369 matches
-
pentru îngrijirile lui. D. Kadenbach, la poliție, mi-a prelungit concediul. Atunci l-am văzut pe acel mon stru care nu putea vedea o femeie la el în cabinet fără să-i facă propuneri. Nu s a sfiit nici cu jupâneasa pe care am trimis-o după actele necesare. La terminarea curei cu dr. Fessler, dr. Elias, care îmi îngrijea urechile, mai ceru opt zile. Se întorsese din concediu căpitanul Jelkmann, șeful internaților civili, om subțire și cumsecade, magistrat la Frankfurt
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se iscă un Întreg tărăboi interetnic atunci când un boiernaș român din vremea domnitorului Nicolae Mavrogheni (1786-1790) este „prins În fapt” (adică În flagrant delict), „fiindu cu șalvarii lăsați”, iubindu-se cu Rașelica, fiica jupânului cârciumar Moișă sin Bercului și a jupânesei Malca. Crezându- se că actul s-a produs „cu sila”, tânărul boier este „judecat după Pravilă”, riscând „să-i taie gealatul mădularul vinovat În priveliștea târgului, c-așa zicea la Pravilă pentru asemenea alunecări” <endnote id="(856)"/>. Dar adevăratul scandal
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de perle și diamante. Doamna Maria ia ulcica pe care i-o întinde Ștefan, își moaie buzele în ea, o ridică și grăiește: Și vouă, sănătate! Trăiască Slăvita noastră Doamnă!! Lângă tronul Doamnei, stă Sora, chiar sora Domnului, și, alături, jupânese și jupânițele din suita Doamnei. La picioarele tronului, pe o treaptă, stă boier Ioan Paleologul, unchiul Doamnei Maria, pe moldovenește botezat Țamblac -, un bătrân grec, frumos, verde încă, cu barba tăiată scurt, plin de eleganță și spirit, ce răzbate din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mi-ai mai spus-o... Când intri în horă, joci Doamnă, joci, spune Ștefan cu iritare în glas. Am obosit, Ștefane. Mă doare capul... E ora mea de rugăciune. Îngăduie să mă retrag. Și se ridică, urmată de Sora, de jupânese. Ștefan oftează ușor, se înclină, o ia de mână și o conduce prin cărarea deschisă în adunare. Îi sărută mâna: Doamnă, nu mă uita în rugăciunile tale. Maria se înclină ușor și iese. În urma ei, Ștefan strigă cu o nuanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ale rușilor, încărcate cu "otrăvuri foarte iuți și scumpe foarte, de pe la spițeriile împărătești de la Hindiea". O întîmplare de mare comedie, care a atras atenția lui Caragiale, este aceea cu Căpitan-pașa căruia i s-a năzărit la București să cheltuiască cu jupânesele și care e înșelat de boieri cu "muieri podărese" prezentate de vel-postelnic: "iată aceasta e Brîncoveanca, aceasta Goleasca, aceasta e Corneasca, aceasta e cutare, și aceasta e cutare Filipeasca". Precursor al lui Conu Leonida și al lui Nae Ipingescu, Dionisie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ă...î Despre gradul de umilire națională ne putem face o idee, gîndindu-ne la faptul relatat de Dionisie Eclesiarhul 2, care spune că un căpitan-pașa, venind în București cu oamenii lui, și-a permis să poruncească boierilor să le aducă jupânesele la o orgie, rușine de care n-au scăpat boierii - dar numai anatomicește -, decât înșelînd pe turci, aducîndu-le femei de pe "poduri" și crâșmărese, și dîndu-le drept soțiile lor... Iar A. Russo 3 scrie că haiducul Grozea spunea la judecată: "Voi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
