1,012 matches
-
el Divinitatea este Ungrund. În absența Fiului, imaginea ei este sinistră: este imaginea Diavolului. Numai Întru Cristos Întunericul originar devine Dumnezeu 87. Trupul este „dorință Încremenită”88. Dumnezeu are două manifestări: una Înfricoșătoare, divinitatea din Vechiul Testament, care nu este decît justițiară; și adevăratul Dumnezeu, care este un Dumnezeu al iubirii și nu al justiției 89. Dumnezeul Vechiului Testament este, de fapt, Diavolul 90. Cosmologia lui Böhme are trei principii: Întunericul, Lumina și amestecul dintre ele91. Geneza lumii are loc În două
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
apucături, această minoritate stupidă și mânjită?"189. Aici, forța asertivă a interogației retorice amplifică agresivitatea inferenței polemice, prelungind-o prin uzul epitetului descalificant. În planul dialogismului retoric, acuza tranșantă echivalează cu deconspirarea brutală a falsului și imposturii, ca un act justițiar căruia lectorul trebuie să i se solidarizeze. Din perspectiva ideologică a discursului, violența obiecțiilor plasează pamfletarul într-un teritoriu simbolic aparte, denumit de Angenot extopie, "în care indignarea ține locul demnității"190, justificând atacul prin violența limbajului. În cel de-
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pledoarie pentru dezbaterea ideatică de înaltă ținută (pentru că, observă gazetarul Eminescu, "caracterul obștesc al luptelor din viața publică a românilor e că în mare parte nu sunt lupte de idei, ci de persoane") căreia îi acordă, din principiu, un statut justițiar. Fără îndoială că afinități și puncte comune pot fi identificate ușor în gazetăria polemică eminesciană și argheziană, însă acestea țin de consangvinitatea etno-culturală de care vorbeam la început. Cert e că apropierea e cu mult mai mică decât distanțarea, iar
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Diferitele lui cereri nu sunt satisfăcute. Gesturi, atitudini, priviri atestă o ostilitate aproape generală. Departe de a-l descuraja, această neospitalitate îl întăresc în bănuielile lui și îi confirmă curiozitatea, dorința sa de a ști. Prin aceasta, străinul este un justițiar. El este îngerul revelator, îngerul exterminator. El este și anchetatorul, polițistul, detectivul care se lansează în descoperirea unui secret. Fiindcă ospitalitatea are legătură cu secretul. Introducându-ne în cercul domestic, pătrundem mai mult sau mai puțin, dar inevitabil, în intimitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
tuturor mecanismelor de reglare, precum și continuitatea însăși a moștenirii sale culturale. Căutarea lumii noi este în mod inconștient cea a unei mame-țărâne-hrănitoare protectoare, adesea idealizate. Dar această viziune este chiar de la început decepționantă: statuia Libertății este imaginea unei femei reci, justițiare aproape neliniștitoare, unheimlich. Ea este o privire care scotocește conștiința precum nenumăratele ferestre inchizitoare de zgârie-nori pe care Karl le zărește de pe vapor. Sabia statuii, zărită după o traversare trăită ca un doliu, trimite totuși la un întreg registru militar
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cultura individualistă promova un tipar de atribuire contrar, în care contribuția fiecăruia era prețuită și valorizată (Kashima, Siegel, Tanaka și Isaka, 1988). De asemenea, Triandis, Bontempo, Villareal, Asai și Lucca (1988) au observat că subiecții din culturile colectiviste exprimau comportamente justițiare mai moderate în raport cu membrii grupului lor de apartenență (in-grup), comparativ cu subiecții culturilor individualiste, care erau foarte critici față de însoțitorii lor din in-grup atunci cînd era încălcat standardul colectiv. în schimb, ei se comportau similar cu cei din culturile individualiste
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
