540 matches
-
podea se juca barbut. Tovarășii tot intrau ca să se spele, și-n cameră se amestecaseră mirosurile de fum, săpun, uniforme murdare și abur venit din baie. Manolita, spanioloaica, foarte curățică, Îmbrăcată cuminte, etalînd ostentativ un fel de șic franțuzesc, foarte jovială, foarte demnă și cu o privire rece, stătea de vorbă pe pat cu un ziarist englez. În afară de gramofon, nu se auzea prea mare gălĂgie. — Asta e camera ta, nu? mă-ntrebă ziaristul englez. — E Înregistrată pe numele meu la recepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am trecut niciodată de două mii cinci sute de metri. Nu aveam idee că ea practică sportul ăsta. Probabil că voia să aibă ceva în comun. Matt arată de parcă știe că a spus ceva ce nu trebuia - fața lui mare și jovială începe să se schimonosească din cauza îngrijorării - și sunt sigură că expresia mea e responsabilă de asta. Trebuie să dreg cumva lucrurile. —Douăzeci de kilometri! exclam detașată. E dat naibii! Cum poate cineva să reziste atât?! Eu mă plictisesc după câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la persoanele proprietarilor, Mariusache și soția sa Liliana, alias Gladiatoarea, oameni altminteri de ispravă și unanim respectați, în mediul lor. Observând, într-un sfârșit, apariția noctambulilor musafiri, stăpânul birtului, un roșcovan ca la vreo patruzeci și... de ani, burtos și jovial, în maieu alb de culturist, în șort și în espadrile, se ridică greoi de la masa de pe prispă, împingând-o neglijent cât colo, ca pe-o imitație facilă, din carton! Înălțându-și victorios ciotul degetului mare, scrâncioiat, al mâinii drepte, brandul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tărcată și își smuci mustața groasă, pleoștită, din care câteva fire i se încurcaseră, supărîndu-l, în colțurile gurii. Era arendașul moșiei Olena-Dolj. Slăninos și burtos, cu gât de taur și capul rotund, avea niște ochi căprui săltăreți și o figură jovială, parcă pornită mereu numai spre bucurii. Se uită la tovarășii de compartiment, văzu că nu i-a convins și continuă să gâfâie mai tare. Atunci Simion Modreanu, director în Ministerul de Interne, îmbrăcat cu multă cochetărie, tuși ușor, să-și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întîlnească și cu Ilie Rogojinaru, arendașul cu care călătorise astă-toamnă și-l exasperase cu teoriile lui agrare practice. Nu mai scăpă de el până la Costești. ― Ei, cucoane, am avut ori n-am avut dreptate cu țăranii? îl apostrofase arendașul, mereu jovial și zgomotos. Pe urmă a venit în compartimentul lor, să le mai treacă urâtul. Le-a povestit că se repezise la București, fiindcă prinsese din vânt o vorbă cum că moșia Babaroaga a doamnei Iuga ar fi de vânzare. De
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pacifice și alte sate până diseară. Ca să încheie vizita cu mai multă solemnitate, se crezu obligat să le mai tragă un mic discurs cu "iubita noastră patrie", "țărișoara noastră scumpă", "regele venerat", "datoria cetățenească", "guvernul vă poartă de grije", sfârșind jovial și mulțumit: ― Și acuma rămâneți sănătoși, copii!... Eu am încredere în voi, precum și voi să aveți încredere în mine! Așa, copii!... Liniște, ordine și muncă!... Așa!... Aidem, căpitane!... Noroc și sănătate! Țăranii năvăliră afară din curtea primăriei. Boerescu vru să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Am mers apoi în Maramureș. După ce am reușit să mă bag pe sub pielea oamenilor, mi-a fost dat să aud nunți la rînd strigături pe care mama mea mi-a interzis riguros să le povestesc aici. Ce priapism cosmic și jovial, măiculiță ! Numai fată mare să nu fii prin aceste părți, că ți se strigă peste deal rușinea de nu mai știi în ce vale să te ascunzi... Tîrziu, mult mai tîrziu, am aflat din acribia cu care Daniel Gicu a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cine știe ce ispravă. În timp, te poate costa totuși : aceeași gură a lumii care ți-a admirat isprăvile te va decreta fără nuanțe și ezitări un neisprăvit. Aceasta este astfel trăsătura complementară de caracter a românului : este un neisprăvit ! Un neisprăvit jovial însă : ce să-i faci, n-a fost să fie !... - va zice el, gîndindu-se deja la altă ispravă care va fi să fie. Eu, ca sociolog, trebuie să-mi pun însă și întrebarea dificilă referitoare la originea acestei caracteristici. Adică
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
