858 matches
-
banii vi-i putem trimete prin poștă ori dacă doriți, vă puteți deplasa personal să ridicați cecul... „E mai bine să-l ridicăm personal...!” - se precipită Atena. Nu de altceva, dar poșta poate face uneori greșeli...!” - se scuză fata oarecum jenată. „Poate În România... zâmbi translatorul, Însă nu În America...!” „ Ce alte amănunte ne pute-ți relata despre locul unde ne aflăm...?”, Întrebă Tony Pavone extrem de curios. „Bine...Dela Început trebue să ști-ți, New Yorkul e un oraș Metropolitan, unic
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Apoi a încuiat studioul și au mers amândoi pe alee înspre parcare. Chiar dacă i-a spus să nu se deranjeze, Connolly a zăbovit în jurul ei cât timp ea a descuiat lacătul bicicletei. Când au ajuns în stradă, s-au oprit jenați, neștiind cum să-și ia la revedere. Sheba a rezolvat dilema dându-i brusc lui Connolly un ghiont în coaste și sărind pe bicicletă: — La revedere! a strigat ea în timp ce deja pedala. Când s-a uitat în spate, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
după-amiază de vineri, nu cu mult înainte de vacanța de Crăciun, Connolly a apărut la Homework Club-ul de care avea grijă Sheba. Cei doi nu se mai întâlniseră într-un spațiu public de când se cunoscuseră, iar Sheba se simțea cumva jenată. Connolly a ajuns târziu, însoțit de un băiat slăbănog, cu un rânjet pe față, pe nume Jackie Kilbane. Potrivit fișei pe care au prezentat-o, fuseseră prinși la începutul săptămânii poștind o țigară în spălătorul dărăpănat din curtea școlii. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de la porcăria aia de sanda. — Biata de tine, a zis Sheba. Sunt noi? Stai să mă duc să-ți aduc un plasture... Nu, nu, nu te deranja... Nu te prosti, durează o secundă. S-a făcut nevăzută. Richard îmi zâmbea, jenat. — Voi femeile și tocurile voastre înalte și subțiri.... — Ei, nu au chiar tocuri înalte și subțiri... am protestat eu. — Bash tot insista să poarte tocuri înalte, a continuat el. Și apoi odată și-a fractura glezna alergând după autobuz. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ei. — Polly, draga mea... a sărit și doamna Taylor, luându-se după ea. — Nu, mamă, a zis Sheba aspru. Mă duc eu. După ce ea a ieșit din cameră, eu și doamna Taylor am rămas la masă și am schimbat zâmbete jenate un minut sau mai multe. Apoi doamna Taylor s-a ridicat. — Cred că mai bine mă duc să văd ce fac, a zis ea. M-am ridicat și eu să mă duc, dar mi-a facut semn să mă așez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
care-avea să fie spusă, ani de-a rândul apoi, în jurul focurilor de tabără. S-a aplecat spre el și l-a sărutat. Oare toți bărbații au gust de râu ? Li s-au ciocnit dinții și Mary s-a tras înapoi, jenată. Dar Drew și-a pus palma pe umărul ei și-a tras-o în jos, pe nisip. Nu prea mai am exercițiu, a spus el și Mary a surâs. Când l-a sărutat din nou, și-a folosit limba, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de gest, așa că și l-a apropiat doar de buze. N-avea rost să-și mai ascundă prostul obicei, pentru că oricum i se vedeau urmele de-a lungul unghiei, deși Își dăduse cu un strat mai gros de ojă. ZÎmbi jenată. — Avea o agendă, nu? — Da, acum că-mi vorbiți de ea, parcă-mi amintesc că avea... O potriveai la litera dorită, apăsai pe un butonel și se deschidea căpăcelul. Era dintr-un lac negru... cam atît de mare... se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aplecă și sorbi puțin din ea. Lumina adunată În fundul ceșcuței groase strălucea vizibil. O rază În formă de semilună Îi contura bărbia. — Deci astea sînt afacerile de care te ocupi? — Afaceri? zise el strîmbînd ușor din nas și rîzÎnd puțin jenat. Dar, oricum, nu-i totuna cu hoția sau tîlhăria la drumul mare și nici bătaia de cap pe care ți-o dă o clădire fixă... Interesant, nu? Legea Îți permite să te miști de colo-colo cu mașina... Toată filozofia, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Am Încolțit-o Într-o poziție fără ieșire ? Ei bine, ce semeni, aia culegi. Nu eu Îi Întinsesem capcana... Paravanul după care se ascundea nu era cu nimic o piedică mai mare decît o bucată de hîrtie udă. RÎse ușor jenată. — Vorbesc