513 matches
-
deja, în văzul tuturor, creștea și se lățea pe măsură ce ea-mi dezvelea brațul tot mai sus, către cot. Și, nu știu cum naiba, nu puteam să mă mișc, să mi-l trag înapoi! Acum, pe mâna mea moale întinsă pe pupi trul jegos, pata cea roșie se vedea cu totul, rotundă și fierbinte de parcă mi-ar fi făcut-o un fier de călcat. Copiii ceilalți erau acum un fel de mâz gălitură colorată, iar fulgii de zăpadă se opriseră din căderea lor la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
putea fi o noapte de sex cu ea? Până la urmă ne-am așezat la coadă la bilete, fără s-o scăpăm din ochi și fără să-ncetăm comentariile ca din Povestea poveștilor. Când, îl auzim pe unul, un tip destul de jegos care stătea și el la coadă, mân când semințe, înaintea noastră: „E bună parașuta asta, nu? V-ar place și vouă, ciutanilor... Da’ ascul tați-mă pe mine, c-am fumat destule ca ea: cât o vedeți de futeșă, să
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
aprilie pînă-n august, pînă ce iarba crește frumos, iar apoi dă drumul la douăzeci de copilandri slăbănogi, negricioși și zdrențăroși s-o calce În picioare și s-o distrugă În douăzeci de minute În timp ce-i croiește cu nuiaua peste piciorușele jegoase; noi, acest bătrîn, fiicele lui și nepotul lui, trei funcționari de bancă, un desenator, doi tineri care lucrează la Hearst și cu noi, stimate domn, care uneori aducem cîte o fată În cameră, ne Îmbătăm, plîngem, ne mărturisim păcatele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aglomerate și făcîndu-și meseria. Bărbații așezați la mese fac parte, În marea lor majoritate, din acea categorie de ființe fără statut social care hoinăresc și plutesc, muncesc, hoinăresc și flămînzesc, care sînt cînd În Închisoare, cînd În libertate, cînd amărîți, jegoși, flămînzi, ghinioniști, călătorind pe tampoanele sau pe vagoanele trenurilor de marfă, făcîndu-și rost de hrană noaptea, În jungla fierbinte a mahalalelor pline de vagabonzi, cînd copleșiți de averi trecătoare - plutitorii, hoinarii, semivagabonzii care alcătuiesc mulțimea declasată a celor fără nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
treizeci de ani, cu trăsături de copoi și aproape fără nici un dinte pe maxilarul de sus. Pășea ușor pe picioarele delicate, care erau, În mod evident, neobișnuite cu activitatea la care le supunea acum: era un adevărat model de eleganță jegoasă - purta un costum În dungi, presărat din plin cu pete de grăsime, o pereche de pantaloni lustruiți la fund; avea gulerul ridicat și mîinile adînc vîrÎte În buzunare, astfel Încît, atunci cînd mergea, umerii osoși Îi ieșeau În față ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu Securitatea. Este de înțeles lucrul ăsta! După cum este de înțeles că nu le socotesc cea mai formidabilă provocare morală a societății românești. Și asta e de înțeles. Accept că nu e obligatoriu să credem că nimic nu este mai jegos decât poliția politică. Se poate și asta. Pe de altă parte, putem condamna colectiv comunismul, vă întreb, altfel decât printr-o asumară individuală a lui? Este de preferat un fost securist capabil care-și mărturisește fosta apartenență, liotei de mincinoși
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Crăciunurile trecute. La această sărbătoare, în care toată lumea, săracă sau bogată, se reunea odinioară, nu mai era loc decât pentru câteva bucurii singuratice și rușinoase pe care cei privilegiați și le procurau, plătindu-le cu aur, din adâncul vreunei prăvălii jegoase. Bisericile erau pline mai degrabă de vaiete decât de rugăciuni de proslăvire. În orașul posomorât și înghețat mai alergau câțiva copii, încă neștiutori de ceea ce îi amenința. Dar nimeni nu îndrăznea să li-l prevestească pe Dumnezeul de altădată, încărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
prietenei sale. Am fost nevoită să vă las baltă. — Nu-ți face probleme, zise Kitty. Știu cum stau lucrurile cu liber-profesioniștii. Cum ați ajuns la aeroport? Întrebă Diane ușurată că scăpase de grija aceea apăsătoare. — A, am găsit o rablă jegoasă, plină de imigranți ilegali. — Ai Înnebunit? zise Diane. Dacă vă oprea poliția, ați fi ajuns și voi la Închisoare! Draga mea, nimeni nu vrea să aresteze imigranți ilegali. Sunt o forță de muncă ieftină de care e nevoie! Și gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
