710 matches
-
atâta lume, Mă aplecam, să le sărut! DOAMNEI M. Recunoștința‐mi înfiripă Al mulțumirii sentiment, Căci tu, mi‐ ai oferit o clipă, Când soțul tău era absent. EI Mi‐a reproșat, astăzi, soția Că boala‐ mi gravă, e prostia. Deși, jignit, mi‐ am ținut firea Eu i‐am răspuns: ba e iubirea! Dimitrie Petrino ( 1838‐ 1878) „În buna cutumă a vremii, Dimitrie Petrino dedi că mai multe poeme unor persoane din protipendada ieșeană” cum este „o recent descoperită poezie, inedită... dedicată
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
trezise de câtva timp. Din apartamentul marelui preot se auzeau râsete sonore. Nu era deloc genul de primire la care se așteptaseră cei doi generali. Veniseră grăbiți să se alieze cu Hideyoshi și să-l lovească pe Mitsuhide. Ukon părea jignit, cu o expresie cam îndârjită pe față, iar Sebei stătea posomorât. Arșița apăsătoare a verii le sporea nemulțumirea. De-acum, anotimpul ploios ar fi trebuit să se apropie de sfârșit, dar atmosfera era din ce în ce mai uscată. Pe cer, norii se mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o sportivă? Am ridicat din umeri. ― Nu știu dacă m-aș numi exact o sportivă. ― Ei bine, eu sunt un sportiv. Ar trebui sămi vezi mușchii de vis. ― Glumești? ― Desigur că nu, zise el pe un ton care se voia jignit. Mă pufni râsul. ― Glumesc, zise el În șoaptă. Chiar era un tip amuzant, mi-am spus În timp ce ne opream amândoi din râs. ― Am o soră, am continuat. E puțin nebună uneori, dar e grozavă. Și am și un frate, dar
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
arăt a dependentă de droguri? — N-am de unde să știu, Rachel. Nu-și putea ascunde dezgustul din voce. Nu mă învârt în cercuri din astea. —Ei, nu sunt dependentă de droguri! Vacă idioată, m-am gândit. Eram de-a dreptul jignită. Mai ales că fusesem așa de drăguță cu ea când îi zisesem că nu arată a alcoolică. —De unde e familia ta? m-a întrebat Chaquie schimbând din nou subiectul. —Din Blackrock, am mormăit eu bosumflată. —Ce stradă? I-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o să le dau, a strigat Sadie care se întâmpla să treacă șontâc prin zonă. Am tresărit stânjenită, întrebându-mă dacă toată lumea râdea de mine fiindcă crezusem că Cloisters e o fermă de sănătate. — Nu e vorba de asta, am spus jignită. S-a întâmplat altceva. Aproape că eram fericită că Luke mă căptușise așa de bine. Povestea asta avea să-i scoată lui Chris neobrăzarea pe nas. Cum își permitea? Uleiul în care se prăjesc cartofii! Drama mea era o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nou în râs. Brigit a trebuit să aștepte până când a putut din nou să vorbească. A ridicat receptorul și-a zis: —Intră, porc gras și păros ce ești! După care a apăsat pe butonul de deschidere. Tipul părea nedumerit și jignit. Și pe bună dreptate. Fiindcă la ușă era Daryl, nu Carlos. Daryl! Deci visele chiar se împlinesc. Era greu de crezut că Daryl tocmai ne trecuse pragul. Sinceră să fiu, abandonasem de mult orice speranță. Am realizat că probabil îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trebuie. Oare cărțile ascundeau o declarație de dragoste? Oare avea să mă roage să fiu prietena lui? Dar după asta Luke a încetat să mai fie serios și a spus râzând: Presupun că o călăreală iese din discuție, nu? Profund jignită și teribil de dezamăgită, am trântit receptorul. Din cauza furiei, am început să vorbesc de una singură. Să mă bâlbâi, de fapt. —îți vine să cre...? Ai auzit ce-a zis? am întrebat camera goală și, mai ales, rochia de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că nu mai poate să-i amăgească pe părinții mei și să le ia banii în virtutea unor false pretenții. Ar merge dacă fata ar cânta numai în bucătării aflate în proces de redecorare, i-a explicat mamei care era profund jignită. Dar n-aș putea să vă garantez nici chestia asta. Mama nu m-a iertat niciodată. Părea convinsă c-o păcălisem în mod deliberat. De ce nu mi-ai spus că nu poți să cânți? a șuierat ea către mine. Gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să înțeleagă că unii oameni chiar au instinct? Oare Vivian chiar o făcuse idioată pe editoarea generală, în fața mea, în