687 matches
-
Celor cu mai puțin de trei sclavi nu li se aplică. Dacă ai zece, poți dezlega până la jumătate. Sunt vizați mari proprietari. Reduși la cel mult o cin cime. Iar bătrânul, deși sărac la început, se pusese pe câștig. A jupuit, în buna tradiție a aristocrației romane, provin ciile pe care le-a guvernat. Libo râgâie: — Nu l-a menționat însă îndeajuns de explicit în testament. Avocatul dă din cap. Așa e. Libertatea nu poate fi acordată unei persoane anonime. Legiuitorul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
animal pregătit pentru tăiere. Degeaba îl tot freacă Panthagathus de piatra zgrunțuroasă adusă tocmai din Spania și îl umezește întruna cu salivă, tăișul briciului rămâne pe cât de redutabil, pe atât de ineficient. De multe ori, bucăți întregi de piele cad jupuite odată cu barba. Fără îndoială, Panthagathus este un expert, crema elitei din profesia lui. Dar ceilalți... Oleacă mai pricepuți decât niște călăi. Nici măcar în Antiohus nu are încredere să-l lase să-i umble cu briciul pe față ori pe gât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mort. Se apropie de Wilson, a cărui statură părea un reproș mut, și care Îl Întrebă: — Vrei să faci poze? — Nu. Asta fu tot ce-și spuseră până au ajuns la mașină. Atunci Wilson spuse: — Grozav leu. Băieții o să-l jupoaie. Până atunci am putea sta aici, la umbră. Nevastă-sa nu se uitase la el și nici el n-o privise. Se așeză lângă ea și Wilson trecu pe scaunul din față. La un moment dat, Macomber Întinse brațul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o privise. Se așeză lângă ea și Wilson trecu pe scaunul din față. La un moment dat, Macomber Întinse brațul și o luă de mână fără s-o privească, dar ea Își trase mâna. Privind peste râu la băieții care jupuiau leul, Își dădu seama că ea văzuse totul. Cum stăteau acum, soția sa Întinse brațul și-l apucă pe Wilson de umăr. El se Întoarse și ea se aplecă peste scaun și-l sărută pe gură. — Ei, na acum, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu fața sa cea roșie. Apoi se așeză din nou lângă Macomber, privind pe malul celălalt al râului, unde leul zăcea cu greabănul jupuit, cu tendoanele mușchilor albi vizibile și cu burta umflată și tot mai albă, pe măsură ce negrii Îi jupuiau pielea. Într-un final, aduseră pielea umedă și grea, o făcură sul, se urcară cu ea În spate și mașina porni. Nimeni n-a mai zis nimic până-n tabără. Și așa a fost cu leul. Macomber nu știa cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Margot se retrase Înapoi În colțul ei. — Nu crezi că l-am lăsat destul? Îl Întrebă Macomber pe Wilson cu veselie. — Cred că putem s-aruncăm o privire. Mai ai blindate? Are băiatul. Wilson strigă-n swahili și băiatul, care jupuia una dintre căpățâni, se Îndreptă de spate, scoase o cutie de blindate din buzunar și i-o dădu lui Macomber, care-și Încărcă carabina și puse restul gloanțelor În buzunar. — Ai putea să tragi și cu Springfield-ul, ești mai obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dacă ești Într-o parte, În gât sau În omoplat. Vezi, că după ce i-ai atins o dată mai e o grămadă până să-i omori. Nu-ncerca finețuri. Trage simplu, cum Îți vine la Îndemână. Hai c-au terminat de jupuit căpățâna aia. Pornim? Îi strigă pe băieți, care sosiră ștergându-și mâinile, și cel mai În vârstă se urcă În spate. — Îl iau doar pe Kongoni, zise Wilson. Celălalt o să rămână aici să păzească stârvurile de păsări. Pe când mașina străbătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nimic. Se uită de-a lungul șinei după luminile vagonului care dispărură după o curbă. De o parte și de alta a șinelor nu vedeai decât apă și mlaștini. Își pipăi genunchiul. I se rupseseră pantalonii și pielea Îi era jupuită. Era zgâriat pe mâini și sub unghii Îi intraseră nisip și zgură. Se duse la marginea șinei, coborî pe terasament și se spălă pe mâini. Le spălă cu grijă, În apa rece, până scăpă de murdăria de sub unghii. Se ghemui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cenușă. — Adu-mi o greblă, Nick, mi-a zis. M-am dus până În pivniță și m-am Întors cu o greblă, iar tata a trecut-o prin cenușă cu mare grijă. A scos niște topoare de piatră, niște cuțite pentru jupuit, tot din piatră, unelte din care se fac vârfurile de săgeți, niște bucăți de