512 matches
-
născut niciodată! Îți scriu aceste rânduri ce nu vor trăi niciodată. mai știu strada de diamant și casa de la numărul zero în care îmi împleteai venele ca să îi faci tatii pulovăr mai știu, știu norii aceia legați cu lanț ca jigodiile repezindu-se spre burta ta, sfîrtecînd-o -, scoțîndu-mă de acolo scoțîndu-mă de acolo, îmi amintesc, mamă, și înfășîndu-mă în plăpumioara părului tău. ce urlete scoteai, ce vânătă erai pe când norii, bărbații tăi și mamoșii tăi te fecundau, mă nășteau, când eu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la gât. Într-o seară, lăsîndu-se târât de cerberul cu labe strâmbe, privind oriunde, la norii joși, la terasamentul de cale ferată, la femeile ciolănoase trecând pe bicicletele lor negre, numai să nu mai vadă fălcile negre și roz ale jigodiilor, Maarten se trezi într-un loc ciudat. Un castel de apă, din cărămidă înnegrită, se ridica trist dintr-un pâlc de case galbene. Un vechi depozit, cu un elevator abandonat în fața porții rulante. O fabrică părăsită, cu geamurile sparte lăsând
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
având în vedere că era a XII-a) alerga și el câinele, dar din motive umanitare. Ca să-l salveze de toporul lu’ tac-su’. Și exact în timpul ăsta, Paganel a intrat în curte. Când bătrânul trăgea într-o parte de jigodie, iar ăla mic în direcția opusă. Fâstâcit, a încercat să se prezinte: „Profesor de filosofie Popescu!“. Să i-o ia înainte lui Ghindoc, să evite placa aia umilitoare cu „Poftiți, domnu’ Paganel!“. Ghindoc ăl bătrân a înfipt toporul într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
firele care erau întinse pînă la Iași sau Timișoara. Apropo, că tot ți-ai stors creierii cine era de fapt infiltratul ăla de a fost poreclit Timișoara. Puțini și-au dat seama la fața locului că era de fapt o jigodie comunistă trimisă pe Baricadă tot la ordinele domnului Președinte. — într-un fel a fost mai bine așa, zice Dendé, ce-am fi cîștigat de exemplu dacă după spargerea Mitingului eu, Tîrnăcop și Gulie am fi rămas împreună? Nici nu aveam
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai înțeleg nimic, spune Curistul. Nu-i nimic de înțeles, zice Dendé, te avertizez doar că riști mult dacă vrei să-i reamintești că evenimentele alea au avut loc cu adevărat, se simte bine în rătăcirea lui. Halal carieră militară jigodie, cel puțin dacă s-ar fi sfîrșit cu un glonț în cap, fără să mai dea loc la atîtea interpretări. Pînă și cu ultimul tău gest ai dat-o în bară. Dacă ai ști că pînă la urmă toată țara
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la cale, era sigur că o să mi se ofere și mie un locșor la căldurică, ori în legislativ, ori în diplomație, ori la conducerea vreunei companii importante. Dar să nu faci prostia zicea, o să umble să te racoleze, știu multe jigodie, nu putea să mă surprindă nici una din găselnițele voastre, se vedea cît erați de strîmtorați din cauza desfășurării rapide a evenimentelor și a crizei de timp în care intraserăți. În situații limită apar întotdeauna și neprevăzuturi, îmi închipui stînjeneala pe care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o zonă aerisită, pe o stradă care arată jalnic. Tot cartierul ăsta arată ca vai de capul lui, își spune, toată țara este mai rău ca după un război care a devastat totul în urma lui, animale, oameni și locuri, ascultă jigodie, că nu scapi așa ușor de mine, își trage sufletul, tot o să pun eu zgarda pe tine, chiar și numai de dragul lămuririi micului tău rol pe care l-ai interpretat mai prost decît ar fi făcut-o un debutant. Hai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Armatei Române. Furîndu-i ideea Regizorașului, ar fi putut pune în practică o lovitură de stat militară așa cum scrie la carte. Atunci să fi văzut cum pentru prima dată în istoria țării s-ar fi întors roata, și pentru prima dată jigodiile politice s-ar fi aflat la mîna militarilor, a acelor marginalizați ai societății de care nu-și amintea nimeni decît atunci cînd exista vreun interes. Poate ăsta e unul dintre motivele care au dus Armata Română de rîpă de-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pentru tine. Vino Angelina, ajută-mă, am strigat, dar ia-o de unde nu-i, de ce să-mi facă tocmai ea una ca asta, pe mine cădea măgăreața, și de unul singur am început să trag de ei, haideți, treziți-vă jigodiilor, dezmățaților, așa mai mergea, acum te recunoșteau ca lider, și am dat buzna în stradă, ce nenorocire, zice Părințelul, eram singur, nu știam ce se alesese cu Angelina, nu te mai plînge, nu are nici un rost și e prea tîrziu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
