370 matches
-
fi mazilit. Acum știa exact cum trebuie să acționeze. În treacăt fuseseră amintiți și Cantemireștii. — Am avut plăcerea să fiu oaspetele lui Dimitrie Cantemir la Istanbul. Este un om foarte învățat. I am admirat cărțile, dar și pe frumoasa lui jupâneasă. Înțeleg că este vara primară a măriei tale. Vodă zâmbi unor amintiri: — Casandra, eh, da, Casandra era frumoasă de mică, chiar foarte frumoasă, de neînchipuit. O Cantacuzină cu ochii mari, verzi... Ștefan se uita pe fereastră spre dealurile împădurite. I
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mulți ani în urmă - și imaginea îi răsări vie ca și cum ar fi fost aievea -, erau toți adunați după prânz în iatacul lui Șerban Vodă. Era și maica împreună cu ei, deși s-ar fi cuvenit să fie în iatacul doamnei cu jupânesele... Eh, câtă deșertăciune în înfruntarea dintre cele două femei, doamna Maria a lui Șerban și doamna Ilinca! Ei bine, atunci în fața focului care poleia roșcat toate suprafețele lucii, povestise el cum urcase pe înălțimile Sinaiului. Vorbise și despre felul cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
te să nu uiți când ajungem acasă să trimiți s-o aducă pe femeia aceea la Târgoviște sau în Bucegi, la mânăstire. Peste mai bine de o lună, la hramul mânăstirii Sinaia, de Sfânta Maria Mare, în strana ctitorilor alături de jupâneasa sa Theodora și înconjurat de elegantele-i jupânițe, fostul mare spătar Mihai, încărunțit, asculta sfânta liturghie slujită de sfinția sa Atanasie, patriarhul Antiohiei. Din când în când, ridica ochii spre sfinții zugrăviți de Pârvu Mutu. Da, mânăstirea era gata, jurământul lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înaintea patriarhului, se întoarse nu ca atunci strălucind de bucurie, ci palid, cu obraz prelung și ochi blajini și triști vrând parcă să-i spună: „...Să rămâi tot aci lângă noi, neică Mihai...” Tresări când simți atingerea ușoară a mâinii jupânesei Theodora pe serasirul caftanului său. — Să mergem să ne miruim. Domnia ta se cuvine să fii miruit primul, sopti dânsa, aducându-l înapoi de pe unde îl purtaseră gândurile. — Să fi ridicat o biserică mai mare, îi șopti el jupânesei, dar îmbrățișând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a mâinii jupânesei Theodora pe serasirul caftanului său. — Să mergem să ne miruim. Domnia ta se cuvine să fii miruit primul, sopti dânsa, aducându-l înapoi de pe unde îl purtaseră gândurile. — Să fi ridicat o biserică mai mare, îi șopti el jupânesei, dar îmbrățișând cu privirile îngerii și sfinții cu chipuri minunat zugrăvite de Pârvu Mutu, oftă mulțumit în timp ce monahii din strană îi cântau mnogoeletie ca unui domnitor. Uns cu mir și binecuvântat de patriarh, se întoarse și, în lumina puternică a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
postelnicului Constantin, ci spre slava lui Dumnezeu și a Unului Născutului Său Fiu Domnul Iisus Hristos și a Maicii Sale”. Se îndreptă de spate și cu mers încet, cuprins de solemnitatea momentului, păși spre strana din stânga, strana sa, a ctitorilor. Jupâneasa Theodora, urmată de jupânițe și de bărbații acestora sărutau pe rând mâna înalt prea sfințitului Atanasie. O căldură plăcută umplu inima biv vel spătarului Mihai. I se părea că prin turla puțină a mânăstirii de sub munte împletirea frunzelor de spini
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
învățau cum să fie nevastă, ea le lăsa în voia lor și se așeza în foișor cu Alexăndria sau cu snoavele despre Chir, nepotul împăratului Midiilor. Citea, citea, silabisind cu glas tare și râdea, râdea în hohote. Odată, apropiindu-se jupâneasa Stanca, soru mea, a întrebat-o: „Cumnată Bălașa, de ce cetești cu glas tare?” Atunci a întors capul mirată, s-a îmbujorat, a căutat ceva în buzunarele hainei de serasir și a scos două păpușele cu capetele de porțelan italienesc, a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mine, bălaie cu ochii căprui ai domniei sale beizadelei Ștefan”, iar eu nu o credeam că a rămas grea, credeam că este joacă de copii, până a început să se rotunjească. Am botezat-o Măriuța și când mi-o aduce diminețile jupâneasa Stanca, mă uit la fețișoara ei bălaie și aștept să-și schimbe ochișorii de lapte să fie căprui, bag un deget pe sub horboțelele de la scufiță să-i caut părul care încă nu i-a crescut, să-l ghicesc cum este