fără să gîndesc... Așa vi se pare, nu? Aceasta-i impresia pe care v-am lăsat-o... Dimineața de astăzi mi-am petrecut-o controbăind prin casă... bufetul, biblioteca... Parcă m-am jucat de-a v-ați ascunselea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se lăsă mult peste pupitru, pînă dincolo de despărțitura dintre noi și, aplecată mult În față, Începu să decupeze o fotografie cu o lamă de ras. Fără să vreau, m-am aplecat și eu mult să văd ce face și apoi, jenat, mi-am văzut mai departe de raport... ...dar nu există nici o dovadă că ar fi Întrebuințat-o. Am toate motivele să cred că n-a folosit-o pentru că, Începînd de pe 29 și pînă În ziua dispariției, vremea a fost senină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a conturat raportul despre Camelia, care avea oricum legătură cu mișcările LUI. De exemplu, chiar de nu se conforma faptelor, deși aveam pretenția că am mai progresat ceva, rezultatul ar fi fost satisfăcător și nu m-aș fi simțit deloc jenat. Ițele se Încurcaseră Însă rău din cauza lui Tashiro. Nu-mi rămînea altceva de făcut decît să merg la Camelia a doua zi dimineața. VÎntul șuiera printre clădiri. Curentul de aer rece ce le biciuia colțurile stîrnea un sunet vag, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
uitam și eu atent la femeie. Deoarece fereastra-oglindă era prea Întunecată și farurile autobuzelor care treceau fără Încetare mă Împiedicau s-o văd, o priveam direct. Își dădea seama de lucrul acesta, dar continua să mă cerceteze prin fereastră, deloc jenată... cu ciudat de mult sînge rece. Poate tocmai ea era deținătoarea cheii... un indiciu al enigmei mult mai prețios decît lucrurile de pe masă, pe care le scosesem din buzunare. Au mai intrat doi clienți: un tînăr și o tînără. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de epilepsie. Am strâns din dinți, mi-am aruncat apă pe față și am intrat la a XII-D să le predau lecția: „Umanismul socialist”. Nu are importanță în acest moment că eu le făceam pur și simplu filosofie și tăceam jenată despre doctrina oficială. „Umanismul socialist” era o contradicție în termeni. Cum să fie ceva absolut colectivist un umanism? Important e că în acea zi am experimentat intrarea regimului totalitar în lenjeria mea intimă și, prin ea, în mica mea demnitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aprind o țigară acolo, de față cu ei. Ar fi fost culmea insolenței pe care mi-aș fi putut-o permite. Și desigur, să-i trimit în mama lor republicană (deși venise Bill la putere). După câteva minute de tăcere jenată, le-am zis, gender correct: - OK girls and boys! Mi-am dat seama că nu aveau cum naiba să înțeleagă. Întrebarea lor era „ce e așa de straniu în cultura noastră de produce ura de copii”: avort, abandon, pruncucideri, vânzări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu ce se mănâncă experiența practică și ce va să zică totalitarismul trăit. Nu era încăpățânată. A abdicat. Ba mai mult, a clacat. Și-a dat seama că nu a priceput nimic din propriul ei subiect. A aplecat capul în jos, ușor jenată, dar nu contrariată, de vorbele mele: - Regretul meu e că nu am fost unul dintre cei care trag în el, că nu l-am ucis cu mâna mea. Toată tinerețea am visat la asta. În afara dispariției lui fizice, nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și chiar față de judecător care, deși era oarecum de-al lor, locuia acum de atâția ani la oraș, unde el însoțindu-le se putea întâlni cu cine știe ce somități din lumea lui, nu de alta dar să nu se simtă omul jenat. Era gândirea pe care o rostise și în prezența Anei. Aceasta, deși gândea același lucru, purta în suflet ceva ce nu putea rosti. Știa precis numele acelei obsesii, ridicate acum parcă la suprafața zilei, dar pentru că toți vorbeau despre același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
peste umeri: - Chiar nu înțelegi? Apoi își fixă ochii în ai mei: ce memorie scurtă ai „domnule judecător”, vorbi, accentuând cu ironie prietenească ultimele două cuvinte. Privirea ei căpătă străluciri uitate, un fel de amurg; și neînțelegerea mea se risipi, jenată, dar mica panică ce-mi încercă ființa, căci nu știam ce să fac, fu salvată de fiica ei care se ivi cu cele trei farfurii cu prăjituri pe o tavă mică, ovală, pe care o ținea făcând haz de îndemânarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
