2,444 matches
-
păcatul,El e singurul ce ne mai iartăS-a făcut pe Sine vinovatulși nu El, ci crucea Lui ne ceartă.El e Leu și totuși nu sfâșie,El e Stâncă, Fluviu care vine,El e Preot ce de-o veșnicieSe jertfește pentru noi pe Sine.El e Apa vie și Izvorul,El e Rege, dar și Țară Sfântă,El e Ușa oilor, Zăvorul,Pacea Lui e cea care cuvântă.El e Mire nenuntit vreodată,... XXX. FACE BISERICA POLITICĂ?, de Marin Mihalache
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
acela, eu pe celălalt, dă-mi-l pe tărcat, îl vreau pe roșcat”. Măcelarul taie, sângele curge-n valuri, țipetele mieilor se răresc, ciobanii își umplu buzunarele, încă o viață curmată, alți bani, încă o cană de sânge, alt miel jertfit pe altarul chiolhanului. Una din doamne scapă câinele, acesta se repede la un miel tăiat și plin de sânge, îl ia în gură și vrea să fugă, ciobanul îl vede , strigă la el, apoi îl lovește și își recuperează mielul
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]
-
oferit de UZPR, a fost dedicat de fotografa Cristina Nichitus Roncea și jurnalistul Victor Roncea românilor din Basarabia, la aniversarea a 95 de ani de la Unirea provinciei românești, “pentru totdeauna” cu “Mama sa, România”, cât și apropiaților care s-au jertfit pentru Moldova de Răsărit. Cuvântul citat, în care credem cu tărie, îi aparține regretatului profesor Florin Constantiniu și este extras dintr-un interviu preluat și publicat și de noi, sub titlul “ Datoria cea mai sfântă a clasei politice din România
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92468_a_93760]
-
33 de cîntători să vorbească în numele românilor ortodocși? Oare știți voi, acești 33, fiecare după numele vostru, că poetul nepereche Eminescu a propus și susținut „construirea în București a unei biserici monumentale, închinată eroilor români din toate locurile și timpurile, jertfiți pentru libertatea și demnitatea națională”? Se pare că sînteți asociații anti-românului care l-a numit pe „Luceafăr” „cadavrul din debara”. Citez mai departe din „Doxologia”: „într-unul din articolele publicate în ziarul « Timpul » Mihai Eminescu sugera modalități pertinente de finanțare
„Biserica Ortodoxă e Mama Neamului Românesc”! [Corola-blog/BlogPost/92498_a_93790]
-
scrise cu sentiment patriotic de către mama dlui. Vlașin care locuiește în Germania. Redau o parte din aceste versuri scrise ocazional într-o noapte: „1 Decembrie, ger și omăt/ Dar n-a fost greu/ Aici să fim./ Suntem români/ Știm să jertfim/ Atunci cînd plângem/ Sau iubim./ Această dragoste și dor/ Sau crez/ Cum să o numesc?/ De mic în mine s-a născut/ Și cum? Vreau să vă povestesc! Bunicul meu-un veteran/ Fost prizonier la Comaron/ Mă voi mândri cu
SĂRBĂTORIREA ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI 1 DECEMBRIE 2016 LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA [Corola-blog/BlogPost/92941_a_94233]
-
sânge și cu viața lor/ A noastră glie au plătit / Exemplul lor e grăitor/ Să fim azi un popor unit/ Uniți la bine și la greu/ Sculați, români!/ Să ne unim!/ Dar pentru cei de lângă noi/ Ce suntem gata să jertfim?/ Copiii ne vor întreba/ De-un sfert de secol ce s-a dus/ Și s-a distrus tot ce-a fost bun/ Valorile ce astăzi nu-s?/ Am amuți cu toți de-aici/ Ne-am prosterna în fața lor/ O, de
SĂRBĂTORIREA ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI 1 DECEMBRIE 2016 LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA [Corola-blog/BlogPost/92941_a_94233]
-
unitatea și stabilitatea în țară pentru care poporul își păstrează constant, încrederea. La aceasta se adaugă și necesitatea asigurării unor capabilități sporite, reale, de a răspunde noilor riscuri și amenințări de pe plan global și regional. Sunt români care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, anonimi și modești, dând sens cuvintelor „Onoare și Patrie!”. Pe osemintele lor crește iarba acestei țări. Prin jertfa eroilor ne-am clădit visurile, am suportat privațiunile tranziției și șocurile schimbărilor. Astăzi, ca și atunci, Armata a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92953_a_94245]
-
le spunem ceea ce a spus Hrisosul nostru” IARTĂ-LE TATĂ CĂ NU ȘTIU CE FAC”. Și totuși la această oră când totul doarme, în sufletu-mi îndurerat odinioară, se deșteaptă în mine sentimentul bucuriei Hristice, și a întregului Colorar românesc, care se jertfește pentru NEAM, ȚARĂ ȘI DUMNEZEU”. Cineva, din egoul mine îmi spune totuși, să nu uităm și mesajul de peste timp al îndrăgostitului de țăran și pământ sfânt românesc Coșbuc. „SĂ NU DEA DUMNEZEU CEL SFÂNT / SĂ VREM NOI SÂNGE NU PĂMÂNT
„ONOARE PATRIEI!” „A FOST TĂIAT UN BRAD BĂTRÂN…” [Corola-blog/BlogPost/92989_a_94281]
-
