361 matches
-
Ni s-au golănit ochii, ni s-a birjărit limba. Ne declasăm voluntar, cuprinși de o ciudată voluptate a degradării. Coborâm! Mentalitatea contemporană e dominată de trivialitate. Aceasta începe de la a crede că totul e accesibil și totul e permis. Jinduim mult și la prea multe pentru a rezista să nu fim și grosolani". Cu uimire, dar și cu elegantă delicatețe, sunt așezate într-un elocvent vizavi costisitoarele strădanii ale femeii zilelor noastre, dornică să țină pasul cu chisnovatele exigențe ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să scrii și despre un nasture"... Da a sărit Deșliu "cu condiția să oglindească problema construirii socialismului". Un nasture! După vestejirea apolitismului, a urmat fixarea liniei juste. Novicov înfierează o nuvelă în care secretarul de partid și un alt pretendent jinduiau la aceeași jună. Fata n-a preferat organul de partid, ci pe celălalt amorez, iar secretarul se retrage generos și organizează fericita nuntă a tinerei perechi. "De ce? întreabă Novicov adică nu există un secretar de partid de care să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
randamentul maxim... Bineînțeles că în acest "ceea ce-ți place" se mai include o condiție esențială, care-i scrisă în toate religiile pământului: "ceea ce ție nu-ți place, celor din preajma ta, nu le face!"... Pe mine, însă, cei care-mi jinduiesc încă pământul și încă mă urmăresc, mă obligă să mă apăr, să mă păzesc. Și pentru ei port încă, în buzunar, acest leac pentru hoți... Și, spre surprinderea noastră, Emilian Neda scoase, din buzunarul drept al pantalonilor, un pistol adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
tremur de inimă te întrebi... „Oare, nu tot Iașul ar fi trebuit îngrădit ?!” Gândurile ne rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri... izgonind liniștea din suflet. Printre noi a trecut amintirea anilor când abia așteptam Duminica, cu întârzieri în fața vitrinelor de cofetării jinduind la bomboneturile colorate din borcanele de sticlă, rotunde, străvezii, dar mai ales.. „turul” pe Lăpușneanu. Încercarea aducerii aminte, cu semne de bătrânețe și oboseală, ca o minune, din ochii proaspeți ai copilăriei.. Eh !.. S-au schimbat multe... multe s-au
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de care pare să fi avut nevoie și Mirel Bănică, asemeni altor pelerini, s-a petrecut în cazul lui, sau cel puțin poate fi bănuit : întoarcerea la rădăcini pentru a încerca să urci intelectual și spiritual. În fond, la asta jinduiește orice peregrinus - adică, literalmente/etimologic vorbind, orice călător, orice om care vine de departe, orice străin. Adesea, notând detaliat tot ce vede și aude în fluxul pelerinajelor, autorul își pune probleme de inadecvare, ilegitimitate, impostură, lipsă de respect pentru ceea ce
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
suspină. Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost să gemi, de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină. Și dacă singur rana nu-ți legai, cu mâna ta n-ai unge răni străine. N-ai jindui după frânturi de rai, de n-ai purta un strop de iad în tine. Că nu te-nalți din praf dacă nu cazi cu fruntea jos, în pulberea amară. Și dacă-nvii în cântecul de azi, e că mureai în lacrima
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
zeu a regizat întru totul existența mea, încă de la bun început. Firește, au mai existat și alte rațiuni. Simplitatea fățișă a vieții părinților mei, fixitatea și calmul din casa noastră m-au făcut să zbor către amăgirile și magia artei. Jinduiam după scânteiere, mișcare, acrobație, vacarm. Am devenit specialist în scenografii cu mașini zburătoare, în regizarea luptelor, și, așa cum afirmau criticii mei, încercam întotdeauna o încântare puerilă, aproape excesivă, față de tehnica trucajelor în teatru. Am început chiar să și joc, conștient
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și dacă da, avea „să se explice“? Și eram eu în stare, eram capabil pur și simplu să aștept, poate că să aștept și să tot aștept scrisoarea aceea și, supunându-mă dorințelor ei, să nu acționez în nici un fel? Jinduiam cu atâta intensitate să „mă explic“ pe mine, să-mi revărs toată bogăția sentimentelor, toate gândurile, tot ce nu izbutisem să spun în acele jalnice, meschine întâlniri! Să-i scriu o scrisoare lungă? Dacă i-aș scri-o, de bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
