354 matches
-
Bătând din aripi vrea să se ridice, Dar zborul ca un foșnet de mătase Se chinuie în van... și o să pice, în vraja amintirilor frumoase! Și, iată, ea încet, încet pălește, Se sfarmă-n bucățele mii și mii! Iubirea ne-mplinită lâncezește, în suflete stinghere și pustii. Eu voi zâmbi în fața morții! Annei! Aș vrea, din vis, să te cobori, Să rătăcești prin mine-o clipă; Să-ți simt parfumul fin de flori, S-adoarmă timpul pe-o aripă. Și dacă nu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
încheieturile, dar înaintam împreună cu ceilalți, noi mai în urmă ce e drept, cu excepția lui Tîrnăcop, care o luase la picior în primele rînduri alături de hoarda de țigani. Înainte să se dea startul întrecerii, nimic neobișnuit, aceeași atmosferă anostă, oameni resemnați, lîncezea totul, începusem să tremur stînd acolo în așteptare, mișcați-vă odată dobitoacelor, popor de doi bani îmi venea să strig, dacă pierdeți și șansa asta atunci vă puteți lua adio pentru totdeauna de la orice schimbare, cînd simt că mulțimea începe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
n-au știut niciodată prea bine ce să facă. O visau toată săptămâna și când, În sfârșit, ajungeau În fața ei, constatau cu uimire că Îi incomodează. Prea scurtă pentru câte ar fi dorit să facă și prea lungă pentru a lâncezi În casă, cum se Întâmpla până la urmă de fiecare dată. Așa Încât duminica Îi găsea mereu obosiți și enervați la gândul că a doua zi luau totul de la capăt. Avem ce merităm, Își zise el cu gândul la ipoteza amară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nici să stai zile, săptămâni În șir lângă telefon sau primind la orice oră pe te miri cine În speranța unei tranzacții avantajoase nu era o soluție. Calea aleasă era mai dificilă dar și mai promițătoare. Și ca să nu mai lâncezească În balta supozițiilor, formă numărul de la atelierul Iolandei. Avea nevoie de pânză de decor ca să protejeze mobila și de foaie de cort ca să acopere parchetul. Intră direct În subiect, precis, sec ca Într-o afacere, o chestiune pur tehnică. Iolanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
amețeală. Creionul Îi alunecă Într-o parte și, printr-o Întâmplare, se opri În orificiul din centrul concav al parabolei. Rămase acolo sleit de puteri. Așa Îl găsi Marta: cu ochii larg deschiși, speriați și orbi. 32. Nu făcea nimic. Lâncezea. Pierdea timpul. Dar numai Dumnezeu știa acest lucru și nu o dojenea. Îi mai dădea o șansă. Pentru că făcea totuși ceva: privea. Și privirea dădea o fărmă lâncezelii, Îi imprima chiar o energie discretă, asemenea volutelor de fum ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fie schimbate în târg pe lămpi noi. Iacob vedea și el toate astea. Vedea ce făcea Lea și că ea era cea care se ocupa de toate și că ea ținuse lucrurile la suprafață în anii grei în care Laban lâncezise. Bătrânul era complet neajutorat când Iacob punea întrebări cum ar fi dacă negustorul cu barbă neagră din Aleppo era de încredere sau pe care dintre băieți să-l tocmească la tunsul oilor. Lea era cea care trebuia întrebată și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
toate urmăream ce făcea moașa. Fața întunecată ca de câine a morții a înaintat, dar exact atunci copilul a tușit și când a început să plângă supărat, ne-a alungat toate temerile. Colțul întunecat s-a luminat. Moartea nu mai lâncezește acolo unde e învinsă. Vocile celor patru femei se auzeau în jurul meu, trăncănind, râzând, toate cu glas tare. Am căzut pe saltea și n-am mai știut nimic. M-am trezit în întuneric. O singură lampă pâlpâia lângă mine. Podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îl umilea pe șorici, ba cîte-o guvernantă englezească. De-o tracta pîn-acasă și-o zbânțuia... până năruia, cu oarfa, jumătate din făuririle societății noastre socialiste multilateral dezvoltate. Alții se îndrăgostea. Devenea nemâncați, ursuzi, obosiți. Nu le mai pria de nimic. Lâncezea și ziulica lângă craterele alea, unde se semnaliza, cu oglinjoarele, cu niște slăbănoage și uscături de pe fundul gropii, fără nici o înclinație de țâțe sau cur, numai cu nasurile pe sus, chestie care tocmai că îi întărîta pe băieți... Doar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cazanele cu rufe. Prima cameră din periplul lor era dormitorul și Pinky, decent, se feri s-o privească. Dar și a doua cameră era tot dormitorul, fiindcă aici sfârâiau și se întorceau mulțumite, pe spate, teancuri de