543 matches
-
un regizor pamfletar, gustat de marele public, dar detestat deopotrivă de conservatori (care îl consideră un impostor) și de intelighenția de stînga, alergică la populismul lui. Michael Moore, se vede cu ochiul liber, se simte bine în pielea de grăsan jovial care calcă totul în picioare, ca un iconoclast self-made man, plecat dintr-un orășel sărac, dintr-o familie săracă și ajuns "un fenomen al culturii americane pop", un paradoxal proletar milionar, care denunță orînduirea cea crudă și nedreaptă, dar se
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
cărțile, să vorbească cu accent cockney amestecat însă cu rusă (de neiertat, chiar și după invadarea Cehoslovaciei, rușii se mai aflau încă pentru occidentali în avangarda umanismului), să fredoneze „I’m Singing in the Rain”, amintindu-l pe grațiosul și jovialul Gene Kelly, în timp ce huliganul coregrafiază molestarea unui bătrân scriitor ca antract pentru violul impardonabil al tinerei sale soții etc. Astăzi se poate observa mai bine, atât cu privire la film, cât și cu privire la roman nu doar cât de bine a înțeles Kubrick
Decojind portocale mecanice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2584_a_3909]
-
masca suferința, pe care o puteam bănui profundă, a neîmplinirii. Se afla în comportamentul său o notă de cochetărie, o mondenitate surîzătoare și afabilă care părea a scuza cu generozitate crima ce-o ilustra persoana sa de-o înșelătoare corpolență jovială. Căci acesta e adevărul: Ovidiu Cotruș a fost asasinat în Gulag, sentința fiind executată cu întîrziere. Neîndoios, Ovidiu Cotruș era un extrovertit. Se simțea bine doar în societate, reflectat de chipurile celor ce-l ascultau cu atenție și încîntare, subjugați
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
volum adus la târg (Regele se-nclina si ucide) și care a constituit până joi seara punctul de atracție al standului românesc. Către sfârșitul zilei de vineri, în fine, am avut vești mai detaliate. Catrinel Pleșu, distinsă și molipsitor de jovială, ca de obicei, a povestit că se întâlnise cu Herta Müller și știa precis că nu avea să vină la standul României: trebuia să-și scrie discursul pentru Nobel, ceva lung, memorabil și bun de citit și peste secole, așa că
Târgul de Carte de la Frankfurt 2009 by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/6813_a_8138]
-
o face realității constă în rîndurile pamfletare pe care le închină, cu intermitențe, spectacolului politicii actuale și unora din personajele lui. Dar și aci avem a face cu înscenări burlești în care contează efectul stilistic, în baza unei paradoxale mizantropii joviale, incapabile de ură. Pluripartitismul apare proiectat pe fundalul unor snoave: "Doar Păcală și Tândală ar mai putea face un pic de ordine în microunivers. Ei sunt undeva în aerul și în apa noastră, mai fac cîte o glumă ca să ne
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
joacă și parodie? Nici una, nici alta, singure; ci și una, și alta. Este motivul pentru care am pus totul - și prezentare, și documente - sub semnul unei idile șăgalnice, glumețe, în care componenta sentimentală se amestecă inextricabil cu cea ludică și jovială. (Știu, idila însăși conține câte ceva din această a doua componentă, ceea ce și face ca lirismul ei să iasă de sub incidența genurilor grave de poezie. Nu cred că am comis totuși o tautologie - l-am adăugat în mod conștient pe „giocosa
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
certă capacitate de a portretiza în cîteva tușe, inclusiv prin limbaj, îndeosebi în cazul ostașilor țărani. Remarcabil este, de pildă, portretul lui „nenea” Iancu Ghermănescu, un personaj deloc schematic, „cazon” într-un chip aparte, curajos fără emfază, competent și eficient, jovial și, totodată, ros de amărăciuni, cu idei „socialiste”. Un pandant reușit este „eroul”, din povestirea cu același titlu, un căpitan fanfaron, laș în clipa primejdiei, poltron, simulînd a fi rănit pentru a ajunge în spatele frontului, demascîndu-se în toiul unui chef
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
din mușuroi în mușuroi, silențioase, robace, amestecate de-a valma cu melcii bătrîni, cu rîmele portocalii, cu șerpii, cu cîrtițele neprihănite și cu duhurile necurate. se deplasau spre țeluri dulci, definite de ouăle albe, cărate, datorită instinctelor țepene, spre protectori joviali. Iarba albăstruie unduia semeață, amețitoare, ușor amenințătoare, fiecare fir avea la oblînc cîte un bob strălucitor de rouă matinală, neexplodată, neevaporată încă, irizînd curcubeie vaste. de se crucea și Cărtărescu. Pînzele de painjeni organizaseră fatale capcane tremurătoare, împletite lax, în
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
