Zice că nu vrea să mai învețe. GETA: Eu o înțeleg perfect. EDUARD (oftează): Și eu. Sonia intră mai liniștită, dar tot smiorcăindu-se puțin. Cei trei o privesc cu jale. Bunica se duce s-o sărute compătimitor. BUNICA: Studenta bunicii! Cît ai slăbit de cînd înveți! (Mamei) N-o mai lăsa, dragă, să se obosească atît cu facultatea. EDUARD: Las-o că nici n-a început. SONIA (Bunicii): Despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
birza. Și clopoțeii..." Întîmplarea se petrece în textul pentru teatru Mereu Electra și nu este scutită de consecințe, deoarece faimoșii detectivi au tot felul de șocuri, printre care și acela că fiica lui Agamemnon nu este Electra, cea întrupată din jale este... Acrivița, și nici Clitemnestra nu este chiar Clitemnestra, i se spune Mița, (care acum "trebuie să fie dincolo de Filiași, în Orient-Express"), a plecat cu șeful gării, Bibicul ("Mangafaua eu"... eu sînt" recunoaște Agamemnon), deși după cum se demonstrează cu probe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
soluția Electrei, ea este setoasă de sînge, Răzbunătoarea Acriviță nu va mai putea fi oprită și ucide, pe lîngă Filiași, cuplul adulter. Moment de reflexivitate și mai ales de compasiune pentru Acrivița-Electra, a inspectorului O'Neill, "transferat din State": "Din jale se-ntrupează fata asta. Boboc!". Ar trebui să ne luăm cuvintele din predoslovia lui Horia Gârbea: "ironie mereu și mereu parodie!" și să închidem subiectul. Nu-i pot acorda șansa, necondiționat. Doamna Bovary sînt ceilalți, Pescărușul din livada de vișini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
aude la mai multe etaje, la "șomerul de la unu", cu nevasta plecată în Spania și o fiică puberă preluându-i atribuțiile conjugale. În peisajul acesta (sub)urban defilează și un cerșetor care scormonește prin gunoaie și cântă, ascuțit, cântece de jale, "lăutari" aruncând cu patimă zarurile, fete necoapte cărora golanii "le miră sub tricouri țâțișoarele calde și amețite", precum și o bătrână nebună, blândă, "cu patruzeci de chiuretaje la activ" și care murmură mereu, în drumurile ei prin cartier: "doucement, doucement". Reacțiile
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
aude la mai multe etaje, la "șomerul de la unu", cu nevasta plecată în Spania și o fiică puberă preluându-i atribuțiile conjugale. În peisajul acesta (sub)urban defilează și un cerșetor care scormonește prin gunoaie și cântă, ascuțit, cântece de jale, "lăutari" aruncând cu patimă zarurile, fete necoapte cărora golanii "le miră sub tricouri țâțișoarele calde și amețite", precum și o bătrână nebună, blândă, "cu patruzeci de chiuretaje la activ" și care murmură mereu, în drumurile ei prin cartier: "doucement, doucement". Reacțiile
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
pentru că sînt așa de bine instruiți încît, ca Maradona, au Mîna lui Dumnezeu. Și, tot ca Maradona, fură de la englezi". Acasă, în Țăndărei, profesorii au rămas fără elevi: "Toți au plecat - au plecat în Anglia", zice o dirigintă uitîndu-se cu jale la băncile goale. Primarul se plînge de ale lui: Cînd se îmbogățesc, oamenii ăștia le trimit bani rudelor să construiască vile cu lirele voastre sterline. Sînt 30 sau 35 ani de astfel de monstruozități în Țăndărei. Sînt atît de multe
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
pe care i-a provocat-o trădarea iubitului ei Solor, interpretat de John Kobborg, iar brațele ei ne-au povestit, fără vorbe, despre o suferință de neîndurat și ne-au cântat, cu fiecare freamăt al lor, un sfâșietor cântec de jale. Nu viteza amețitoare a turațiilor pe diagonală, nu tehnica ireproșabilă a întregii partituri de dans, nu munca imensă investită pentru a obține acest rezultat, și nici măcar calitățile fizice înnăscute nu contează la această artistă de excepție, ci toată bogăția ei
Mâinile care cântî și vorbesc by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8871_a_10196]
-
ce-și presimțea parcă sfîrșitul apropiat: "Tînărul cel mai tînăr din oamenii de la 1835 este mai bătrîn decît cel mai bătrîn dintre bătrîni", spunea el la 1851; și continua: "Să spui drept, răsipirea cea iute a trecutului mă umple de jale". în aceste două fraze din prima pagină a Studiei moldovene se află concentrat tot programul operei ulterioare a prozatorului. Am pronunțat de mai multe ori cuvîntul fragment; el definește, stilistic, proza în cauză. Nu e vorba doar de consecința unui
