998 matches
-
Emil Gârleanu (schița Uitat). În ciuda rezistenței declanșate în frontul literar de programul propus de istoric, sămănătorismul se afirmă în vremea directoratului său ca o mișcare culturală de amploare, câștigând numeroși aderenți. E vorba de revistele „Făt-Frumos” de la Bârlad (1904-1909), de „Junimea literară”, editată în 1904 la Cernăuți ș.a., dar mai ales de „Ramuri”, care apare în 1905 la Craiova, primii ani din îndelungata sa existență fiind întru totul dominați de ideologia sămănătoristă. Demisia lui Iorga, anunțată într-o scrisoare din 15
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
Nopțile din underground, București, 1972. Antologii: Antologie de imagini din poezia nouă, București, 1934. Traduceri: Interpretări din lirica lui Gourmont, București, 1940 (în colaborare cu Mihail Straje). Repere bibliografice: N. Coman, „Artificii”, „Luceafărul literar”, 1931, 3; Mircea Streinul, Vitrina cărții, „Junimea literară”, 1933, 10-12, 1934, 1-6; Matei Alexandrescu, „Antologie de imagini din poezia nouă”, „Litere”, 1934, 8; George Demetru Pan, „Claviaturi”, „Gazeta”, 1935, 324; Iulian Vesper, „Claviaturi”, „Epoca”, 1935, 1 870; N. Crevedia, Pâine și poezie: Teodor Scarlat, PRV, 1935, 144
SCARLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
și cu pățaniile lor, cu poreclele care îi transformă, pe unii, în personaje. Sunt și secvențe aburite de tristețe, însă episoadele amuzante (farse, pozne, felurite năzbâtii) precumpănesc. E parcă o întrecere între șugubeți în „pururi vesela și animata societate a Junimii”, calambururile, poantele, șarjele cordiale sau corozive (nu toate debordând de umor) înlănțuindu-se ca într-un „carnaval”. În înmănuncherea de medalioane Mușchetarii literaturii române moderne S. își controlează pînă la un punct pornirea de a privi lucrurile în latura lor
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
București, la optsprezece ani S. se afla la Paris, unde va obține bacalaureatul în 1853, la Liceul „Louis le Grand”. Câtva timp a frecventat și cursurile Facultății de Drept. A fost coleg cu A. I. Odobescu și, alături de acesta, publica în „Junimea română”, revista scoasă de studenții români din Paris în mai-iunie 1851. La întoarcerea în țară intră în cercul ziarului „Concordia” (1857). Moare pe neașteptate, de dalac, la nici douăzeci și trei de ani. A fost reînhumat, în 1877, la Sihlea
SIHLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289667_a_290996]
-
1918. Debutase în 1911, revista „Freamătul” din Tecuci, cu o încercare dramatică intitulată Pe nemâncate, semnată Pamfil Popescu-Șeicaru. Continuă să publice aici cronici și recenzii literare, cum va face și la „Răsăritul” (unde ține în 1913 rubrica „Săptămâna literară”), la „Junimea literară”, „Lumina literară”, „Văpaia”, „Ramuri”, „Doina”, „Lumina” (Craiova), „Steagul” și „România viitoare” (Ploiești), „Naționalul”, „Versuri și proză”, „Lumea”, „Chemarea”, „Arena” (Iași). Aflat pe front în anii primei conflagrații mondiale, va fi decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” în rang de Cavaler
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
în perioada 1940-1960 la mai multe școli din București, între care liceele „Gh. Șincai” și „Dimitrie Cantemir”. Din 1963 până în 1970 e șef al Serviciului de traduceri de la Institutul de Cercetări Agronomice. Colaborează cu poezii și articole la „Făt-Frumos”, „Iconar”, „Junimea literară”, „Cuvântul”, „Însemnări sociologice” ș.a., semnând și cu pseudonimul Barbu Pruteanu. Ș. publică la Paris, în 1933, un studiu monografic despre diplomatul și poetul de origine franceză Édouard Grenier, bun prieten cu Vasile Alecsandri, care între 1855 și 1856 a
SLUSANSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289728_a_291057]
-
după ei, de proliferarea spiritului occidental modernist, care aducea „în altarul vieții sufletești a noastre câte și mai câte bolnave idei și cu totul străine spiritului românesc”. Programul „Sămănătorului” a fost însușit de alte noi reviste, precum „Făt-Frumos” din Bârlad, „Junimea literară” din Cernăuți, „Ramuri” din Craiova, „Viața literară” din București, parțial și de „Luceafărul” (Budapesta, apoi Sibiu), mai apropiat de poporanism. Principiile s. au început să acționeze ca idei-forță din 1903, când N. Iorga și-a inaugurat colaborarea la revistă
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
la „Revista literară”, condusă de Theodor M. Stoenescu și frecventează cenaclul de la „Literatorul”. Un timp va sta la Paris, unde face studii politice și diplomatice (1892-1895). Din 1896 scrie și la „Adevărul”, „Naționalul”, iar după 1900 la „Sămănătorul”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Junimea literară”, „Noua revistă română”, „Flacăra”. Scoate gazetele „Oltenia” (1896-1897), „Râmnicul” (1906-1907), participă la conducerea periodicului liberal „Voința Craiovei” (1896-1897). În 1899 se căsătorește cu Ana Iancovescu. Are o bună carieră administrativă: subprefect de Babadag, Sulina, Tulcea, Măcin, director al prefecturii
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
Dan Botta, I. M. Sadoveanu. Penetrat sau nu de ortodoxism, principiul etnic definește, în perioada interbelică, și orientarea unor periodice precum „Cugetul românesc”, „Cuvântul literar și artistic”, „Secolul”, „Floarea de foc”, „Ramuri”, „Năzuința”, „Flamura”, „Datina”, „Familia”, „Gând românesc”, „Pagini literare”, „Junimea literară”, „Viața Basarabiei”, „România literară” (revista condusă de Cezar Petrescu), „Universul literar” (seria 1938-1944). Prin literatura pe care au publicat-o preferențial, „Gândirea” și celelalte periodice tradiționaliste dau un nou impuls orientării spre specificul românesc, inspirației din lumea rurală, explorării
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
Emil Gârleanu și Dimitrie Nanu), „Freamătul” (1912, apărută mai întâi la Tecuci în 1911), „Florile dalbe” (1919, împreună cu V. Voiculescu, Tudor Pamfile și Mihail Lungianu), „Graiul nostru” (1925-1927), „Scrisul nostru” (1929-1931). A mai colaborat la „Cosinzeana”, „Cele trei Crișuri”, „Familia”, „Junimea literară”, „Însemnări literare”, „Luceafărul”, „Miron Costin”, „Noua revistă română”, „Revista idealistă”, „Sămănătorul”, „Viața românească” ș.a. Este membru fondator al Societății Scriitorilor Români. Nu atât valoarea versurilor lui T. a făcut ca numele său să fie reținut de istoria literară, cât
TUTOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
la Liceul nr. 3 în același oraș. A fost membru al Societății Scriitorilor Bucovineni, al Institutului de Literatură de pe lângă Universitatea din Cernăuți și al Societății de Științe Istorice, Filologice și Folclor, filiala Sibiu. A colaborat la „Liberalul” (Buzău), „Limba română”, „Junimea literară”, „Glasul Bucovinei”, „Cuget clar”, „Făt-Frumos”, „Jurnalul” (Craiova), „Revista Societății «Tinerimea Română»”, „Sfarmă-Piatră”, „Bucovina literară”, „Revista Bucovinei”, „Preocupări literare”, „Țara” (Sibiu), „Cronicar” (Cernăuți), „Transilvania”, „Foaia poporului” (Sibiu) ș.a. Peisajul literar al anului 1937 înregistrează și Cartea sonetelor, placheta lui V.
VASILIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290457_a_291786]
-
în 1973, locuiește succesiv la București, Cluj și Sibiu. În 1998 i se decernează titlul doctor honoris causa al Universității din Oradea. Debutează în 1927 la „Ziarul călătoriilor și al științelor populare”, fiind prezent ulterior în numeroase periodice, între care „Junimea literară”, „Azi”, „Familia”, „Pagini literare”, „Societatea de mâine”, „Viața literară”, „Calendarul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Bucovina literară”, „Limba română” ș.a. Redactor la „Glasul Bucovinei” și „Deșteaptă-te, creștine!”, în 1931 va scoate, împreună cu alți colegi, revista șapirografiată „Gâtița calicilor”; în anii
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
De altminteri, și alte lucrări se continuă, într-un fel, una pe alta. De la investigarea activității lui A.D. Xenopol ca membru al Junimii și colaborator la „Convorbiri literare” se trece, în 1976, la o carte consistentă despre „implicațiile” istoriografice ale Junimii - spiritul istoric al societății, istoria în „Convorbiri literare”, în „prelecțiuni” și la Academia Română, literatura de inspirație istorică etc. - și, în 1994, la alcătuirea unor captivante „glose istorico-culturale” cu privire la Mihai Eminescu; mai multe volume, începând din 1986, au în centru problema
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
Teologie (1928-1932). A funcționat ca ziarist, director de librărie (1933), referent de presă (1939-1940), cenzor la Direcția Presei din Ministerul Propagandei. După ce, elev fiind, scosese, alături de alți colegi, „Ecoul tinerimii”, „Caietul celor patru” și „Speranța”, e prezent cu proză în „Junimea literară” din 1929. La începutul anilor ’30 devine animatorul grupării Iconar, al editurii și mai târziu al revistei omonime (1935-1938), toate fiind forme de promovare a tinerei literaturi bucovinene. Este, din 1938, vicepreședinte al Societății Scriitorilor Bucovineni. La „Glasul Bucovinei
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
găzduite vreme îndelungată în propria-i casă, le înviora cu glumele sale malițioase. Până în anul 1871 a fost proprietarul tipografiei în care s-au imprimat revista „Convorbiri literare” și majoritatea scrierilor junimiștilor. Mult timp președinte al Societății de încurajare a junimei române studioase, deputat, prim-președinte al Curții de Apel din Iași, refuză în 1870 să devină ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, dar mai târziu acceptă funcția de primar al orașului Iași (1880-1881, 1888-1897). Debutează în 1861, cu traduceri, la
POGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288873_a_290202]
-
de texte religioase, „concepția estetică” a traducătorului. În contextul dezvoltării moderne a literaturii românești, istoricul literar rezervă, ca și G. Călinescu, un capitol pentru Macedonski și noua poetică, iar pe Eminescu îl încadrează în perimetrul lui Titu Maiorescu și al Junimii, alături de Ion Creangă și I.L. Caragiale, care alcătuiesc, după opinia sa, „triada de seamă a literaturii române”. Punctul de vedere al criticului impresionist își găsește, dezvoltându-se, rațiunea tocmai într-o viziune unitară a literaturii și evoluează în sensul unor
POPESCU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
tras, tot atunci, și într-o plachetă. În acești ani poetul era publicat în „Satul”, „Orientări” (Moinești), „Hyperion”, „Abecedar”, „Societatea de mâine”, „Adevărul literar și artistic” și „Viața literară”, „Progres și cultură”, „Brașovul literar și artistic”, „Frize”, „Glasul Bucovinei” și „Junimea literară”, „Pagini literare” (București), „Gând românesc”, „Luceafărul”, „Buha”. Plecarea spre legendă, primul său volum de versuri, apare în 1936 și e distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români, premiu împărțit cu Virgil Carianopol și Virgil Huzum. Stabilit la Mediaș - unde a
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Albina”, „Analele Dobrogei”, „Arhiva” (Iași), „Arhivele Olteniei”, „Almanahul ziarului «Dimineața»”, „Buletinul «Mihai Eminescu»”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Cercetări istorice”, „Convorbiri literare”, „Cuget clar”, „Calendarul ziarului «Universul»”, „Datina” (Craiova), „Dimineața” (Cernăuți), „Făt-Frumos”, „Floarea de foc”, „Glasul Bisericii”, „Junimea literară”, „Limba română”, „Lumea românească”, „Neamul românesc”, „Opinia” (Iași), „Pradă gândului”, „Revista arhivelor”, „Revista de pedagogie”, „Secolul”, „Școala vremii”, „Tempo” ș.a. Între 1944 și 1960 i s-a interzis să publice. A reușit, totuși, să dea tiparului numeroase articole nesemnate
PREDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289005_a_290334]
-
scop agitatoric au creat în epocă imaginea unui luptător fervent, iar aceasta l-a însoțit pretutindeni, plasându-l într-un con de umbră și damnându-l sub raport social și politic. Debutul scriitoricesc are loc în 1932, cu poeme publicate în „Junimea literară” din Cernăuți, P. fiind susținut de profesorul Leca Morariu, sub îndrumarea căruia și-a elaborat teza de licență Viața și opera lui Emanoil Grigorovitza. În cercul „Junimii literare” stabilește strânse relații de prietenie cu Traian Chelariu și cu profesorul
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Ion Crețu, Câmpulung Moldovenesc, 2000. Ediții: Mihai Horodnic, File de poveste, Cernăuți, 1936 (în colaborare cu I. Negură), Haiducii, București, 1938; Carte de cântece românești, pref. Aron Cotruș, Madrid, 1953; Leca Morariu, De la noi, Madrid, 1970. Repere bibliografice: Gheorghe Antonovici, „Junimea literară”, GBV, 1933, 3985; G. Călinescu, Cronică literară, VR, 1938, 5; Perpessicius, Opere, VIII, 79-80, X, 257-259; Mircea Streinul, Note la poezia bucovineană de azi, RFR, 1938, 5; Traian Mihăilescu, V.I. Posteucă, „Prepoem”, 1940, 14; Constantin Vârtej, Lirica bucovineană, „Cetatea
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Cooperare Intelectuală de pe lângă Liga Națiunilor. Se afirmă, în același timp, ca poet și prozator și mai cu seamă ca istoric și critic literar, colaborând la „Vatra”, „Gazeta Transilvaniei”, „Foaia poporului”, „Calendarul poporului”, „Lumea ilustrată”, „Familia”, „Tribuna”, „Transilvania”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Sămănătorul”, „Junimea literară”, „Viața românească”, „Noua revistă română”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Telegraful român”, „Țara Bârsei”, „România jună”, „Cele trei Crișuri”, „Societatea de mâine”, „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Cugetul românesc”, „Dacia”, „Zeitschrift für Romanische Philologie”, „Literaturblatt für Romanische und Slavische Philologie”, „Revue des
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
Ilin, cu un comentariu de Dinu C. Giurescu, București, 1996-2001; Dialectica, postfață Gheorghe Vlăduțescu, București, 2002. Repere bibliografice: Ibrăileanu, Opere, IV, 178-186; A.D. Xenopol, Raport despre „Puterea sufletească”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXXI, 1908-1909; A. Ieșean, C. Rădulescu-Motru, „Junimea literară”, 1909, 10; N. Em. Teohari, Forma și fondul în literatură. Dl. C. Rădulescu-Motru, NRR, 1912, 1; C. S. Făgețel, Literatura d-lui C. Rădulescu-Motru, „Drum drept”, 1915, 20; M.R., „F. W. Nietzsche. Viața și filosofia sa”, CL, 1916, 4
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
literaturi - scriitorul însuși atrăgând atenția, în prefața la Teze..., că „emfaza și verva excesivă” proprii unor articole sunt menite „obținerii, și cu silnicie, a audienței” -, ci dislocarea, posibilă doar prin comparație exagerată, a prestigiosului și strivitorului model cultural maiorescian: eforturile Junimii de a „organiza” și „înfrumuseța”, scrie P., ieșite din dezgustul față de „verbozitatea metisă” și „mahalagismul cultural” ale epocii postpașoptiste au condus, odată cu tendința de supraevaluare a „caligrafiei stilistice”, la „sacrificarea autenticului, a pateticului, a străfundurilor psihologice”, ajungând să se osifice
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
, almanah literar apărut la Arad în 1859. Subtitlul acestei publicații a elevilor de gimnaziu și a tinerilor intelectuali români era „Almanah pe anul 1859 prin conlucrarea junimei clericale și studioase a claselor gimnaziale superioare”. Redactat de Mircea V. Stănescu-Arădanul, M. înscrie în sumar încercările poetice ale lui I. Goldiș, N. Christian, G. Crăciunescu, August Russu, Vincențiu și Iulian Grozescu, G. Popovici, N. Costa, M. Șerban, Paul Draga
MUGURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288273_a_289602]
-
Carmen Sylva, O rugăciune, Cernăuți, 1887; Schiller, [Poezii], în Poezii germane traduse liber, Gherla, 1890, în Versuri de Schiller și Goethe, Cernăuți, 1923. Repere bibliografice: Loghin, Ist. lit. Bucov., 135-140; Iorga, Oameni, III, 232-233; Petru Iroaie, Poezia lui Constantin Morariu, „Junimea literară”, 1937, 1-9; V. Loichiță, Preotul și românul Constantin Morariu, Cernăuți, 1938; Victor Morariu, Semicentenarul „Deșteptării” lui Constantin Morariu, Cernăuți, 1943; Dicț. lit. 1900, 586-587; Elena Teodorescu Ene, Considerații pe marginea unor traduceri în limba română aflate în patrimoniul Muzeului
MORARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288244_a_289573]