911 matches
-
bărbați, da’ după câtă veselie dădea din ea, n-ai fi zis că are viața prea grea, și auzi-o pe Getuța cum behăie că ți s-a dus, Roșioaro, cu datu’ din craci, te-ai gârbovit și te-ai lățit... Adevărul e că Getuța, așa roșcovană și bățoasă, și băiețoasă, arată mai bazată decât Roșioara și-i totodată mai grijulie pentru sufletul ei cum se rupe-n figuri, Roșioaro, care tu-n loc să apuci calea bisericii îți arde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
facem o plimbare pe-afară? Merg să-mi iau haina. Se retrase În birou și ieși cu o haină din blană sintetică maro Închis, care Începea să se reverse din zona umerilor și nu se mai oprea. Trebuie că se lățea deja metri buni către poale. Pe Lou o prindea foarte bine, dar pe mine ar fi arătat ca un cort ambulant. Soarele nu se vedea printre nori, dar, cu toate astea, datorită lui, cerul căpătase o nuanță bleu-deschis, care oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mai cumiți, spuse Lou. Fii băiat de treabă, Însoară-te cu drăguța aia de Janice și crește-ți copilul. Întotdeauna mi-a plăcut de ea, iar Devon Îți seamănă leit. La auzul numelui lui Devon, pe fața lui Derek se lăți un zâmbet. — Parcă eu nu știu! A prins deja toate trucurile. Da, mă mut la Jan. S-ar putea chiar să ne căsătorim. Lou aprobă cu o mișcare a capului. — Mă bucur să aud asta. Păi, zise ea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că s-a cufundat În ele, uitând de trecerea timpului. Ofițerul mongol care a venit să-i atragă, În câteva vorbe, atenția, avea trupul acoperit În o armură solidă, cu margini roșii, și capul apărat de un coif care se lățea spre ceafă asemenea unor plete desfăcute. În mână purta o torță. Ca să arate mai bine că era grăbit, apropie flacăra de un vraf de suluri prăfuite. Istoricul nu stărui, luă În mâini și la subsuoară tot ce putea să ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
iar acum mă privește respirând egal, în timp ce mă dezbrac, trupul său amuțește, ies imediat, spune el, dar eu îmi întind unul dintre picioare și mă așez în fața lui, este loc pentru amândoi, Udi, ai uitat? Bazinul meu alb, care se lățise, se freacă de pereții căzii, blocând ca un baraj apa ce se agită în spatele meu, bătându-și joc de grăsimea mea, lui chiar îi plăcea când mă mai îngrășam, dar de data aceasta nici măcar nu observase, ce vrea, ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la sală doar pentru a vedea pe viu modificările masei musculare pe parcursul unui antrenament, în niciun caz din alte considerente. Antrenamentul era descris de Abis-Uican la modul oarecum liric, subiectiv: Intră în vestiar, izbește tenișii de perete. Înjură și se lățește pe banca de lemn cu urme de tălpi. Baang! un picior în ușa batantă care sare în zid. O bucată mare de tencuială se prăbușește. - Ce mă-ta faci, Inspectore? nu vezi că dai jos pereții? - Lasă, bă, că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
meu a devenit un lanț de amintiri. Mă încăpățânasem să rămân în seara zilei de 31 decembrie la fereastra hotelului unde era încartiruit departamentul de presă al candidatului. Luna îngălbenea troienele uriașe de zăpadă murdară. Umbra zimțată a hotelului se lățea peste piața plină de movile ca un câmp de cârtițe. În urechi îmi țiuia ceva ca un fluid gregorian: ordinarium missae. Apoi, un om gârbovit ieși tiptil în stradă. Era încotoșmănat într-o pufoaică zdrențuită și căra o sacoșă burduhănoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și al șmenarilor din Madrid și Ibiza, se lovise de toporul și de șișul ținute întâmplător în mână de doi veri de-ai lui. Convoiul se agita sălbatic - care dansa, care urla, care bea și mânca din mers. Ciorile se lățiseră în așa fel pe bulevard încât mașinile fură nevoite s-o ia pe șoseaua de centură. Înainte de a intra pe sub poarta monumentală de la Pielea și Osu’, unul din verii lui Soliman veni în mare viteză și înfipse marele Mercedes alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe nepregătite. Neinteligibil, vag, abscons. Mort de beat. Da... Într-adevăr! Pe suprafața de o culoare cu totul incertă, a cuverturii grosolane, paupere, șifonate în fel și chip, ce învelea somiera desfundată generos, în vreo cinci sau șase locuri, se lățea repejor-repejor o pată cu reflexe carneolice, stins metalice, lacustre; un soi de apa morților, tremurătoare ca pânza topită a năframelor, în jocul razelor târzii, deplasate spre roșu, ale amurgului filtrat prin straturile vălurite, vechi, de mușiță, sedimentate și distribuite aleatoriu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Tâmplele îi vâjie la unison, ca acelea ale unui scafandru de recif, și îl copleșește și un val răscolitor de greață. Petele zemoase, de puroi amestecat cu limfă, colectate de bandajele satinate, moi, ce strangulau picioarele burdușite ale gazdei, se lățiseră pernicios și parcă emanau în aer un condens, o duhoare dulceagă, fetidă, de hazna ori de hoit. Care câștiga lent, dar inexorabil, meciul cu aromele tari și rafinate de alcool, de cafea, de tabac și de apă de colonie, păstrate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
