521 matches
-
venită să-și ia rămas bun, de la nevastă-mea și de la mine, încît poliția gării a trebuit să organizeze un serviciu de ordine special și să mute plecarea altor trenuri pe linii situate în afara sălii centrale, iar florile oferite, inclusiv jerba enormă de orhidee oferită de președintele consiliului municipal, César Caire, și purtată solemn de doi aprozi, au fost atît de multe, încît personalul de la vagoanele de dormit a trebuit să ocupe toate toaletele din tren pentru a depune provizoriu acest
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în textele vechi), dar inarticulat: se lasă otrăvit de propria reacție și se prăbușește, extenuat, în ineficiență și dezgust. Pentru mulți, mânia abruptă e o marcă a virilității. Bărbatul e „iute la mânie“, femeia e blândă și iertătoare. În realitate, jerba impulsivității e asexuată. În orice caz, nu e semn de masculinitate reală. Antichi tatea știa că mânia e, adesea, opusul curajului, chiar dacă (și tocmai pentru că) împinge spre temeritate. Mânia e nebărbătească. Sintagma „popor vegetal“ nu exclude (ba dimpotrivă!) nervozitatea și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
capela spitalului. Înmormântarea avu loc în ziua de 10 august la ora 5 d.a. Serviciul divin a fost oficiat de trei preoți în prezența excelenței sale, Doamna Lahovary, născută Cretzulescu, a primarului, a secretarului primăriei Sinaia, care au depus două frumoase jerbe de flori, legate cu panglici tricolore, și a unui numeros și select public. Sicriul cu corpul neînsuflețit a fost dus la cimitirul orașului Sinaia, urmat de reprezentanții autorității comunale, de membrii Ligii Culturale Române, de mulțime de reprezentanți ai societăților
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
lașitatea. Când se apropia punctul culminant al exercițiului, saltul direct asupra grupei din apărare, gândurile mele, zădărnicia acestor exerciții, exasperarea, au depășit limitele suportabilului, am ridicat în sus pistolul cu rachete și am tras. Pocnetul cu totul neașteptat și apoi jerba de lumină din văzduh i-a zăpăcit pe toți. Exercițiul a fost compromis. Ofițerii mi-au cerut explicații. Unii dintre ei căutau chiar o explicație care să- mi micșoreze culpa. Atât am spus: „Nu știu de ce am tras”. M- au
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Am avut tare multe situații în viață, când eram stăpânit de spaimă: stăteam în postul de santinelă, în fața bordeelor din tabără în munții Făgărașului, care gemeau de așa zișii partizani, anticomuniști, noaptea, beznă și ploua cu găleata, fulgere, trăsnete, săreau jerbele de flăcări în jurul meu de credeai că se desface pământul. Ba pe lângă astea mai umblau și jivinile sălbatice: lupi, porci mistreți și cine știe ce mai erau că parcă voiau să se adăpostească sub foaia mea de cort cu care eram îmbrăcat
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
poziție mai avantajoasă lângă un ciorchine de tineri cocoțați într-un echilibru precar pe muchia unui havuz plin cu apă. Sonorizare foarte puternică, asurzitoare. Vedeta, cu chitara în mâini, este practic obnubilată de fâșiile de lumină care invadează scena în jerbe multicolore, asemenea unui OZN înainte de zbor. Renunț prea curând să mai „savurez” pe viu rockul francez. Plec în neștire, mă afund pe ulicioarele înguste. Mai târziu, rupt de oboseală, încerc să ajung la hotel, făcând slalom printre mașinile celor care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
orice caz, va fi aici mîine dimineață pentru Înmormîntare. Presupune că veți veni... — N-ai dat ochii cu Francine? — A trecut pe la casa surorii ei. Corpul defunctei va fi ridicat la ora nouă. Probabil că ea a trimis florile. — CÎte jerbe? — Una singură. — Ar trebui să verifici dacă florile sînt Într-adevăr de la ea. Pardon! Am uitat că asta nu mă privește... — Șeful e de altă părere, pentru că mi-a recomandat să vă raportez tot ce-am aflat. Cred că cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
mai intrară două persoane, dar ieșiră aproape imediat. Apoi șoferul mașinii mortuare urcă la volan. Ca la un semnal, patru oameni, destul de anevoie, scoaseră sicriul pe ușă și Îl așezară În mașină. Unul dintre ei reintră În casă, de unde aduse jerba și un buchet mai mic de flori. — Buchetul e din partea chiriașilor. Francine Lange aștepta În prag, Îmbrăcată cu o rochie neagră, care nu-i venea bine, cumpărată probabil de la un magazinaș de pe vechea stradă Georges Clemenceau. Îl puteai ghici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
