788 matches
-
apropia cu repeziciune. Soarele era palid, dar era destul de cald. Oamenii, cu inima plină de dorință, culegeau porumbul cu răbdare. Eu, un năzdrăvan ce eram, am plecat la un pârâiaș în care erau câțiva peștișori. Am plecat mai în josul râului, pentru că sus nu mișca niciun pește și era o liniște tulburătoare... Deodată, pârâiașul, ca printr-o minune, se transformă într-un iaz în toată firea și un vârtej mă prinse de picioare, răpunând o mulțime de copaci, purtându-mă
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
feluri în care se pierdeau aceste semnale. Spulberate la fiecare articulație - spațiu fără dimensiune, efect înainte de cauză, cuvinte desprinse de cadrul lor de referință. Să le arate cum era posibil să dispară cineva în neglijență spațială, să încurce susul cu josul și înainte cu după. Văz fără cunoaștere, amintire fără rațiune, petreceri ale personalităților care se bat pentru a controla trupul zăpăcit - continue totuși, întregi pentru ele însele. La fel de consistente și de complete cum se simțeau acum acești studenți străluciți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Banatului. Pe ton spășit și voit obiectiv ziarul anunță că la demonstrație s-a cerut eliminarea nomenclaturii și a securității din structurile de conducere ale statului. Pe de altă parte, în aceeași zi și în același loc, în coloana din josul paginii, în articolul Răspunsuri condamnabile la provocări condamnabile, este anunțat mitingul din Târgu Mureș "împotriva șovinismului și extremismului maghiar". Suntem anunțați că "demonstrația a avut până la ora 13 un caracter pașnic", mai apoi, vai nouă!, a luat o altă turnură
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de cer întunecat dintre dinți. într-o clipă, capul și umerii i-ar fi ieșit printre ei, dar el urlă: — închide! Mușcă și închide! întunericul se închise deasupra lui și, cu o ciocnire, căzu. Dar nu prea departe. Cavitatea din josul gurii se îngusta într-un gîtlej în care luneca izbindu-se de pereți cu o viteză descrescătoare, pentru că hainele și brațul înghimpat i se agățau de margini. Pereții se strîngeau și se lărgeau, încălzindu-se cînd se strîngeau și răcindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tîmpită? — Te-am așteptat cît s-a putut de mult... de ce n-ai venit cînd te-am chemat? — Dar nu m-ați chemat! — Ba da. Jack s-a dus în turlă cînd ai început tărăboiul și te-a strigat din josul scării, dar n-ai vrut să cobori. Nu mi-am dat seama că m-a strigat Jack, spuse Lanark încurcat. — Te-ai îmbătat? îl întrebă Rima. — Bineînțeles că nu. Nu m-ai văzut niciodată beat. — Poate, dar de multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
le dracului de trepte. Câte mai sunt, până la capăt, unde o să se aleagă praful și pulberea de noi ? Cât o să mă mai chinuiesc ? Dacă vrei să știi, fac ceva pe ele de trepte și de cercuri, pe susul și pe josul lor. M-am săturat. Dacă vrei să știi, nu e greu, e îngrozitor, așa, de unul singur. Cunosc figura : cineva mă conduce, din mine. Sunt propria mea proiecție, un cretin care nu vrea să ajungă nicăieri și la nimic... și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
erau tot aceiași. Dar asta era puterea și nevinovăția lor și tocmai în acest punct, pe deasupra oricărei dureri, simțea Rieux că se unea cu ei. În mijlocul strigătelor care își prelungeau puterea și-și întețeau durata, care se răsfrângeau lung până în josul terasei, pe măsură ce jerbele multicolore se ridicau și mai numeroase pe cer, doctorul Rieux s-a hotărât atunci să redacteze această povestire care se sfârșește aci, ca să nu facă parte dintre cei care tac, pentru a depune mărturie de partea acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
câștigi toate luptele. Ar trebui să mai stai puțin pe-aici, să vezi ce cred adevărații israelieni despre această mare trădare. Maggie arătă spre mașină, figura ei sugerând că-și cerea scuze. Întorcându-se, auzi un cântec ce venea din josul dealului. Era desincronizat, oameni din locuri diferite încercând să păstreze același ritm.; dar, chiar și așa, era un cântec tulburător de frumos. În timp ce sergentul Lee o conducea înapoi la mașină și ei continuau să cânte, Maggie se gândea la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Brâncuși, bunăoară); în cel dedicat prezentării suprarealismului francez, poemul „Reper“ semnalizează discret în direcția halucinatoriului surrealist prin versuri