prima mea zi - și-n a treia oră - de lucru? M-am uitat la Dawn, așteptându-mă să-o văd jignită, dar chipul ei și-a păstrat expresia placidă. — A doua carte pe care o să lucrezi, a continuat Dawn, cu vocea calmă și egală, este o poveste picantă de... — știi ceva? a întrerupt-o zgomotos Vivian. Eu nu știu de ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și sobră, gesturile firești, moderate. Atunci, în seara aceea, Dida observase, brusc, teancul de scrisori nedeschise și își amintise, dintr-odată, o serie de semne bizare din ultima perioadă, telefoanele prea multe, vocile necunoscute, care pretindeau ba că sunt clienți jigniți a nu fi primit încă invitațiile la expoziție, ba că sunt cetățeni revoltați de prea buna funcționare a afacerilor voastre murdare, cum spuneau, „afacerile voastre murdare, în aceste vremuri de înalt patriotism...“. Două săptămâni, apoi, Dida nu se mai mișcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trebuit să o fac de acum mult timp. M-ar fi scutit de multe probleme. Bărbații sunt toți la fel. Doar numele se schimbă. Mă ridic și mă uit ostentativ la ceas. — Pleci undeva? Mike pare surprins și chiar puțin jignit. Nu sunt sigură de ce. Poate e doar dezamăgit că nu o să facă ce vrea cu mine. Aș vrea să plec acum. Mike pare așa de abătut încât mă simt groaznic. Desigur că, în adâncul inimii, știu de ce fac asta. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să asimilez toate astea. Mintea mi-e foarte confuză. De ce sunt aici și de când exact sunt atrasă de Mike? Încet, îmi dau seama că probabil l-am plăcut mult de la acea seară din Boston. Și de-aia am fost așa jignită că m-a lăsat singură cu Derek. Și că eram geloasă pe Amy; credeam că Mike o preferă pe ea. De fapt, deodată îmi pică fisa că am fost mult mai geloasă pe Amy și Mike în Boston decât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
privească fără expresie. — Ce secrete ? — Secretele mele. Știi și tu. Lissy mă privește de parcă tocmai i-aș fi spus că am proteză la un picior. — Ai secrete ? — Evident că am secrete ! spun. Toată lumea are secrete. — Eu n-am ! spune imediat, jignită. Eu n-am nici un secret. — Ba ai ! Cum ar fi ? — Cum ar fi... cum ar fi... OK. Încep să număr pe degete. Că nu i-ai spus tatălui tău că tu ai fost cea care a pierdut cheia de la garaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
în grup se află un dramaturg. Îmi zice că ar trebui să mă consider foarte norocoasă. Subliniază că dacă nu ar fi Dan, nu ar veni nimeni - nimeni nu ar fi interesat să mă vadă pe mine. Sunt teribil de jignită. Sar de pe scaun. Cine ești tu să-mi spui așa ceva? Îmi fac dușmani. Nu-i pot evita. După ceartă, niște prieteni mă sfătuiesc că mai bine îl ignoram pe prostul de dramaturg. Dar cuvintele lui m-au rănit! Prietenii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și, fără să vrea, îi înfometează pe actori. Îi face pe oamenii de la cantină să aștepte. A devenit pentru el un obicei să anunțe pauza de prânz abia la ora patru după-amiaza. Ea nu-și poate explica sentimentele. Se simte jignită, dar totuși așteaptă întoarcerea lui Yu. Când nu mai poate să suporte, își trimite secretara să-i ceară lui Yu o „autocritică”. El nu dă nici o hârtie. Însă pricepe că Doamna Mao îl cheamă înapoi. Îi trimite o casetă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
el inspectorul sanitar șef, dacă revocarea licențelor pentru comercializarea alcoolului este cea mai bună idee... Inspectorul sanitar șef era nemulțumit de modul în care planul său fusese întâmpinat. — Din moment ce acesta e răspunsul primit, spuse pe un ton demn și profund jignit, pot să mă duc acasă. Mai am o întâlnire la care trebuie să ajung. — E vorba de întâlnirea cu Vermaji, omul de știință? îl întrebă plin de interes domnul Gupta și, primind confirmarea, se întoarse către șeful său. Am face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
