675 matches
-
îmbolnăvit și de febră tifoidă. Am avut temperatură extraordinară și pă nouă inși care eram bolnavi ne-a suit într-o dubă și ne-a dus la Constanța. Pe drum, însă, io am transpirat de-am dat cre’ că cinci-șase kile de apă jos prin transpirație... Când ne-a băgat acolo la Spitalu’ Județean, , tot așa, pregătit pentru deținuți, cu vizete la uși, cu tot, ne-am bucurat și noi de puțină odihnă... Am stat o săptămână și ceva acolo... A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
nimic, atât doar: șters, veceu, tinetă. Era tinetă înăuntru, nu te scotea la veceu decât odată pe zi, dimineața... Foamea!? Nu mai zic de foame... că era zi de zi. Dacă 20 de inși mâncam dintr-o pâine de 2 kile... Deci nu-ți venea nici o sută, că o tăia cu cuțitu și se mai fărâma... Și la 1 îți trântea o varză din aia... Și când ești tânăr mănânci mai mult... Bătrânii, săracii, zicea’ că le ajunge, dar vai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ani care muncește, îi dă drumu’ acasă, dacă depășește norma și cela cu cinci ani moare aicea dacă nu vrea să muncească... Și s-au pus, și au muncit până au ajuns la șapte tone... Mâncare ne dădea suficientă: un kil trei sute de grame de pâine... socotit, așa cum zicea’ ei, șapte mii cinci sute de calorii. Da’ ce folos, că erau gaze, perforau fără apă, fără aerisire, nu era’ puțuri de aerisire... A fost foarte greu și acolo, și să accidenta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
lăstarii și cârceii care trebuie opriți din creșterea luxuriantă a verii, e antimutagenă În cel mai evident mod. Mă gândesc chiar dacă n’ar trebui apropiată, la gura celor care trudesc la Cernavoda ori prin cumplita industrie chimică, o jumătate de kil de vin... de fapt apă cu atâta trudă adunată și cu tot atâta generozitate oferită de prietena noastră verde, vița. Se vede treaba că Burebista a cam greșit tăind viile dacilor; dreptu-i, pe atunci Încă nu exista nici poluare, nici
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Piscălescu a lipit trei între ele și doarme, cum zice el, la balcon. E de groază cu ăla micu’. La fiecare pachet de biscuiți Șotron, umflă un frigider. Tot cartierul s-a umplut de frigidere. Nu poți să cumperi un kil de mălai, că, gata, primești un laptop. Da’ măcar laptopurile sunt ușoare. Doamna Piscălescu a umplut cămara cu ele. Ce te faci însă cu mașinile de spălat? Iei niște șervețele și te trezești cu mașina de spălat acasă. „Vă felicităm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
substituenților de carne ce i-ar fi lăsat cu gura căscată pe nutriționiști. Mai ales că, printre lacrimi, cu o jale acumulată de-a lungul întregii sale copilării, Gigel spunea: „Vreau parizer, ah, ce-aș mai pofti la vreo zece kile de parizer“. Berăria cu tineri După arșița de după-amiază, Calea Victoriei era pustie, doar din culoarul dintre două case boierești răzbătea o rumoare. Un ecou de la o nuntă sau un parastas, de la o ceartă sau de la un spectacol. Domnul Năsturel, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
săptămână de doamna Gușatu - care, cum spuneam, n-ar fi fost normal să aibă gușă, fiindcă înainte de căsătorie se chema Ciocârdeu, dar o avea -, ei bine, domnul Gușatu a intrat glonț în hala de carne și și-a cumpărat trei kile de berbecuț. La ora șase fix, domnul Gușatu s-a apucat de gătit o tocăniță mare de berbecuț, cu sentimentul primei victorii importante în contextul luptei întregii umanități pofticioase și nechibzuite cu obezitatea. Domnului Gușatu nu-i plăcea ceapa; totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
gușă, s-a dus în bucătărie și a gustat de câteva ori din marea sa tocăniță de berbec. Când gustă din oală un înfometat, oala se golește cât ai zice cuvântul tocană. În jumătate de oră, din tocana de trei kile n-au mai rămas decât niște oase. Totuși, domnul Gușatu s-a dus la culcare cu conștiința împăcată. Rezistase. După douăsprezece noaptea, ziua de astăzi nu mai e ziua de ieri, e ziua de mâine. Felinarul Cu puțin înainte de sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Rășcanu, care făcea microchirurgie, pricina se explica întru câtva. Rășcanu nu numai că fusese atras de operațiile la microscop, dar tot ce era mic părea să-i priască. Și casa, care era bătrânească și pitică, și cățeii de câte două kile fiecare, și soția, care chiar și când purta tocuri era mărunțică și se pierdea printre elevi. Rășcanu nu s-a mirat deloc când, sunând la poarta „vilei muncitorești“ în care locuiau odinioară alde Ceampălău, persoana care a ieșit să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
