510 matches
-
se cuvine și, cu ea în mână, a ieșit... Din spatele tufarilor a cercetat în toate părțile, să vadă dacă nu-i nimeni pe aproape... A simțit frigul de afară. „Asta înseamnă că am pierdut sânge mult”... Apoi, cu pas de jivină, a pornit spre locul cu pricina... La fiecare pas se oprea, să asculte și să se orienteze. Nu a trecut multă vreme până să se împiedice de fantoma căzută cu fața în jos și acoperită de ninsoarea neostoită... A stat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
printre hohotele de plâns, Irinuța a întrebat: „Și acum ce facem, Petruță? Unde îl îngropăm? Mare pedeapsă mi-ai dat, Doamne! Învață-mă ce să fac, căăă... în casă nu-l pot ține”. Ca și cum ar fi fost speriat de cine știe ce jivină, Petruță a tresărit. „Păiii... trebuie să-l îngropăm... mamă Irinuță”. „Da’ unde, băiete? Undeee?” - a întrebat ea, frângându-și mâinile. „Întâi, hai să-l îmbrăcăm și ne-om mai gândi”. S au chinuit multă vreme până au reușit să-l
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
oțel. Inelul era făcător de țanțoșe cucuie, mai ales pe cheliile școlarilor tembeli, imbecili, cretini, tâmpiți sau idioți. Până să se Îmbărbăteze el, ușa se deschise brusc și apăru Jivinoiu (copiii Îi spuneau așa Directorului din pricina prea des pronunțatului cuvânt „jivină” cu care erau chemați la ispășire cei condamnați la vârtejuri pe tărtăcuță cu creta, guma de șters ori, În cazuri mai grave, cu faimosul inel de chei). „Ce oră ai tu, mă?” „Franceza.” „Și ce cauți aici?”„Am venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de prin curte. Se prăsiseră fel de fel de jigănii: șerpi, broaște, șobolani, gâze nemaivăzute, șopârle, salamandre otrăvite, păsări pașnice ori prădătoare de zi și de noapte; unii se juraseră că văzuseră chiar vulpi și mâțe sălbatice. Ciudățenia era că jivinele nu urcau În curțile sătenilor ca să le facă rele. Stăteau cuminți, În legea lor, În Vale. Poate, cine știe cum, rar, oamenii se pomeneau În mijlocul bătăturii cu câte un șarpe amețit, plecat orbește În căutare de căldură. Dacă era prea mic, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poveștile puteau fi adevărate sau că puteau lua chip aievea În Întunecimea Văii. Fără să vrea, grăbiră pașii din ce În ce, până o luară de-a dreptul la goană, fără să le pese că stârneau cu zgomotele lor toate jivinele ce sălășluiau pe acolo. Nu le păsa că se târmoceau În noroiul Împuțit de pe marginea pârâului, că-și bășicau mâinile și obrajii În urzici, că se zgâriau și lăsau ațe și petice de țoale În spini. Răvășită, Valea se burzuluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
decât să acopere și, când dresoarea ieșise prima oară de după cortină cu un șarpe uriaș, lung și gros, cum nu se putea vedea decât În țările calde, atârnat de gât, toți băieții din sală scoseseră murmur de Încântare. Nu fioroasa jivină le tulbura sufletele și le Înfiora carnea, ci femeia dezbrăcată care se mișca În fața lor de parcă altceva nu făcea toată ziua decât să umble despuiată de colo-colo. Le arăta tuturor căpățâna fioroasă a șarpelui care scotea, Încă și mai fioros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de grație și de farmec. Era atât de dulce, adorabilă și-i dăruise o fetiță fermecătoare. Era prin acum între două femei care-l adorau și pentru care el și-ar fi dat și viața. Erau departe de cele două jivine de pe vapor. Treptat se liniștise și Lotti. În spitalul din Paris i se păruse că o vede pe Lizzi, dar apoi mâhnirea că-și pierduse un copil o cufundase într-o disperare fără margini și se îmbolnăvise, doborâtă de febră
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
viu. Priveam fascinat la frumusețea cetății, când din umbra unui stejar din margine de drum s-a ridicat un lotru! Am tresărit, dar mă prefac că nu-l bag în seamă și dau să trec înainte. Cu un salt de jivină, mi se așează în față. --O clipă de zăbavă, boierule! - îmi grăiește el cu glas ce nu îngăduie nici o împotrivire. M-am oprit privind la el cu nemăsurată teamă, dar și cu multă admirație... Chip de voinic abia ieșit de sub
