892 matches
-
cântecelor, a categoriilor de muzică, a structurii etc.). Vocea este principalul mod de redare a muzicii. Calitățile unei voci frumoase, cultivate printr-o susținută activitate de educație muzicală și, mai ales, prin exerciții sistematice, sunt: a) timbrul; b) claritatea; c) justețea intonației; d) maleabilitatea; e) omogenitatea; f) flexibilitatea; g) volumul. Prin exerciții sistematice, vocea copiilor se dezvoltă, dobândind treptat atributele unei voci frumoase. În educarea vocii se urmărește ca elevii: să intoneze curat sunetele auzite; să intoneze sunetele cu o intensitate
CÂNTĂM ŞI COMUNICĂM by ELENA SIMINA () [Corola-publishinghouse/Science/493_a_864]
-
Franța, r. 22. </ref>, iată că, pe 9/21 septembrie 1878, Consiliul de Miniștri a reușit să impună titlul de „Alteță Regală”. Imediat, ministrul de externe Kogălniceanu a trimis o notă diplomatică tuturor Însărcinaților noștri, În care se explică, practic, justețea gestului: „Carol aparține unei dinastii auguste, a devenit suveranul unui stat independent, care prin suprafață, populație și grad de dezvoltare este mai important decât multe state, care poartă chiar rangul de regat” <ref id="44"> 44 Kogălniceanu c. trimiși, În
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
este Centrul?, Frații radicali și d. Dim. Sturza ș.a.), la toate rubricile: reportaje parlamentare, știri externe sau din țară, note, informații, cronici teatrale, la care se adaugă traduceri din nuvelele lui E. A. Poe. Mai puțin sau, poate, deloc convins de justețea poziției apărate, Caragiale nu se angajează în lupta de zi cu zi a gazetei nici cu dârzenia lui Slavici, nici cu pasiunea lui Eminescu; aduce, în schimb, prin ironia și scepticismul său, o nuanță necesară. La T. a colaborat, în
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
1955, 10; Geo Șerban, De la „Vioara roșie” la „Vară fierbinte”, pe drumul realismului socialist, VR, 1956, 1; S. Damian, Încercări de analiză literară, București, 1956, 169-173; Perpessicius, Alte mențiuni, I, 177-183; Radu Popescu, „Cornul pădurarului”, CNT, 1958, 14; G. Călinescu, Justețe și calitate, CNT, 1958, 51; Georgescu, Încercări, II, 136-142; Felea, Dialoguri, 238-243; Ion Bălu, Victor Tulbure, LCF, 1966, 2; Oarcăsu, Oglinzi, 243-250; Piru, Panorama, 198; Dumitru Micu, „Vioara roșie”, RL, 1969, 16; Niculae Stoian, Ipostazele poetului, VST, 1969, 8; Martin
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
serie de articole (Observări polemice, Beția de cuvinte, Răspunsurile „Revistei contimporane”). E aici o „execuție magistrală” (G. Călinescu), unde criticul junimist procedează metodic, minuțios, cu o fervoare rece, necruțătoare, extrem de eficientă, în vreme ce replica lui U. (Noua direcțiune din Iași), în pofida justeții unor puncte de vedere, rămâne inconsistentă, neputincioasă. Ca scriitor, U. este un meșteșugar. Nu se poate vorbi despre primul deceniu de roman românesc fără a consemna scrieri precum Logofătul Baptiste Veleli și Coliba Măriucăi, ambele publicate în 1855. Prima, inserată
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
snoave, legende, mituri, povești cu tâlc. Exemplu: Leneșul mai mult aleargă. Nu mor câinii, când vor caii. Mai moare măgarul, mai cade samarul. Un alt mijloc este Biblia: . Al treilea mijloc este cunoașterea oferită de urmarea unei căi spirituale. 2. Justețea motivațiilor. Motivațiile subiective sunt: orgoliul, ura, mânia, frustrarea, patima puterii, paguba etc. Cel mustrat decodează motivațiile subiective, agresivitatea lor și refuză mustrarea. Motivațiile obiective sunt: idealul, delimitarea ori lupta cu Răul ca principiu, progresul spiritual al celui mustrat, iubirea adevărată