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
ale gorniștilor, trec la alte melodii. La un chef în cazarmă, ei pun să le cînte un recrut țigan, lăutar în viața civilă, care imită cobza cu o baionetă. Moș Teacă însuși, deplasat pe graniță la Kadikioi ascultă cîntecele de jale turcești ale unei Fatmé, vivandieră de vîrsta a treia. Pe front, Ștefan Gheorghidiu ascultă cîntece populare care îi ațîță dorul și neliniștea față de soția infidelă. Între liră și spadă există certe afinități. La I.L. Caragiale, Locotenent Mișu de la itendență interpretează
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
Rebreanu este un muzicant profesionist și porecla îi vine de la instrumentul de suflat cu care se produce. Muzică "ușoară", de mahala, se face din belșug în Groapa Cuțaridei, imortalizată de Eugen Barbu. Romancierul reproduce versuri numeroase de iubire, dor și jale (La șalul cel negru, pîngeam în tăcere). Versurile narează faptele eroilor care le ascultă, hoți și dezertori (Am fugit de la armată/ pentru-n puișor de fată). Aceștia se identifică pînă la plîns cu personajele cîntecelor. Studentul mutat în mahala, Pricopie
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
Fundația Culturală "Regele Mihai" și apoi profesor la Liceul "Dimitrie Cantemir". Stările sale sufletești și spirituale și le-a exteriorizat în volumul semnificativ intitulat Dincolo de pădure, din 1943, în care, notează Liviu Grăsoiu, "întâlnim un Emil Giurgiuca arzând realmente de jalea nenorocirii abătute asupra conaționalilor săi." După cel de-al Doilea Război Mondial, precizează autorul monografiei, când regimul comunist a supus literatura română coercițiunii nefaste a "realismului socialist", Emil Giurgiuca nu a mai publicat nici un volum, timp de douăzeci de ani
Destinul unui poet by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9820_a_11145]
-
cad... 1985 Treapta a XXVIII-a Până nu te-am iubit Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum din coasta lui Adam Zămislită fost-a Eva... Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum din jale, etern, Se-ntrupează Electra, Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum soarele poate răsări Fără a mai apune, Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum simpla ta prezență Umple infinitul Cosmos, Și cum ființa
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
ne vĆzum / Deși nu e decât femee, / E totuș altfel nu "știu cum." // Deaceea una-mi este mie / De ar vorbě, de ar tăce; / Dac' al ei glas e armonie, / E și 'n tăcere-i "nu știu ce." // Astfel robit de-aceeași jale / Petrec mereu același drum... / în taina farmecelor sale / E-un "nu știu ce" ș'un "nu știu cum". Mai întâi titlul: dezacord în Convorbiri literare, dar în Ediția princeps e chiar greșit: De-ori trece anii..., păstrat și în primul vers (în Sumar, însă
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
lanț, CNA fiind inactiv, iar la TV regulile nefiind respectate. Narcisa Iorga a scris, pe contul de Facebook, despre această situație critică. În plus, a făcut noi dezvăluiri și despre șefa CNA. "Vacante mici, vacante mari, CNA inactiv. La tv, jale. Reguli călcate în picioare. Se împlinește curând o lună de când am făcut apel la membrii CNA să ia o decizie: se delimitează de Lăură Georgescu sau o susțin. Tăcere. Cei trei membri semnatari ai apelului au rămas tot trei. Nimeni
Narcisa Iorga, dezvăluiri de la CNA: Laura Georgescu și-a schimbat tactica by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77356_a_78681]
-
cu ele (de înțeles: e criză de lemne). Iar după moartea bătrânilor neputincioși, o șatră de țigani ocupă și usucă pur și simplu curtea care, altădată, reprezenta centrul de lumină al Comoștenilor. Revenită în sat, Adela (Del) Nicolescu privește cu jale către casa părintească: "Curtea se întindea netedă, acum fără copaci și fără clădiri, ocupată de corturile costorarilor ca o tabără de război. Din fosta casă mai rămăseseră doar scara și zidul dinspre moară, ca un decor de teatru, cu fereastra