perne. Pe perete, lâncezeau pozele mai multor bărbați. Erau domni antediluvieni și țepoși, care, și-n aceste condiții, găseau parcă puterea de a-și amenința fotografii; fiecare avusese prevederea de a-și potrivi sub nas mai multe perechi de mustăți. Erau încrîncenați. Și agrementau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pentru sine. Poate că era de-ajuns că era acceptat. Fără îndoială că restul se va lămuri cu timpul. Chiar și Prepelicarul... în prezența celor două doamne palide, grijile sale s-au evaporat. în timp ce conversația dezlânată dintre Cerkassov și Gribb lâncezea, el ședea și bea vin de K, pe jumătate ascultând, pe jumătate visând, pe când cele două femei înconjurau încăperea într-o plimbare hipnotică și fără rost. Vrăjitoarele albe își țeseau vraja și-l legau cu funii de mătase. Ele făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Nu ca mine: costumul Whistles din crep negru pe care-mi cheltuisem ultimele patruzeci de lire mă făcea să arăt ca un inspector școlar din Wolverhampton. Grupul de novici de anul acesta e destul de tipic. Patru tipi, două fete. Băieții lâncezesc În spatele sălii, iar fetele stau drepte În primul rând cu pixurile pregătite să ia notițe de care nu vor avea niciodată nevoie. După un timp, ajungi să distingi tipurile. Să-l luăm de exemplu pe domnul Anarhist de colo, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Și, Într-o bună zi, a fost lăsată să continue să-și facă bagajele. 7 Mademoiselle s-a Întors În Elveția. A izbucnit Primul Război Mondial, apoi Revoluția. La Începutul anilor douăzeci, la mult timp după ce corespondența noastră Începuse să lâncezească, printr-o Întâmplare fericită a vieții În exil am ajuns să vizitez Lausanne Împreună cu un prieten de la colegiu și m-am gândit s-o caut pe Mademoiselle, În ideea că mai era În viață. Era. Mai corpolentă ca oricând, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
strop de băutură. Visez, e drept, câteodată dolofane sticle de whisky, printre care mă plimb țanțoș, alegând câte una ca și cum aș rupe minunate flori din cine știe ce mirifică grădină. Visez bodegi - culmea, nici una dintre cele pe care le frecventam! - în care lâncezesc fără nici un gând, fără nici o dorință. Doar cu carafe de vin aburite în față și cu figuri necunoscute în preajmă. Și multe alte astfel de vise. Ceea ce-mi sporește într-un fel teama este această prea ușoară părăsire. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o aventură cu Christopher. Îmi era așa de milă de Marci! Speram că Salome Îi ridica moralul. —Sophia D’Arlan este incredibilă. Dacă aș fi fost aici, ți-aș fi spus exact ce se Întâmpla, de fapt, zise Milton, care lâncezea Întins pe canapeaua din salon, Îmbrăcat cu niște șalvari din mătase roșie, care apăruseră la vedere când și-a dat jos mantaua. —Ce vrei să spui? l-am Întrebat, tamponându-mi ochii cu o batistă. Stăteam pe podea cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
adică) despre care vorbește în revista dumneavoastră doamna Luiza Vasiliu. înainte de a încheia, mai am o ultimă întrebare : credeți că sînt pe „calea” cea bună ? Al dumneavoastră cititor, Vintilă Mihăilescu Patrimonializarea gustului — Gustă din acest shiraz ! mă îndeamnă B. Petrecerea lîncezea toropită de căldură. Mîncarea nu prea tenta pe nimeni, iar băuturile se limitau la citronade cu gheață. B. Îmi toarnă jumătate de pahar dintr-o sticlă cu un cangur pe ea. — E australian, îmi mai explică el. — E minunat ! îi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în acest loc, nu erai decât o simplă fosilă în Muzeul de Istorie a Galaxiei Moluște. Ai fi rămas acolo definitiv, dacă nu interveneam. Eu am garantat pentru tine. Abia te-am scos din sistemul de conservare, unde ai fi lâncezit sau mai bine spus ai fi stagnat la minus zero absolut cel puțin un hexamer întreg, adică ceva mai mult de șaizeci și cinci de milioane de ani tereștri, într-o gaură neagră pe care nici lumina n-o poate străbate devenind
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
iar folosirea judicioasa a acestui timp alunga plictiseală, insă peninsula aceea dezolata era că o pluta făcută din nisip, eșuată sub soarele tropical, și singurul lucru pe care-l puteau face era să caute un palmier la umbră căruia să lâncezească, urmărind zborul pescărușilor. Tapú Tetuanúi era totuși singurul care nu avea timp să se plictisească, fiindcă Miti Matái părea hotărât să depună în mâinile lui responsabilitatea conducerii Mararei înapoi, în Bora Bora. — Presimt că nu voi încheia aceasta calatorie, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