stăteau de cealaltă parte, pe scaune de bucătărie. Nu existau gherete, nici grilaje de metal. Puteai să te ții de mână dacă voiai. Puteai să te săruți. Pușcăriașii mai vechi alcătuiau un lot flegmatic, șmecheros. Unii din ei păreau foarte jenați. Se așezau timizi pe bancă, gesturile lor având ceva resemnat, aducând cu un fel de explicație. Femeile lor stăteau încordate pe locurile lor, gata parcă să pună întrebări sau să-și manifeste îngrijorarea. Copiii se uitau, pur și simplu, foindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sofa și la băutura pe care o lăsasem acolo. Televizorul era deschis. Azi după-amiază, trecând prin parc, am văzut doi câini înfipți parcă în aceeași țeapă, unul cu spatele la celălalt Stăpânii lor erau în preajmă și așteptau. Și câinii așteptau: păreau jenați, aveau un aer prostesc, dar erau răbdători Au mai trecut prin așa ceva sau, cel puțin, înaintașii lor au mai făcut-o. E periculos să încerci să-i desparți... La televizor am urmărit un documentar din viața naturii, despre șerpii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
viteza a cincea? Cu ce pot să-ți fiu de folos? — Am venit pentru laba mea de aur. Iisuse. Pentru recompensă. Am sorbit din pahar. Capul îmi era plin de Selina. N-am roșit și nici nu m-am simțit jenat. N-ai cum să roșești sau să te simți jenat în compania lui Terry Linex. — E pe vine, a spus el. — Cât? — Păi, cam pe la jumătatea unei cifre cu șase zerouri. Simplu. — Ei, hai, zi șaizeci de mii. — Se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a deschis ușa. Iat-o plină de viață, cu un zâmbet care îi traversează toată fața... mai târziu am încercat să descopăr ce văzuse și cum o afectase. John Self întins pe burtă, cu un picior îndoit sfios, tulburat, dar jenat, în timp ce scotocea printr-un vraf de lucrări ale vechilor maeștri desfăcute ca un evantai. Oricum, iată ce a spus: — Te-am încuiat în casă. Unde e cheia pe care ți-am dat-o? Ești un tip greu de intuit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mi vină să cred că îmi aparține. —E genială, a spus el, urmărindu-mi privirea. Totuși, pare un pește pe uscat. M-am întors să îl privesc atent pentru prima oară. —Ce te face să spui asta? —Ei bine... Părea jenat acum, dar continuă plin de curaj: — Stilurile sunt complet diferite, nu? Vreau să spun că locul ăsta e convențional până în măduva oaselor, iar sculptura ta nu. Nu pare a fi făcută să stea aici - mai degrabă a căzut prin tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
căptușeală; nu se vedea nimic indecent prin ea, chiar dacă stătea în lumină. Ne vom căsători, exclamă ea. Nu e o veste minunată? Și-a întins mâna peste masă către Charles, care s-a ridicat să o prindă, părând și mai jenat decât înainte. Voiam să vă întreb înainte, domnule, i-a spus lui Richard Fine, care părea foarte surprins. —Vai, Bells a fost mereu impulsivă, a spus Suki repezindu-se. Nu e vina ta, Charles. Va trebui să te obișnuiești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
uda o Sophie țipând și virajul m-a dus direct la Sebastian. —Trebuie să discut cu tine, s-a scăpat el. Vreau să-ți explic... Despre pariul acela cu James? Apropo, cât ai câștigat? Vreau jumătate din sumă. Părea foarte jenat. —O sticlă cu șampanie. Dar nu a fost cum a zis James. Tot ceea ce am spus a fost că voi urca și voi vorbi cu tine. Te priveam fix - de fapt, intimidat de rochia ta - și James a spus: „Pariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
era preferata Belindei. Aceea era treizeci și cinci de lire. Știam deoarece mă uitasem peste lista cu vinuri. Nu mă mai simțeam ca Cenușăreasa, ci mai degrabă ca un antropolog pe teren. I-am spus lui Simon ceva despre asta. Se simți jenat. —E ceva de la sine înțeles, mi-a spus el cu regret. Cel puțin pentru o parte dintre noi. Sunt sigur că ți se va părea patetic, însă m-am gândit să mă implic în investițiile etice. Acum prinde genul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]