consistență și înțelepciune implicită, are greutatea unei vieți cu toate ale sale, dar nici prea prea și nici foarte-foarte. El evită excesele, extremele, Eros și Thanatos se anulează reciproc în calitatea lor de referințe esențiale, se aplatizează într-o mediocritate jovială. (în filmul lui Nuri Bilge Ceylan, de pildă, Eros ia chipul fetei unui primar de cătun, care apare înconjurată de o lumină diafană în miez de noapte, ca un fel de bunăvestire. Ce folos însă, căci, după cum remarcă unul dintre
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
din cultul esențelor : „tout est pris à la légère”, spunea, revoltat, Poincaré. Fără a fi fatalist, el se ghidează doar după deviza vom trăi și vom vedea. Și trăiește, și trăiește... Să cînte deci muzica, viața nu este decît existența jovială întru moarte ! 5. Societatea post-țărănească Exerciții de perplexitate Domnilor, dumneavoastră nu cunoașteți românul actual ! și nici eu nu prea știu ce să spun... Cam aceasta ar fi premisa acestei „pilule”, rezumată în două parafraze. Să începem cu prima și, deoarece
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o dimineață de duminică, întâi august, în Muzeul Satului, unde mă fotografiez cu evrei sexagenari veniți la expoziția de artefacte a lui Pavel Șușară, dar și cu spanioli, italieni și francezi aduși în vizită de căpșunarii noștri - toți de-o jovială curiozitate estetică și o vitalitate românofilă de-a dreptul umilitoare pentru bietul nostru fatalism dâmbovițean. Voi reveni, căci subiectul doare. 12 august 2010 Pentru un album cu Sinaia culturală Dacă anul trecut îmi începeam cartea despre Cioran în vila Noica
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
acest viciu însemna o marcă a poziției sociale. I-o dăruiseră țăranii care, pentru a-i capta bunăvoința, îi făceau cinste la fiecare acțiune. Se lățise în spate iar grumajii i se îngroșau. Încă mai păstra o expresie tinerească și jovială deoarece munca de lămurire nu-i epuiza resursele sufletești. Dimpotrivă. După ce s-a terminat cu colectivizarea, serviciile lui Neculai au început să nu mai fie atât de căutate. Cum tânărul nu mai avea și alte îndemânări, situația sa deveni precară
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Se rostogoliră în salon - Tommy Rupp într-o jachetă neagră, militară, iar Duane Cain într-un costum de camuflaj căptușit cu un strat izolator. Cei trei Muskratari 1, reuniți pentru prima oară de la accident. O potopiră pe Karin cu saluturi joviale. Ea rezistă impulsului de a-i întreba unde fuseseră până acum. Rupp se repezi la Mark, care zăcea scheunând în pat și-i întinse palma. Dintr-un reflex adânc, Mark bătu palma cu el. —Doamne, Gus. Chiar că ți-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu o etichetă intitulată Izvorul minunilor". Mult se minunează tovarășul meu, confesorul meu la acel confesional încețoșat în fum și lărmuială bețivă. "Ești caz psihanalizabil", zice, "îți place să vezi cum tot felul de non-valori, de mediocri tâmpiți, de canali joviale te bat pe umăr și cum îi ai de șefi". Vă mărturisesc că dinaintea unor asemenea crude adevăruri de viață azvârlite mie în față de nemilosul meu psihanalist mă refugiez în puținătatea personalității mele, mă umple gândul sumbru că o viață
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
se aplecă deasupra registrului. Când Gosseyn privi din nou, Nordegg îi vorbea cu însuflețire bătrânului domn, care părea să nu fie de acord. Uimit, Gosseyn îl urmări o clipă, apoi renunță să se mai gândească la ei, deoarece un omuleț jovial, găsind un colțișor mai liber în sala supraaglomerată, tocmai ridica mâna. ― Doamnelor și domnilor începu el. Îmi voi permite să vă rog să începem discuția noastră acum. Toți cei care sunt interesați de protecția grupului, au avut tot timpul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
semnele, dar suficient ca să clatine toate trestiile crescute în mine. Apoi, ca din întâmplare, Iason. (O fi plecat Petru sau mai bocește încă la ușa de pe coridor ?) și fata de pe șlep cu ligheanul ei alb, și Poenaru cu invitația lui jovială ca un rânjet de lup. „Ia la tuka...“ și Mia, bătând step, la nesfârșit, și Lilly (de Lilly îmi era milă) și Semiaza, cu baioneta lui de flăcări... De ce ținuse Bătrânul fără nume, de la impozitele indirecte, să-mi transmită opiniile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se aplecă deasupra registrului. Când Gosseyn privi din nou, Nordegg îi vorbea cu însuflețire bătrânului domn, care părea să nu fie de acord. Uimit, Gosseyn îl urmări o clipă, apoi renunță să se mai gândească la ei, deoarece un omuleț jovial, găsind un colțișor mai liber în sala supraaglomerată, tocmai ridica mâna. ― Doamnelor și domnilor începu el. Îmi voi permite să vă rog să începem discuția noastră acum. Toți cei care sunt interesați de protecția grupului, au avut tot timpul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îndrepta spre masa lui. Sala de mese era ticsită. Tovarășii lui de masă din săptămâna aceea se și aflau acolo și mâncau. Erau trei la număr, trei tineri savanți din diferite secții. Unul din ei îl întâmpina, pe un ton jovial: - Ei, cărei femei lipsite de apărare o să-i facem azi de petrecanie? Grosvenor râse, deși știa prea bine ca tânărul vorbise numai pe jumătate în glumă. Conversația acestor tineri savanți suferea de o anume monotonie, învârtindu-se mereu în jurul femeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
