394 matches
-
Baricade. Teritorii. Lumi. Necuprinsuri. Te vor bloca necunoscuții. Și așa o fac. Subtil, brutal, în toate felurile. Te-ai săturat. „Circul! Ajunge cu tot circul ăsta! Cât credeți că o să vă mai suport scamatoriile? Cât o să mai scoateți panglici din jobene și iepuri din sân? Teorii din mâneci și adevăruri pe nas? Bastoane? Zâmbete pe urechi?...” Și tot așa. Până vei răguși. Vei gesticula. Vei scrie cu vopsea. Pe ziduri, pe caldarâm, pe acoperișuri. Pe tramvaie și pe autocarele vilegiaturiștilor. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
hetairă înconjurată de șerpi) — sau o adunare de domni frunzărind reviste. Sînt stilizări împinse către abstractizare, destul de nonconformiste pentru o epocă impregnată încă, în ipostazele ei moderne, de stilul Art Nouveau. Coperta întîi înfățișează o mulțime de domni caricaturali cu joben, învălmășindu-se și fugind, în panică, pe treptele unei clădiri vaste. Imaginea — probabil, o manifestație reprimată de poliție — pare desprinsă dintr-o comedie mută. Scris (nu și semnat) de Ion Vinea, „Avertismentul“ prin care se deschide revista este un articol-program
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
masă, prin tocul de fereastră, până la degetul meu. Oamenii ăștia obsedați de distracție... Alergici la concentrare... Bătrânul George Orwell a înțeles exact pe dos. Nu, Fratele cel Mare nu ne supraveghează. Cântă și dansează. Scoate tot timpul niște iepuri din joben. Fratele cel Mare se chinuie să ne rețină atenția atâta timp cât stăm treji. Face totul ca să ne răpească atenția. Face totul ca să ne distragă. Face totul ca să ne absoarbă pe de-a-ntregul. Face totul ca să se aleagă praful de imaginația noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Vârî brațele pe mâneci și Își supse burta, În timp ce se Încheia la nasturi. Începea să fie primejdios de mulat, iar unui palton nu aveai cum „să-i dai drumul“. Își Întinse mănușile negre, din șevro, pe degete și Își puse jobenul de mătase pe care i-l Înmână Smith, confirmându-i Înclinația În oglindă. — Nu e nevoie să mă așteptați, Smith, spuse el. Mă Întorc foarte târziu. — Foarte bine, domnule. — Atunci, o seară bună. — O seară bună, domnule, Îi răspunse valetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că ajunsese cam devreme, coborî În Piccadilly, vizavi de Hatchard’s, și de acolo porni pe jos. O decizie pe care o regretă curând. Trotuarele de jur-Împrejurul lui Piccadilly Circus erau Înțesate de mulțimile promiscue, obișnuite sâmbăta seara: don Juani cu jobene de mătase și perechi de mahalagii, florărese și vânzători de ziare, tinere Îndrăznețe, plimbându-se la braț și aruncând invitații obraznice tinerilor timizi care se dădeau la o parte ca să le lase să treacă. Erau ceea ce s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-i fie bine. - Nu te lăsa, Anghele, nu te lăsa, se mai întorcea către celălalt. Nu-l mai auzea nici el. - Și cum îți spuneam, nene Mitică, n-a lipsit unul. Până și dușmanu meu de moarte, Cîrlea, venise. Purta joben și frac. Ce vrei, țigan scuturat, îl știi matale. Din cauza lui erau să se omoare niște muieri de-l iubeau. Ce bătaie s-a încins! Dacă nu săream între ele, se omorau. Stați la un loc, ocările dracului!" strigam la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aproape austeră, stă absorbit În fața unei foi de hârtie proaspăt scrise: un tabel pe trei coloane, Întocmit minuțios și pedant. „Costumație. Pălărie melon/Sacou gris ușor/Sacou gris reiat/Sacou, vestă, 2 pantaloni bleu/Haină roșie, pantaloni scurți, vestă albă/Joben gris-perle, panglică neagră/Jachetă gris, vestă, pantalon, vestă albă/Onix negru sau altă piatră dură, de preferință verde (de gravat cu armele) (În cazul numirii)/Mare uniformă (cu pantalon) și bicorn/ Mica uniformă (ținuta de Curte)/Pelerină lungă neagră”1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
purta și a se purta În acele veșminte. Atunci când Îi descrie minuțios toaletele (de dimineață: mantou bleu, vestă de piele gălbuie, ghete și pantaloni din antilopă; de seară: mantou bleu, pantaloni negri, cu nasturi la gleznă, ciorapi de mătase și joben), căpitanul Jesse, admiratorul frenetic al lui Brummell, știe ce vrea să sublinieze: unicitatea veșmintelor marelui dandy. S-au scris pagini Întregi despre protocolul (aproape ecleziastic) al Îmbrăcatului, despre toaletă și arta corpului mascat. Un ritual lent, solemn, ritmat, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Montesquiou ca un Ludovic al XV-lea, pe Lytton Strachey În redingotă, pe Schwob și Jaurès cu canotieră În plin noiembrie, pe Cocteau În duffle-coat, pe bătrânul duce de Montmorency „În haine roase, cadaveric, acoperit de mușchi și licheni, cu jobenul sub braț, formidabil totuși ca alură și eleganță”, pe Rolling Stones „Îmbrăcați În mătase zmeurie, cu jobene roz, cămăși din lamé argintiu, solemne și mortuare, care-ar fi putut servi drept manechine pentru Schiapparelli”, pe David Bowie, tot un sclipici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