între teologi. Dintre aceștia Sf. Ioan Cassianul, Sf. Vincențiu de Lerini, Sf. Faust de Riez și alții au combătut aceste erori. În tratatele Despre darul perseverării (428-429), Despre predestinarea sfinților (427), Despre corupțiune și har (426-429), Fericitul Augustin introduce categoria justițiară a „păcatului originar” ca ofensă adusă lui Dumnezeu. Umanitatea devine prin aceasta, o massa damnate, masa perditionis: „Nu printr-o nedreptate, ci printr-o sentință dreaptă păcatul unuia a atras osânda tuturor”, păcatul originar devenind astfel și ereditar. Dupa cum
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
se purifica, că a săvârșit acolo anumite libații, Întocmai acelor oameni care Încearcă printr-o anumită ispășire să-i Îndepărteze și să-i liniștească pe demonii furioși, din nevoia de a se purifica. Este aici vorba de așa-numiții daimoni «justițiari» neiertători șalastoresț, (C) răzbunători ai sângelui vărsat șpalamnaiciț, deoarece aceștia Întrețin amintirea unor anumite crime din vechime șpalania miasmataț care nu pot fi date uitării. Cele auzite acum despre respectiva «fugă» și despre exilul Zeului, de neînțeles și surprinzător, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
În ipoteza infinității lumilor. Apoi este mult mai logic să admitem că divinitatea nu se află În fața unei lumi unice, singuratice. (D) Fiind cu desăvârșire bună, divinității nu-i lipsește nici o virtute, cu atât mai puțin aceea de a fi justițiară și iubitoare. Aceste supreme calități se potrivesc cel mai bine cu natura zeilor. Divinitatea nu a creat nimic În van și fără de folos. De aici tragem concluzia că În afara lumii noastre trebuie că există și alți zei, și alte lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
din abundență în momentele lui de excepție ceea ce cotidianul nu-i concede decât avar. Astfel, o parte din fructul eforturilor lor infracționale fu dirijată spre vizitatori, căci aceștia nu veneau întru recuperarea prăzilor, ci într-o misiune emancipată de tentații justițiare. Cu tact impecabil, niciunul dintre oaspeți nu inoportună gazdele cu întrebări incomode despre proveniența tratațiilor; savorile din sticlele de Dom Perignon și borcănașele Fauchon rătăceau, stinghere, pe deasupra tăvilor improvizate din bucăți de placaj înainte de pionieratul într-un mediu cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de cotropiri. Tocmai când culoarea lui Rică se schimbă îngrijorător din roșu în vinețiu - urmând mai mult legile fiziologiei decât ale evoluției morale - avu însă loc o ruptură majoră în istoria personală a fetei, neanticipată câtuși de puțin de neexperimentata justițiară. Între zguduire și legănare, pentru prima dată de la naștere, făptura ei fu traversată de un cutremur lăuntric ce o plonjă, de la înălțimea de turn medieval împietrit la care-și tortura torționarul, într-o scurtă levitație extatică. Explorând zenitul vindicației nimerise
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în cubul de unt de dinainte-i, care primi rigoarea rece a oțelului fără împotrivire. O asemenea înțelegere superioară a necesitații îi înscrise aportul lipidic pe o cale ocolită, dar sigură, către peretele interior al arterelor ce irigau trupul zelosului justițiar - fapt ce, desigur, ar putea fi lipsit de orice legătură cu chestiunea aplicării legilor. Frapant e însă că lucrurile fără legătură constituie mediul celor legate între ele și că nimic nu pare să subziste în izolare de mediul său. − Degeaba
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
hlamida aurită Cu zdreanța sărăcimei de veacuri moștenită; Dar nu vrea răzășimea să-i vândă - al său ogor, Căci e legat prin sânge pământul de popor". Romanul „Ciocoii vechi și noi" de N. Filimon în care gloatele țărănești fac demonstrație „justițiarului" Dinu Păturică, cunoscutul poem „Noi vrem pământ" publicat de George Coșcuc cu doar 13 ani înaintea răscoalelor din 1907 sunt avertismente severe adresate clasei stăpânitoare: „N-avem puteri și chip de-acum Să mai trăim cerșind mereu Că prea ne