zis nu știu ce... Și până să-l conving pe șef că n-am zis ce a zis ăla c-am zis, gata, nu mă mai ia în seamă...“ Totuși, în noaptea următoare, deputatul e tandru, în ciuda celor o sută douăzeci de kile la care a ajuns în numai patru luni de la alegeri, și o caută prin pat pe femeie, până ce se trezesc amândoi jos. „E de bine, mămico, șeful a fost drăguț cu mine, mi-a zis iar «Mă, boul». Ia ascultă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
meu ceas rusesc Pobeda, s-a confuzionat brusc și pentru totdeauna. Cât vedeai cu ochii, dădeai doar de tarabe pline cu ceasuri să le întorci cu lopata. Aveam în buzunar zece dolari, cu care aș fi putut să cumpăr zece kile de banane sau două Rollex-uri de tinichea „Made în Taiwan“. Între un Rollex de 20 000 de dolari și unul de cinci asemănarea constă în măsurarea timpului. Secunda trece la fel pentru amândouă. Amicul la care locuiam mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
el a ținut să-i comunice și conținutul: - Á-ú, á-ú, hal de elev ! Citit cu glas tare de moș Tăutu, biletul suna așa: Ca prieten și coleg, La izmene mă dizleg Și îți las drept amintire Un „punti-punti” di șăpti kile. - A-u ! Hal de elev !... Dacă în loc de „puntipunti” ar fi citit chiar cuvântul din bilet, lectura ex-catedra n-ar fi dobândit asemenea efect. Din cauza contrarietății bietului bătrân, clasa răgea de râs. Altădată i s-a năzărit directorului de internat să
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
asta însemnând nu mai mult decât 15-20 de ani!) tipografie însemna, înainte de orice, plumb. Fiecare literă își avea făptura ei materială, nu ca în era computerelor, fantoșă virtuală. Pagina de carte cântărea, în funcție de format, între 500 de grame și două kile, așa că un op de 500 file trecea, în greutate, de o tonă! Fila de carte, alcătuită din rânduri pigulite literă cu literă din "regala" etern mânjită cu negreală lipicioasă, era legată cu sfoară și așezată teanc, pagină peste pagină, până-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
tinereții lui, ivirea unei cărți era eveniment destul de rar, nu ca acum, când fiece zi aduce pe tarabe stol de opuri puține bune, multe proaste. Sâmbătă, la Cotnari, s-a lansat o carte... grea. Mai întâi, la propriu: cântărește un kil două sute. Apoi, în esență: "Podgoria Cotnari", volum editat de Academia Română, se constituie într-un exemplu de tratare monografică exhaustivă, cum puține sunt în literatura științifică românească și, mă tem, încă mai puține vor avea șansa, în viitor, să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de nutreț era cumplită, Prozorovski hotărî să se dea 70.000.000 puduri (1.146.000 tone) fân. (subl. a.) În septembrie 1808, se cer Moldovei, ca supliment pentru câtimile ce fusese impuse, deodată 80.000 cetverturi (aprox. 50.000 kile) grâu, 40.000 cetverturi (aprox. 25.000 kile) ovăz și 30.000 cetverturi (aprox. 19.000 kile) hrișcă, calculate a 10 lei, jumătate în bani, jumătate în natură. Tot atunci se impune Țării Românești o furnitură suplimentară de 50.000
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
dea 70.000.000 puduri (1.146.000 tone) fân. (subl. a.) În septembrie 1808, se cer Moldovei, ca supliment pentru câtimile ce fusese impuse, deodată 80.000 cetverturi (aprox. 50.000 kile) grâu, 40.000 cetverturi (aprox. 25.000 kile) ovăz și 30.000 cetverturi (aprox. 19.000 kile) hrișcă, calculate a 10 lei, jumătate în bani, jumătate în natură. Tot atunci se impune Țării Românești o furnitură suplimentară de 50.000 kile de grâu de Brăila, 80.000 kile
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