improvizat. O barieră se ridică și continuăm prin umbra, deja întunecată, a codrului bîntuit de legende cu haiduci, cu braconieri, cu jivine ascunse în desișuri impenetrabile și cu politicieni fără merite, cu puști și turme de mistreți uciși. Luna noiembrie lîncezește într-o căldurică nici prea, prea, nici foarte, foarte și de asta profită frunzele care sfidează prin verdele lor crud, de ai crede că ești în primăvară. O altă barieră se ridică și noi urmărim drumeagul acela, care se strecura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de est nu era zare de nor, doar dincolo de Holboca, pe la basarabeni, se vedeau ceva forme neclare, care ar fi putut fi catalogate drept nebulozități nedefinite. În umbrarul aflat în posesia subsemnatului era răcoare și discuția cu amicul meu, Nicușor, lîncezea lamentabil. Fiecare evita dialogul și, din cînd în cînd, își mai turna un strop de vin în pahar, fără a se sinchisi dacă și celălalt ar fi dorit același lucru. O lipsă de politețe? Gînduri adînci, profunde? Lene și dezinteres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sublinierile de pe marginea broșurii lui Tolstoi, domnul Rennit n-ar fi dezlegat, poate, niciodată enigma dispariției lui Johns, Johns ar fi continuat să practice cultul eroilor, iar maiorul Stone s-ar fi cufundat poate și mai adînc În nebunia lui, lîncezind Între cei patru pereți capitonați ai unei celule din „Pavilionul special“. CÎt despre Digby, ar fi rămas fără Îndoială... Digby. Tocmai aceste linii aproape șterse avură darul de a-l ține treaz, după o zi de singurătate și plictiseală. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Se simțea ca Rip Van Winkle, revenit În lume după un somn de un sfert de veac; nu mai recunoștea pe nimeni și aproape nimic nu-i mai amintea de propria-i tinerețe. Unii, care promiseseră mult la vremea lor, lîncezeau acum la Ministerul Comerțului; În schimb, un personaj care fusese socotit prea deștept și prea Îndrăzneț pentru a i se Încredința vreo funcție de răspundere devenise conducătorul Angliei. Digby Își amintea că-l văzuse odată huiduit de la galerie de foștii combatanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din Europa. Tâmpitul. La fel de tâmpit ca mine la aceeași vârstă. Dacă azi aș avea treizeci de ani, ei bine, eu m-aș lansa În lungirea pulelor!” Odată mesajul transmis, de obicei recădea Într-o reverie cețoasă, vecină cu somnolența. Conversația lâncezea un pic, la vârsta lui era inevitabil. În acel iulie 1974, tatăl lui Bruno era abia la primul stadiu al decăderii sale. După-amiezile se Încuia În cameră cu un teanc de San-Antonio și o sticlă de whisky. Ieșea pe la șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
scurți și mai butucănoși. Mulți erau burtoși, iar cele ce aveau să devină mame aveau ochii mari și cam prea umezi. Mi-au dat să Înfulec o fiertură cu carne. Și mâncarea lor era prea mâloasă, asemenea lor, asemenea apei lâncezi și asemenea ținutului lor cleios și neted. Se uitau cu toții la mine cum Înfulec, cu Vindecătorul În frunte, și doar cele ce aveau să fie mame, mai scoteau câte un chicotit. Oamenii, În schimb, clefăiau și grohăiau potolit, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lor. Ne arătară un loc, precum o lespede din pământ, unde ne făcură semn să ne așezăm, după care se prinseră Într-un fel de joc. Unii Îngânau un tril neîntrerupt care nu avea decât să se grăbească sau să lâncezească de-a lungul Întregului joc, În timp ce alții Închipuiau niște oameni prinși Într-o poveste. Oamenii aceștia din urmă erau acoperiți cu colb de piatră albă, din cap până În picioare. Jocul Începea așa: unul dintre oamenii mânjiți În alb Își lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
președinților americani. Cum vreun stat, avea petrol destul ca să dea pe gratis americanilor, pe loc era declarat că adăpostește oameni de a lui Bin Laden și armata americană venea urgent cu democratizarea și combaterea terorismului. Când industria americană de armament lâncezea iar, sau era nevoie de ceva suplimentare de fonduri la serviciile secrete, hop iar îl scoteau pe Ossama din debara, și acesta făcea de vreo două ori bau, bau într-un microfon. Apoi înregistrat și intens mediatizat, Ossama își făcea
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]