unde se serveau burgeri aveau farfurii zburătoare parcate pe acoperișuri și majorete delicioase care zburau printre mașini pe patine cu rotile, ducînd milkshake-urile. A găsit magazine rock adăpostind adevărate comori În sertarele lor prăfuite, neatinse de pe vremea În care prospectorii jegoși și bărboși le lăsaseră baltă; un muzeu construit special pentru „cel mai mare șarpe din lume“, 50 de cenți intrarea, unde șarpele era mînuit de cea mai bătrînă femeie cu cele mai mari țîțe din Oklahoma; cowboy enormi, care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
baie și se strecură jos, cu inima strânsă din cauza lui Ben. Fără un cuvânt, aprinse lumina în bucătărie. Ben stătea îngenuncheat pe podea, cu brațele în jurul unui câine ce părea un hibrid nereușit între ciobănesc scoțian și lurcher. La gâtul jegos avea legată o eșarfă de barcagiu, cu buline, pe roșu și alb. Era, oricine ar fi recunoscut, o potaie jalnică. — Ben, exclamă tatăl lui pe un ton acuzator - văzând întinzându-i-se dinainte ani de plătit facturi la veterinar, tapițerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
le spăl tot eu, dai un cearceaf alb, vine portocaliu, din cauză la altele, nu că vrea hoțu’, ci că se întâmplă. Am trei schimburi, spăl cu ceva. Am și dero și săpun. Dar alții au de toate și tot jegoși și împuțiți stau, ce să le faci? Nevoia m-a învățat, nu le las năclăite... e apa rece, le trag în mai multe ape. Prima apă, dai cu săpun, limpezești, îți îngheață inima, te ia și un năduf la inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
n-ai ce face. Eu mi le spăl când cred eu că se adună. Contează să fii curat, contează pentru tine, nu pentru majurul de pe hol, sau mai știu eu... Am avut pe Jilava păduchi, de la nouăzeci de inși, toți jegoși. Cum am scăpat? Le-am luat toate, le-am fiert într-o oală la reșou. Unii stau cu păduchii, îi suportă, stă cu ei, pe ei, exact ca aristocrații ăia prin Anglia, frumoși șic, de n-aveai treabă, și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de oameni. Deci, pentru căruță. Și, dac-am văzut că ei e puturoși și mă uitam la băieți, că toți era îmbrăcați frumos, avea bani la ei... Eu eram mai așa, nu prea mă băga în seamă. „Ce, băgăm pe jegosul ăla? Pe amărâtul ăla?“ Am avut ambiție și stai că-mi fac eu bani! Și-am muncit timp de doi ani de zile, furat, în șantier de sărbători spălatul parbrizelor... de la un furat de Paști. Exact de Înălțare. Am furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
După un an m-am încălțat și eu. În cartier, optzeci la sută sunt pușcăriași, nu e vorba cine e cel mai tare, e chestia de respect. Oamenii mă respectau că îi respectam. Că nu stăteam să iau o haină jegoasă pe mine și un adidas rupt în picioare. Aprecia că mă întrețineam, umblam frumos pe stradă, vorbeam frumos cu lumea, îi vizitam pe ai mei la pârnaie. Apreciau asta, că munceam de dădeam de mâncare și la gura mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
față de ea și față de țigan nu pot eu să trăiesc. Îi face și zile fripte. Pentru mine era o prințesă, era o regină, deci. Era un beautiful pentru mine. Și la 23 de ani, mă gândeam, s-o pângărească un jegos. Am zis: „Cu ura asta nu mai pot să trăiesc nici eu“. Deci în fiecare zi mă gândeam la ura asta, nu puteam, trebuie să fac într-un fel să-i înțeleg și să-i iert. Fiindcă va veni momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
putea vedea altceva decât târșâitul unor deținuți, precum șerpii căzuți într-un puț. Gundo și-a amintit o cârciumă din apropiere. Soldații erau de-ai casei, beți turtă. Doisprezece longobarzi, cu toții mai aproape de bătrânețe decât de maturitate, arătând și cam jegoși. Gundo s-a răstit la ei, furios, silindu-i să elibereze ringul. Între timp unul dintre ei a alergat să-l cheme pe comandantul garnizoanei, deoarece l-am întâlnit pe drum venind spre noi. Cam de aceeași etate cu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se ridice, nevenindu-i să creadă cele Întâmplate, polițistul Îi Înfipse un șut În spate cu o mișcare acrobatică de arte marțiale care-l Întinse la pământ, fără suflare. — Să nu mai Încerci vreodată să pui mâna pe onorabil, căpușă jegoasă. Dacă mai Încerci, te omor, amenință. Și era foarte convingător. Zero Își căută scăparea sub roțile autocarului. Polițistul Îl prinse