canotieră În plin noiembrie, pe Cocteau În duffle-coat, pe bătrânul duce de Montmorency „În haine roase, cadaveric, acoperit de mușchi și licheni, cu jobenul sub braț, formidabil totuși ca alură și eleganță”, pe Rolling Stones „Îmbrăcați În mătase zmeurie, cu jobene roz, cămăși din lamé argintiu, solemne și mortuare, care-ar fi putut servi drept manechine pentru Schiapparelli”, pe David Bowie, tot un sclipici, cu inconfundabilele sale platform-boots, sau pe Alain Pacadis, Înveșmântat În toate modele, dar mereu cu aerul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu mai puțin celebrele ghete albe, și sfârșind cu Încălțările lui Mateiu Caragiale, care au smuls privitorilor exclamații de admirație, iar prietenilor scriitori - câteva bune paragrafe. Dacă am avea suficient răgaz, am descoperi și descrie pălăriile marilor dandy (marca Bandoni), jobenele (de la Delion), meloanele, canotierele sau tot ce poate fi Însemn de eleganță și unicat la capitolul „acoperăminte pentru cap”. Lucrurile s-ar complica, mai mult decât sigur, ca Întreaga problemă a dandysmului În zilele noastre, dacă am urmări cariera (total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
orice și oricine, oroarea de natural, cultul artificiului, misoginismul, spernoginia, oroarea de matrimoniu, refuzul procreării, invertirea, pedofilia, drogul, sadismul, apologia crimei sunt incriminatorii: toate, păcate veniale sau capitale. Așadar, niște monștri cu fața uman rafinată? Satani de salon? „Mefistofeli cu joben”? Evident că, din punctul de vedere al tradiției morale și religioase, da. Dacă din sânul dandysmului a pornit acel celebru „Rău, fii binele meu!”, e limpede că dandy-i nu pot fi decât agenții diavolului bântuind prin cluburi, cafenele, teatre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
coșuri, umbrele, geamantane, cutii, flori etc.; cantitatea de obiecte aflate în mâinile fetei distonează cu așteptările normale.) Tata e nebun! (Furioasă, își răstoarnă lucrurile unele peste altele pe peron.) E nebun! Pfui! ȘEFUL GĂRII (Apare îmbrăcat impecabil, în negru, cu joben și baston, strălucitor și firesc în hainele sale, cu o simplă geantă de voiaj în mână; și-o așază cu grijă pe peron; își scoate ceasornicul cu lanț și privește ora.): Hm! Să nu întârzie! (Atmosfera se conturează treptat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pumnul strâns două zaruri; își deschide pumnul și zarurile cad pe suprafața plană a unui geamantan răsturnat ca pe o masă de joc; Bruno va arunca de câteva ori zarurile, tot mai atent la jocul său; ȘEFUL GĂRII își scoate jobenul și se șterge de sudoare; Ioana se ridică încet și își scoate pălăria imensă, personajele reintră în ritmul lor; zarurile lui Bruno lovesc tot mai puternic suprafața geamantanului.) CASIERUL: Hi, hi... (Privindu-și rezultatul unei aruncări.) Hi... (Ridicându-și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de jumătate de secol În urmă, când Aivazovski era student la belle-arte, și cu mai puțin de un an Înaintea morții lui Pușkin. Își amintea de asemenea trăsătura de penel adăugată de natură - pata albă lăsată de o pasăre pe jobenul gri al pictorului. Mătușa Praskovia, care mergea lângă ea, era sora mamei ei, care se căsătorise cu celebrul sifilisolog, V.M. Tarnovski (1839-1906), ea Însăși medic, autoarea unor lucrări de psihiatrie, antropologie și asistență socială. Într-o seară, la vila lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
acolo În siguranță, am tras cu ochiul prin partea stângă a lucrării. Sophia stătea În picioare, privind cercetător la strania instalație a lui Matthew Barney, intitulată Sertarul lui Baby Fay La Foe 2000, un sicriu din plexiglas, care conține un joben și o masă de lucru. Ce loc macabru pentru o Întâlnire romantică! — Unde o fi el? șopti Marci. Poate că... poate că un vine, am spus, plină de speranță. Pe neașteptate, Sophia făcu un semn cu mâna. Când făcu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Și, ce-i drept, nu e prea mult Geist în manele... Dar totuși, de ce există ele și ce ne spune existența lor copleșitoare despre societatea noastră, în care trăim - mă scuzați - cu