groase În Întuneric. — Mă sufocam Înăuntru. Mi-am zis că poate vreți să luați puțin aer. Norul imens de unde porneau fulgerele se afla exact deasupra orașului și vântul se potolea. Strada era pustie. Treceau mașini din când În când, stârnind jerbe de apă. Șeful Poliției Judiciare de la Clermond-Ferrnad Își aprinse o țigară, se uită la ploaia care ricoșa din ciment și cădea peste frunzișul grădinii. — Am impresia că am Început lamentabil, șefule. Ar fi trebuit să vă cedez locul. — Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
multicolore. Pe zeci de kilometri în lungul și latul frontului s-au tras în aer mii și milioane de cartușe și proiectile trasoare de toate calibrele și culorile. S-au tras rachete luminoase de toate tipurile. Cerul era brăzdat de jerbele orbitoare ale proiectoarelor, creând un decor fantastic, ca din 1001 de nopți. Smulse parcă din inimi și din morminte, săgeți de foc aprinse se înfigeau în bolta cerească ca un mesaj trimis întregii lumi, vestind bucuria de a trăi a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
haite de lupi - halebarde, lănci și săbii, din toate părțile. Urletele oamenilor și zăngănitul armelor se amestecau cu vuietul vântului, iar scena se preschimba cu iuțeală În oribilul vârtej al războiului. Spadele se frângeau, bucățile zburau care-ncotro. Lăncile azvârleau jerbe de sânge. Hiyoshi găsi că era prea primejdios să stea În mijlocul acelui carnagiu, așa că se cățără grăbit Într-un copac. Mai văzuse săbii scoase, dar acum asista pentru prima oară la o bătălie adevărată. Oare Inabayama avea să se transforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În regimentul lui Isono Tamba. Conștient, dintr-o dată de prezența inamicului, Tamba Însuși scoase un strigăt răgușit, ordonându-le oamenilor săi să se retragă. Un războinic, agitând o sabie udă, Îl lovi dintr-o parte. Tamba se prăbuși, stârnind o jerbă de apă. Apucând coada lăncii care-l Înjunghiase În coaste, Încercă să se scoale, dar luptătorul clanului Tokugawa nu avea intenția să-l lase. O sabie fulgeră pe deasupra capului lui Tamba, lovindu-i coiful de fier. Sabia se sfărâmă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
jos, iar În cel mai de sus, devenea o prăpastie de cincizeci de metri. Adâncimea apei nu depășea un metru și jumătate-doi, dar curentul era iute. Și, Într-adevăr, existau câteva locuri Înspăimântător de adânci, unde apa se Înălța În jerbe sau se Învârtea În vârtejuri clocotitoare. — Cât de ostentativ! comentă comandantul Castelului Nagashino, În timp ce urmărea, din turnul de veghe, meticuloasa dispunere a trupelor lui Katsuyori. Cam de prin data de zece, Ieyasu Începuse să-i trimită mesageri lui Nobunaga de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
deschiseră focul spre flancul lui Yamagata. — Faceți dreapta! ordonă Yamagata. Cu această comandă scurtă, armata, plină de noroi, schimbă, din nou, direcția, repezindu-se asupra trăgătorilor lui Okubo. Cei două mii de oameni În armuri Începură să fie Împroșcați cu mici jerbe de noroi. Loviți de gloanțe, cădeau urlând, În timp ce din ei țâșnea sângele. Călcați În copitele propriilor cai, țipau, Într-o Învălmășeală jalnică. În sfârșit, cele două armate se ciocniră. De decenii Întregi, arta războiului era În schimbare. Vechiul stil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sabia ridicată, răcnind: — Pregătește-te să mori! E porunca seniorului nostru! — Ticăloșilor! scuipă Înfuriat Shikanosuke. Îl Îmbrânci pe primul atacant În tovarășul său, făcându-l pe al doilea să cadă. Profitând de ocazie, o luă la fugă În râu, stârnind jerbe mari de spumă. — Nu-l lăsați să scape! strigă un ofițer din clanul Mori, venind În goană. Își aruncă sulița de pe mal, cu toată puterea. Vârful Îl nimeri pe Shikanosuke În spate, doborându-l În apă, cu fața În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
apa se vărsă zgomotos pe podea. — Să plecăm de-aici! E timpul să pornim! Sunteți gata? le strigă el vasalilor. Ridică vaza deasupra capului, ochi o treaptă lată de piatră și o azvârli cu toată puterea. Vaza explodă Într-o jerbă de apă, cu un sunet Îmbucurător, iar stropii Împroșcară fața și pieptul lui Mitsuhide. Acesta Își ridică spre cerul gol chipul ud, râzând zgomotos. Râdea complet singur. Era noaptea târziu și, pe măsură ce se lăsa ceața, aerul devenea Încins și umed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de vorbit. Știa de la Mitsuhide ceea ce trebuia să spună și, probabil, nu se potrivea cu propriile lui gânduri. — Să trecem râul! Cerul era Încă Întunecat. Curentul râului Katsura descumpăni, un moment, caii de război, În timp ce Încercau să treacă prin vad. Jerbe de spumă albă țâșniră În sus, răsturnându-se Înapoi peste ele Însele. Întreaga armată tremura, pe când oamenii plescăiau prin apă cu sandalele de paie ude. Deși erau leoarcă, nici unul dintre trăgători nu-și lăsa fitilele să se umezească. Valurile limpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