de picior. Rămase În mâini cu gheata lui sportivă. Celălalt agent - tânăr, cu chip de diacon - se aruncă asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la urmă, ei, și atunci am văzut că baraca se golise aproape pe de-a-ntregul, înăuntru, lângă un perete, mai rămăsese doar un prici din scânduri, sprijinit pe niște cărămizi, Zsolt a adunat de pe el rufăria de pat și pătura jegoasă, a luat și una din scânduri, cărându-le pe toate la ușă, eu m-am întors să iau și cealaltă scândură, și atunci, deasupra priciului, am observat o pagină de ziar lipită de tavan, la care trebuie să se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ființe umane putuseră supraviețui În acea promiscuitate descurajantă, neîndoielnic nu avuseseră de ales decît Între sinucidere și nebunie. Sau evadarea prin cărți și scris. Lucas luase În trecere lanterna plantonului, Marie scoase și ea mica lanternă de buzunar. Măturară celula jegoasă cu fascicolele lanternelor, zidurile erau presărate cu graffiti pe care Încercară să le descifreze. Clipe de disperare morală și fizică... Gesturi pentru a se convinge că Încă mai existau, derizorii rezistențe la pasivitate, la uitare, la trecerea timpului, speranțe patetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o apă minunată și pură. Apa vă scaldă membrele, pântecul. Îi mulțumiți mumei voastre, Țărâna. Vă lipiți Încrezători de muma voastră, Țărâna. Simțiți-vă dorința. Vă mulțumiți vouă Înșivă pentru că v-ați dăruit această dorință etc. Lungit pe un tatami jegos, Bruno simți că-i clănțănesc dinții de nervi; bețivanca de alături râgâia regulat. Între două râgâieli, expira aerul cu „Aaaaah!...”-uri prelungi, care-ar fi trebuit să-i exprime starea de relaxare. Pârțotina karmică Își continua numărul, invocând forțele telurice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fi trebuit să încercăm. Suntem cu toții ocupați, avem cariere, pur și simplu așa e în familia mea. Cum stau așa în fața restaurantului, în fața mea oprește un taxi și ridic repede mâna. Ușa din spate se deschide și apare un șlap jegos cu mărgele, urmat de o pereche de jeanși tăiați trei sferturi, un caftan brodat, un păr blond și ciufulit familiar... Stai aici, tocmai îi spune posesoarea celor de mai sus taximetristului. În maxim cinci minute sunt înapoi. — Freya ? Spun uluită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a născut pe tine? Parc-ai fi un șobolan, zău așa, am văzut eu odată un șobolan ud... PARASCHIV (Cântă, apoi.): Te legi de mama? MACABEUS: Nuuu, nu, nu. Nu de mă-ta mă leg, eu îți spun că ești jegos ca un șobolan ud... Eu asta am vrut să-ți spun... Înțelegi? PARASCHIV (Se oprește; își șterge trompeta îndelung.): Cred că va trebui să te las aici. MACABEUS (Un fir subțire de panică.): Ce? Ce spui tu, cu gura ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pur și simplu nu mi-am închipuit. Făcut după chipul și asemănarea lui, cică! Atunci cum se poate gudura în neant cu atâta... cu atâta nesimțire, cu plăcere chiar?! Mi se face rușine mie, vin la mine dracii cei mai jegoși și zic: Unde să-l mai tragem în jos, Josnicia Ta, că ne-a întrecut el singur! Angheluță: Nu știi cuvântul poetului cum că îngerii au nevoie de el spre-a pipăi abisul unde ei înșiși nu pot să pătrundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai schimbat nici până acum, când are șaptesprezece. Cauza a fost probabil lipsa mamei și faptul că a avut un tată prea bătrân pentru el. Nu mi-e greu să-mi închipui ce viață duce. Andreea îl mângâie pe părul jegos și îi ține isonul în timp ce el își boscorodește tatăl, spunând că bătrânul poate să-i fie bunic sau străbunic, dar numai tată nu. Și îi mai povestește Andreei de Schopenhauer și Nietzsche - altceva nu citește -, îi spune cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să nu afle că eu chiar omorâsem pe cineva la un moment dat. Nu știu de ce, dar simțeam că asta ar fi făcut-o să redevină suspicioasă în ceea ce mă privea. Capitolul șaptetc "Capitolul șapte" Linoleumul de pe coridor și vopseaua jegoasă care se cojea de pe pereți erau un adevărat șoc cultural după cuibușorul confortabil al lui Margery. Reflectând la cât de repede ne obișnuim cu confortul burghez, am pornit-o în jos pe scări ca să mă obișnuiesc din nou cu nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]