963 matches
-
simplu capriciu. De neiertat! Mă rog ca sufletele celor sacrificați să se odihnească în pace.“ „Pentru că lucrez în cadrul Forțelor de Autoapărare Japoneze știu câte ceva despre gazul sarin“ Ishino Kōzō ( 39 de ani) Domnul Ishino a absolvit Academia Forțelor de Autoapărare Japoneze și a intrat în Forțele Aeriene. Are gradul de comandant clasa a doua - locotenent-colonel după denumirea veche. Un om strălucit. Nu și-a dorit de la început să intre în armată. A fost genul de tânăr obișnuit „apolitic“, care dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o mare de oameni. Noi încercam să urcăm și ceilalți coborau scările, ca să ajungă pe peron. La casa de bilete ne-au spus să așteptăm. Am strigat. Am țipat de mai multe ori: «Vă rog! Vă rog! Vă rog! (în japoneză)» Am urlat și la oamenii care veneau din direcția opusă și care mă împingeau. Dintr-odată a apărut un domn cu servietă, a ridicat bariera ca să putem trece, a luat fata din brațele mele și a urcat-o pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
iroseam timpul de pomană. Pentru că atacul a avut loc în apropiere de Kasumigaseki, trebuie să-i fi căzut victime destul de mulți guvernanți, dar, din păcate, nu am putut intervieva nici una dintre aceste persoane. Totuși, surprinzător, cei din cadrul Forțelor de Autoapărare Japoneze au fost mai cooperanți și au acceptat să răspundă interviului. Le sunt recunoscător că mi-au pus la dispoziție acest loc. Am stat de vorbă într-un birou mare și luminos de la baza Forțelor Aeriene de Autoapărare din Iruma. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am mai spus nimănui până acum, dar aceasta a fost un fel de autoizolare (cred că este exprimarea adecvată.) Ca scriitor mi-am dorit să exploatez locurile din afară, să mă stabilesc într-un punct și să scriu povești în japoneză. Despărțirea de țara natală a fost o prioritate atât pentru mine, cât și pentru japoneza mea (de la început mi s-a părut un lucru normal); m-am străduit să schițez diverse metode și figuri, pentru a reuși - în mod conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că este exprimarea adecvată.) Ca scriitor mi-am dorit să exploatez locurile din afară, să mă stabilesc într-un punct și să scriu povești în japoneză. Despărțirea de țara natală a fost o prioritate atât pentru mine, cât și pentru japoneza mea (de la început mi s-a părut un lucru normal); m-am străduit să schițez diverse metode și figuri, pentru a reuși - în mod conștient sau nu - să mă confrunt cu fiecare frază japoneză în parte (sau cu lucrurile ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-a ediție a Jocurilor Olimpice a avut loc la Tokio. Politician japonez, a fost Ministru de Finanțe (1980-1982) și Ministru de Externe (1991-1993). Persoană care recită povești, acompaniat de shamisen (un instrument japonez, asemănător cu o chitară cu trei corzi). În japoneză aceste cuvinte să pronunță asemănător și este posibil să le încurci. Pastă făcută din soia. Echinocțiul de Primăvară Emanuel Swedenborg (20 ianuarie HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1688" \o "1688" 1688 - HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/29 martie" \o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o suprafață mare. Și pe baza unor argumente care mi se par foarte solide: în cea mai mare parte a adolescenței sale și apoi ca adult, Seymour a fost atras întâi de poezia chineză și apoi, la fel de profund, de cea japoneză, într-un fel în care nu a mai fost atras de nici o altă poezie din lume. N-am cum să știu, desigur, în ce măsură dragul, deși victimizatul, meu cititor obișnuit e familiarizat sau nu cu poezia chineză sau cu cea japoneză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
japoneză, într-un fel în care nu a mai fost atras de nici o altă poezie din lume. N-am cum să știu, desigur, în ce măsură dragul, deși victimizatul, meu cititor obișnuit e familiarizat sau nu cu poezia chineză sau cu cea japoneză. Ținând seama, totuși, că până și o scurtă discuție despre acestea ar putea arunca o lumină asupra personalității fratelui meu, nu cred că ar fi momentul să mă arăt reticent și să mă abțin. Cred că, în punctul lor maxim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
