992 matches
-
alungat, definitiv, de acolo. Or, doamna Denisa Mihăilă, programat sau nu, stăruie asupra acestui om, cel de după cădere, cu mediul și cu unele din preocupările lui. Și îl pictează - îl măsoară din priviri - fără exaltări și patetism, fără să-l jelească, fără să se lamenteze, dimpotrivă, cu calm, cu multă rezervă, cu o relativă înțelegere, cu o relativă bunăvoință, cu detașare, cu luciditate, cu suficientă neîncredere și cu un dram de ironie. O atitudine cât se poate de inteligentă, de înțeleaptă
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
precădere la cunoașterea angelică a extazului», într-o «fericire în doi, fără odihnă...»; de răpciune fiind, eroina lirică a Danielei Gifu simte cum, «prin tufișurile dese și răcoroase», aude „îngânatul trist al iubitului“ «de dincolo de ușa» despărțitoare, constatând că amândoi „jelesc“ «nevoia de ghemuire unul în brațele celuilalt»; de brumărel fiind, „se furișează în pat, lângă trupul bărbatului iubit, «răvășit de căutarea coapselor feciorelnice, precum stropii ploii mocănești» și „se nevoiește alene a se desprinde“ «de oglinda înlănțuirii inimilor»; de brumar
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
apostol de obște... E tot și este în toate. E viață și dragoste, e numele vieții și dragostei, e țelul vieții și dragostei...! Basarabia cântă, nu trăiește fără cântec, nu e liberă fără cântec, nu iubește, nu se veselește, nu jelește fără cântec! Aici, pe vatra românească străveche, unde râurile și cerul de deasupra lor se împart în brațe care au stat întinse goale spre frați în răstimpurile istoriei și stau asemenea și azi, s-a ivit formația muzicală „Millenium”. Așezământul
MILLENIUM. AUR FLUID DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354112_a_355441]
-
Căci odat’ ce te găseam eu precis te răsădeam în grădina mea din vale ca să am norocu-n cale. Și noroc peste soroc, aș fi fost altul în loc - căci ursita cea dintâi pune vieții căpătâi. Măi trifoi cu patru foi, nu jelesc c-ai stat ascuns, căci puținul mi-a ajuns. Iar de-acum, de vei veni, sigur, îmi vei...prisosi. Referință Bibliografică: Trifoi cu patru foi / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 443, Anul II, 18 martie 2012. Drepturi
TRIFOI CU PATRU FOI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354613_a_355942]
-
a țării gură caldă, / Eternul edificiu ce nu va să mai piară, / Lumina din lumină ce pururi o să ardă, // A patriei icoană ce nu o să mai doară. Ruga iubirii voastre e bocet în cetate, / Ofrandă pentru țară din versuri ce jelesc / Mormântul neputinței când soră lângă frate / Abia mai plâng atunci când se-nfrățesc, / Nemaidoinindu-și dorul în graiul românesc” (A patriei icoană). E uimitor, însă, cum coexistă și se împacă destul de bine, poezia patriotică, cea de dragoste și cea socială în
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
că viața-i scoasă la mezat când nopțile se tăvălesc în abisal desfrâu? ... “nu-i adevărat! nu-i adevărat!” mă chinuia un gând prăbușit la temelia șubredă a stinsului avânt... ... Ridicați ziduri înalte mult mai înalte să n-auzim tăcerile jelind să n-auzim tăcerile murind “eu sunt aici! eu încă respir!” și mă mir când nimeni nu-mi răspunde... ... ... de-aș mai avea timp pentru o singură tăcere și-un singur cuvânt scrijelit în umbra adevărului nelegiuit... nelegiuit.. 14 aprilie
ÎN UMBRA ADEVĂRULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357125_a_358454]
-