cu ieșenii și a trimis telegrama cu textul: “Suntem întru totul alături de voi în apărarea sfintei cauze pentru care luptați. Nu vom îngădui nicicînd ca memoria marelui Domnitor Cuza să fie pângărită. Piața Unirii, simbolul pentru care el s-a jertfit, trebuie să fie locul statuii lui”. Rezultatul admirabilei tenacități și solidarități studențești din acele timpuri îl știm cu toții: statuia lui Alexandru Ioan Cuza a fost amplasată în Piața Unirii, fiind dezvelită la data de 27 mai 1912 în prezența regelui
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
interesant de urmărit vocația de vizionar a Ierarhului Melchisedec Ștefănescu. La anumite zile din calendarul creștin-ortodox, pe lângă sfinții cinstiți în Biserica Creștină Primară, pentru luare aminte, Vlădica adaugă date despre martirii, mărturisitorii, cuvioșii și Voievozii neamului românesc, care și-au jertfit viața lor pentru marile idealuri strămoșești: Credința, Neamul și Patria stăbună. Ca un arc peste timp, Vlădica nost face un calendar al Ortodoxiei Românești, astăzi, valabil în mare parte. Una dintre aceste informații ne privește direct, anume cea - notată la
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
pe tăramul social, o enormă exigență și nu de puține ori înțelepciunea de a suporta dureroasele înfrângeri din înfruntări nedrepte, taria de a înghiți amarul unor limite, sau ale unor bariere nevăzute. Sunt cunoscute nenumarate situații când jurnaliștii s-au jertfit pe altarul datoriei. Jurnalismul se realizează numai cu pasiune. La Eminescu, jurnalismul a fost atins de genialitate ca și creațiile poetice. In încheiere, alăturându-mă celor ce au inițiat acest demers, trăiesc speranța împlinirii lui, fiindcă jurnalismul poate fi considerat
CUVÂNT PENTRU SUSŢINEREA INIŢIATIVEI LEGISLATIVE PRIVIND JURNALISMUL DREPT CREAŢIE [Corola-blog/BlogPost/93403_a_94695]
-
din s. Mahala printre primele în ținut a adoptat hotărârea de acordare Limbii Române a statutului de limbă regională, sensibilizând necesitatea alcătuirii unei monografii a satului pentru a-i ține și pe viitor în neuitare pe martirii care s-au jertfit pentru Neam și Țară. La masa de pomenire, am servit bucate alese, pregătite de harnicele Maria Dascaliuc și Maria Macoveiciuc, toți primind colăcei de pomană de la generosul Sain Mândrescu și de la soția sa, Mărioara, de sufletul tuturor Eroilor Neamului, suferinzilor
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
care a reapărut în spațiul românesc ideea construirii Catedralei Mântuirii Neamului pusă în circulație în societatea românească în anii 20 ai secolului trecut, de eroii Primului Război Mondial care au voit ca mormântul ostașului necunoscut, adică al românului anonim care și-a jertfit viața pentru pământul său, să fie într-o asemenea Catedrală, Națională. Alergia unor alogeni necreștini la tot ceea ce înseamnă edificiu religios creștin pe teritoriul românesc a crescut acum, unindu-se cu o cultură de odăița unora, cu o capacitate a
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
părea lipsit de logică. Trecuse un an și nu au înaintat prea mult. Delia, cu teamă în suflet, aștepta următoarea mișcare, dar de această dată va fi pregătită să descopere criminalul, așa numea ea autorul sau poate autoarea celui ce jertfește trandafirii pentru a o înspăimânta. — S-a instalat liniște după ultima ispravă cu trandafirii și, unde mai pui, că s-a ajuns la amenințare directă, iar acum o liniște care mă sperie. Ce crezi tu, Ștefan, ce mă așteaptă? Carmen
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383257_a_384586]
-
Își depusese ouăle În orașul său. Lipsit de această longa manus de care dispunea În Toscana, Bonifaciu va trebui să se lase păgubaș În Îndeplinirea scopurilor lui. Apoi, gestul Îi apăru În Întreaga sa enormitate. Nu Îi păsa să Își jertfească viața, Însă Acquasparta era totuși un vicar al lui Dumnezeu. Și apoi, să reteze un cap Hidrei nu ar fi folosit la nimic, când alte o sută erau deja pregătite, cu fălcile căscate. Îi dădu drumul Încetișor, făcând un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trăiau niște triburi feroce de nomazi, ai căror regi și preoți erau femei de o frumusețe statuară și miraculoasă. Acestea erau Îngropate În morminte somptuoase, acoperite cu bijuterii splendide și cu semnele măreției lor, printre stoluri de curteni care erau jertfiți pentru ca ele să nu Înfrunte singure Întunericul și groaza călătoriei. Preotese care dialogau cu moartea, interogând-o după ce băuseră poțiuni stranii, chemând umbrele la adunare. Se Întrebă dacă Ambrogio nu fusese cumva prima victimă a acelei zeițe barbare, tovarășul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încetul cu Încetul, un plan prinse contur În mintea lui, ca atunci când, pe scena pustie a unui teatru, actorii Își fac pe rând intrarea spre a da viață reprezentației. Steaua zorilor, divina Ishtar care le cerea preoteselor sale să Își jertfească trupul, acuplându-se cu necunoscuți. Își luă capul Între mâini, apăsând puternic pe tâmple, ca și când ar fi vrut să oprească, pentru o clipă, confuzia din gânduri. Dacă măcar tu, tată, m-ai putea ajuta! se surprinse el gândindu-se. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