vase de lut și niște vârfuri de săgeată. Se Înnegriseră toate de la foc și erau ciobite. Tata le-a scos cu grijă și le-a Împrăștiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să stau În picioare pe literele cu care era scris numele pe pupă și apa Îmi venea până la bărbie. Dar cel mai apropiat hublou era la vreo trei metri sub apă. Nu puteam ajunge acolo decât cu mânerul cuțitului de jupuit, și am Încercat să-l sparg așa, dar n-am reușit. Sticla era prea tare. Așa că am vâslit Înapoi până la vasul meu și mi-am luat o cheie pe care am prins-o de mânerul cuțitului, dar nici așa n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apele mari... Dar cînd le mustră Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munți la suflarea vîntului, ca țărîna luată de vîrtej. 14. Îndeseară, vine o prăpădenie neașteptată, și pînă dimineața, nu mai sunt. Iată partea celor ce ne jupoaie și soarta celor ce ne jefuiesc. $18 1. Vai de tine, țară, în care răsună zăngănit de arme, și care ești dincolo de rîurile Etiopiei! 2. Tu, care trimiți soli pe mare, în corăbii de papură care plutesc pe luciul apelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
câteva sute de jderi de la o crescătorie și naiba știe de unde o sumedenie de vizoni. îi puse separat, în două țarcuri, pe care le făcu în spatele casei. Animalele se înmulțeau cu repeziciune. De fiecare dată alegea câțiva jderi bătrâni, îi jupuia de blană, le hăcuia carnea și o dădea de mâncare vizonilor. Lua, de asemenea, câțiva vizoni care nu mai participau la reproducere, le lua blana, iar carnea o dădea de mâncare jderilor. Făcuse astfel un sistem închis, care se autoalimenta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe la nas cu șosete purtate trei ani de un om fără casă, te va spăla pe creștet cu esență de apă menajeră scursă de la cârciuma „Trei păcate”, și la final te va badijona pe față cu blana unei pisici proaspăt jupuite de vie în zi de post. Normal, că pentru asemenea servicii trebuie să plătești o sumă consistentă, dar iubite pacient, gândește-te, vei avea garanția că descântecul e unul la cele mai înalte standarde, iar șosetele, apa reziduală și pisica
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Iar mămăliga din noi dospește greu al dracului și poate de aceea, suntem încă în plin regim fanariot. Cine mă contrazice, înseamnă că nu trăiește în prezent. Deșteaptă-te române! Spun și eu asta, ca să n-adorm, alături de poporul meu. Jupoaie-mă, dar cu tandrețe Remarcabil popor mai este și poporul acesta carpato- dunărean! Remarcabil la ce? Eram sigur că mă veți întreba, așa că am răspunsul uite ici, în pălărie, vă rog serviți... Este remarcabil, mai ales în focusarea tuturor
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cea mai bună guvernare de după 1989. Ghiolbanii portocalii, când s-au văzut în fruntea bucatelor, s-au năpustit ca lupii pe bietul român, uitând că românul are și el o pretenție minimă: „Dacă tot te-ai gândit stăpâne să mă jupoi, jupoaie-mă, dar cu tandrețe”. Cum au apărut pe lume băsești, boci, udre, videni, berceni și alte lifte Francezul Paul Valéry spunea că „Statul este prietenul tuturor, dușman al fiecăruia”. Dar nu știu cum s-a făcut, ce păcate v-om fi
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mai bună guvernare de după 1989. Ghiolbanii portocalii, când s-au văzut în fruntea bucatelor, s-au năpustit ca lupii pe bietul român, uitând că românul are și el o pretenție minimă: „Dacă tot te-ai gândit stăpâne să mă jupoi, jupoaie-mă, dar cu tandrețe”. Cum au apărut pe lume băsești, boci, udre, videni, berceni și alte lifte Francezul Paul Valéry spunea că „Statul este prietenul tuturor, dușman al fiecăruia”. Dar nu știu cum s-a făcut, ce păcate v-om fi avut
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ca moșnegii senili. Dar ți-ai găsit! Aceștia, tot moțăind, deschid precum găinile, numai un ochi și se uită la cel care îi privește, din motive obiective, tot cu un ochi destul de câș, apoi mormăie ca pentru ei: „Iar ne jupoaie de vii ăsta! Dar Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului lăudat!”. Și se culcă la loc, și dorm, și dorm, iar cheliosul, precum zmeul din poveste, îi jumulește așa cum vrea mușchii lui. Și în asemenea moment
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
