758 matches
-
asigura o mică poirtiță de retragere”. Când lucrurile păreau că se împotmolesc într-o anumită problemă mai deosebită, Maiorescu venea cu un studiu în materie, care limpezea apele. De fiecare dată, stabilea reguli și punea jaloane care să îndrume pe junimiști în dezbaterea problemelor în discuție. Printre acestea, de mare importanță au fost studiile „O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867”, care a adus criterii de apreciere a poeziilor și a contribuit la cernerea lor. Apoi „Despre scrierea limbei române
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
sale: Sfârșit de toamnă,Iarna, Gerul, Viscolul, La gura sobei și Sania. Când sfârșea vreo scriere mai amplă sau i se părea mai importantă, venea el însuși la Iași și avea o deosebită plăcere să și-o citească personal în fața junimiștilor. Junimea, această doamnă a spiritualității și culturii românești - ca orice doamnă - a avut anii săi de strălucire și glorie, dar și inevitabilul declin, intervenit datorită „mizerabilei politici”, cum a spus Eminescu. Primul semn a apărut în 1874, când Maiorescu s-
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
mutat la București. Din acel moment a început să funcționeze o filială a Junimii - dacă putem spune așa - la București, în casa lui Titu Maiorescu. În ședințele de acolo se adunau și femei, adunarea căpătând o atmosferă de salon. Un junimist ieșean picat în aceste adunări rămânea singher și nu se putea adapta atmosferei. Prin 1877 - într-o scrisoare - Slavici caracteriza Junimea bucureșteană spunând că „Întrunirile literare de aici merg mai bine decât anul trecut și lumea începe a le da
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
doritori de vești, oameni ai politicii, etc decât a unor membri dintr-o societate literară... N-am nevoie să-ți spun ce bine am petrecut și ce veseli am fost”... La Iași, după plecarea lui Negruzzi cu tot cu revista Convorbiri literare, junimiștii rămași încercau să salveze ce se mai putea salva. N. Gane și-a luat în serios rolul de gazdă al ședințelor Junimii. Curând și N. Volenti a devenit gazdă, dar din cele ce îi scria lui Negruzzi aflăm că: „Cu
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
i se adaugă prietenii prelectori Vasile Pogor și Petre P. Carp. Unele conferințe vor fi tipărite în revista "Convorbiri literare", altele vor vedea lumina tiparului doar în formă de rezumat. În timp, temele conferințelor se diversifică, prelectorilor inițiali alăturându-se junimiști precum Iacob Negruzzi, A.D. Xenopol, Al. Lambrior, G. Panu, Ștefan Vârgolici... În martie 1876, sala Universității ieșene este animată de un nou conferențiar (de doar 26 ani!), Mihai Eminescu, având ca temă " Influența austriacă asupra românilor din Principate"... *** La 9
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
având ca temă " Influența austriacă asupra românilor din Principate"... *** La 9 februarie 1974, în Casa cu ferestre luminate (reședința de altă-dată a familiei Vasile Pogor, apoi a interbelicului istoric Gh. Brătianu sediul muzeelor literare ieșene, spațiu de exprimare predilectă a junimiștilor), au fost reluate prelecțiunile. G. Ivănescu a vorbit despre "Preocupări filologice în epoca Junimii", iar Alexandru Dima despre "Personalitatea lui Titu Maiorescu". Această a II-a serie a Prelecțiunilor (1974-1989) s-a constituit, în vremuri dificile, într-un "vis al
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
rădăcinile în astfel de gesturi socio-culturale. O eroare ce provine, probabil, din înțelegerea distorsionată a acelui "popular" din sintagma buclucașă. Parcurgând, însă, lista prelecțiunilor de-a lungul numeroșilor ani în care ele s-au ținut, observând grija deosebită cu care junimiștii de veac XIX alegeau temele și subtemele acestor prelecțiuni, analizând maniera de tratare a subiectelor, așa cum pot fi ele decopertate din rezumatele publicate în primele numere ale "Convorbirilor literare", îți dai seama că prelecțiunile au fost cu totul altceva 2
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
a ceea ce în articolul de la 1872, "Direcția nouă în poezia și proza română", numea ca "starea literaturii noastre și direcția spiritului public"12. În abordarea sa de pe pozițiile istoriografiei, Alexandru Zub sesizează această "obsesie a adevărului", insuflată de Maiorescu tuturor junimiștilor: "Respectul pentru adevăr definește activitatea Junimii în toate direcțiile. În numele adevărului se condamnă falsa erudiție, megalomania, exagerările lingvistice, formele fără fond etc. Deviza ei era: adevărul înainte de toate, declară memorialistul, iar Eminescu recunoaște drept principiu fundamental al operei maioresciene naționalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