ca: „Șerpuie pianul printre etaje/și vocea doctorului Martin/în salt mortal/Copiii dreg castele de pietriș/Sfinții iar o pornesc pe jos/Curcubeul leagă orașele...”, Stimmung-ul imaginilor elaborate fiind preferat dicteului. Poemele mai radicale formal și tematic sînt postdatate: cel mai „insurgent” (deși doar în aparență) este mult-comentatul „Cosmopolis“, inclus în majoritatea antologiilor noastre de avangardă („...Danț îndîrjit al vremii care moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dăduse lui Gaston de mâncare și îl găzduise. Aranjase cu bătrânul să ia legătura cu el de îndată ce Gaston dădea vreun semn de viață. — Unde? întrebă el și îi luă ziarul din mână. — Aici. Tomoe i-a arătat un articol din josul paginii a treia. Era o rubrică de actualități, intitulată „Oglinda zilei“, care prezenta fapte neobișnuite. Takamori citi: „Luni seară, un străin care se afla într-o mașină oprită de poliția din Meguro, cu ocazia unui control de rutină, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
chiar înainte de răsărit și m-am ridicat în picioare ca să văd întregul oraș visând. Dormeau singuri, în perechi sau în grămezi, cu copii și câini. O pisică cobora pe strada de sub noi, cu ceva în gură. A pus acel ceva jos și mi-am dat seama că era un pisoi, pe care a început să-l lingă. În timp ce priveam, soarele a făcut stâncile roz și apoi aurii. Femeile s-au trezit, s-au întins și au început să coboare scările. Curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mari iluzii. Aflase despre Loc de la o secretară care se Întorcea de la un stagiu „Dezvoltare personală - gândire pozitivă”, cinci mii de franci pe zi. Ceruse catalogul pentru vacanța de vară: simpatic, asociativ, anarhist, cam știa genul. O notă statistică din josul paginii Îi reținuse totuși atenția: vara trecută, În perioada iulie-august, Locul găzduise 63% femei. Practic, două femei pe cap de bărbat; un coeficient excepțional. Se hotărî pe loc să rezerve o săptămână În iulie, de probă, mai ales că opțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
s-a lăsat dintr-odată frigul și s-a înfricoșat... IOANA: Și la noi s-a lăsat frigul... Mi-au tremurat mâinile de frig și cuțitul a început să tremure în mâna mea... Am răsturnat o sută de cartofi pe jos... S-au rostogolit așa departe... CASIERUL (Intrigat.): Cum, ce spui? Ce tot spui acolo? (Către ȘEFUL GĂRII.) A înnebunit! Fata ta și-a pierdut mințile, gata, gata... ȘEFUL GĂRII (La fel, surprins de cuvintele fetei.): Ce spui tu? Ce spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să semnez, așa că... Își scoase mănușa. Dădu să ia un pix din borcănelul de lângă ghișeu. Întinse o mână subțire, cu degete lungi, păroase, cu unghii negre, încovoiate. - Aici? Întrebă, ciocănind cu inelarul pe un loc liber, o căsuță lunguiață, din josul formularului, pe dreapta. Funcționarul slobozi doar un chiuit lung, amarnic, final, așa cum face locomotiva când intră în prima curbă lungă a defileului de la Cheile Arse. Chiuia cocoțat pe Cassa de bani, zvâcnind să se atârne de lampadarul cu cinci brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
făcu roata să se Învârtă tare, aruncă bila pe ea și toți ochii se Îndreptară spre vertijul de metal și culoare, Înțepeniți acolo În vreme ce Încetinea, Încetinea, Încetinea și se oprea. Ca un șarpe, grebla crupierului se plimbă În susul și-n josul mesei, adunând jetoanele pierzătorilor și Împingând câteva câștigătorului. Și apoi din nou aceleași mișcări, agitația, rotirea și ochii aceia Încremeniți, țintuiți spre roata care se Învârtea. De ce, se Întrebă el, atât de mulți dintre oamenii aceia purtau inele pe degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ce vorbiți? Întrebă Brunetti, făcând În așa fel ca Întrebarea să sune comună. — Cât am fost acolo-n ziua aia, am văzut două dintre camioanele care vin aici, le-am văzut cum coteau pe-un drum de pământ mai din josul dealului de unde ne aflam noi. Pur și simplu nu m-am gândit la asta când m-a Întrebat Foster. Îmi doresc s-o fi făcut. L-aș fi scutit de multe chinuri. Tot ce ar fi avut de făcut ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