din trei versuri a câte șaptesprezece silabe, mai mult decât orice altă formă de poezie și că a scris el însuși - cu sânge - haiku-uri (aproape întotdeauna în engleză, dar, uneori, sper că o afirm cu strângere de inimă, în japoneză, germană sau italiană). Se poate spune și, fără îndoială, se va spune că poemele din ultima perioadă a lui Seymour arată ca un fel de traducere în engleză a unui gen de haiku dublu, dacă există așa ceva, și nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
De exemplu, în după-amiaza sinuciderii sale, Seymour a scris un haiku în manieră clasică pe sugativa de pe biroul din camera lui de hotel. Nu-mi prea place traducerea literală pe care i-am făcut-o eu - l-a scris în japoneză -, dar povestește în el pe scurt despre o fetiță, într-un avion, care ținea o păpușă alături de ea și care întoarce capul păpușii pentru a se uita la poet. Cu vreo săptămână înainte de a fi scris poemul, Seymour călătorise într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mulțumire, o plecăciune de felul acelora pe care-l fac gheișele atunci când le calcă pragul un străin. Pe Ippolit plecăciunea această umilă Îl miră din cale-afară. „Se comportă ca o femeie educată. Îi lipsește doar chimonoul ca să semene cu o japoneză“, Își spuse el. Și tot el se contrazise: „Dar gheișele n-au nasul ascuțit, ci cârn și ochii migdalați...“ Pesemne, spuse Extraterestrul, În mahmureala sa, lui Subotin i se făcu dor de-o japoneză. Relatarea oaspetelui sosit din alte galaxii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
doar chimonoul ca să semene cu o japoneză“, Își spuse el. Și tot el se contrazise: „Dar gheișele n-au nasul ascuțit, ci cârn și ochii migdalați...“ Pesemne, spuse Extraterestrul, În mahmureala sa, lui Subotin i se făcu dor de-o japoneză. Relatarea oaspetelui sosit din alte galaxii i se păru Mașei a fi destul de incoerentă. Prea se amestecau acolo totul de-a valma. Dar ea Își puse În minte să nu-l mai contrazică În vreun fel. „Dacă Îl mai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a turnat careva (se bănuia că Troparu, care deja descifrase enigmaticele inscripții de la Țonțești, atestarea sigură a analelor dacice, un fel de testament încifrat al unui preot către discipolii săi) că umblă cu aberații transcendentale, mascate sub forme de-astea japoneze. Troparu cel puțin vorbea cu pietroaiele culese de el de pe prundul râurilor în care se scăldaseră dacii și ce afla punea în poeme. Era la vedere. Dar cu haikuurile, se zvonea, puteai trece chiar și prin ziduri. Auzise și Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Procuratură și am dori să avem o discuție. Doar noi trei, vă rugăm. Copiii se lipeau de picioarele bărbatului. Mal văzu niște ochi oblici și înfricoșați - două corcituri micuțe, speriate de cei doi haidamaci. Eisler/Kaukenen strigă „Michiko!” Apăru o japoneză, care luă copiii cu ea. Dudley deschise ușa fără să aștepte vreo invitație. Eisler spuse: — Ați întârziat cu vreo trei ani. Mal intră și el după Dudley, uimit de cât de sărăcăcioasă arăta locuința. Era o dărăpănătură albă - casa unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
știți mai multe decât ne spuneți, așa că ar fi bine să rectificați situația înainte de a-mi pierde cumpătul și de a vă revoca statutul de amic al acuzării. Mal îi auzi pe copii râzând afară și pe fetiță țipând în japoneză. Apoi spuse: — Fir-ar să fie, vorbește odată! Eisler tuși, inspiră zgomotos și tuși încă o dată. — Lenny nu va deveni informator așa de ușor ca mine. El n-are atât de mult de pierdut. Mal se întoarse, văzu un cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Pe urmele dublonilor pierduți. Țăcănitul mașinii de scris răsună în aer. Mal examină modesta casă de piatră a scriitorului și se gândi că măcar ăsta pusese deoparte mai mulți bani și fusese destul de deștept ca să nu se însoare cu o japoneză. Țac-țac-țac: pagina 399 deveni pagina 400, iar apoi 401. Rolff trăgea serios. Apoi interveni vocea cu accent irlandez a lui Dudley, de cea mai puternică factură teatrală pe care o auzise vreodată: — Iartă-mă, Doamne, căci am păcătuit. Ultima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