își merita de-o mie de ori sfârșitul de care avusese parte. Dacă nu l-ar fi cunoscut pe targuí, așa ar fi făcut, mulțumindu-se să comunice într-un raport că problema fusese rezolvată. Dar se simțea batjocorit și jignit, folosit de un „Fiu al Vântului“ zdrențăros, care reușise să-l înșele și râsese de el sub litham-ul lui jegos, în vreme ce îi turna gogoșile alea absurde despre „Marea Caravană“ și comorile ei. — L-am ajutat până și să-și lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Între sentimentul că aș fi deranjat și dorința de a ajuta În cazul În care ceva era În neregulă, m-am aplecat cu grijă și m-am chiorât pe sub ușă, Întrebându-mă dacă mă va zări și se va simți jignită. De Îndată ce-am văzut piciorul țintuit lângă perete Într-un unghi ciudat, am știut că nu era nevoie să-mi fac griji că mă va observa. După cum era așezat, trebuie că femeia avea capul aplecat peste marginea vasului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Bărbatul a spus: „Vei putea să rămâi aici oricât poftești, o noapte sau vreme mai Îndelungată, În acest loc vei găsi pat și hrană, și nutreț pentru catârca ta“. Când l-am Întrebat ce este de plată, s-a simțit jignit. „Aici ești invitatul stăpânului meu.“ „Și unde se află această gazdă atât de mărinimoasă, ca să-i pot adresa mulțumirile mele?“ „Stăpânul meu a murit de mai bine de șapte ani, lăsându-mi o sumă de bani pe care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Apusului“, căsătorindu-se chiar, la șaptezeci de ani, cu propria fiică a Cârmuitorului Dreptcredincioșilor. Spunând aceasta, Omar s-a arătat admirativ, un pic solemn, poate, dar Djahane izbucnește Într-un râs cu totul lipsit de respect. El o privește, sever, jignit, neînțelegând această ilaritate neașteptată; ea se scuză și Îi explică: Când mi-ai vorbit de această căsătorie, mi-am amintit ce mi se povestise despre ea În harem. Omar Își aduce vag aminte de episodul din care Djahane a reținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vrei de la mine, pregătește-ți ceva, nu mai ești copil mic, dar imediat regret ce am spus și alerg la ea, îi torn câțiva fulgi de porumb într-un castron și îi scot laptele din frigider, dar ea se ridică jignită, nu-mi mai e foame, își pune ghiozdanul pe umeri și se îndreaptă spre ușă, iar eu alerg în urma ei, în timp ce înăuntrul meu ceva se rupe fâșii, fâșii, desene ale unor copilării pline de culoare, ursuleți și iepurași se perindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și iarba, înaintez încet, pas cu pas, deja mi-au obosit picioarele, și nu o spun doar așa, întotdeauna îi spusesem lui Udi cel suspicios, chiar doare. El nu făcea decât să meargă mai departe, iar eu strigam în urma lui, jignită, așteaptă-mă, dar el o lua înainte ca din arc, asemenea unei săgeți lungi și ascuțite, ce nu se mai putea opri din clipa în care era eliberată. Ce se va întâmpla cu el acum, cum va mai putea trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de zâmbet, Naama, ascultă-mă, însă eu nu mă grăbesc, dintotdeauna am crezut că medicina naturistă presupune tot felul de leacuri antice din Himalaya, ierburi tămăduitoare și ace, protestez eu, iar ea își stăpânește furia și aproape pe un ton jignit îmi spune, am aici o geantă plină de leacuri, vom ajunge și acolo, dar vreau să discut cu tine mai întâi, ascultă-mă și nu mă contrazice, repede, înainte să se trezească restul și să înceapă ziua. Ascultă, își apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și îl întreb cu voce caldă, cine era, și el spune, era Avnar, ar fi trebuit să fie ghidul unui grup de turiști mâine în Neghev, iar el are gripă, așa că vrea să merg eu în locul lui; deja mă simt jignită, iar ne părăsește cu prima ocazie, imediat ce începe să se simtă mai bine. Dar trebuie să te mai odihnești, tati, zice Noga rugător, încă nu ești sănătos, iar el spune, asta mă va ajuta să mă însănătoșesc, trebuie să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
poate în felul acesta mă voi mai liniști puțin și voi reuși să adorm, dar un val de greață mă inundă în clipa în care îmi ating părul, un sex îmbătrânit, înghețat, un animal păros și trecut, îmi încordez buzele jignită, este al lui, îmi amintește de el, de degetele lui, de limba lui, ce am eu în comun cu el, fug la baie, mă aplec deasupra vasului de toaletă și eliberez un val de griș fierbinte, ca un dragon ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]