degrabă a melodramă sau a roman foileton, se distrase Bătrînul. Din primele fraze nu înțelesese nimic, îi vorbise precipitat, iar el încă nu reușise să se dezmeticească. Voia să-i iasă pasiența, să atragă oameni de încredere, să scape de jigodiile securiste care-i puneau bețe în roate? Să fie pus în temă cu punctele vulnerabile ale fiecăruia? Nici nu mai încăpea vorbă, dar ia stai puțin, cine ești de fapt, de unde să știu eu că nu ești tocmai una de-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
direcția ușii, punînd mîna pe clanță, rămînînd o clipă în cumpănă. Să știți că nu e de glumă, eu în locul vostru n-aș mai face mulți purici pe-aici. Nu merită riscul, adăugă pregătindu-se să iasă. — Atunci afară odată, jigodie trădătoare, scrîșni Roja din dinți, simțind un frison de gheață străbătîndu-l din creștet pînă în tălpi. Te împiedici în stative, ești orbit de reflectoarele din tavan, ți se încîlcesc picioarele printre cabluri, cordoane, fire de microfon, inspiri adînc aerul îmbîcsit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o lună și jumătate cât a stat acolo, n-a văzut un leuț chior, și patronul o ținea una și bună că merge-n pierdere și nu-și permite, are puțini clienți și n-are de unde să plătească bucătăresele... Ce jigodie! Pentru cine găteau ele atunci zi-lumină? Clienții, deh, și el că să fie mulțumite că le asigură mâncarea, care și aia costă... A încercat și pe la câteva buticuri, vânzătoare, și ca un făcut și un blestem, mereu a ieșit lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
însă și-n intimitate același mod de adresare, care să-i pună la adăpost de bârfele sângeroase ale colegilor, care doar să fi mirosit ceva și și-ar fi aprins paie-n cap, domnu’ Ogrinjan, nu-mi spune mie de jigodiile astea, mă rog, se cunoșteau de șapte ani totuși, de când el venise în școală și o găsise aici, deși ea vorbea de alt fel de cunoaștere, una totală, atotcuprinzătoare, hi-hi-hi, să ne încuiem pe dinăuntru să nu ne violeze cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
agitat e dulăul, n-ar fi mare lucru să-i înfigă colții în ureche... Ce dracului! Tipul, cocoșat, sub dulău... Să vezi și să nu crezi. Uite-l. chiar el, Emil Milică Teodorescu, colegul lui de ocnă grea prin oficii. Jigodia care a plecat astă-toamnă și l-a părăsit fără o vorbă de rămas-bun și n-a mai dat nici un semn, de-ai zis că l-a-nghițit pământul, umblând prin lume să-și recupereze nevasta de la amanții ăia mulți care i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se mai oprește din lătrat, gata să-l trântească și să fugă cu el târâș ca să dea iama prin lume. — Care dracu’ dai? îngăimă Milică. Ghemuit după tarabă, Rafael striga vesel, ca și cum i-ar fi dat o veste bună: Băi, jigodie! Javră ordinară! Nu mai conta cui i se adresa. Câinelui sau lui Milică, fiindcă acesta nu-i recunoscu glasul. Ba poate nici nu-l auzi. Se calmase de-acum. Nu-i mai păsa de indiferent ce ar spune oricine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
draci. Rafael nu putea fi de acord în ruptul capului, de ce să dea ei în Mărgărit? La care sobolul bătrân nu mai prididea să se mire că a văzut și el, în sfârșit, pe cineva care să pună curu’ pentru jigodia asta de Mărgărit, iar Mărgărit n-avea nimic de spus de chestia asta. Doar că se uita a milă la halbele goale și lungea gâtul spre sobolul bătrân. Să-i dea bani pentru încă un rând, da, și acesta îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cum fac foamea, claie peste grămadă, acolo-n garsoniera ei... Ce ne pasă nouă, dragostea mea, ce rahat mănâncă lumea? Ba uite că pe Mirela o roade și ai văzut-o că de atunci n-a mai dat pe aici jigodia aia de Geta? Și Rafael că ce interes ar avea la noi, ea ori altcineva? Suntem ca și morți, de lipiți ce suntem. Suntem ca și cum n-am fi. De neamurile tale, ce să mai zic? În ăștia doi ani, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lui Neculai era însă goana după câinii hoinari. îndată ce zărea vreunul, scăpa din mâini coarba fântânii iar ciutura pornea ca un glonț în gol. Fâșcâind și chiuind, Neculai țâșnea, zvârlind cu tot ce apuca în mână. Cu coada între picioare, jigodia îngrozită o lua la goană. Neculai no slăbea defel, fugind, desculț și- n capul gol, chiar și la vreme de iarnă, doar în cămeșa de câlți cu care se proslăvise pe cuptor. Destul să zărească prin gemulețul din spatele cuptorului câte
