572 matches
-
interesează din ce în ce mai uimit libertul. Pentru astfel de treburi se folosesc soldații din garda preto riană. Este deci ceva personal. — Să plece chiar în seara asta... Îl îneacă tusa. Morfăie hârșâit: — ... cu o scrisoare urgentă pentru Sulpicius Quirinius... N-am greșit! jubilează Parthenicus în timp ce se îndepărtează în grabă. Guvernatorul Syriei este într-adevăr prieten cu principele. Fugi mai iute! îl zorește iritat Augustus de la spate. Tre buie să ajung în dimineața asta și la Regia să consacru o vestală! CAPITOLUL IV — Repetă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în fața lui Nato, chiar dacă primești citație. Scribonius încremenește. — O să mă târască cu forța, mormăie. Asinius ridică vocea, imperativ: — Poate să trimită orice guraliv să te cheme la proces. Te în chizi în casă și gata! O să iasă cu ceartă! — Exact! jubilează Gallus. Asta și vreau. Să-i las să se facă de râs cât mai mult. Își trece dosul palmei pe sub bărbie: — Să intre-n rahat până aici! Îl împinge ușurel de la spate. — Hai! Du-te acum! E timpul să mă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îl alinta: păunul meu! Genele i se umezesc. Știe că este ridicol, dar tot nu reușește să se stăpânească. Ca să-și mute gândul, începe să numere benzile purpurii de pe togile celor din jur. Descoperă că Augustus nu are decât una. Jubilează în secret. Se pare că Livia a pierdut partida chiar și cu propriul soț. Ea, în schimb, strălucește mai ceva decât soarele de pe cer. Veșmântul ondulat, care curge până la pământ, dintr-o pânză urzită cu mai multe fire, este împodobit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tipe din zonă Pornografie, sex, futut, oral, anal, lesbiene, homosexuali Vino la „SEX FIERBINTE“ pentru numai 29,95 de dolari Dacă ești vizitator, dă click aici pentru a vedea site-ul special al vizitatorului ― Am reușit, am reușit! exclamă Ben jubilând, și dă click pe site-ul vizitatorului. Am găsit sex pe internet! ― Având în vedere că e vorba de cercetare, pari extrem de încântat, spun eu, și nu pot decât să zâmbesc la reacția lui Ben. ― O, da, scuză-mă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a sunat cam spartă când i-am răspuns: — Da. Îmi ardeau obrajii. Pe de altă parte, încercam o senzație de autoidentificare mult mai domoală decât încercasem de când coborâsem în acea după-amiază din tren. — Am știut eu că ăsta ești, a jubilat doamna de onoare. Nu-s eu proastă. Din momentul când te-ai urcat în mașină am știut cine ești. Apoi, întorcându-se spre soțul ei: Nu ți-am spus, din clipa în care s-a urcat în mașină, că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
bătrâna. Auzi, cică a citit Într-un ziar.“ Știa Mașa unde se tipăreau ziarele? Nu știa. Ei bine, ziarele se tipăreau În iad. Tot ce scria acolo era minciună crasă. Totul era contrafăcut. Fiecare cuvânt purta Însemnele lui Anticrist. Bătrâna jubila. Mașa nu-și mai bătu capul să răspundă. Când o lua pe arătură, bătrâna era greu de oprit. Și totuși schimbul acesta nevinovat de replici nu rămăsese fără urmări. În ultimii ani, bătrâna se ramolise atât de mult, Încât uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
semne spre capul spășit al celei de-a treia Mașe ce foia sub coada Evlampiei... Acum cred c-ai să Înțelegi mai bine ce Înseamnă trinitatea“, adăugă el, pufnind din nou În râs. „Există o Mașă-tu?“, exclamă femeia. „Păi, jubilă Extraterestrul, tu ești Mașa-tu, iar eu sunt Mașă-eu și viceversa...“ „Îmi vâjâie capul de atâta harababură. Am să Înnebunesc de tot. Oriunde Îmi Întorc privirea dau de aceste Mașe... Nu cumva mi-ați făcut felul?“, se Îngrijoră gazda. „Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fată schiță un gest de-a dechide poșeta Însă, Își aduse aminte Îngrozită, pașaportul se afla acasă. Înălță din umeri neputincioasă În timp ce de frică dispăru din memorie toate cuvintele Învățate. Încercă totuși să construiască unele propoziții, fără a reuși. Torționarul jubila. “Am bănuit eu, te uiți la mine de “ parcă ai picat din lună” - Hai vorbește, În mod sigur n’ai acte. Dar,de unde ești de loc??” Atena Înțelese Întrebarea, răspuzând cu voce nesigură. “Den Greciea...” “Nu mai spune. În satul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lucrării iar acum Îmi provoci necazuri, băgându-ți nasul În treburile altora. Fi-i om de Înțeles, deschide porțile, după cum vezi alte cifaroame cu beton