noaptea / Prin câmpiile Dunării.” (A.E. Baconsky, 70) • substantive: „De săptămâni un roșu cerb / prigoana și-o-ntețește.” (L. Blaga, 313) „La plecare, dl. Pandele Vasiliu îl chemase la el în odăi și-i dăduse un scaun.” (E.Barbu, 14) „Jinduiesc la tine coapte / Guri sosite-n miez de noapte.” (L. Blaga, 175) • forme verbal-nominale: „Înainte de a-i condamna pe azteci s-ar cuveni să ne punem nouă înșine câteva întrebări. Oare pietrele de sacrificii sunt atât de curate acum?” (O.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Când s-a produs declicul sau transferul imaginarului meu spre poezie, e greu de precizat și nici nu are vreo importanță. Am început să scriu în studenția mea sportivă. Târziu adică. Prin anii cincizeci și cinci, texte mediocre, însemnări zilnice. Jinduiam să-mi arhivez biografia, trăirile. De ce? Dar tu, tu de ce scrii? Nu-mi răspunde. V.P.: În 1976, Dan Laurențiu, în Eseuri asupra stării de grație scria despre poezia Dvs: "Poezia lui Ovidiu Genaru, ironică și sentimentală, în ipostazele ei mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
împart pe Eminescu ca pe-un râu ce curge lin când e unic ca izvorul ce se dăruie din plin? iartă-mă, deci, Doamne, sfinte că nu pot să mă împărțesc cum ai împărți o pâine cu acei ce-o jinduiesc și-apoi nici nu vreau, Stăpâne să mă împart în două părți răstignit pot fi chiar mâine numai nu pe două hărți numai nu pe două hărți! LUCIAN VASILESCU [ieri am vorbit despre poezie...] ieri am vorbit despre poezie mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și se pot dovedi de ajutor pentru dumneavoastră, dar sunt, în mod ciudat, și încercări de a redobândi trecutul. Aproape fără excepție, când noi, americanii, prescriem o arhitectură pentru secolul XXI, revenim mereu la jumătatea secolului care tocmai a trecut. Jinduim să restabilim lumea așa cum era când America se afla pe cele mai înalte culmi câștigase războiul, deținea o superioritate economică și militară inegalabilă și era angajată în construirea unor noi instituții pentru a promova prosperitatea și a menține pacea. Este
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
borș, și sarmale, și poale-n brâu, și turte dospite, coapte pe plită, și plăcinte cu julfă... ca la bunica. Trec și vechi politicieni aprigi, în căutarea fraierilor care mai ascultă încă promisiunile lor. Se uită și ei lung și jinduind penal după fetele care aduc “frunze-n buze, drob de sare pe spinare” și pleacă mai departe. Alte povești, mai directe, mai fruste, fără Cozma Răcoare, dar tot povești... „Vreau să ajut la renașterea răzeșismului în această parte a Moldovei
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
La ieșirea din închisoare, în urma grațierii generale a deținuților politici (august 1964) am săvârșit botezul prin mirungere la biserica Schitul Darvari (preot Gheorghe Teodorescu), primind și Sfânta Împărtășanie. De atunci am dus o viață creștină conform datinei și regulilor bisericești. Jinduiam acum după călugărie. O doream încă din închisoare. După moartea tatălui meu (în vârstă de nouăzeci de ani 1967) am început să-mi caut o mănăstire, am întâmpinat însă greutăți și refuzuri, deoarece stareții se fereau de un fost deținut
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
La ieșirea din închisoare, în urma grațierii generale a deținuților politici (august 1964), am săvârșit botezul prin mirungere la biserica Schitul Darvari (preot Gheorghe Teodorescu), primind și Sfânta Împărtășanie. De atunci am dus o viață creștină conform datinei și regulilor bisericești. Jinduiam acum după călugărie. O doream încă din închisoare. După moartea tatălui meu (în vârstă de nouăzeci de ani 1967) am început să-mi caut o mănăstire". El se destăinuie, făcând cunoscută dorința sa prietenului său Constantin Noica, după ce în prealabil
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ani: "... reorientarea mea spre cercetări de teren a început doar în 1961 - mărturisea Mihail Cernea. Atunci, împreună cu colegii mei, am inițiat pregătirile pentru un model de studii nou pentru noi: investigații de teren. Eram sătui de a repeta generalități și jinduiam să facem ceea ce se numea sociologie. Aceste noi începuturi aveau să devină, în 1964, prima carte de cercetări sociologice empirice publicată în țară după lunga întrerupere de 15 sau aproape 20 de ani, cauzate de interzicerea Școlii sociologice. Nu știam
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Amorul” de mai multe ori moare decît renaște, iar „iubirea” e de mai multe ori învinsă decît învingătoare. Deși inevitabilă, concluzia că la autorul Scînteilor galbene dragostea e un sentiment epuizat devreme necesită cîteva precizări. Bacovia a iubit și a jinduit mereu la iubire. în toată opera sa nu dai decît peste două izbucniri de misogin: „Femeie, - mască de culori,/ Cocotă plină de rafinării -/ Tu, care țipi la desfrînări tîrzii/ Pe visători, cu greu, îi înfiori...” („Contrast”) și: „Voi, femeilor, ați