persoanele Chir Jani Avdelas D-nul Felbariad Jupân Moise Comino Vântură țérră Gestian Ion, teslaru G. Botez Catrina, femeia lui D-na Dimitrescu Nițu, copilul lor D-nul Fraivalt Gavril Sârbu D-nul Magheru Mariuca, orfana D-na F. Sarandi Jupâneasa Lucsandra * * * Subprefectul Dl. Protto Un țĕrran Dl. Mihăilescu Martin, păduraru Dl. Deleanu Țĕrani, țĕrance și soldați. Scena se petrece la moșia Haramului. Beneficientul se crede dator a mulțămi domnilor și doamnelor artiste pentru concursul grațios ce au dat la această
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nimic caracteristic, nimic național; cu puțină îngrijire s-ar fi putut găsi în târg chiar o sută de fete și flăcăi în costum național cari să se prindă în horă. Nu erau în horă decât slugi și rândași, bucătărese și jupânese în costumurile cele mai burlești, neștiind să joace, tăvăliți și urâți la față“). Cu acest prilej, două zile mai târziu, Trompeta Carpaților, din care am reprodus citatul de mai sus (și care aprecia, cu exagerare, că în „târgul Moșilor“ s-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dări de cotitate, cunoscute prin termeni generici: desetină (deseatină), decimă sau dijmă. Zeciuiala, luată de stăpânul unui hotar de la oamenii care munceau indiferent unde se afla așezat hotarul, rezultă și din hrisoavele: „1667 - Iulie 30. Ilieș Alexandru Vv. volnicește pe jupâneasa răposatului logofăt Neculai Buhuș să ia de a zecea de pe tot hotarul Bohotinului și tot hotarul Coltului Cornii, din pâne și din fân și din pomete și din tot venitul ce va fi pe locul dumisale" (Cr. Bohotinului în Anarele
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
individual. Scutelnicii, ca și consătenii lor, plăteau bir la cislă, numai că visteria îi restituia boierului suma primită de la scutelnicii lui (boierii cei mari aveau câte 56 oameni scutelnici, boierii mazili câte 20, 15, 10, 5 sau câte 4, iar jupânesele sărace câte 15, 10, după boieria bărbaților lor, Letopisețe, III, p. 184). Scutelnicul nu plătea către vistierie birurile dar se învoia cu boierul căruia îi era închinat și dădea o sumă sau îi făcea o anumită muncă pe an. Cu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Antioh Cantemir (1695-1700 și 17051707), la Iași, între alți zarafi s-a numărat și jidovul Lazarov care împrumutase pe Dumitrașcu Gherghel cu 394 lei, pentru care Gherghel a dat zălog cămătarului argintării, scule și vite. Între timp Gherghel moare iar jupâneasa, soția lui, fata lui Andrei Abaza vornicul, se jeluiește domniei că Lazarov o prea încarcă. În ajutorul ei sar Andrei Abaza, tatăl, și Ilie Abaza, fratele. Afacerea este rânduită a fi judecată de Ilie, marele stolnic, acel Ilie Țifescu, zis
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pe Miron Costin la Cantemir Vodă - bătrânul (1685-1693) de i s-a tăiat capul în decembrie 1691 (vezi și lucrarea lui I. Tanoviceanu „Marele spătar Ilie Țifescu și moartea lui Miron Costin și Velișco Costin"). Stolnicul Ilie Țifescu, împreună cu cumnatul jupânesei lui Gherghel ia în discuție afacerea și după ce stabilesc dobânda oficială, din 10-12, adică 20% pe an, cad la învoială și prețăluiesc că pentru 394 lei capete, să se ia dobândă 154 lei, pentru cei aproape doi ani cât stătuseră
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în greutate de 322 dramuri a 13 lei dramul; 7 lei - opt coți de mașa, pânză leșească. De unde se vede că Lazarov, cămătarul, pusese dobânda din 10-15, ceea ce a făcut ca neamurile să se ridice să scape de necaz pe jupâneasa lui Gherghel (vezi și „Opinia" din 13 august, 1910). Ce se întâmpla cu răufăcătorii care ajungeau la închisorile stăpânirii și despre cel din urmă călău al Moldovei aflăm din ziarul „Evenimentul" din 2 noiembrie 1905, dintr-un articol semnat D.