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
urmă, în brațe și-l aduse lângă mă-sa. Cu coada ca un fus, răpănoasă, un cotei cu bube cățălite pe spinare se strecura printre picioare, mirosind resturile azvârlite. O femeie cu fața aspră îl privi fără zâmbet : Mergi acasă, jigodie, mânca-te-ar húlera ! Cu buze largi, înmormântate, și un colț lung, stingher pe gingia de sus, Surdul lui Roșca căsca gura ca o capcană, râzând la cei ce-l întrebau : - Gheorghe, câți guzgani ai prins azi noapte ? - Ha, ha
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ajuns, în fine, la capăt. Era deja seară, și locurile mi s-au părut cu desăvîr-șire pustii. împrejurul meu se întindea, în amurgul galben, un peisaj industrial: un castel de apă, o hală de fabrică, un atelier mecanic cu câteva jigodii în față, trântite de-a dreptul în bălțile de motorină. Am intrat pe strada școlii. Era un fel de sătuc sau o mahala cu trecători rari, prost îmbrăcați, cu înfățișarea necăjită a omului mărunt. In firele de telegraf erau încurcate
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
e atât de departe printre cețuri și lumini de reflectoare, nu se poate altfel, nu putem începe altcumva, e clar că numai de moaca lui rânjită n-avem noi chef acum, să intre să ne deranjeze să ne încremenească, ușcheala jigodie, e destul c-am apărut eu pe aici nebărbierit cu pixul în mână în capitolul cinci, gata să te trezesc, Matei, sau mai rău, să te sperii, tu, Bau-Baule, unde crezi că mai încapi, fă pași, lasă-ne singuri, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de oameni mari (noi și cu toți Mateii noștri mici și mari de la început până la sfârșit, bine mersi și fără nici o treabă într-o poveste care nici nu mai trebuie scrisă, tihnită și atât), mă înțelegi, până una alta, dacă jigodia nu dispare, ar putea să meargă și așa cu povești și cu scrisori care să ne aducă mai aproape, eu și tu și Filip și toată lumea, dormi Matei, cred că fratele nostru tocmai o să stingă televizorul, cred că e sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
era că ouăle alea ori nu fuseseră încălzite destul, ori erau prea diferite între ele, pentru că unii puișori erau cumplit de neascultători și de zbanghii. Era de ajuns un minut de neatenție ca șoimii patriei să devină niște draci goi, jigodii nespălate, niște javre mâncătoare de suflet. Iar dintre toate locurile și cotloanele grădiniței, nisiparul părea a fi existat anume ca să șteargă orice urmă de zâmbet de pe chipul unei tovarășe. Era genul acela de junglă împrejmuită cu roți de cauciuc înjumătățite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ne-ar merge mult mai bine, nu încercam să-l contrazic, mai ales că eram de aceeași părere, aș fi vrut însă să-i spun să se ferească, să nu se mai ia în halul ăla de Bau-Bau (îl făcea jigodie, rânjit, tâmpit, dihanie parșivă), putea s-o pățească în orice clipă, știa și el asta și cică se pregătise, într-adevăr, n-a durat mult și din tăcerea aia țiuitoare, mai exact din colțul umbros al camerei lui tata, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ai fost, vei ajunge muritor de foame...! Și-ți mai atrag atenția: cu mine să te porți frumos vorbindu-mi civilizat, În caz contrar te dau dracului cât ești de colonel, ai Înțeles...? Mie nu mie frică de tine, mă jigodie Împuțită...!” Îl mai privi câteva secunde În poziție agresivă, apoi ieși trântind ostentativ ușa!! Vestea altercației izbucnită Între Tony Pavone și fiorosul anchetator Lc.Col.Tudose Ion se răspândi ca fulgerul. Toți colegii de birou era Îngrijorați așteptând cu Înfrigurare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]