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
este pururi incert, apoi mama, ce naiba să-i faci, e sigură. Incertitudinea planează exclusiv asupra identității tatălui și, dacă Dumnezeu a lăsat pe lume această nedreptate, noi ne putem revolta în numele corectitudinii politice dar, din păcate, nu putem schimba nimic. Jale și prăpăd pentru adepții egalității sexelor: numai femeile pot naște, numai ele pot avea copii, eventual din flori. Sînt, iată, două mii și ceva de ani de cînd soția unui tîm-plar pe nume Iosif a zămislit un fiu printr-un act
Copii din flori în ultimii 2007 ani by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9644_a_10969]
-
cu o notă de umor involuntar (clubul de diamant, zice poetul, e "de golf sau de streap-tease, nici nu mai știu"), dar se salvează printr-un vers de o stranie, lapidară expresivitate ("Dresuri, și eresuri. Frumusețe, lesturi"), cu melodicitatea și jalea sfâșietoare ale cântecului popular. În fine, Lumea amăgitorului. 1. Dulce otravă ar fi putut să fie o bijuterie, dacă autorul n-ar fi conceput un final "autoironic" care distruge atmosfera și strică totul: "Viața mea s-a făcut un banc
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
genunchii strînși la piept și capul ascuns în brațele tăcute ale apei. Scena are o forță de sugestie extraordinară, corpul repliat fetal evocă reveria amniotică, starea de dinainte de memorie, de istorie, dar și posibilitatea de se naște din nou, din jale, așa cum sună titlul piesei dramaturgului american O'Neill. Efect chatartic are și muzica lui Patrice, care brizează momentele de nostalgie, de retragere, de fugă cu o violență al cărui sublim îl regăsim în electroșocul actului de creație. Julie se decide
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
o dată și pe ea... Altfel, se întristează și mai rău, și tristețea prea lungă se vindecă greu. Intră și rămâne în ochi ca la oameni. - Și-n glas, domnule... Știi că în ultima vreme, câteodată, începe să latre așa... a jale. Nu mult. Dar destul, ca să-mi bată inima, nu? parol! - Rezon! am făcut, sperând că-ntr-o zi tristețea să i se ducă din ochi...
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
dureros, ca un rămas bun fără de speranță dar, mai ales, ca un semn rău, un semn care, ca și cântecul de cucuvea, Îi prevestea Mariei că musai, În curând, se va Întâmpla o nenorocire asupra familiei sale, ceva plin de jale, o moarte, o Îmbolnăvire, pierderea cuiva foarte drag. De data aceasta nu a mai ieșit afară pentru a trimite mămăligă cu sare În direcția cucuvelei, dar a fost cuprinsă de un tremur și Începu să plângă din ce În ce mai Încet până când Victor
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mâinile, pentru că te-au așteptat întinse într-un gest de supusă rugă. (Ies încet. Fond muzical corn. Pe fond vocea Cântărețului orb.) CÂNTĂREȚUL ORB: Se tot duc, se duc mereu, / Trec în umbră, pier în vale, / Iară cornul plin de jale / Sună dulce, sună greu. Blându-i sunet se împarte / Peste văi, împrăștiet. / Mai încet, tot mai încet, / Mai departe, mai departe... // BUFONUL (la arlechin): Și-i învăluie Timpul, domn tuturor celor trecătoare. (Vine spre public.) Poate că povestea este partea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din huceaguri era însoțit doar de al femeilor care mânau dobitoacele la arat, iar bărbații cu plete colilii țineau de cornele plugului. I-auzi cucul, tată. Cântă altfel parcă - a grăit Ileana lui Petruță Cotruță către socrul său. Cântă a jale, Ileană. A jale cântă, bată-l să-l bată... Da’ ce-i vinovată pasărea, săraca? Cântă și ea pe limba ei. Așa o lăsat-o Dumnezeu. Doamne, de când o plecat Petruță și n-o scris un rând!... Unde o fi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
însoțit doar de al femeilor care mânau dobitoacele la arat, iar bărbații cu plete colilii țineau de cornele plugului. I-auzi cucul, tată. Cântă altfel parcă - a grăit Ileana lui Petruță Cotruță către socrul său. Cântă a jale, Ileană. A jale cântă, bată-l să-l bată... Da’ ce-i vinovată pasărea, săraca? Cântă și ea pe limba ei. Așa o lăsat-o Dumnezeu. Doamne, de când o plecat Petruță și n-o scris un rând!... Unde o fi, săracul? s-a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]