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce s ar fi ostenit Dumnezeu Tatăl să trimiță apostolilor Sfântul Duh în chip de limbi de foc?” Spătarul se surprinse zâmbind cumva cu inima, un fel de bucurie și împăcare îi umplea sufletul, așa cum nu mai simțise decât în preajma jupânesei Theodora, răposata-i nevastă. O slugă intră și anunță că preotul îi așteaptă în capelă. Se ridicară amândoi și unchiul, curtenitor după obiceiuri europenești, își sprijini nepoata de braț, dându-i întâietate la toate ușile. Stanca îi mulțumea de fiecare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la preot și pășiră alături pe aleea cu dale. Mihai Cantacuzino simți nevoia să reînnoade povestirea Stancăi și să readucă farmecul amintirilor. — Și de la schitul de la Cetate unde mergeam? — O luam spre Câmpulung... Îmi aduc aminte că într-un an jupâneasa domniei tale venise și dânsa cu noi, pomenit fie-i numele. Adusese o groază de perine în căruțe și ne-a culcat pe toți copiii, făcând coviltire din macaturi și cu toată hurducătura am adormit cu toatele. Când ne am trezit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de lângă jitnița domnească, a Sârbilor. Apoi s-au pornit clopotele de la mânăstirile cele mari, de la Radu Vodă, cu ele deodată cele de la Sfântul Gheorghe Vechi, de la școala de slovenie a Bălăcenilor, cei care s-au iertat cu vodă la spusa jupânesei Anca, tușa măriei sale... Și de la Biserica Domnească și de la cea a Jurământului cu hramul Sfântului Dumitru și de la cea a Doamnei lui Șerban Vodă; urmară Sfântul Nicolae din mahalaua Șelari, bisericile scaunelor de neguțători și meșteșugari: a scaunelor de măcelari
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tăiat dumnealui Udrea de către Mircea Voievod în satul Oncești; a fost fiul lui Dragomir postelnicul și al jupâniței lui, Marga, în anul 1552, luna lui Noiembre 14“. — Mi-aduc aminte; și, de durere, spuneai atunci, postelnicul Dragomir a murit iar jupâneasa lui, Marga, s-a călugărit.... — ... sub numele de Eufrosina. Așa ți-am spus, apoi ne-am dus la celelalte pietre: „A fost tăiat dumnealui Barbușa de către Alexandru Voevod în orașul București, și a fost fiul lui Dragomir postelnicul și al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
celeilalte nepoate, doamna Marica a Brâncoveanului. Și pe ea o simțea prezentă în treburile domniei, dar fără să i se audă glasul niciodată. Cu câtă venerație Marica îi săruta mâna lui vodă, soțul ei, ca să dea pildă de ascultare tuturor jupâneselor, dar în treburile delicate, până să nu afle părerea doamnei sale, domnul niciodată nu lua hotărâri, răspundea șovăielnic și aștepta. — Ziceam, Ștefane, să plece măria ta cu boierii la Târgoviște, iar eu cu doamna rămânem la București să vedem împreună cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bașca mărunțișul - răspunse spătarul. — Mai bine să ne luăm căciuli - grăi Barzovie-Vodă. A mea e jerpelită rău. — Lasă-le dracului de căciuli, că ni le iau tătarii, Măria-Ta - spuse spătarul Vulture. Să ne luăm ceva să putem duce și jupâneselor și copilașilor noștri. Eu zic să rămânem la smochine. Tu ce zici, măi Broanteș? Tăcutul Broanteș arătă către niște ciuboate de piele cu carâmb răsfrânt. — Sunt scumpe - grăi sceptic spătarul Vulture. Și la noroaiele noastre n-ai ce face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-Ta - grăi spătarul Vulture privind cu ochi critic așternutul gol - mă tem că tânărul nostru dă obol acelor nevoi de care și noi în junețe, într-o joi, avut-am parte, dumneata cu Luxița, fata boierului Salcie, iar eu cu jupâneasa lui, masiva Luxandra. Aproape că-mi aduc aminte - roși Barzovie-Vodă. Și ce-i de făcut? — Să ieșim în urbe - propuse spătarul. Dăm noi cumva de el. Luară tustrei caii, încălecară pe doi și ieșiră în oraș. A-ți omor timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
neavând femei, răpeau baloți, saci, ceasuri, sfeșnice, capre, mă rog, ce nu se găsea. Au fost și timpuri de glorie când răpeam nu una, ci 4-5, de era cât pe ce să trecem la musulmani. Răpeam de toate: domnițe, slujnice, jupânese, boieroaice, ba odată, țin minte, într-o marți, tata, fiind cam matol, nu s-a uitat el prea bine și a adus o babă... Fie-i stepa ușoară! - mormăiră cazacii. — ... care a și murit. De-aia zic eu - urmă Vasea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