Gafton, în plus întârziasem prea mult. Începusem să tremur de frică și să plâng. Trebuia să fac ceva să o impresionez, să nu mă bată. Atunci mi-am amintit de mami și de tăticu, și necăjită, am început să mă jelesc cu așa foc că mamaie cu tataie înștiințați de prezența mea acasă, auzindu-mă plângând s-au speriat și mai mult. Când au intrat în curte, mamaie își ținea basmaua în mână; cum alergase îi alunecase de pe cap, iar tataie
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
de cenușă iar palmele murdare și roșii de la jar și le plimba în formă de evantai când în dreapta ochilor, când spre gât și piept. După ce s-a calmat puțin, s-a așezat pe un scaun și a început să se jelească. -Or să ne ia pământul, fa, Susano! În multe locuri l-au luat deja, o să mă întorc iar slugă, or să ne ia calul și căruța, o să fiu argat ca la tinerețe, ce ne facem, fa? Se uita la mamaia
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
totul este mișcare, așa ca volutele ADN- ului, spirale. Fiecare are un rost pe pământ. Unii dintre noi îl dibuim, încă de la început. Alții murim fără să fi aflat de ce am fost trimiși să tragem la plug, să iubim, să jelim ... să facem degeaba umbră pământului. Din fericire pentru noi, venim din pântecele mumelor noastre, gata amnezici. Nu știm nimic despre Început. Apoi, când murim, suntem muți, nu putem mărturisi despre locul în care plecăm. Va fi doar un cerc? Mi-
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
cu mult suflet, ca prietenul nostru Ioan Alexandru, „cântecul” său, nu are o substanță dramatică, dureroasă, cu tușă groasă a desțăratului, nu, dimpotrivă, întoarcerea acasă are la George Roca efectul binefăcător al revenirii pe pământ a lui Anteu ... Poetul nu jelește, nu plânge după locurile unde sufletul său s-a cristalizat, ci dimpotrivă, după ce le evocă și le „cântă”, după ce a atins pământul natal, îmbogățit, întărit, încărcat cu energii binefăcătoare, se înalță și pornește în lume mai senin, mai luminos: „Am
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
până înnebunești de dor pe cineva. Revelante personificări: „A adormit pe plajă marea/și-a plâns/ cu capul pe meduze verzi/...și-a strâns/pentru ghicit/țigăncilor din șatră/scoici/ Pun scoica la ureche/și ascult/cum cântă,/râde și jelește marea„.(Rosturile firii) „Vânt țicnit”. Vântul îndrăgostit de fete, ispitit(„L-apucă amețeala,/scuipă-n sân/și-l apucă strănutul.../ ce mai rochițe ridicate-i vedeau ochii!”). Hiperbola, „Un țârâit de greier/sparge/noaptea/și-o preface-n cioburi/de
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
ger Și incă voi mai dăinui în multe ere, Tu să nu uiți c-ai fost un vis frumos și efemer Și piatra plânge deci să nu plâng, nu-mi cere! Ai vrut să mă ascunzi de tine Mă-mbrățișai jelind iubirea altuia, Și te iubeam chiar și așa,căci pentru mine Erai minunea, ce viață-mi dăltuia! Mai dă-mi o noapte, numai una, Și piatra care o privești,va fi a ta... întotdeauna! Florentina crăciun Referință Bibliografică: STATUIE / Florentina
STATUIE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/358503_a_359832]
-
aceste mărunțișuri, care ne fac viața palpitantă prin esența lor cosmică, de regenerare a naturii, erau legătura puternică dintre sufletele trupurilor lor. Neacutare Pandișpan trăia și el emoțiile unui început de poveste romantică alături de Lilicuța cea plină de pasiune, care jelea de iubire după ce făceau dragoste, după setea chinuitoare ce o uscase cîțiva ani pe picioare și care nu i se ostoia nici acuma, după ce carafa ei se umpluse pînă la refuz cu lichidul cel dătător de speranțe și de fericire