au sosit și nu se pot Întoarce Înapoi...! Ambițios, preotul nici nu vroia să audă. Jubila În sinea lui de isprava făcută făcând semn muncitorilor să părăseacă cimitirul, Încercând să ajute la strângerea uneltelor de lucru. Exasperat, Tony Pavone distruse Încuietoarea cu aceeași lovitură de târnacop, repezindu-se la preot, Îmbrâncindu-l către ieșire. „Băgas’ar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aproximativ cam la o lună de zile dela depunerea reclamației, Tony Pavone primi o invitație spre a se prezenta la sediul guvernului pentru a i se lua unele declarații suplimentare expunând și prin viu grai suita de motive. Șeful Șantierului jubila, in timp ce inima năpăstuitului Tony Pavone se făcuse mică, mai mică decât a unui purice. Primind ultimele sfaturi dela Șeful Șantierului, Tony Pavone se pregătea să plece la audiența unde era așteptat, când deodată se pomeniră cu Lct.Col
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cedat În favoarea lui. Am mers la el acasă mai mult de două săptămâni, timp În care mă aștepta cu tabla de șah desfăcută iar eu jucând teatru pentru ai-i câștig bunăvoința, pierdeam partidele una după cealaltă,făcându-l să jubileze și, sperând să scap fără urmări disciplinare În interiorul unității...! Sosise momentul să solicit permisia bine meritată și pândeam momentul când Îl pot găsi În toane bune - permanent era nervos iar unii angajați militari din depărtare schimba direcția mersului ocolindu-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să spun, asta e o împlinire imensă, absolut imensă. Cu siguranță mult mai mare decât orice ai fi putut să faci având o carieră. Sheba a dat din cap nervoasă. — O, da, știu. Știu toate astea. Și crede-mă că jubilez de multe ori în sinea mea când mă gândesc la cum am fost eu o mamă altruistă. Dar să crești copii nu e același lucru cu... Nu îți dă aceeași satisfacție ca a face lucruri în lume. Orice ai spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
caz: Ce fac oamenii cu ce a făcut istoria din ei! Mihaela: Istoria Mircea, nu voi scrie despre istorie, în primul rând fiindcă eu împărtășesc ideea că a noastră continuă să fie, istoriografic, una patriarhal-conflictuală, și eu nici măcar nu pot jubila în baie, frecându-mi barba cu after-shave ca să-mi gâdil egoul chior de proiecte, dar doldora de trecut. Mița Caftangista, Veta cea Bravă, Maricica cea Cumplită au lipsit din peisaj. Ca matură nu am mai trăit în Ardeal, deci aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
anumită etapă căutarea în trecut a avut un rol pozitiv-identitar. Era perioada ’66-’71 când, cu excepția decretului antiavort, Ceaușescu nu și-o dăduse în petic și Romania părea cea mai deschis-occidentală țară din lagărul (bun cuvânt!!) socialist. Părinții generației mele jubilau, mai rău, progresau profesional, material. Exista și o viață comunitară. Șantierele aveau un sfârșit. Litoralul și Poiana Brașov erau făcute ca în Vest. Abia acum, în 1999, arată penibil de postsocialist. Făceam parte din familii care nu pierduseră pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a venit puterea asta? Nu cumva ne-a ajutat mult faptul că știam să iubim? Că știam să fim derbedei în orice sistem de referință obedient? Acum nu pot să răspund la toate acestea. M-am întors în România. Presa jubilează că ne-au acceptat candidatura la Uniunea Europeană. Noi știm că asta n-o să ne ia nimica de pe cap pe fond. Ce e curios e că nu mi-e dor de nimic. Îmi pregătesc lansarea la Societatea retro. Oșteni, popor, mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
au distrus cu sălbăticie zona, determinându-i pe oameni să părăsească locul, citi el cu o plăcere nefirească. — Fără-ndoială, nu e ultima dată când auzim despre asta, îi zise soției sale, așezată la masă în fața lui. Știi, continuă el jubilând, poate o să am ocazia să-mi testez noua ipoteză. Dacă liderul grupului e ucis și agățat într-un loc în care să-l poată vedea celelalte maimuțe, e posibil ca banda lor să se destrame și să dispară în pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