eau scoteau în evidență liniile trupului până la cele mai ascunse detalii. Moda Galatée transforma rochia într-o veritabilă „draperie udă”, perfect mulată pe formele posesoarei. La Paris, femeile care adoptaseră moda asta erau numite les merveilleuses. Numai că boierii și jupânesele autohtone încă nu apucaseră să vadă așa ceva. Circulau doar zvonuri. Lumea vorbea pe ocolite despre goliciunile modei franțuzești, dar acum vedeau cu ochii lor. Deși soția consulului nu era chiar una dintre frumusețile răpitoare ale Parisului, primii vizitatori încremeniră lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
A cifrelor puse-n probleme, Învățătoare-ți spun, cu fală, Iubită mamă de la școală! Eu sfatul ți-l ascult cuminte, Tot ce mă-nveți eu iau aminte, Îți simt ocrotitoarea mână, Învățătoare, zână bună! J Joi, trecut-au pe la noi Jupâneasa Vulpișoară Cu jupânul ei Vulpoi. Jupâneasa grațioasă Ca pe jar ședea: vai, vai! Răsucind un evantai, Sorbind sucul cu un pai. -Vai! - zice jupân Vulpoi ( Când servește o cafea) Nu știu ce-au unii cu noi, Zău așa! -Rea e
ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
-ți spun, cu fală, Iubită mamă de la școală! Eu sfatul ți-l ascult cuminte, Tot ce mă-nveți eu iau aminte, Îți simt ocrotitoarea mână, Învățătoare, zână bună! J Joi, trecut-au pe la noi Jupâneasa Vulpișoară Cu jupânul ei Vulpoi. Jupâneasa grațioasă Ca pe jar ședea: vai, vai! Răsucind un evantai, Sorbind sucul cu un pai. -Vai! - zice jupân Vulpoi ( Când servește o cafea) Nu știu ce-au unii cu noi, Zău așa! -Rea e lumea, soro dragă, Zice dânsa cu
ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
interesează sunt formele în care a supraviețuit el în unele texte folclorice românești. Ca arbore sacru, paltinul este - așa cum am văzut deja - reședința zeului, fie a Demiurgului, fie a pruncului Isus și a Sfintei Maria. În colinde, Maica Domnului (sau „jupâneasa”) cu prunc în brațe stă la umbra a „doi paltini galbeni”. Un șoim îi fură „Fașa fiului,/ Brâul Domnului” și-și face cuibul în paltini. Șoimul e blestemat sau este omorât, cuibul e stricat, paltinii sunt tăiați (72, p. 249
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se întâmplă, în renume și apoi chiar în nume. Româncele din epocă foloseau într-adevăr afionul în diferite situații, inclusiv când se retrăgeau în pat. Ne asigură vornicul Nicolae Văcărescu într-o scrisoare-poem din 1814, adresată nepo- tului său Iancu. Jupânesele, se plânge vornicul, nu mai gătesc și nu mai mănâncă „butincă cu mac”. Macul îl lasă de alte ceasuri La ale patului foarte dulci pasuri Când inimioara le face tac ! (202) Nu se înțelege prea bine dacă în acest caz
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
înmormînteze <giupîneasa> dar de unde o roată de călări sosită în spume de la Iași, îl luă pe sus, îl decapită scurt la Roman pe cine știe ce buturugă întîmplătore și-l lăsă să fie îngropat la un loc și în același timp cu jupîneasa lui...” Acesta e mare păcat, părinte, și cel care poruncește săvârșirea unui asemenea fapt se face vinovat de crimă în fața lui Dumnezeu... Am spus eu și nu m-am înșelat...Am spus că tu calci mai mult a călugăr decât
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
soț și pe iubitul ei fiu, Brăduț-Voievod, care, după cum mi-ai spus, sunt plecați cu treburi tocmai în celălalt colț al împărăției. Iară eu oi fi mai departe mulțumită în preajma și sub mâna dumitale. Să-i spui din parte-mi jupânesei Luța, la care te duci, că-i doresc ușurare grabnică și sănătate ei și pruncului. Asemenea, îi doresc sănătate și bucurie pentru darul ce i-l face soața sa, dumnealui meșterului Simion, ginerele dumitale. Și nu mai întârzia, că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Poftește, cinstite jupâne Ceaun. CEAUN: Oi pofti, că-i vremea. Acuși se face de prânzișor, și-apoi nici prânzul nu-i departe. Câte-s de făcut... LIANA: Așa este. Arată-ți îndreptările pe săptămâna asta, așa cum cere rânduiala. CEAUN: Da' jupâneasa Ilinca unde-o fi? LIANA: Jupâneasa chelăreasă are treburi în altă parte, așa că astăzi ți-oi slobozi eu de la cămări cele de cuviință. CEAUN: Așa? LIANA: Așa. CEAUN: Tare bine! Apoi ce trebuință mai ai domnia ta de îndreptări, că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pofti, că-i vremea. Acuși se face de prânzișor, și-apoi nici prânzul nu-i departe. Câte-s de făcut... LIANA: Așa este. Arată-ți îndreptările pe săptămâna asta, așa cum cere rânduiala. CEAUN: Da' jupâneasa Ilinca unde-o fi? LIANA: Jupâneasa chelăreasă are treburi în altă parte, așa că astăzi ți-oi slobozi eu de la cămări cele de cuviință. CEAUN: Așa? LIANA: Așa. CEAUN: Tare bine! Apoi ce trebuință mai ai domnia ta de îndreptări, că le știu eu mai bine decât le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]