înciudat, am definit întreaga situație cu un singur cuvânt: degeaba. Degeaba am îmbolnăvit-o pe fată - mă gândeam și simțeam eu, dar înțelegeam și simțeam acest degeaba de parcă n-aș fi săvârșit ceva îngrozitor, ci cu senzația că m-am jertfit pe mine însumi în schimbul unei satisfacții pe care n-am obținut-o. Și abia la poartă - când Zinocika a ascuns cu grijă peticul de hârtie pe care m-am prefăcut că-mi notez numele și primul număr de telefon care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
secundă oamenii trag cu pușca, ucid sau cad morți. Veniți-vă în fire și treceți la acțiune, căci oamenii, și mamele, și tații, și copiii, și frații, și toți, toți așteaptă de la voi, exact de la voi, slujitorii lui Hristos, ca, jertfindu-vă viețile neînfricați, să vă implicați în această rușine și, ridicându-vă din mijlocul nebunilor, să strigați tare - tare pentru că sunteți mulți, atât de mulți încât puteți fi auziți în toată lumea -: „Oameni, opriți-vă, oameni, nu mai ucideți!“ Iată, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
zi, nici dorință, nici răutate. Stă în liniștea desăvârșită a sălii de spectacol, stă cu fața îmbujorată, stă și simte cu bucurie cum inima lui tânjește dulce sub povara dorinței sublime ca, pe loc, chiar acolo, la teatru, să se jertfească pe sine în numele celor mai înalte idealuri ale omului. Dar iată că, în întunericul tensionat al sălii, vibrând de trăirile spectatorilor, vecinul lui Ivanov începe să tușească tare și răgușit. Ivanov stă alături, vecinul continuă să bubuie, iar acest zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pentru înălțarea Monumentului Eroilor, amplasat în fața bisericii din satul de reședință Lunca, au înscrisă și numele eroinei Violeta Ignătescu Radu din sat, care și-a dat viața pentru lichidarea regimului dictatorial reprezentat de cuplul Ceaușescu. Unii au murit, s-au jertfit, alții au rămasă cu câștigul, cu privilegiile, cu carnetele de revoluționar, însă, trebuie observat că în marile zguduiri istorice, întotdeauna s-a întâmplat ca unii să profite, în timp ce alții pierd și ce-au avut și, cu toate că și cei mai mari
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
oferă misterul sufletului său ca o jertfă pe un altar. Artistul - pictor, poet sau muzician - prin ornamentația sa sublimă ori frumoasă satisface simțul estetic, dar acesta este înrudit cu instinctul sexual și împărtășește ceva din barbaria acestuia. Artistul însă își jertfește ofranda superioară a propriei lui ființe. Urmărirea acestei taine are ceva din fascinația unui roman polițist. Este o enigmă care împarte cu universul meritul de a nu avea nici un răspuns: Până și cele mai puțin semnificative dintre operele lui Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
rămase impasibilă. De ce aș fi simțit-o? mă întrebă el la rândul lui. — Dă-mi voie să-ți prezint faptele. Erai pe moarte și Dirk Stroeve te-a luat în casa lui. Te-a îngrijit ca o mamă, și-a jertfit timpul, și confortul, și banii pentru tine. Te-a smuls din ghearele morții. Strickland dădu din umeri: — Omului ăstuia absurd îi place să facă lucruri pentru alții. Asta e viața lui. Mă rog, să zicem că nu i-ai datora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tine trebuie să fie o mare consolare să știi că nu riști câtuși de puțin să-ți atragi resentimentele femeilor cu care vii în contact, i-am replicat. Pe buzele lui apăru un ușor zâmbet. Întotdeauna ești gata să-ți jertfești principiile pentru o replică de efect, îmi răspunse el. — Și cu copilul ce s-a întâmplat? — O, s-a născut mort la vreo trei-patru luni după căsătoria lor. Asta mă aduse la problema care mă intriga cel mai mult. — Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
individ care susținea că este el, că fugise ca să scape de dușmani și se Întorsese ca să salveze imperiul. - Și a fost crezut? - Da, și pentru câțiva ani a cutreierat acele regiuni, Însoțit de o armată de credincioși, gata să se jertfească pentru el. Totuși, În ceea ce Întrebarea dumitale, răspunsul meu e da și nu. Dante Îl așteptă să continue, Însă Bernardo parcă nu voia să dezlege enigma. Îl privea țintă, ca și când ar fi așteptat ceva. Pe urmă se hotărî. - Dinastia suabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]