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
vor fi ingredientele cărților sale. La nivel structural, acestea nu vor suferi schimbări de-a lungul timpului: construite în cadrul unei scheme prestabilite, urmăresc atât acțiunile infractorului, fiind preferați criminalii în serie, afectați de diverse maladii mentale, cât și activitatea aparatului justițiar, reprezentat, invariabil, prin figura căpitanului Apostolescu. T. este foarte atent la detalii, nuanțând atât personajele, cât și situațiile în care sunt implicate. Se alcătuiește treptat „fișa caracterologică” a fiecărui personaj, astfel încât căpitanul Apostolescu, deși reprezentant al justiției, nu iese întotdeauna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290118_a_291447]
-
ideologiei comuniste s-a concretizat În tipărirea și răspândirea unor manifeste, În dislocarea lozincilor și tablourilor, a simbolurilor comuniste, În distrugerea registrelor de cote și dări din zona rurală, În paralel cu intensificarea propagandei anticomuniste de la om la om. Acțiunile justițiare, punitive În fața abuzurilor autorităților comuniste constituiau, alături de obiectivele strategice, al doilea set de manifestări ale rezistenței anticomuniste: acțiuni de apărare a proprietății (grupurile din Vrancea), pedepsirea activiștilor care Îi forțau pe țărani să se Înscrie În colhoz (grupul din Banat
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
de la rege sau Împărat (aspect ce trimite spre prelucrările din imaginarul popular ale actelor de Învestitură ale cavalerilor medievali), cum este cazul lui G. Pașca, comandantul unui grup anticomunist din Maramureș 49. Unii dintre ei au apariții miraculoase, salvatoare și justițiare În situații-limită, cum este cazul lui Sfîrloagă, partizan din Munții Banatului 50. Percepția grupurilor de partizani transmisă prin memoria colectivă glisează așadar Între realitate și mit, fapt ce demonstrează că mișcarea de rezistență anticomunistă a avut un puternic impact În
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
reprezentată de chiaburi era asociată rezistenței, detașamentelor de „bandiți” anticomuniști. Această temă se regăsește În romanele scrise de M. Sadoveanu, T. Popovici, I. Lăncrănjan etc. Subiectul rezistenței anticomuniste, În care personajele negative sunt folosite pentru construirea mitului comunismului salvator, eliberator, justițiar, se regăsește În literatura didactică a manualelor școlare care aveau drept scop modelarea conștiinței elevilor În sensul ideologiei comuniste. Un exemplu În acest sens este poemul „Lazăr de la Rusca” al poetului comunist Dan Deșliu, prin care „eroul” Lazăr Cernescu este
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
fermitatea, cumpătarea, dârzenia. În același timp este un poet structural nonconformist: blamează, scutură de convenții, asanează, dezgheață, ascute simțurile și rațiunea, îndeamnă; exprimă o atitudine de esență etică în spiritul poeților-tribuni ardeleni, face pedagogie socială. Versurile apar ca o reacție justițiară a unei conștiințe lucide, măsură supremă a valorilor. Bunăoară, în Aripi pentru Manole mitul icaric este reinterpretat în sensul accentuării nu a nevoii omului de a zbura, ci a existenței vămilor care trebuie plătite pentru a atinge altitudinea spirituală; cunoașterea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290619_a_291948]
-
Alianțe literare sunt capitale. S-a oprit asupra unor debutanți și scriitori care nu sunt luați totdeauna în seamă de cronicarii literari. Bucuria în fața operei (care este unul dintre semnele sigure ale creației critice) ia uneori, la acest critic sever, justițiar, forme sărbătorești. Iată-l întâmpinând debutul liric al lui Emil Brumaru: „În contrast cu unii, nu puțini, poeți înșurubați în propria lor crispare, din care nu mai pot ieși, Versurile lui Emil Brumaru oferă un reconfortant exemplu prin claritatea clasică a prozodiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