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
a teoriilor dezvoltării și nici nu încearcă să argumenteze primordialitatea vreuneia dintre cele două perspective ale dezvoltării. Între economic și social Inegalitatea este una dintre temele larg dezbătute în teoriile economice și cele sociale, indiferent dacă acestea pun în discuție justețea existenței fenomenului sau dimensiunile lui. Tematica a stimulat dezvoltarea teoriilor justiției distributive, care s-au străduit, în timp, să identifice caracteristicile unei distribuții juste din punct de vedere social și economic. Amprenta diferitelor curente teoretice a făcut ca răspunsurile acestui
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a corecta prin redistribuție rezultatele (sociale) injuste ale acțiunii acestor mecanisme. Pe măsură ce „funcționarea mecanismelor de piață”, facil asumată ca interes național prin urmărirea obiectivelor de creștere economică și dezvoltare, a dus activitatea actorilor de pe piață dincolo de granițele naționale, preocupările privind justețea distribuției au depășit și ele aceste granițe. O vreme, teoreticienii au văzut acest balans ca fiind similar celui dintre eficiență (economică) și echitate (socială). Contextul economico-social al ultimilor 25 de ani a apropiat mult cele două perspective, care, de altfel
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Dinu, Alin Ciupală, Antal Lukács (editori), Documente Diplomatice Române (În continuare, DDR), seria I, vol. 11, 1883, București, 2006, passim. </ref>, a ocazionat prima acțiune diplomatică de amploare a României, la nivel continental, menită să-i apere interesele a căror justețe apărea ca fiind indicată de toate normele de drept internațional. Politica guvernului român În această circumstanță a fost mai degrabă viscerală, dominată de sentiment, lipsită poate de suplețea diplomatică dată de tradiție și experiență, dar energică, susținută, În ton cu
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
rusești În Peninsula Balcanică. Într-o convorbire cu reprezentantul austro-ungar la București, Carol I evidenția dificultățile Întâmpinate În relațiile cu Poarta și necesitatea asigurării unei situații „conformă cu interesele și cu demnitatea țării”. Interlocutorul său, dând de Înțeles că aprecia justețea unor astfel de năzuințe, socotea pripit orice demers În această direcție, Întrucât „ar putea să compromită excelenta situațiune pe care România o ocupă astăzi” <ref id="27"> 27 Memoriile Regelui Carol I, vol. II, p. 399.</ref>. Încă de la Începutul
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
aceste condiții, să primească ideea asaltului imediat, sub rezerva că nu garantează reușita <ref id="74">74 Ibidem, p. 267-276. </ref>. Ulterior, din păcate după grele jertfe, Însuși generalul Todleben, celebrul apărător al Sevastopolului În timpul războiului Crimeii, avea să confirme justețea planului Domnitorului României de Împresurare a Plevnei <ref id="75">75 Ibidem, p. 393. </ref>. Nu este cazul de a insista aici asupra succeselor obținute de armata română la Grivița, Rahova, Opanez, Vidin, Belogradcic și asupra rolului său decisiv În ceea ce privește
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