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
în care o încolțise vajnicul Vascodagama și la acele clipe în care îl văzuse nu numai dărîmînd gardul ce îi despărțea fizic, dar și acele metereze subțiri ca pojghița de gheață dintre dorința ei și animalitatea lui specific masculină, o jelea în adîncul sufletului ei pe frumoasa ei prietenă, pentru că, își zicea ea, Adelina fiind mai tînără, mai plină de pasiune, ar fi trebuit de mult să atragă un bărzăune în capcana mrejelor ei intime, dar uite că bărbații se țineau
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
Doamne, dă-mi zile să am/ Să mai urc la mine-n Deal, / Să-mi văd casa și părinții!... Am să mă rog la toți sfinții,/ Ca în veci să-mi fii slăvit, / Fiindcă timpul ai oprit”. Și doina se jelește odată cu mama care și-a pierdut fata, lumina sufletului ei, iar viața pentru ea, de-acum înainte, este un greu calvar: „Ghiocel crescut pe luncă,/ Floricica mamei!.../ Dorul tău, simt, mă usucă./ Draga mea, te-am așteptat, /Zile și nopți
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
până la refuz, în ciuda caniculei dezarmante de afară! - în ciclul „The Outsiders”, prezentat în premieră la Târgu-Mureș anul trecut și cu care artista cucerește auditoriul pretutindeni, un adevărat show, incluzând, cu rafinament, mici bijuterii muzicale despre... iubita inaccesibilă, femeia vampă, rusalka jelindu-și iubirea, femeia androgină, mireasa, fameia-bandit... „Ceea ce mă satisface artistic este vagabondajul printre genuri, perioade, limbi ... ” - declara presei Adriana Ausch, iar recitalul ei târgumureșean de săptămâna trecută a dovedit cu prisosință acest fapt, cântând piesele în original, în limbile germană
CEEA CE MĂ SATISFACE ARTISTIC ESTE VAGABONDAJUL PRINTRE GENURI, PERIOADE, LIMBI..., de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357555_a_358884]
-
Stoian - un alt lirist, prin poemele sale aduce liniște și o stare de bine. Iată un instantaneu: “Neliniște: Clopotul bate / cu spirale albastre / peste pamântul / rănit de cruci / nuci albi / cu frunze uitate / de toamna grăbită / sprijină norii / păsări necunoscute/ jelesc cuibul / prădat / de un câine orb / rătăcit printre suflete”. Aici sunt câteva respirări lirice în spirit de haiku. Bogdan Stoian își încheie grupajul cu trei epigrame. Cristina Ștefan - această neobosită animatoare, beneficiază de o grafică a lui Dionis Pușcuță. Versurile
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
a țării gură caldă, / Eternul edificiu ce nu va să mai piară, / Lumina din lumină ce pururi o să ardă, // A patriei icoană ce nu o să mai doară. Ruga iubirii voastre e bocet în cetate, / Ofrandă pentru țară din versuri ce jelesc / Mormântul neputinței când soră lângă frate / Abia mai plâng atunci când se-nfrățesc, / Nemaidoinindu-și dorul în graiul românesc” (A patriei icoană). E uimitor, însă, cum coexistă și se împacă destul de bine, poezia patriotică, cea de dragoste și cea socială în
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
î privea cu milă, Prietenul său bun era Romulus, Amândoi sufereau de jigodie. Astfel s-a născut o rasă. IV. An de an, capul meu Se înclină mai adânc În fața celor morți, În fața celor uciși, Alături de cel care am fost Jelește cel care sunt astăzi, Mai gânditor, mai înțelegător, Umbrele se tânguie, Așteaptă să le chem pe nume, O melodie tristă e amintirea lor, Dement îmi apare trecutul, Îmi cereți să-l privesc umilit? V. Un mic soare s-a urcat