ale apariției, la 1867, a "Convorbirilor literare". Este posibilă apoi ipoteza conform căreia interesul pentru prelecțiuni a început să scadă indirect proporțional cu interesul pentru revistă, pentru că, dincolo de mondenitatea și latura oratorică a prelegerilor, era mai confortabil să citești opiniile junimiștilor în paginile "Convorbirilor", ba chiar, o perioadă, să citești integral textul prelecțiunilor. În plus, o anume politizare avea să fie taxată de auditoriul dezinteresat politic, aspect amintit de George Panu: "Prelecțiunile populare, deși se continua de patru ani, nu făcuseră
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
prelețiunile pot fi înțelese ca o extensie a chiar Societății "Junimea", pe linia unei organizate "aduceri afară" a discuțiilor constructive ce aveau loc fie în casa lui Pogor, fie în cea a lui Negruzzi, fie în cea a lui Maiorescu. Junimiștii resimt nevoia unei depășiri a inevitabilei intimități create la "ședințe", în sensul întâlnirii unui "Celuilalt lărgit", sau, în mereu utilele terminologii nicasiene, un "Sine lărgit". Nu știu dacă e vorba despre un fel de claustrofobie pe care ți-o dă
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
o tentă creștină, ca semen/ aproape al tău, așadar, fie, într-o manieră hegeliană de a privi problema, ca subiect/conștiință de a cărui întâlnire ai nevoie pentru a te defini, pentru a te confirma. Una erau reacțiile relaxate ale junimiștilor, ludice și neprotocolare, altceva însemna să simți feed-back-ul favorabil, freamătul aprobativ al unei săli înțesate care nu te urmărea "trântită pe canapea", precum Pogor, sau Negruzzi, ci ca și cum de ceea ce spui tu ar fi depins întreg universul. Tocmai de la acest
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Ornea insistă pe această "atmosferă liant": "Nu e exagerat să se spună că prelecțiunile nu au îndeplinit numai ofici-ul de a afirma în exterior Junimea și juni-misul. În egală măsură au contribuit la conturarea și impunerea unor opinii comune printre junimiști. Iar ceremonialul impus de Maiorescu acestor prelecțiuni, febra pregătirii și rigorile desfășurării lor au creat o atmosferă liant care a solidarizat rândurile junimiștilor"29. Așa-dar, ritualul genera o anume atmosferă, care la rândul ei funcționa ca "liant", pe traseul
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
exterior Junimea și juni-misul. În egală măsură au contribuit la conturarea și impunerea unor opinii comune printre junimiști. Iar ceremonialul impus de Maiorescu acestor prelecțiuni, febra pregătirii și rigorile desfășurării lor au creat o atmosferă liant care a solidarizat rândurile junimiștilor"29. Așa-dar, ritualul genera o anume atmosferă, care la rândul ei funcționa ca "liant", pe traseul acesta vectorial circulând tocmai sus-amintita posibilitate a întâlnirii cu Celălalt. 7. Prelecțiunea ca strategie de auto-promovare a "Junimii" Teoria aceasta o lansează pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
între "discursul politic" și "discursul cultural". Făcând abstracție de primele prelecțiuni, cele anterioare fondării "Juni-mii", eseistul consideră aceste conferințe ca fiind gândite sub forma unui vector de imagine al Societății, menit a-i pune în valoare pe membrii ei, junimiștii. "E o modalitate de a forța recunoașterea meritelor în ciuda tinereții lor [a junimiștilor C.C.] Ei acționează deci ca inteligentsia, un subgrup al aristocrației, care îi arată acesteia cunoștințele sale europene, nu politice, nu revoluționare, liniștitoare prin urmare". E aici sugestia
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
fondării "Juni-mii", eseistul consideră aceste conferințe ca fiind gândite sub forma unui vector de imagine al Societății, menit a-i pune în valoare pe membrii ei, junimiștii. "E o modalitate de a forța recunoașterea meritelor în ciuda tinereții lor [a junimiștilor C.C.] Ei acționează deci ca inteligentsia, un subgrup al aristocrației, care îi arată acesteia cunoștințele sale europene, nu politice, nu revoluționare, liniștitoare prin urmare". E aici sugestia unui mecanism foarte abil, subliminal chiar, de acțiune asupra unui public mult prea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
se putea raporta critic la ceea ce i se livrează. Din acest public și nu dintr-un altul, continuă Alexandrescu, erau selectați noi și noi membri, "măguliți de a fi acceptați într-un grup de calitate". Totul sub forma unui schimb: "junimiștii oferă înaltei societăți atributul distincției intelectuale și primesc în schimb statutul de elită socială". Schimbul acesta, la rândul său, mai scrie Sorin Alexandrescu, constituie o "justificare reciprocă a competențelor, un pact socio-cultural între inteligentsia și aristocrație". Prelecțiunile sunt abordate în
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
în imaginea unei aristocrații căreia i se arunca nada elitistă a intelectualității. Cultură versus politică O bună bucată de timp, conștiința apartenenței la un fond comun de principii și idei a făcut posibilă coeziunea unui grup a prelectorilor și a junimiștilor, în general. A fost poate unul din puținele momente ale istoriei culturii românești, când cultura a transcens politicul, nu subordonându-l, ci, pur și simplu, ignorându-l. Ulterior, când maeștrii au făcut decisiv pasul spre politică, slăbind, într-un fel