fân. (subl. a.) În septembrie 1808, se cer Moldovei, ca supliment pentru câtimile ce fusese impuse, deodată 80.000 cetverturi (aprox. 50.000 kile) grâu, 40.000 cetverturi (aprox. 25.000 kile) ovăz și 30.000 cetverturi (aprox. 19.000 kile) hrișcă, calculate a 10 lei, jumătate în bani, jumătate în natură. Tot atunci se impune Țării Românești o furnitură suplimentară de 50.000 kile de grâu de Brăila, 80.000 kile de ovăz și 120.000 care mari de fân
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
grâu, 40.000 cetverturi (aprox. 25.000 kile) ovăz și 30.000 cetverturi (aprox. 19.000 kile) hrișcă, calculate a 10 lei, jumătate în bani, jumătate în natură. Tot atunci se impune Țării Românești o furnitură suplimentară de 50.000 kile de grâu de Brăila, 80.000 kile de ovăz și 120.000 care mari de fân. La februarie 1809, adică în momentul în care erau să înceapă arăturile, se cer din Moldova 11.000 care cu 44.000 boi, spre
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
kile) ovăz și 30.000 cetverturi (aprox. 19.000 kile) hrișcă, calculate a 10 lei, jumătate în bani, jumătate în natură. Tot atunci se impune Țării Românești o furnitură suplimentară de 50.000 kile de grâu de Brăila, 80.000 kile de ovăz și 120.000 care mari de fân. La februarie 1809, adică în momentul în care erau să înceapă arăturile, se cer din Moldova 11.000 care cu 44.000 boi, spre a aduce din Rusia 54.000 cetverturi
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
Încercînd să găsim vreo urmă de ironie prin care să-l identificăm pe hoț. Degeaba. A trebuit să mergem pe jos pînă În oraș, trăgînd de bucățile de pîine și de brînză pe care le primiserăm și de cele cîteva kile de carne pentru noapte. Eram sătui și hidratați, dar cu coada Între picioare, nu atît pentru vin, cît pentru că-și rîseseră de noi. E un sentiment greu de descris În cuvinte. Ziua următoare a fost rece și ploioasă și ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În amonte și că acum ne aflam În Brazilia, Alberto și cu mine ne-am certat Îngrozitor cu privire la cine adormise În post. Însă asta nu ne-a dus nicăieri. I-am dat proprietarului peștele și un ananas de vreo patru kile primit de la leproși și am rămas peste noapte În casa lui, după care ne-a dus el Înapoi În susul rîului. Drumul de Întoarcere a mers destul de repede, dar a presupus muncă multă, fiindcă am avut de vîslit cel puțin șapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și nopți În șir romanele vieții, și fără Îndoială că și directorul Restoiu o știe. Pe de altă parte, datorită vorbelor lui rezistă el aici În cazemata asta, așa cum eu am rezistat de-a lungul timpului cu barosul de zece kile, cu târnăcopul și lopata și ciocanul de bătut tuburi, măcar că noi nu suntem de felul nostru neam de tubari și salahori. Până la urmă e bine că-s viu, deși rezistența prin vorbe o fi altceva. Aia e, că mănânci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mangialâc a Încropit și dobitocu’ ăsta de Andrei, să cadă dracului pe noi și să ne omoare cu zile tocmai acuma, când să scăpăm de toată porcăria asta. Mai bine-l dădeam jos cu mâinile, n-are nici o sută de kile, macara ne trebuia nouă?... Ce dracu’ are? Are pe dracu’ să-l ia! decide Andrei plin de năduf. Trebuia să ne fi pus ciocanele pe el și-l dădeam afară una-două. Bucățele-bucățele! Motorul nu ieșea, dar În schimb se săltase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
N-avea cum să mă istovească toată povestea asta mai mult decât șase kilometri de alergătură de-a lungul traseului ăsta de tramvai format dintr-o singură pereche de șine. Era un binevenit desert după cinci mii și ceva de kile de ciment scos din pivniță cu spinarea și urcat În mașini. Cât Încă mă țin picioarele și spinarea, da, tot e bine, și-i și mai bine că n-o să mai trec niciodată pe aici. O să scap, da, fug cot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
două sute de lei pentru ceva cât de cât vesel și mai Întremător În vederea ospățului de adio de duminică. A adus Pepino ceva ce n-am mai văzut de amar de vreme: splină și bojoc, un pachet barosan de vreo două kile, fiindcă avea un văr și la abatorul din Timișoara, dar uitase probabil de butelie, dacă nu cumva special ne ispitea cu bunătățile alea, tot În nădejdea că părințelul se va simți și-i va da bani s-o umple. Sărmanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]