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
foarte mari de pământ, a dăruit Morencei locul care se va numi "Moreni". A doua versiune este bazată pe documente de arhivă. Prima atestare documentară a Moreniului datează din timpul lui Petru Cercel, Voievodul care pe 18 iunie 1584, întărește “Jupânesei Caplea și nepoților ei, Badea și Calotă postelnici, satele Drăgănești și Moarile în urma unor judecăți”. Localitatea apare menționată documentar ca sat prima oară, cu numele Moarile (datorită numeroaselor mori de pe valea Cricovului Dulce) sau Moara Rateșului, Moara Nouă, Moara Sasului
Moreni () [Corola-website/Science/297001_a_298330]
-
aflându-se în vecinătatea orașului Cornățel, unde principala ocupație era negusoria, de pe urma căreia oamenii strângeau averi frumoase, a fost cumpărat de „Ianiu, feciorul Cornei de oraș de Cornățel”. Documentele menționează faptul că, Ianiu cumpară, la 16 decembrie 1631, de la Despina jupâneasa Vladului biv logofat Rudeanul și de la coconii ei Radu și Vladul „satul Vutești de pe apa Mostiștei ot sudstvo elhov, tot satul cu tot hotarul și cu toți rumânii, în numar de zece, cu două mori...”, pe prețul de 210 ughi
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
Petru Șchiopul l-a numit pe Pârvu, pârcălab de Soroca. Documentele ulterioare ne arata fărâmițarea proprietății satului și concentrarea ei în mâinile câtorva persoane. La 15 mai 1622, Ștefan Tomșa, voievodul Moldovei, cu un act dat din Iași, întărește Condachiei, jupâneasa lui Goe, partea din satul Buruienești, ținutul Român, cumpărată de Goe de la Avram din Buruienești. Același vornic Goe mai avea 1/2 de sat care i-a fost întărită cu hrisoavele din anul 1619. În anul 1708, posesiunea satului a
Buruienești, Neamț () [Corola-website/Science/301624_a_302953]
-
satele Românești și Pușcași, avea 794 de locuitori, o școală și o biserică datând din 1792. Comuna Tătărani era formată dintr-un singur sat, având 683 de locuitori, o școală și o biserică zidită la 1744 de jupân Gherghiceanu și jupâneasa Joița și renovată în 1830. Pe teritoriul acestei comune se afla și un eleșteu pe pârâurile Recelea și Calda, eleșteu amenajat de Cotman Vel Mihalache Cornescu, care se ocupase și de renovarea bisericii în 1830. Satul Ghighiu făcea parte din
Comuna Bărcănești, Prahova () [Corola-website/Science/301642_a_302971]
-
biserici și a unei școli pe fosta vatră a satului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Tătărani era unicul sat și reședința comunei Tătărani, cu 683 de locuitori, o școală și o biserică zidită la 1744 de jupân Gherghiceanu și jupâneasa Joița și renovată în 1830. Pe teritoriul acestei comune se afla și un eleșteu pe pârâurile Recelea și Calda, eleșteu amenajat de Cotman Vel Mihalache Cornescu, care se ocupase și de renovarea bisericii în 1830. Localitatea este traversată de meridianul
Tătărani, Prahova () [Corola-website/Science/301740_a_303069]
-
totodată, căci multe vedeau și multe învățau. De aceea prin munca lor, prin istețime și chibzuință, ei au gospodării frumoase, bine întreținute și curate, răsfrângându-se acest merit gospodinelor, și potrivindu-se aici de minune proverbul popular: "„Jupânul ține drumul, jupâneasa ține casa”". Astăzi cărăușia este practicată de un număr semnificativ de săteni, însă la un alt nivel potrivit secolului al XXI -lea, și mai poartă denumirea de speculă. Despre veniturile actuale ale cărăușilor putem spune că sunt considerabile însumate în