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
i-a furnizat prozatorului Simirad inedite teme de reflecție; căci nu e chiar floare la ureche să fii ambasador în Cuba... Așa se face că, în una din zilele sfârșitului de an 2006, Constantin Simirad și-a lansat la casa junimistului Vasile Pogor volumul de proză "Iguana neagră", lansare dublată de o savuroasă prelecțiune pogoreană, pe teme cu specific ...cubanez. Realele calități de povestitor l-au ajutat să înfățișeze în imagini vii, cu umor și melancolie, scene din viața de zi
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
dialogul nostru cu "întrebarea casei" pe care o adresez constant tuturor prelectorilor invitați la Casa Pogor. Ce reprezintă pentru dumneavoastră Junimea, spiritul junimist și ideea de prelecțiune junimistă în veacul XXI? Eu cred că întreaga activitate a Junimii și a junimiștilor, pornind de la programul cunoscut, corespunde întru-totul imperativelor europenizării și a integrării europene. Altfel spus, revine în actualitatea noastră fierbinte, cu un consens și o anticipație de timp... Aproape 150 de ani... Da, aproape 150 de ani. Îmi aduc aminte în
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
luminate" O casă și un spirit al ei Aceasta este descripția cel mai frecvent folosită pentru referirile mai puțin tehnice la locația cunoscută astăzi sub numele de Muzeul "Vasile Pogor". Expresia este asociată de cele mai multe ori cu faptul că locuința junimistului Vasile Pogor fusese prima din Iași iluminată electric. În fapt, despre "ferestrele luminate" vorbește pentru întâia oară George Panu, cel care, la începutul anilor '70 ai veacului nouăspre-zece, frecventează Ședințele Societății "Junimea" găzduite în acest remarcabil spațiu. "În acea seară
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
literaturi, ci și pe cel politic, social al întregii Moldove. Mai întâi Vasile Alecsandri, a cărui prezență la Ședințele Junimii constituia un eveniment întâmpinat cu general entuziasm; apoi, fondatorii Societății Titu Maiorescu, P.P.Carp, Theodor Rosetti și Iacob Negruzzi, și junimiști de frunte precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Vasile Conta, Ion Slavici, A.D. Xenopol, Nicolae Gane... Retrospectiv privind, nu e greu de imaginat ce concentrație extraordinară de spirit și gând circula pe holurile și prin saloanele casei, ce efervescență
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
degrabă din politețe, mai mult pentru "om" decât pentru "loc". Cât despre casa lui Nicolae Gane, aflată la o aruncătură de băț de cea a lui Vasile Pogor, nici nu încăpea vorbă să se afle pe lista de preferințe a junimiștilor. Spiritul junimist, atât de invocat ieri și azi, deriva tocmai din spiritul casei lui Pogor, din atmosfera aceea în care lucrurile serioase se intersectau cu ludicul, în care tolănirile pe canapele ale gazdei sau membrilor de vază alternau cu discuțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
de restaurare, o descoperire de natură arheologică a adus lumină asupra începuturilor Casei lui Vasile Pogor: o piatră de temelie, hexagonală, pe care, cu litere chirilice, este notat "Vasile Pogor 1850 și soția sa Zoe". Este vorba, desigur, de tatăl junimistului, vornic cu unele înclinații spre literatură, care, în 1850, ridică această clădire pe vechile temelii ale caselor familiilor Coroi și Cerchez. Poate părea inexactă sintagma "case mari părintești" folosită de Vasile Pogor, dacă e înțeleasă sub aspectul echivalenței între "casă
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
ieșind din biblioteca lui Pogor, poziționată în dreapta Salonului Junimii. 5. Holul de la etaj este astăzi numit "I.M.Melik", datorită faptului că aici se află un set de mobilier tipic perioadei, format din canapea, fotolii și masă ovală, toate aparținând familiei junimistului Melik. 6. Încăperea care altădată era biblioteca lui V. Pogor se numește acum Sala "Eminescu, Creangă, Veronica Micle". Povestea prieteniei celor trei se închide între obiectele acestei camere: setul toaletă original al Veronicăi Micle, scrin Biedermeier cu încrustații din metal
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
subiectul să fie "mărunțit" în subteme. Maniera aceasta de abordare indică o foarte benefică înclinație spre rigorile analizei complete, despărțindu-se deci de păcatele generalității și ale aproximativității în tratarea diverselor chestiuni. Iată, spre exemplu, situația anului 1875, în care junimiștii optaseră pentru o temă generală cu rezonanțe preponderent istorice "Influențe consecutive asupra poporului român", divizată în nu mai puțin de opt subteme, susținute de tot atâția prelectori. (În G. Panu, op.cit., p.157) 20 Junimea, op. cit., vol. II, p.264
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]