secunde până la sfârșitul minutului când, din nișă, apăru un individ care ridică mâna în sus. Lucy îi aruncă repede o privire lui Cayle și văzu, brusc emoționată, ochii lui supraveghind-o intens, după care îl auzi vorbind pe un ton jovial: - Ei, oameni buni, acum cade bariera. Iată momentul potrivit pentru a face cunoștință. Reacțiile la acest semnal fură diferite. Majoritatea femeilor rămaseră la locurile lor. Dar multe dintre ele se ridicară în grabă și tot în grabă traversară sala. Văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
expresia concentrată a individualității psihice și morale a persoanei (N. Gheorghiu, 1992, 189). Sunt cunoscute două tipuri de caracter, după cum trăsăturile fundamentale ale acestuia au tendința de a se exprima în exterior ori de a se interioriza: tipul extravertit-deschis, comunicativ, jovial, sociabil și intravertit-închis, orientat spre propriul eu, aparent mai puțin sociabil și mai puțin comunicativ. Criminologia nu a reușit sa implice diferit tipurile de caracter în etiologia infracțiunii. Interesant este totuși de semnalat că în formele lor extreme de manifestare
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
copeici în fața ochilor săi uimiți. Îndepărtă protestele celorlalți copii cu dosul mâinii. ă Dar nu-i acasă, spuse Vera simplu. Porfiri tresări la inocența sa încrezătoare. ă Va să zică nu e nimeni acasă? ă Mama-i acasă! rostit Vera cu indulgența jovială pe care copii o rezervă prostiei adulților. Porfiri încuviință gânditor și îi dădu moneda. Ceilalți copii începură să se îndepărteze. ă Mama-i acasă? Foarte bine. Pe mama ta o cheamă Lilia, fetițo? Fetița aprobă cu energie. ă Haide să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
resemnat, spuse Marçal, și imediat spre Cipriano Algor, Și tata, Eu sunt resemnat de mulți ani, de când s-a născut, În sfârșit, toată puterea femeii, tremurați, bărbaților, tremurați și temeți-vă, exclamă Marta. Olarul nu urmă de astă dată tonul jovial al fiicei lui, ci vorbi serios și senin ca și cum aduna unul câte unul cuvintele care rămăseseră în urmă, în locul unde fuseseră gândite și lăsate să se coacă, dar nu, aceste cuvinte n-au fost gândite și n-au trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
doctori. Detesta aerul lor de superioritate, de parcă ar fi fost atotștiutori și de parcă până și să pui o întrebare despre propria ta sănătate ar fi fost o impertinență, o încălcare a teritoriului lor. Preferase să adopte o atitudine de stoicism jovial, care îl ajutase să treacă peste orice până acum, însă nu și peste asta. Perspectiva sumbră a ceea ce ar fi putut avea pândea la hotarul conștiinței sale, dar o goni. — La naiba, își jură regăsind o urmă din vechea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Vieții noi începe să fie concurat de un simbolism al independenților. Epuizarea curentului simbolist, căderea sa în stereotipie și manieră urmează rapid „vîrfului” afirmării și asimilării publice; produs al cafenelei literare bucureștene, minulescianismul - un „simbolism popular” - are un aer bufon, jovial și exterior. Retorismul cabotin, histrionic, și poza estetizantă a romanțelor sale întîlnesc, într-o variantă lirică de cafenea, „miticismul” mentalității mic-burgheze bucureștene: pus pe muzică, minulescianismul devine - fapt îndeajuns observat de critică - un fenomen socio-literar urban, prizat prin snobismul micii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a-mi plăti mie facultatea, certurile cu mama, unde s-ar duce?! În van... Străbăteam cu o singură privire traseul meu spre facultate, apoi cu pași atât de siguri, calculați porneam la drum. Parcă și oamenii din jur erau prea joviali erau oare doar măști? Sau eu îmi imaginam totul feeric? Ziua părea albă, luminoasă ca un portativ ce se încovoia duios atunci când pulsa vântul, stolurile păsărilor aruncându-se febril pe el întocmai ca notele. Călduțul aer promitea o vijelie. Să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]