UNU de BORIS MEHR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358802_a_360131]
-
Anneliesei. Primise de la ea destule scrisori în armată. Abia după ultima permisie nu-i mai scrisese. Ce-o fi cu ea? își întrebase sora, singura cu care mai putuse păstra legătura din celălalt capăt de țară, unde se afla. Îl jelește pe frate-său, cred, venise răspunsul Iasminei, încă sănătoasă pe atunci, fiecare om are felul lui de a fi când dă de necaz. Ori poate, cine știe, și-o fi găsit pe altul, mai adăugase șmecherește soră-sa, că știi
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
mai mult mă chinuiescu, Răpus de-un gând cumplit, mistuitor, Noi nu l-am meritat pe Eminescu - Un fiu al românescului popor... Din Bucovina vă vorbescu: Noi l-am iubit pe Eminescu, L-am ocrotit pe Eminescu Și l-am jelit pe Eminescu... De ani și ani tot plâng și mă crucescu, Stivit de presimțiri și de poveri... Noi nu l-am înțeles pe Eminescu, Preocupați de griji și de averi... Din Basarabia vorbescu: Noi l-am iubit pe Eminescu, L-
VOI L-AŢI UCIS PE EMINESCU ! de MIHAI PREPELIŢĂ în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359267_a_360596]
-
plâng și mă crucescu, Stivit de presimțiri și de poveri... Noi nu l-am înțeles pe Eminescu, Preocupați de griji și de averi... Din Basarabia vorbescu: Noi l-am iubit pe Eminescu, L-am ocrotit pe Eminescu, Și l-am jelit pe Eminescu... Nu am speranță să mă mîntuiescu... Chiar voi, popor frumos, popor urât - Pe cel cinstit și drept, pe Eminescu Puterilor străinie l-ați pârât... Din Herța eu vă tot vorbescu: Noi l-am iubit pe Eminescu, L-am
VOI L-AŢI UCIS PE EMINESCU ! de MIHAI PREPELIŢĂ în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359267_a_360596]
-
mă mîntuiescu... Chiar voi, popor frumos, popor urât - Pe cel cinstit și drept, pe Eminescu Puterilor străinie l-ați pârât... Din Herța eu vă tot vorbescu: Noi l-am iubit pe Eminescu, L-am ocrotit pe Eminescu, Și l-am jelit pe Eminescu... Nu am puterea să destăinuiescu - A mea durere nu mai are leac... Pe soclu l-ați urcat pe Eminescu Dar de citit nu-l mai citiți de-un veac... Vai, Doamne, cum să-l întregescu?! Un neam străbun
VOI L-AŢI UCIS PE EMINESCU ! de MIHAI PREPELIŢĂ în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359267_a_360596]
-
chinui și gândescu: Voi oameni răi, voi oameni buni - L-ați răstignit pe Eminescu Pe crucea casei de nebuni... Cad în genunchi, cu greu mă spovedescu... El s-a zidit de-a pururi în Cuvânt! Nici mort nu l-ați jelit pe Eminescu - Cu fața-n jos el zace în mormânt... Nu pot să nu afurisescu: Voi l-ați ucis pe Eminescu! Noi l-am ucis pe Eminescu... Eu l-am ucis pe Eminescu... Mihai PREPELIȚĂ București 14-15 ianuarie 2013 Referință
VOI L-AŢI UCIS PE EMINESCU ! de MIHAI PREPELIŢĂ în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359267_a_360596]
-
ce-i poartă. ... Nu te văd bine, conașiule!... Aoleou și vai de bătrânețile mele! Vorbulițele ei, de vrăjitoare neîntrecută, dovedeau „milă” nespusă față de boierul nostru, dar ce efect aveau pentru creduli? Îi băga în speriți, nu alta, când o auzeau jelindu-se cu așa „durere-n cot”. Toți oamenii care apelau la ea, ca să fie tămăduiți prin meșeșugul unor „leacuri”... numai de Bușica știute, plus a rugăminților pe care le înălța către Satana, aflau înpietriți cum dumneaei mergea singură, pe timp
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]