stufărișul de pe malul din miazănoapte și trăgea În rândurile forțelor lui Hideyoshi care stăteau pe malul de la miazăzi, câteva grupe de oameni În armuri - soldații batalionului de lăncieri, aleși pe sprânceană, din armata clanului Akechi - năvăliră spre țărmul celălalt, stârnind jerbe de apă. — Trimiteți compania de lăncieri! strigă un ofițer al unității lui Takayama, sărind pe mal. Întrucât râul era atât de Îngust, pușcașii nu serveau mai la nimic. Pe când rândurile din spate se apropiau, pentru a le da timp celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
revadă și s-o primească din mâna lui pe iubita fiică a Genarului. Cât despre Ileana, ea era închisă într-o mănăstire, iar Făt-Frumos se duce la ea. Se căsătoresc. Nunțile lui Făt-Frumos și a împăratului se fac odată. O jerbă de raze îi învață pe lăutari cum cântă îngerii din cer. Ileana purta o rochie țesută de fluturi albaștri din cele mai plăcut mirositoare flori. Făt-Frumos are o cămașă din raze de lună și manta albă ca ninsoarea. Este o
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
sunt cinstiți printr-un asemenea cult". Când fiica sa încă trăia, îi dedicase frumoase versuri: "Raza strălucitoare a soarelui se joacă pe pământ și lumina ei răsfirată capătă culori vaporoase. De câte ori, scăldându-te în lucirea lor, ai rămas zâmbitoare, sărutând jerba aurită! Niciodată nu știam dacă undele înflăcărate vin de la tine sau de la el, dacă soarele, în joacă, te învăluise într-o rază și apoi, de sus, te dăruise lumii și mie"*. La o lună după moartea copilului, mama încredința jurnalului
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
judecăți - de o noutate frapantă în epocă, au devenit astăzi locuri comune, "monedă curentă". Pompiliu Constantinescu nu are puterea de seducție a lui G. Călinescu, bunăoară, și nici capacitatea asociativă - disociativă a acestuia. Nu vom întâlni în scrisul său fascinantele jerbe metaforice călinesciene, nici "academismul" solar al lui Tudor Vianu, nici arabescurile livrești ale lui Perpessicius, nici stilul artist streinian, nici maliția cârcotașă a lui Șerban Cioculescu. Pompiliu Constantinescu este exact ca un metronom, precis, ascuțit ca un bisturiu, efectuând în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
câteva rânduri: "șansa de a-l fi cunoscut rămâne unul din evenimentele capitale ale vieții". Prozatorul nu uită detaliile ceremoniei funebre, acasă, la biserica românească, la cimitirul Montparnasse, oferindu-ne un ferpar aproape monden, chiar dacă mâhnit. Decorațiile și însemnele academicianului, jerbele cu numele expeditorilor (președintele Franței, al Germaniei, ministerele culturii francez și român, Academia Franceză, actori de la Théâtre de la Huchette, Societatea Autorilor Dramatici, Editura Gallimard, dramaturgul Arrabal, Cioran care era deja internat în spital). Au participat în afara soției și a fiicei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de corespondențe din paradisiacele grădini ale liricii. Mai pe scurt, aforismele grigurciene, măsurând paradoxurile prezenței omului în lume - și ale unei individualități cu propriu destin - își au, complementar, o latură de gratuitate, de jubilație a unei emisii eliberatoare, pretext de jerbe poetice, fie și pe cel mai precar petec de existență. Nu naște, atunci, confuzie împrejurarea că opera poetului Gheorghe Grigurcu cristalizează pe spetezele aforisticii ale maximei, speculând-o la un prim palier, respectiv forând în profunzime zăcământul decopertat în fulgurațiile
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
legislații în domeniu, cei care vând petarde sau le folosesc pot fi amendați cu o sumă cuprinsă între 30000 000 și 60 000 000 de lei vechi. Așadar, în afara steluțelor de pom de Crăciun, de lumânările de tort și de jerbele luminoase - care se pot comercializa și folosi oricând - artificiile, bateriile de artificii și rachetele cu efect luminos (articole din clasa a II-a a acestui gen de produse) se vor putea cumpăra în acest an în cadrul intervalului 27-31 decembrie, în timp ce
Agenda2005-49-05-general3 () [Corola-journal/Journalistic/284449_a_285778]
-
ceea ce asigură însăși continuitatea generațiilor... - Generația unui artist este alcătuită din suma generațiilor care l-au ajutat să-și împlinească gândirea artistică. Nume ca Ion Gheorghe, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Adrian Păunescu și alții constituie azi tensiuni demne de înălțimea jerbei de tensiuni a mai vechilor înaintași. Există în felul acesta o solidaritate a oamenilor de talent. - După cum există și una a mediocrităților. - Să nu rostim nume... - Nici nu m-am gândit... Care crezi că ar putea fi ultimul cuvânt al
Pasărea timpurie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7318_a_8643]