valuri de zări albăstrii. Voi căuta, pe cît mi-e cu putință, (Dumnezeu mi-e martor pentru buna-mi credință) să zugrăvesc în expresii cît mai adecuate atmosfera, parfumul de autenticitate ale acestei curți "ŕ outrance" orientală, colorată, savuroasă și jovială. La cină, în a feștilelor fumegîndă lumină, patruzeci de feluri de bucate în mirodenii îmbălsămate. Arnăuți cu pistoale la brîu și la fesuri ciucuri de aur - rîu - ne-au turnat în pocale tot atîtea feluri de nectare, sigilate în pîntecoasele
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
altfel situația și de ce facem chiar ceea ce facem și cum liberul arbitru ar fi himera unde se înflorește instinctul de conservare dar a întrerupt-o o piesă ce farda farul cu fasole frecată în familie piesele de șah încă erau joviale sau jucau teatru nu se auzea clar ezitarea din ochii celor ce și-au tras carcasa textelor preventiv peste penis dar tot ceea ce aducea a mână sau chiar mâini sui generis generau curente de râs și căutau febril în mare
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
cu ingenuitate metoda literar-istorică care trunchiază cu bună știință adevărul istoric și psihologic în numele unui sens marxist al istorie („Îmi trebuie tipul omului politic conservator de pe la 1880? Voi lua impulsivitatea, violența și aroganța lui Nicu Filipescu; voi lăsa ceea ce era jovial și seducător în Nicu Filipescu de-o parte”.). Petru Dumitriu se implică și în dezbateri mai sofisticate, atunci cînd modernismul se zbate să fie tolerat în paginile revistei, în 1956, Petru Dumitriu produce o amplă demonstrație a caracterului „irațional” al
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
Oricît ar încerca Baricco să ne convingă că nu trebuie să luăm lucrurile în tragic, nu reușește. Autorul seamănă cu un crainic care, pentru a atenua spaima provocată de o știre apocaliptică, alege să ne-o spună pe un ton jovial. De aici mina zglobie cu care ne anunță domnia barbariei. Cum s-ar spune, viitorul e trist, dar să nu intrăm în panică. Paradigma culturală poate să dispară, dar nu e un capăt de lume, căci nu e prima oară
În pragul mutației by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7261_a_8586]
-
buză. Analizam// lumina solară, după/ trecerea ei prin atmosfera planetară. «Pe o/ spirală/ a reînnoirii» - cu două picioare de vițel descărnate lîngă mine” (Chemat la căpătîiul celei ce dă semn). În versurile lui Liviu Ioan Stoiciu transpare incredulitatea ironică și jovială, tristețea înclinată spre bufonerie a fibrei naționale românești, care a plăsmuit Cimitirul vesel de la Săpânța.
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
context în care, la un moment dat, senzația e că toate filmele seamănă între ele, Lola a spart monotonia, cu o tinerețe trepidanta: era altceva! Autorul, Tom Tykwer, un tînăr neamț de 34 de ani, cu un aer modest și jovial, face parte dintre regizorii care au crescut mîncînd cinema pe pîine; încă de la 9 ani, a intrat în funcție, filmînd, în grădina casei, pe 8 mm, tot felul de povești, de preferință de groază. Impresia privitorului e că Tom Tykwer
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
om de carte întinsă, venind dintr-o trenă augustă, Vianu, cu morgă lejeră, detașată. Cursurile sale de literatură universală umpleau amfiteatrul II 8 și nu numai cu noi, cei "la zi", ci și cu lumea încă subțire a orașului. În joviala lui companie se afla N. I. Popa, fratele dramaturgului, "franțuzitul", cum se amuzau colegii cu pe-atunci cognomene mai pișicher-neaoșe. Era o vreme cumplită, apăsătoare, neieșită încă din umbra lui Stalin; ei bine, aceste personaje reușeau să ne scoată din marasmul
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
de a șofa? De ce se grăbește să ajungă la serviciu sau acasă cu un mijloc de locomoție care-l costă consistent, care-l întîrzie, care-l enervează și-i pune adeseori viața în pericol? Unde a dispărut bucureșteanul peripatetic, bonom, jovialul Mitică, dispus să-și întârzie existența într-o discuție de cafenea și de unde acest bucureștean agresiv, nervos, vitezoman care este în stare să facă moarte de om pentru a câștiga o secundă în plus? Ce se întâmplă cu Bucureștiul în
Bucureștiul după șoferi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7794_a_9119]
-
Meniuc din micul provincialism. O notă de colocvialitate din alte poeme din anii ´80 pare conectată la poezia lui Marin Sorescu: în Fosile, Vămile văzduhului, Lulu, Sofia Ardilean și în nu puține altele adoptă stilul unei poezii înșelător anecdotice, pilduitoare, joviale și ludice, cu un umor al ideii. Prolegomene inventează sorescian o pildă de Ion Creangă. În ce are mai bun în poezia sa, George Meniuc pare a fi glisat periculos de la Arghezi spre Marin Sorescu, izbutind să nu fie mimetic