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ferești/ Milogiri de cimitire.// Răzvrătiții dau ca orbii/ Și flămîndu-i ucigaș -/ De la sate la oraș/ Au trimis țăranii, - corbii.// Prin orașele avute/ Histerii de muritori,/ Pe sub corbii bocitori/ Trec femeile pierdute”3). Iar în „Și ninge...” sînt înfățișate „la post”, jinduind splendorile și plăcerile pe care alte colege de-ale lor, mai norocoase, le au: „Și ninge în orașul mare/ E noaptea plină de orgii,/ Iar prin saloane aurii/ S-aud orcherstre, și fanfare.// Femei nocturne, singurele/ La colț de stradă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
preopinenții, câți mai sunt în viață, vor accepta (să sperăm!) cu suficientă detașare actul editorial ce rotunjește opera unui autor mai „complicat” și mai interesant decât părea în tinerețe. Dincolo de „meserie”, ce implică rigorile obiectivității asumate, constatăm că scriitorul a jinduit mereu, mai puțin pe față și mai mult în secret, să fie un sincerissimus scriptor, irezistibil atras de - să-i zicem așa - farmecul sincerității totale. Chiar dacă etimonul grecesc al cuvântului „farmec” (pharmakon) semnifică și leac, și otravă... (revista Plumb, ianuarie
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cuvântului „farmec” (pharmakon) semnifică și leac, și otravă... (revista Plumb, ianuarie, 2013) detașare actul editorial ce rotunjește opera unui autor mai „complicat” și mai interesant decât părea în tinerețe. Dincolo de „meserie”, ce implică rigorile obiectivității asumate, constatăm că scriitorul a jinduit mereu, mai puțin pe față și mai mult în secret, să fie un sincerissimus scriptor, irezistibil atras de - să-i zicem așa - farmecul sincerității totale. Chiar dacă etimonul grecesc al cuvântului „farmec” (pharmakon) semnifică și leac, și otravă... (revista Plumb, ianuarie
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Este motivul pentru care a sfîrșit în diletantism 33. A intervenit în el însuși o reacție împotriva schimbării capricioase și s-a activat o tendință spre anumite forme ale vieții spirituale. A fost călăuzit astfel spre catolicism. Încă din "Athenäum", jinduia după Orient: "Stau de vorbă mai întîi doar cu acei care privesc de pe acum spre Orient" (III, 1). Ceea ce căuta la început era "Orientul etern": pe urmă însă, a crezut că-l găsește în puternica cristalizare a vechii biserici. 17
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Sahara se află așezată pe un nisip uscat, lipsa apei având în zonă o prezență abundentă"; În pădurile Amazoniei trăiește o junglă fioroasă"; Descoperirea Americii s-a produs într-un moment de neatenție a pazei de coastă". Către Litere vor jindui împătimiții de lectură și mari subtilități interpretative: În cunoscuta baladă Miorița sunt descrise câteva întâmplări în care sunt implicate doi criminali, o oaie turnătoare, și un cioban ce șochează prin prostia lui"; "În nuvela La vulturi sunt descrise aventurile unei
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
recurgă la siluire; să caute lacom admirația ori teama smerită și aprobarea fără rezervă a cît mai multor din acei cu care are a face. Succesul politic este acea valoare socială pe care gloata o înțelege mai deplin, la care jinduiește mai tare. Între toate satisfacțiile direct izvorîte din viața socială, cele mai palpabile și mai comun accesibile sînt sentimentul puterii și gloria, fie ele realizate într-un fund de mahala ori pe continente întregi. Și aceste satisfacții groase sînt însăși
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fi putut fi jucat după plac, când le-ar fi venit lor, eventual, cheful de o incursiune în stranietatea unor noi roluri, și numai dacă ea i-ar fi întâmpinat ca un câmp de posibilități lipsit de îngrădiri. Altfel spus, jinduiau fără știință după un sens forte, aproape religios, al cuvântului domn. La el erau îndreptățiți doar "barosanii", adică membrii ajunși și invidiați ai comunității, care își permiteau să facă pe domnii cât pofteau, fără însă a-și fi pierdut mare
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dar tocmai această precaritate îi ajuta să aprecieze mai intens fragmentele încă fumegânde de tihnă de-abia smulse din focarul incandescent al devenirii. Își doreau ei sincer liniștea de netulburat a unui cămin stabil? În definitiv, cât puteau fi de jinduite deliciile ei, de vreme ce ea strângea ghem omul, nemailăsându-l să scape de sine, tăindu-i parcă suflarea chiar cu cordonul ombilical al propriei renașteri? Simțeau vag că sufletul revendică în primul rând puterea de a expira, asemeni foalelor de fierărie
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]