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Noaptea creatoare. Acțiunea va porni, va porni, în sfârșit! O acțiune foarte ambiguă, acțiunea PRIMĂVARA. Adierea nopții îl încercui, dintr-odată. Își aminti brusc de Toma, Urmăritorul. Bieții informatori nu sunt nici măcar slugile diavolului, nu au acest înalt rang. Doar jivine ale mlaștinii numite prezent, atât. Bietele jivine ale mlaștinii, suflete și boli și spaime și plăceri ale mlaștinii. Ce misiune o fi având, de fapt, masca numită Toma? De ce oare apare când nu te aștepți, după ce îl tot aștepți mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în sfârșit! O acțiune foarte ambiguă, acțiunea PRIMĂVARA. Adierea nopții îl încercui, dintr-odată. Își aminti brusc de Toma, Urmăritorul. Bieții informatori nu sunt nici măcar slugile diavolului, nu au acest înalt rang. Doar jivine ale mlaștinii numite prezent, atât. Bietele jivine ale mlaștinii, suflete și boli și spaime și plăceri ale mlaștinii. Ce misiune o fi având, de fapt, masca numită Toma? De ce oare apare când nu te aștepți, după ce îl tot aștepți mereu, zi de zi? Un sol al barbarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spre Barcelona. Noapte, ger. Trenul murdar, neîncălzit, ca la noi, un frigider. Nu știu dacă ați trecut prin asemenea situații, când devenim fiare, în stare de orice. Ei bine, în trenul acela nenorocit, puțind a latrină, stăteam ghemuit, ca o jivină congelată, când, dintr-odată, văd cum se apropie, cine credeți... Sau acum un an, în Marakesh, la hotelul extraformidabil, în confortul extracostisitor, același străin uscățiv, ducând în lesă, ce credeți, un guzgan dresat. Un guzgan îmbrăcat la cel mai scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
educației mele care imi impune sè evit cu orice preț situațiile stânjenitoare și sè le tratez cu politețe, încercând sè par cât mai natural, ca și cum astfel de întâlniri sunt o obișnuințè în viața mea, tècând și evitând confruntarea directè cu jivina rènitè care, în nebunia ei mèreațè și nerușinatè, mè dominè așa cum numai ceva din manifestèrile terifiante și sèlbatice ale unei naturi dezlènțuite poate reduce la tècere spiritul, supunându-l, Beau, fumez, nu mè poți opri, nimic nu conteazè! Conteazè sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
direct din țâță?, Încât unii oameni nu-i omoară, fiindcă ușurează ugerele gata să crape ale vacilor nemulse), șarpele pornește după mirosul cel bun - numai că cineva trebuie să stea de pază, cu mâinile-covrig la gura omului Înșărpat și de cum jivina Își arată capul, tu-l apuci și-l strângi (dar nu prea tare, să nu-l rupi!) și-ncepi să tragi; tragi Încet, Încetișooor... Dacă-i și Ileana lui Maxim pe-acolo, să spuie ea descântecul de șărpe-nghițit - bine, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ar fi fost mare lucru. Încă doi-trei ca Rafael, și l-ai fi văzut cum se apucă să-i scrie pe carnețel și să le taie chitanțe precum pescarilor. Oricum, îi face program, auzi, după zece-ncolo... Cât tupeu pe jivina asta scheletică. Rafael își trecu palmele peste luciul căpățânii rase, într-un gest de stupefacție, prea brusc pentru celălalt; tresări și scoase ceva din buzunar, și Rafael, râzând: — Ai făcut bordel din balta asta, prietene. Plătește cine vrea să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
e că se cam pierduse cu firea din nimic, simțindu-se amenințat cu briceagul, gonit de pe tocătura de paie, iarba verde de acasă, ce tâmpenie, drept pentru care amenințase și el. Acum n-are decât să se arate îndatorat față de jivina asta scheletică, Mărgărit. Ba nicidecum jivină, ci prietenul, fratele pe care-l asculți cu inima deschisă, da, cum să nu, așa e, ai dreptate, prietene Mărgărite. După ce Mărgărit își face turul de la opt și jumătate dimineața ca să taie chitanțe eventualilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
firea din nimic, simțindu-se amenințat cu briceagul, gonit de pe tocătura de paie, iarba verde de acasă, ce tâmpenie, drept pentru care amenințase și el. Acum n-are decât să se arate îndatorat față de jivina asta scheletică, Mărgărit. Ba nicidecum jivină, ci prietenul, fratele pe care-l asculți cu inima deschisă, da, cum să nu, așa e, ai dreptate, prietene Mărgărite. După ce Mărgărit își face turul de la opt și jumătate dimineața ca să taie chitanțe eventualilor întârziați, se mută împreună la umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