În acea culoare și pentru ce stare de spirit anume. În general, Ștefănel trăia În starea de liniște Zanshin, calmul apei netulburate, atent la tot ce se Întâmplă În jurul lui, dar aparent distrat. Era cu totul altă lume decât cea japoneză. O lume mai fremătătoare, mai grăbită, mai superficială, dar și mai aplecată spre noutate. Japonia era Închiderea, China era deschiderea. Dacă vreodată se va descoperi un drum pe mare care să lege Europa de China, se gândi Ștefănel, atunci fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cei doi salutară, Înclinându-se cu mâinile În semn de rugăciune. - Maestrul Shan Bao... șopti călugărul. - Bine ați venit, spuse bărbatul, În chineză, răspunzând salutului. - Oaspetele nostru se numește Oan-san, spuse Liu Huang, și nu cunoaște limba chineză. Vorbește Însă japoneza și mongola. - Bine ai venit, străine, spuse bărbatul, de această dată În mongolă. Prefer să folosesc mongola, chiar dacă Împotriva mongolilor a trebuit să ridicăm Marele Zid. Japoneza este limba unor dușmani mult mai sălbatici decât vechile armate ale dinastiei Yuan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se numește Oan-san, spuse Liu Huang, și nu cunoaște limba chineză. Vorbește Însă japoneza și mongola. - Bine ai venit, străine, spuse bărbatul, de această dată În mongolă. Prefer să folosesc mongola, chiar dacă Împotriva mongolilor a trebuit să ridicăm Marele Zid. Japoneza este limba unor dușmani mult mai sălbatici decât vechile armate ale dinastiei Yuan, fondată la noi de nepotul lui Gingis han. Casa noastră este casa ta. - Mulțumesc, răspunse Oan-san, fără a mai adăuga nimic. Maestrul Îl privi cu curiozitate. Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
e aceea? Ce-aveți în cutie? — Dacă-i prăjitură, dați-ne și nouă! — Dați-ne, misionarilor! Copiii de pe Strada Scursurilor se apropiară, tăindu-le drumul. Cei trei misionari nu păreau deloc supărați ci, zâmbind, îi dojeniră din mers, într-o japoneză stricată: — Acestea sunt pentru Seniorul Nobunaga. Nu fiți necuviincioși. Vă vom da toate prăjiturile, când veniți cu mamele voastre la biserică. Copii se țineau după ei sau le alergau înainte. În timp ce preoții erau înconjurați astfel, unul dintre copii, alergând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mine. Părul ei Îmi plăcuse dintotdeauna, pentru că era șatenroșcat, foarte lung și foarte drept. Zâmbea tot timpul ca un copil, Într-un mod unic, foarte dulce. Ochii erau cei ciudați. Erau mici, căprui și semănau perfect cu cei ai unei japoneze. Prima oară când ne-am Întâlnit aș fi putut să jur că e asiatică. ― Nu cred că-l iubesc, i-am spus. ― Te referi la Victor? Mi-am Îndreptat privirea către o poză cu mine și el, lipită pe ușa
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ce vrei și mie dă-mi pace. Nu păru deloc afectată de a doua propoziție. ― Perfect, fu singurul ei răspuns, Da, era perfect că prietena mea era o trădătoare. Maia murmură Încântată „ Ți-am zis eu”, În timp ce ochii ca de japoneză ai Elizei străluceau de fericire. Fosta mea prietenă! Am simțit În mod ridicol că Îmi dau lacrimile. De ce trebuiau să se Întâmple asemenea lucruri? De ce Îmi făcea asta? ― Hei, șopti Bianca, luându-mă de mână. Nu-ți face griji. La
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
anticari. Dar alături, asaltate de cei mai tineri, se aliniau alte mașinării, cu ecranul fluorescent, pe care planau În escadre păsări de pradă pline de ținte, kamikaze din Spațiul Extraterestru, sau o broască sărea de colo-colo, emițând niște orăcăieli În japoneză. Barul Pilade era acum o fulgerare de lumini sinistre și poate că prin fața ecranului de marcă „Galactica”, trecuseră și curierii din Brigăzile Roșii cu misiuni de Înrolare. Dar cu siguranță că trebuiseră să abandoneze flipper-ul, pentru că nu poți juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ține și o lună. Maria are noroc, ca de obicei. Găsește o Dacie cu număr de Buzău, îl roagă pe șofer s-o ia cu el, ăla acceptă, gata, a plecat. Rămânem în gară, dezorientați. Pe peron dăm peste o japoneză abandonată. Vorbește o brumă de engleză. O cheamă Maiko. Are cam 40 de kilograme și 1,45 m. E total pierdută în spațiu, însă chipul ei nu trădează panica. Ba din contră, radiază liniște, puritate, tinerețe (deși ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lui, Stoica are o misiune. El și cu Ilici sunt oameni cinstiți, care vor să ridice România, așa cum a fost ea pe vremea lui Iancu de Hunedoara. În apropierea Sibiului, deponenții încep să fiarbă: - O iau eu la mine pe japoneză, cum s-o lăsăm așa? - Nu, nu, o iau eu. Camera lui fiu-meu e goală, se întoarce de la chef abia mâine dimineață. - Păi și cum s-o luați atunci? Ce face ea dimineață? Doarme în pat cu fiul dumeavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]