în alt fel. 4) Funcția ordalică: în această situație suicidul apare ca o probă, ca o mărturie, un test particular pe care persoană respectivă îl face în fața semenilor săi pentru a-i convinge cu acest ultim argument (gestul mortal) de justețea ideilor sale. Remarcăm aici o nota de histrionism. 5) Funcția catastrofică: suicidul apare, în acest caz ca un tip de reacție de inadaptare la situațiile vieții, o lipsă de voință, panică, angoasă, o erupție emoțională care scapă controlului individului. 6
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
eliberării”, inițiat de teologul peruvian Gustavo Gutiérrez și de arhiepiscopul salvadorian Óscar Romero, a intrat în dispută cu papalitatea pe problemele religiei libere, educației religioase libere, noii cosmologii (care admite existența extratereștrilor), ale unei noi eshatologii (care pune la îndoială justețea „judecății de apoi”), ale unei noi soteriologii (care admite că omul se poate mântui prin el însuși) ș.a.m.d. Curricula religioase tradiționale ale diferitelor culte creștine din America de Nord au rezistat acestor idei noi până în anii ’90; încet, dar sigur
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pornind de la o ingenioasă interpretare pedagogică a conceptului de conștiință umană realizată de Maxine Greene (1974)109. „Conștiința” este conceptul central al fenomenologiei. În accepțiunea lui Husserl, fenomenologia este știința obiectivă care studiază conștiința subiectivă. Greene (1974) a observat, cu justețe, că termenul husserlian conștiință nu sugerează investigația introspectivă, cum credeau behavioriștii și pozitiviștii - dimpotrivă. Greene (1974) a demonstrat cu claritate că, în termenii fenomenologiei, conștiința umană nu este orientată spre ea însăși, ci spre lume. Conștiința umană nu „vorbește” despre
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cele mai multe ori, e un tip „cumsecade”, obedient față de autorități, pe care nu le suspectează niciodată și față de care-și ține promisiunile cu sentimentul datoriei împlinite. Nu are scrupule când își toarnă rudele, prietenii sau colegii pentru că nu se îndoiește de „justețea” politicii oficiale și e mai degrabă flatat de atenția pe care i-o acordă „organele” statului. Informatorul tipic e receptiv, punctual la întâlniri, discret și conștiincios, un cetățean de nădejde cu care ofițerul ajunge să lege dacă nu o camaraderie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
rândurile de așteptare constituie o mărturie cotidiană a injustiției sociale, a imoralității regimului („una spune și alta face”), a încălcării contractului fondator. Ceea ce constituie o premisă serioasă a delegitimării regimului din pricini morale, mai ales în ochii cetățenilor convinși de justețea ideologiei comuniste. Într-o anumită măsură, nu existența cozii este cea care are efect delegitimator, ci structura ei. La limită, dacă toată lumea ar sta la coadă pentru procurarea celor trebuincioase traiului zilnic, ar fi greu de trăit, dar regimul nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
SCRIERI: Puiul de stea, Chișinău, 1969; Supracotoi, Chișinău, 1970; Orașul fără nume, Chișinău, 1972; Olimpia, Chișinău, 1976; S-a copt frunza, Chișinău, 1979; Noi doi și bunelul, Chișinău, 1984. Repere bibliografice: Antonia Callo, Semnificația detaliului, „Nistru”, 1977, 2; Vasile Coroban, Justețea observației, LA, 1977, 16 iunie; Nicolae Vieru, Un pui de stea pentru un pui de om, LA, 1982, 26 octombrie; Antonia Callo, Culorile frunzei coapte, „Nistru”, 1987, 11; Efim Tarlapan, Unul din generația celor însetați, LA, 1992, octombrie; Cimpoi, Ist.
PROHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289035_a_290364]
-
unor poeți și prozatori reprezentativi pentru generația ’80. Concepute în cea mai mare parte la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, aceste studii-portret sunt focalizate pe dimensiuni specifice fiecărui scriitor în parte. Prin suplețea și siguranța percepției, claritatea perspectivei, justețea evaluărilor și a situării istorico-literare, coerența ideatică, precizia predicțiilor, eseurile alcătuiesc o gamă de referințe de neocolit. Celălalt volum reunește studii, comentarii, eseuri și recenzii dedicate unor scriitori (de la Dosoftei la D. R. Popescu și Radu Țuculescu), unor cărți semnificative
PERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288759_a_290088]
-
invită totuși la reflecție asupra ușurinței cu care inocenții, pradă imo(amo)ralității celor din jur, pot săvârși fapte necugetate. Naratorul-procuror nu se grăbește să-și acuze personajele, mizând îndeobște pe „recuperarea” eroilor săi și fiind interesat de meditația asupra justeții legii în raport cu vinovăția reală a indivizilor. SCRIERI: Stejarul, Brașov, 1968; ed. (Acuzatul Gheorghe Șincai), București, 1979; File din activitatea și lupta comuniștilor brașoveni (în colaborare cu Mircea Băltescu), Brașov, 1971; Sala de așteptare, Brașov, 1971; Complot la Sarmizegetusa, București, 1973
POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288865_a_290194]
-
duhuri nevăzute, făpturi de basm și a doua viață”. Receptarea contribuției lui O. a fost contradictorie: dacă Romulus Vulcănescu o situează între încercările eșuate de alcătuire a unei mitologii românești, I. Oprișan opinează că folcloristul „surprinde, în linii mari, cu justețe coordonatele de bază ale mitologiei românești și susține o structură coerentă”. O. însuși, ca artist plastic, a realizat desene și gravuri inspirate de Miorița și Meșterul Manole, și-a ilustrat cărțile și a publicat mai multe albume: Din țara moților
OLINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288521_a_289850]
-
mai genera diferențieri în satisfacție. Legea productivitate/stratificare socială ne oferă o exemplificare excelentă a acestei funcții. Ea face predicția că orice societate caracterizată prin raritatea produselor va fi bazată pe inegalitate. Empiric, nu avem motive să ne îndoim de justețea acestei predicții. Chiar unele societăți socialiste care au încercat să instaureze, în ciuda „rarității”, o egalitate deplină, nu au reușit. Și totuși, poate persista un semn de întrebare în legătură cu o asemenea posibilitate. În lucrările lor, Marx și Engels au adus o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
educative. Încă și mai puternic ideologizat apare următorul roman, Cartea cu ochi albaștri (1959), narând experiențele dureroase ale unui orfan, Andrei, ajuns băiat de prăvălie și îndrumat de organizația de pionieri să-și găsească drumul. Ambele romane prind însă cu justețe, dincolo de imperative politice , atmosfera senină a unei vârste, chiar dacă seninătatea nu caracteriza și acel timp istoric. Dispărut timpuriu, P.-I. rămâne un poet al iluziilor și al candorii copiilor. SCRIERI: Timpul stă în loc?, București, 1949; Atunci, în februarie, București, 1951
PANCU-IASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288653_a_289982]
-
fără ele poezia nu poate exista. O condiție fundamentală este noutatea imaginii; clișeele, când se apelează la ele, trebuie așezate într-un context înnoitor. Preferând poezia concisă, construită pe principiul gradației, excluzând diminutivele și cuvintele vulgare, cerând unitate a compoziției, justețe și logică a comparațiilor și metaforelor, M. a introdus în literatura română o serie de norme a căror aplicare a contribuit la împământenirea unor criterii ferme, extrem de eficace în epocă. Majoritatea ideilor sale despre artă constituiau bunuri comune în estetica
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Începere din anul bugetar 1949, un Fond de stat pentru Încurajarea creației artistice În domeniul plasticii și al muzicii. (Ă)”. „Ce cere Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român?” - se Întreabă G. CĂLINESCU 4 În ziarul său Națiunea, comentând printre primii justețea remunerării academicienilor și a stimulentelor financiare pentru artiști. Și continuă oarecum retoric: „Îmbunătățirea situației materiale a membrilor Academiei și a condițiilor de activitate științifică? Nu e acesta un soi de privilegiu? Academicienii de altă dată nu erau remunerați ca spre
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Nicolae Tăutu, Mihai Gavril, Vasile Nicorovici, Vintilă Ornaru și H. Rohan au citit din poeziile lor În fața muncitorilor, care prin discuțiile ce au avut loc, au dovedit un foarte dezvoltat simț critic. (Ă). Tov. Luțescu Paul a remarcat cu multă justețe, lipsa realismului În unele din poeziile citite. Poeții noștri trebuie să cunoască temeinic procesul de producție, materialele cu care lucrează muncitorii, numirile uneltelor, atmosfera de muncă care diferă de la o ramură de producție la alta, și mai ales să studieze
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]