absolut. Stilul alert și proprietatea exprimării i-au adus o oarecare reputație în presa vremii. După război colaborează la „Bis”, „Revista literară”, „Libertatea”, „Unirea”, „Dreptatea”, „Dreptatea nouă”, „Revista familiei”, „România liberă”, „Veac nou”, „Contemporanul”, „Magazin” ș.a. Acum se consideră un justițiar și publică articole dure la adresa unor confrați. De sub condeiul lui ies însă și portrete obiective, dintre care se disting cele apărute în „Dreptatea nouă” (Camil Petrescu, Victor Eftimiu, F. Aderca, Elena Farago, Anton Bibescu). L. era de părere că literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287775_a_289104]
-
numi pe dânsul”. E. Lovinescu era, printr-o formulă lapidară, și mai tranșant: „G. Săpunaru reprezintă ruralismul integral”. Lirica lui S. celebrează figuri ale satului (Învățătorul, Secerătorul, Ciobănița, Bunica), reface imagini rustice (Tablou de iarnă, La muncă), evocă figuri de justițiari (Trei fârtați), apelează la motive de basm (Din vremea veche, Moartea spătarului) și la motive istorice (Închinare Cetății Hotinului, 1907. Fragmente). Peste toate se așterne regretul pentru un „a fost odată”: „Azi dumbrava stă pustie.../ Cântecele-au încetat/ Azi e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289488_a_290817]
-
-i facă pe marinari să se bucure și mai tare de mândra stare a corăbiei lor) Ariel le consacră toată priceperea lui, dar marea lui vocație regizorală se vede mai ales din alte două împrejurări. În prima împrejurare, cuvântarea lui justițiară adresată vinovaților de neam înalt este precedată și urmată, înainte și după zgomotele de tunet, de o ciudată mascaradă: introduse de o „Muzică solemnă și stranie“, „intră mai multe făpturi, pregătind o masă bogată; dansează în jurul bucatelor, cu gesturi grațioase
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
fel de Fedra modernă, în care iubirea dintre mama vitregă și fiul soțului ei este reciprocă. Cel distrus și adus în pragul sinuciderii este imprudentul tată, recăsătorit cu o femeie prea tânără, egoistă și necontrolată, pedepsită și ea de un justițiar misogin, care o împușcă pentru a-l salva și răzbuna pe nefericitul soț. Textul și construcția dramei sunt relativ izbutite, însă personajele sunt cam inconsistente, gândite prin simplificare spre a pune în evidență puterea oarbă, devastatoare a iubirii. Veronica (jucată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
și meșteșugul stilistic constituie elemente de esență pentru romanul - ce se vrea doar o simplă povestire - Robinson în țara românească (1904). Utopie sămănătoristă în felul ei, scrierea, apropiată ca subiect de drama Năpasta a lui I.L. Caragiale, combină datele mitului justițiar cu acțiunea eroului civilizator. Romanul nu este lipsit de farmec, dar declamația și nota melodramatică destramă uneori epicul. În schițele din Taina a șasea (1905) domină fondul înnegurat al vieții de familie asupra căreia s-a abătut păcatul greu (Grăuntele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
numit director al Muzeului Româno-Rus (1948-1963). După cum avea să afirme spre sfârșitul vieții, într-un interviu, C. s-a dorit a fi mai întâi „om de presă” și abia apoi „mânuitor de stihuri”. Ziarist al actualității imediate, spirit dinamic și justițiar, adept al ideilor umanitare, el semnează o publicistică incisivă, având în centrul atenției „haosul social, generator de cruzime și inechități”. O culegere a celor mai reprezentative articole, pamflete și note politice, publicate după 1925 în mai multe gazete, va fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286044_a_287373]