drum Într-o parcare lungă, fără-ndoială concepută tocmai În acest scop, și mașinile țâșniră pe lângă el, unele făcând semne de mulțumire, majoritatea nesinchisindu-se. Zece minute mai târziu, intrară În micul oraș Barcis și Ambrogiani coti la stânga și-n josul unui drum abrupt de acces ce ducea către lac. Ambrogiani se opinti afară din mașină, evident zdruncinat de drum. — Hai să bem ceva, zise el, pornind spre o cafenea ce umplea enorma verandă din spatele uneia dintre clădirile de lângă lac. Trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spălat rufe. El o ignoră, se duse la dulap și se Îmbrăcă, stând pe pat cât Își puse o pereche nouă de șosete, examinându-și din nou picioarele. Încă arătau ca niște picioare. Scoase o pereche de pantofi maro din josul dulapului, Îi legă și porni spre bucătărie. De-ndată ce ea-l auzi că vine, continuă: — Cum te aștepți să-i conving pe copii să strângă după ei dacă tu Îți arunci lucrurile oriunde poftești? Când intră În bucătărie, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
A fost o supradoză, după cum mi-amintesc. — A fost o crimă, Îl corectă Brunetti, dar nu oferi nici o explicație. Contele nu așteptă vreuna și rămase tăcut multă vreme, șezând și uitându-se țintă la bărcile care pluteau În susul și-n josul canalului. În cele din urmă, Întrebă: — Ce ai de gând să faci? Nu știu, răspunse Brunetti și apoi Întrebă la rândul său, apropiindu-se de motivul vizitei sale: Ai cumva vreo influență asupra poveștii ăsteia? Contele reflectă vreme Îndelungată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mai repede i-ar fi făcut avansuri sexuale lui Gary, pictorul - ar fi fost o mojicie. Nu asta s-a întâmplat, a protestat el. Te rog, draga mea. Trebuie să mă crezi. Scrâșnetul taxiului care se apropia se auzea din josul drumului. Câteva secunde mai târziu, luminile farurilor au pătruns prin fereastră. Asistenta Harris s-a ridicat în picioare. Amanda și-a încleștat mâinile pe spătarul unui scaun. — Nu puteți să plecați, a informat-o ea pe asistenta Harris. Asistenta Harris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
năluci ori de oameni. Dintr-o singură limbă de foc, o întreagă lume hâdă năvăli spre el. Cu o încordare a întregii sale ființe se cutremură, în somn... A intrat în întuneric, nu-și mai vedea trupul de la brâu în jos... Hohote sinistre luară locul corului fecioarelor. Căldura din adâncuri îl dogorea, îl sufoca. Vru să se trezească, dar nu putea, se simțea legat fedeleș și cu căluș în gură. Trupul parcă nu era al lui... fața lui, nu era a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
prînz, la FEDE; la Vinales era Închis. Stătuse ca Într-un acvariu, multe geamuri; un loc potrivit pentru a privi strada. Se simțea obosit, nu dormise bine. Peste noapte chiar ieșise să ia puțin aer. Din pragul unui local din josul străzii, o fată Își fluturase spre el mîna. Fiul său ar fi putut să intre și aici, ce l-ar fi oprit ? Un os cu măduvă, trebuia ros, supt. Așa ar fi zis Thomas odinioară; ar fi pășit după fată
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de bătăile cotoilor. Începeau pândele. Luna răsărea pe la opt, ruginită și mâncată. Peste tinicheaua caselor cădea o zăpadă de lumină subțire. Din găurile podurilor, se înălțau sforăielile motanilor. Pe luminatoare, săltau gheme șerpuitoare. Răspunsul era prelung, un mieunat adânc. 211 Jos, în umbră, lângă butoaiele cârciumarului, ceata adulmeca. Dulăii stăteau nemișcați, cu gâtul întins la lună. Doar colții ascuțiți ca bricele aveau un luciu șters, de sidef. Cotoiul vărgat al lui Stere se prelingea pe lângă coșurile de cărămidă. Pisicile cădeau pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cer. Munții nu-ți dau senzația de infinit, ci de grandoare. - Pentru infinit ne ajunge marea și nefericirea. Aș vrea să am o inimă la intersecția Alpilor cu azurul. Melancolia mă dispensează de alpinism. Când ajungi să înțelegi munții de jos... Femeile care nu știu zâmbi mă fac să mă gândesc la o muzică de pompieri în Paradis. Numai farmacia mai poate opri gândurile. Când otrava veghii ți-a depravat ființa, nimic nu se mai poate desfășura sub soare fără să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
morții... Deodată apăru Tla... El zvârlise ușa mormântului după sine, între el și lume... fața sa mare și palidă, ochii lui adânci și scânteietori, mersul său mândru, talarul negru ce-i curgea în cuți sp [l]endizi de umeri în jos... astfel sta aspru zugrăvit în lumina cea roșie a făcliei. Ți-era frică să privește în fața lui... al acestui singur muritor în halele mari și deșerte a morții... Dar mai era el viu...? Puțin era și avea să-și rezime
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]