salonul, abordând un aer la fel de vesel la ieșire ca și la intrare. A doua zi, În semn de compasiune față de bolnav, venea bandajat și el, pe față, pe mâini și pe picioare. Conectat la aparatele sale de transfuzii, pacientul Braic jubila: acum, o parte din rănile care supurau pe pielea lui, printr-un transfer de energie, aveau să umple badajele profesorului și asistenților ce se Învârteau prin preajma sa. Și Într-adevăr, În zilele următoare, În timp ce omul Braic prindea puteri, mișcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stomatologul, cu gândurile duse aiurea. În memorie Îi reveni o scenă În care protagoniști erau el și prima sa logodnică, legată În bucătărie de un scaun. Noimann se apropiase de ea, aprinzând bricheta În dreptul sfârcurilor. Logodnica țipase de spaimă. Noimann jubilase. Jocul Îl incitase În așa măsură, Încât Noimann Își pierduse cu desăvârșire controlul, sfârșind prin a-i stinge țigările de pubis. A urmat inevitabila ruptură și prima lui degringoladă. Un marș care a durat două săptămâni. „Adică ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce străluceau acum, rotindu-se În jurul lustrei cu trei brațe... Noimann-penitentul, Îmbrăcat În rochia Mathildei, se târa În genunchi la picioarele sale, cerșind din ochi o țigară. Cinicul Își scoase trabucul dintre dinți și i-l lipi de frunte... Penitentul jubila. „Așa, așa”, făcu el. „Acum eu sunt ea...” Gâtul Îi era Împodobit cu șiraguri de perle, pe brațele sale durdulii străluceau brățări de aur și de-argint. De lobul urechilor lui atârnau o mie de mărgele. Ochii penitentului fuseseră Încondeiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu o cafea din partea mea...” Zicând aceasta, Satanovski se răsuci pe călcâie și, cu pași vioi, oarecum discordanți pentru statura lui, părăsi terasa Corso. În tot acest timp, În camera sa, Noimann-cinicul Îl Împinse sub pat pe Noimann-penitentul, după care, jubilând, se năpusti, amușinând lenjeria risipită pe podea. Mirosul bine-cunoscut al parfumului și-al sudorii trupului Mathildei Îi crea, pe moment, o senzație de euforie atât de puternică, Încât medicul Începu să scheaune și să scâncească asemenea unui cățel bucuros că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Depresie nocturnă Împlânt cuvântul în îmbinarea secretă, tresar când surp viața care... sigur valsează jubilând. În rest aud aceleași incantații sonore fără umbrele de ploaie, fără umbrele iubitelor sub acoperământul stărilor de mucava. Încerc să pătrund molcom în involuția spre copilărie, adesea mă învingi în discuții mă prefac un timp că opun rezistență. Dar știi
Depresie nocturn? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83722_a_85047]
-
Am aflat asta acum câteva luni, când am scris scrisoarea aia, dar m-am gândit că, dacă aștept, o să fie un cadou super pentru ziua ta. Consideră-l un dar pentru tine. Și pentru mine, adaugă ea. Am Închis telefonul, jubilând fără rețineri, Închipuindu-mi cum Abby bate străzile, căutând prin gunoaie sau - Încă și mai bine - purtând un șorț McDonald’s. Când telefonul Îmi sună din nou peste câteva secunde, l-am deschis fără să mă uit la număr. —Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
acela pe care-l aștepta "stimabilul Jujucă". El ar fi dorit să rămânem toți repetenți; când colo, cei mai mulți am promovat, iar câțiva au rămas corijenți la Matematici și Franceză. Tii!... ce satisfacție pe noi, dar și pe profesorii lăzăriști, care jubilau! Atunci Jujucă, ca să ne aibă din nou la mână, a recurs la următoarea stratagemă: a venit la Rădulescu-Pogoneanu, directorul Seminarului Pedagogic, și i-a cerut să-i dea situația tuturor și să ne verse la Lazăr, că să dăm bacalaureatul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fesele lui. Bobby se întoarce și observă un rânjet prefăcut pe chipul acestuia. — Îmi pare bine că te-am întâlnit, tinere. Bobby încuviințează în tăcere și-i întinde tacul. Câștigă primul tur și Bobby se strecoară pe balcon să fumeze. Jubilează cu energia suprimată a unui spion plin de succes. Siguranța de sine a jucătorilor de biliard l-a molipsit și pe el și acostează un chelner comandându-i un gin și apă tonică, ca un alb care se bucură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ceainărie, clopoțelul deasupra ușii de la intrare vestindu-i ieșirea. El se întreabă dacă nu cumva a făcut ceva rău, dar nu se poate gândi la nimic. Nu i s-a părut supărată. Părea fericită. Se întoarce la colegiu năucit, dar jubilând. Pe la jumătatea drumului, își aduce aminte de jucătorii de crichet și mărește pasul până când ajunge în camera sa. A doua zi, se duce la colegiul lui Star, să-i lase un bilet. Când i-l dă, portarului îi spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]