toții ? Nu vă așteptați acum să scot iepurașul din joben și să exclam, doct, iată, despre asta e vorba ! Ca un profesionist ce mă aflu, nu pot decît să recunosc, cu gura mică și ochii mari, că habar n-am... Pe de altă parte însă, nu pot să nu mă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Nou. Cel puțin așa sper. Conu Costache o să fie furios: pe el nici măcar într o paranteză nu-l pomenește în notița din ziar. Seara târziu. Uite că iar m-am pus pe scris, în loc să citesc. Când Safta i-a luat jobenul, conu Costache a ciupit-o de..., cum face uneori când se crede neobservat. Apoi m-a văzut și mi-a aruncat o privire ciudată. Am început cina cam bulversați pentru că dragul de Jacques nu se simte grozav. Era trist și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
magiciana pietrelor", despre care tot vorbeau, în șoaptă, de o bună bucată de vreme?... Discreție și nu uitați de bani. Magiciana n-are tarif de intrare, dar vrea ceva vânzare la pietre... Toată noaptea am visat magicieni care scoteau din joben iepurași hăituiți de baghete fermecate, săbii care treceau prin corpuri fără să producă vătămare, focuri cu flăcări jucăușe în care dansau leneș femei goale din cărțile de tarot și munți, munți întregi de pietre în vârful cărora niște simpatici clowni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Eu nu pricepeam nimic, dar ninetistele vibrau de emoție, îi înghițeau vorbele... Zicea: "Cu taurul ne vom îndrepta spre această minunată grămăjoară de pietre..." Ninetistele îmi obturau orizontul vizual și eu îmi imaginam că magiciana chiar scosese un taur din joben și, luându-l de coarne, se îndrepta în direcția amintită... Pentru taur, pardon, vă imaginați că n-am putut veni aici cu smaraldul, piatra care ne ține echilibrul sufletului în viață. Am piatra la domiciliu, nu pot ieși cu averea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a dus către parale. Aveam mereu "banii mei". Nu plăteam niciodată biletul de tramvai, autobuz sau troleibuz. Băi, țâcă, biletul!... Eu nimic... Te dau jos la prima și... La Miliție... Eu, tot nimic. Dacă se îngroșa gluma, scoteam porumbelul din joben: "Proful meu de istorie ne-a spus că autobuzele, tramvaiele, troleibuzele și toate celelalte mijloace de transport în comun sunt ale poporului, adică ale noastre, ale mele. Cum să plătesc bilet, dacă mă urc în tramvaiul meu?" De la nea Onuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
kitsch. A rămas o scurtă secvență dintr-o peliculă ștearsă. Filmul nu era reprezentativ, nici Pakardul albastru pe care Îl cumpărase tata Înainte de război la Scheweningen, nici amorul meu precoce pentru Stravinski, nici coșmarul cu demonul Îmbrăcat În frac cu joben care mă fugărea pînă la poarta veșnic zăvorîtă a catedralei. Din ce ne-om fi plămădind aluatul la care frămîntăm și frămîntăm? Ingredientele, aceste accesorii nereprezentative, și deodată te Întrebi, de unde vine gustul ăsta, aroma asta? Mama era tînără și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o luară pe Bayswater. CÎțiva pietoni se grăbeau spre case: autobuzele treceau fără să se oprească la stațiile facultative - doar apăruseră semnalele galbene. CÎrciumile erau ticsite. Oamenii strigau după taxi, iar cînd acesta se opri la stop, un bătrînel cu joben deschise portiera și se repezi să intre. — A, scuzați vă rog, spuse el. Credeam că-i liber. Mergeți cumva spre Paddington? — Urcați-vă, Îl Îndemnă Rowe. — Vreau să prind trenul de 7,20, rosti intrusul pe nerăsuflate. Am totuși noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
neterminate, fraze memorabile de despărțire neduse până la capăt. De pildă, Rembrandt a trebuit să dea socoteală pentru o notă neachitată pe numele său, din mai 1659, la o curățătorie din Boston, când a dat la aranjat și la călcat un joben. Degeaba a protestat cunoscutul pictor, inutil a precizat că n-a purtat nicicând joben, acesta fiind inventat la două secole după plecarea lui dintre cei vii, că n-a fost nicicând la Boston, că nici măcar nu știa ce-i aia
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dea socoteală pentru o notă neachitată pe numele său, din mai 1659, la o curățătorie din Boston, când a dat la aranjat și la călcat un joben. Degeaba a protestat cunoscutul pictor, inutil a precizat că n-a purtat nicicând joben, acesta fiind inventat la două secole după plecarea lui dintre cei vii, că n-a fost nicicând la Boston, că nici măcar nu știa ce-i aia „Boston“, tot a trebuit să plătească despăgubiri. Marcel Proust, pentru că dăduse câteva țepe În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]