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
Papa Francisc propune o pedeapsă incredibilă pentru cei găsiți vinovați de corupție. Să li se lege o piatră de gât și să fie aruncați în mare. Așa ar trebui pedepsiți cei acuzați de corupție, în viziunea Papei Francisc. Umil și jovial în mod normal, Suveranul Pontif schimbă foaia când vine vorba despre păcătoșii care nu se căiesc. Iar aici îi include pe cei care se prefac buni creștini, dau bani Bisericii cu o mână și cu cealaltă scotocesc adânc și fură
Incredibil! Ce le-ar face Papa Francisc corupților by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/55141_a_56466]
-
subtitlul "Amintirea unui român neobișnuit" și este introdus printr-un cartuș care reamintește cititorului figura artistului și destinul său neobișnuit: "La zece ani de la moartea muzicianului-compozitor-desenator-scriitor român Grigore Cugler, cei care l-au cunoscut și-l amintesc ca pe cineva jovial, un cititor lucid și atent, înconjurat întotdeauna de ceea ce el considera a fi lucrul cel mai important: soția și cele trei fiice. Diplomat de carieră, era la Oslo cînd, în august șsic!ț 1947, Regele Mihai abdică. Neputînd reprezenta un
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
la final un nou om ne întâmpină. În închisoare, Whip împărtășește celorlalți deținuți în cadrul unei ședințe terapeutice lecția sa de viață. Înțelepțit, fostul pilot își face mea culpa în fața unui public care-i soarbe cuvintele cu religiozitate. Întreaga iresponsabilitate aproape jovială pe care o degajă pilotul, un adevărat charmeur, se cere recuperată cu semn schimbat în partea a doua a filmului. Plaisirismul se transformă în angajament moral, iar Denzel Washinton posedă un întreg arsenal actoricesc menit să confere personajului său expresia
Cădere liberă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3743_a_5068]
-
un cazan cu iahnie de fasole ( eu, fiind evlavios cu intermitențe, am luat și din una, și din alta). Marea surpriză a fost fanfara țigăneasco-țărănească adusă de Mircea Dinescu din nu știu ce sat din Bărăgan. Membrii formației, cu figuri de draci joviali, cântau cântece de lume ca pe niște marșuri triumfale. Solistul făcea cunoscute, vers cu vers, poeme de un umor nebun, despre viața noastră de azi. Se zbânțuia ca un rocker, urmat de toată formația. Dar adevăratul dirijor al cântăreților năstrușnici
Infernul vesel by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13986_a_15311]
-
fi demolat din interior, apoi destructurat, devalorizat ironic, prima dată într-un dicționar coordonat de Horea Poenar, altfel un critic inteligent, iar la patru decenii, 2008, săpat la partea de bază, a primei echipe, într-un număr de revistă aniversar, jovial, bășcălios. Dicționarul e derutant, cuprinzând nume de universitari merituoși, dar nespecifice revistei, nume supralicitate orgolios, iar oamenii de anvergură europeană ca Papahagi sunt expediați în portrete sumare." - observă Adrian Popescu. Rahan în benzi desenate Sunt unul dintre acei copii care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6253_a_7578]
-
fire cît de cît să se-ntremeze apoi o amiază apoi o după-amiază și s-a făcut dintr-odată tîrziu și copilăroasa Grădină își urmează iată tabieturile joacă table își drămuiește amintirile cum banii de pensie solidară cu bătrînii săi joviali nespus se miră de sine cum un prunc apoi ciocnește o bere cu Providența. Cum era Cum era cît era de greu să începi tot așa de greu cît să termini urcușul pe-acest lujer galben se sprijină muntele pe-
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14330_a_15655]
-
șters, crimă, multe filmări memorabile!) celebrele sale scheciuri cu Toma Caragiu. După 35 de ani, l-a urmat în ceruri pe bunul său prieten... „c-așa-i în tenis”... O altă plecare care ne-a îndurerat a fost cea a jovialului Liviu Tudor Samuilă. A fost coleg de clasă cu Cornel Fugaru și primul prezentator al formației Sincron. Îmi aduc aminte de emisiunile pe care le realizam la radio cu el și colegul lui Sergiu Deleanu; apoi, la TVR, a fost
Se duc valorile... by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84029_a_85354]
-
mișcare a unei guvernări cleptocrate ajunsă în faza în care nici măcar nu se mai străduie să-și nege hoțiile. Spre marele ei noroc, destinul a hărăzit-o cu niște supuși nu doar indiferenți la propria soartă, dar fericiți când, cu jovial cinism, diverși burtoși cățărați în vârful piramidei îi batjocoresc ademenindu-i c-un mic și-o sticlă de bere. Nefericiții, nici măcar nu-și dau seama că mizerabila mită provine din chiar sudoarea lor!
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]