acum nici nu se mai punea problema, căci Janice avea să-l silească să-i repete fiecare cuvințel, la nici zece secunde după ce plecam. Conștient că-l observam, mă privi și el, cu expresia timidă și rugătoare a unei mici jivine sălbatice care, după ce pune pentru prima dată piciorul afară din vizuină, decide, În urma unei mature chibzuințe, că lumea largă s-ar putea dovedi prea dificil de suportat. Am sperat totuși că avea să arate ceva mai mult curaj În fața avocaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Coco, ca să o numesc și eu la fel ca voi, a fost rea, îi continuă Arhanghelul, Poetului, șirul reflexiei. Rea, cât cuprinde și puternică. Aidoma ei, mai sunt și alte creaturi, alte făpturi malefice, copii turbați ai Iadului, pasageri clandestini, jivine aciuate și adăpostite sub aparențe și în corpuri muritoare. Păsări stimfalide. Ascultați-mă: Peste oraș și peste restul lumii va veni, vertiginos, Năpasta, Hecatomba, pe drept și pe de-a-ntregul cuvenită, cu vârf și îndesat, pentru stricăciunea și declinul rasei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și ceilalți, era foarte nerăbdător să se întindă în coconul protector al hipersomnului. Nerăbdători să pună capăt unui coșmar care le invadase existența. Totuși prezența lui Kane refăcut făcea să piară imaginea creaturii pe care o adusese la bord, această jivină pietrificată care zăcea înfășurată în tubul ei. ― Sunt întrutotul de acord cu acest program, zise cu însuflețire Kane. Sunt atât de amețit și obosit încât m-aș lipi și de congelatoare. (Se uită la infirmerie cu ochi rătăciți.) Dar deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Cum de nu s-au rătăcit? exclama Laura. Cum de-au izbutit, atâtea zile, să nu se întîlnească față în față cu oamenii din sat? Căci începuse culesul porumbului. - Am avut desigur noroc, continuă Darie. Dar Zamfira avea instinct de jivină sălbatecă, parcă simțea de departe apropierea omului și ne ascundeam pe loc. Am stat ascunși o zi întreagă, într-o claie cu fân, și auzeam cum lucrează femeile la câteva sute de metri în preajma noastră... Dar ce mă tortura mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de multe sentimente... Te-ar surprinde să știi cât de mult simt... ce simt acum... Pentru că ești atât de aproape de mine. Vreau să spun că suntem amândoi închiși în cămăruța asta, în care răsuflăm și transpirăm împreună. Eu sunt o jivină mare. Mă socotești puternic și înfricoșător și interesant. Îți repet, e o impresie de moment. — Explozia dumitale atomică. Acum simt că... aproape m-am îndrăgostit de dumneata. — Nu fi prostuță, Hattie. Păstrează-ți rațiunea, mintea. Doar că... n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ceva în glasul lui părea să nu sune din toată inima. Prin celălalt capăt al magaziei, sergentul Cicoare cu ai lui au așteptat ca sentinela să pornească spre capătul unde o aștepta Urecheatu. Au pornit în urma ei cu mers de jivină... Urecheatu, cu mâna pe trăgaci, mergea liniștit alături de prizonier... O zvâcnitură scurtă a brațului prizonierului și un vâjâit prin aer l-au făcut pe Urecheatu să se lase fulgerător la pământ. Văzând că nu l-a atins, rusul a strigat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dar esența ei se regăsește în Apocalipsa și chiar în retorica preoțimii contemporane. Cred că a fost scrisă în aceeași perioadă cu componentele Bibliei, într-o epocă sclavagistă - epoca turmelor de oi, de porcine și de vite dar și a jivinelor sălbatice care se hrăneau după legea speciilor „Fiecare supraviețuiește suprimând pe alta mai neajutorată!” Mesajele acelor scribi ce pretind că au vorbit cu Dumnezeu folosesc ca mijloc de exprimare și de comparație ceea ce exista la vremea aceea în natură; apa
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93046]
-
25 Decembrie 1949, Camera 4 Spital: “O noapte de Ajun...dar sorții undeva în iad erau jucați; mai trebuiau doar niște argați în spațiu-ncercuit al morții. O clipă am crezut că nu mai sunt: pădure-adâncă, și din mine rupeau flămândele jivine și nu puteam să le înfrunt. O mână a sărit din umăr, un lup trăgea de un picior, haitele puse pe omor, nu mai aveam cum să le număr. Ce-am mai rămas, m-am dat la dos, sângele-râu...miros
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
om, îi dă bucuria vieții, și că antonimul ei, adică lenea, îl putrezește. Românul a văzut întotdeauna în leneș un individ în decompoziție, de aceea l-a numit putoare sau puturos, cuvinte derivate din etimonul latin putor putoris, adică dihor, jivină care își amețește prada, exalând un iz insuportabil. Ei bine, poate o asemenea făptură să vorbească cetățenilor despre muncă? Adică tocmai celor care aproape cinci decenii au fost înșelați, exploatați până la sânge, mânați la spargeri de normă, de acel partid
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]