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
popă”. În 11 aprilie 1598, Mărica Hăsăneasa, fata Nastei, nepoata Cristei, dar și văduva hatmanului Orăș, schimba, cu nepoata sa, Elinca, o treime din satul Bainți pentru părți din alt sat. În 10 martie 1607, Crista își înzestra fata, Nasta, jupâneasa lui Macri armaș, cu această moșie. În 15 iunie 1638 se mai atestă două proprietăți în Baineț, cea a lui Grigore pârcălab și cea a lui Nicolae Cucăza Petriceaico, pe care, din porunca lui Vasile Lupu Vodă, le vor hotărnici
Baineț, Suceava () [Corola-website/Science/301927_a_303256]
-
în apă domoala a Șiretului” și-a clădit o curte boiereasca cu turn bogatul cneaz Iurg Litean, negustor la Liov. Acolo a poposit într-o noapte de toamnă, după o vânătoare, domnul Ștefăniță Vodă (1517-1528) și s-a iubit cu jupâneasa Calomfira, soția cneazului, cu care a avut un copil: pe viitorul voievod Ion Vodă cel Viteaz. Scriitorul descrie astfel acest râu: "„Erau locurile acelea din preajma curții lui Iurg Litean nu numai că o vedenie fericită. În oglindă sura a Șiretului
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
din anul 1563, iar o altă rubedenie a sa, Onufrie Barnovschi s-a aflat printre dregătorii lui Ștefan cel Mare. Miron a avut trei surori: Teodosia-Tudosca, Sârbca-Scripca și Mariica (nu Maria). Miron Barnovschi a fost căsătorit în 1614 cu „Antemia jupâneasa”, iar după moartea ei, în 1622, în septembrie 1626 se va căsători cu fiica cea mai mică a domnitorului Radu Mihnea, al cărei nume nu este cunoscut . Miron a ocupat succesiv dregătoriile de ceașnic, (1611), spătar (1615, staroste de Cernăuți
Miron Barnovschi () [Corola-website/Science/299300_a_300629]
-
(n. a doua jumătate a sec. XVI - d. 1603) a fost soția lui Mihai Viteazul. Tradiția spune că s-au căsătorit în biserica din localitatea Proieni, județul Vâlcea, în anul 1584. era fiica unei jupânese Neacșa, călugărită sub numele de Maria, a avut un frate Dragomir, boier mare în vremea lui Matei Basarab și era nepoată, de frate sau de soră, a marelui ban Dobromir dintre 1568-1581. Tatăl ei era, probabil, un jupân Stan. Ea
Doamna Stanca () [Corola-website/Science/307258_a_308587]
-
a și înzestrat-o cu donații, degradările survenite după anul 1628 determinând o nouă și substanțială refacere în timpul lui Matei Basarab. Astfel, reclădirea mânăstirii îi este atribuită marelui dregător Diicu Buicescu vel agă, rudă a domnitorului Matei Basarab, împreună cu soția jupâneasa Dumitra și cu mama sa, jupâneasa Mara. Cert este că zidirea bisericii vechi a început în 1645 și a durat câteva luni. Ctitoria lui Diicu Buicescu mai conținea însă și câteva chilii și incinta de zid. Nu se cunosc datele
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
degradările survenite după anul 1628 determinând o nouă și substanțială refacere în timpul lui Matei Basarab. Astfel, reclădirea mânăstirii îi este atribuită marelui dregător Diicu Buicescu vel agă, rudă a domnitorului Matei Basarab, împreună cu soția jupâneasa Dumitra și cu mama sa, jupâneasa Mara. Cert este că zidirea bisericii vechi a început în 1645 și a durat câteva luni. Ctitoria lui Diicu Buicescu mai conținea însă și câteva chilii și incinta de zid. Nu se cunosc datele finalizării întregului complex și a pictării
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]