celor doi? Ea se lăsase din nou pe jos lângă el și începu iar să-l ude pe gât. — Că ea trebuie să mă ajute din ordinul lui Mandzuk și că, dacă n-o lasă în pace, pun să fie jupuiți de vii. Și am mai adăugat câteva insulte groaznice, de-ale lor, și vreo două blesteme, ca să mă asigur că mă ascultă. — Cine e Mandzuk? — Stăpânul meu de acum: o bestie întunecată și tăcută. E omul cel mai de încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
evident cu experiență, fără să se îngrijească de sângele care-l inunda tot mai mult, îi făcu alte incizii la rădăcina grumazului și pe umeri, până la subsuori și la șolduri, după care, vârându-și cu calm degetele în tăieturi, îl jupui, din câteva mișcări scurte, până la mijloc. Hunul se încordă din tot corpul și scoase gemete înfiorătoare, lungi și înăbușite. Dezgustat, Sebastianus își luă privirea de a scena aceea și, indignat, o privi pe Frediana, care asista, alături de el, la supliciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că era absolut de neclintit, iar în sarcasmul ei citi o indignare care - nu putea să nu recunoască - era bine motivată. Astfel că își îndreptă privirea în altă parte și tăcu. Prizonierul, acum cu cea mai mare parte a corpului jupuită de piele, fu iute castrat și apoi ridicat cu capul în jos și atârnat de una din crengile cele mai solide ale copacului mare, cu coatele îndoite și cu mâinile împletite și legate la spate. Dedesubtul lui, stiva de trunchiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câteva sute de jderi de la o crescătorie și naiba știe de unde o sumedenie de vizoni. îi puse separat, în două țarcuri, pe care le făcu în spatele casei. Animalele se înmulțeau cu repeziciune. De fiecare dată alegea câțiva jderi bătrâni, îi jupuia de blană, le hăcuia carnea și o dădea de mâncare vizonilor. Lua, de asemenea, câțiva vizoni care nu mai participau la reproducere, le lua blana, iar carnea o dădea de mâncare jderilor. Făcuse astfel un sistem închis, care se autoalimenta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de seara când Joe Jackson l-a instalat pe ghidonul bicicletei și a făcut cu el câteva tururi de jur-împrejurul scenei. Seymour, care ședea într-un vechi fotoliu de pluș, fumând o țigară, îmbrăcat cu o cămașă albastră, pantaloni gri, mocasini jupuiți la călcâie și o tăietură de la bărbierit pe obraz, i-a răspuns pe dată, grav, în felul special în care răspundea întotdeauna întrebărilor lui Les - de parcă dintre toate întrebările, acestea ar fi fost cele pe care le prefera să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Înțelegând aluzia, Tony Pavone intră direct În subiect. „Doresc să ridic toată cantitatea. Așa dar...!” „O mică atenție de două mii lei, socotind afacerea Încheiată. Bine am zis...?” Prea sătul de smiorcăielile tuturor netrebnicilor lacomi, negociind averea Statului, hotărâți să te jupoaie de viu,Tony Pavone oferi șpaga fără alte comentarii iar după câteva minute introduse camioanele În interiorul fabricei fiind sleit de puteri, lihnit de foame În timp ce sistemul nervos Încerca să-și găsească cadența normală, apoi dădu dispoziția de livrare magazionerului. Cum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Vorbele astea o ajutau pe PEarl întotdeauna. Mai puțin în clipa asta, când ochii refuzau să i se închidă, sunetul pașilor de-afară nu se oprea în fața ușii, iar fiul ei respira profund și ușor. Femeile de pe râul Salmon își jupoaie singure carnea și nu cerșesc mila nimănui. Așa că Pearl s-a rugat în secret, sub pătură. Te rog, a spus ea. Ahmad a trecut dincolo de ușa cabanei. O urmărise pe Jina cinci kilometri, o văzuse plecând cu bărbatul ăla. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să stea cuminți acolo, fără slujbă și fără leafă că se supără intelectualitatea sublimă și ne lasă fără ea. Uite așa „ceilalți”, neocapitaliștii rapaci direct sau indirect guvernamentali au avut și mai mult succes în activitatea de lins și de jupuit ex-clasa conducătoare. Lugu-lugu, încă un „parastas”, o „împărțeală”, o „colivă” compensatorie. Avem noi grijă de voi! Ține-ți aproape! Da, Mircea, cred că ne este foarte greu să fim empatici față de loseri, după cum am ratat how-ul ca să nu mai fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]