număr, hai, treacă de la mine, e suficient! Apoi scuipă birjărește, cu tupeu, pe direcția Bossului. Nae scoate fără o vorbă, din buzunarul de la piept al cămășii, o cheie lunguiață ciudată, aerodinamică (puțiformă, remarcase Avocatul!) și o leagănă șiret, pe deget, lățindu-și peste poate rânjetul lui ostentativ-concupiscent, de Don Juan blazat. Cuuum...!?! Ceee...!?! Încă n-ai aruncat drăcia aia...??! Ești diliu la cap...!!? Ești prost...!?! Ești sonat...?!? Ptiu...! Cabotinule! Vrei la bulău...?!? sar pe el împreună, Poetul și cu Fratele. Desigur
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe suprafața și în textura linoleumului ordinar, de pe pardoseala dură, din beton, a camerei de anchetă. Lângă scaunul său, fuseseră deșertate la grămadă, unul peste altul, corpurile-delicte. Adică, prada: spada, scutul și coiful lui Ioan de Huniade! În spatele Bossului, se lățea un șemineu masiv, din teracotă lustruită, crem, pe gaze naturale, o chestie rarissimă în epoca universalizării încălzirii centrale, cu deosebire în instituțiile și serviciile publice. O mătură și un făraș improvizat dintr-o cutie goală de pizza, amândouă obiectele arătând
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de stâncă. Mă învîrteam de colo-colo prin borcanul care din când în când scapăra curcubee și priveam cu mare mulțumire prin pereții săi lumea fluidă, pâlpâitoare, din jur. O pasăre venea lopătând dinspre munții îndepărtați și, pe măsură ce se apropia, se lățea arcuindu-se pe pereții curbi. Când s-a apropiat foarte mult, i-am văzut ochiul mjgdalat, uriaș, întinzîndu-se ca într-o lupă și brusc cuprinzîndu-mă din toate părțile. Mi-am acoperit față cu un sentiment îngrozitor de rușine și plăcere. Când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mare căzând cu fâlfâiri neașteptate prin dreptul ferestrei. Am auzit bufnitura și rn-am uitat pe geam: pe asfalt, lângă o Pobedă, zăcea în uniformă fostul licean, iar profilul său nobil se contura pe fundalul unei pete vesele, purpuriu-deschis, care se lățea încetișor. Sigur, gașca mai cuprindea și alți membri, mai puțin importanți sau pe care nu mi-i amintesc. Era, știu, la scara șase, un băiețel care suferise de poliomielită și avea un picior prins într-un mecanism de metal, complicat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am prins pe un puști care strângea în pumn un oușor pestriț, mic cât o alună. I l-am luat și am dat cu el de pământ. Coaja a sărit în țăndări și o baltă mică de sânge s-a lățit pe iarbă. Puiul era aproape format, ghemuit și bălos, acum năclăit de sânge. Mi s-a părut că a și mișcat nițel din aripile golașe. Mi-a fost rău toată seara. Cei din grupul lui Traian nu se lăsau însă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o dată am ridicat de jos o frunză moartă. Printre clădirile albe plutesc valuri de funigei pe care bolnavele și-i scutură furioase din păr. Eu îi las însă în buclele mele și abia spre seară, în lumina stacojie care se lățește pe pereții lucioși ai salonului, îi scot din păr cu pieptenele. Cred deci că poate fi pe la jumătatea lui septembrie. Cerul e de un albastru adânc și, în ciuda luminii galbene prelinse peste tot, e răcoare. Scriu pe noptiera albă, de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în cameră când, ridicîndu-mi ochii de pe cartea cu file roze, am izbucnit într-un urlet: tânărul alungit deschisese încetișor ușa și-acum înainta ca un somnambul înspre mine. Creștetul îi atingea tavanul, iar pe fața ușor asimetrică, spălăcită, cutată, să lățea un fel de râs, ca o tăietură de operație. Ochii îi avea largi și incolori, mărginiți cu negru de parcă ar fi fost rimelați. Când m-a văzut țipând, ghemuită în colțul patului, s-a oprit și a vrut să se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o privim disprețuitor, chiar și în ciudata ei ipostază de regină. Zoreaua și-o puse în piept, vîrîndu-i codița în corsajul bluzei, iar iadeșul îl învîrti de câteva ori între degetele grăsuțe, până ce se nimeri să-l apuce de părțile lățite de la capătul furcii, cu câte o mână pe fiecare dintre cele două coarne. Parcă ar fi ținut o manșă de avion. Atunci, căpețelul liber cu care se prelungea bifurcația, de la locul îmbinării, începu să se miște ușor în sus și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trântit ușile și-a dat drumu la tramvai. — Dar-ar dracu-n voi toți, c-ați umplut lumea, bodogăne ea. Tramvaiul a dat de mult colțul străzii, ea stă pe marginea trotuarului și bodogăne. Între trotuare, strada parcă s-a lățit, mașinile trec una după alta, una după alta, cum să te strecori printre ele ? Parcă s-a lățit strada, ea pornește cu pași temători, trec mașinile una după alta, și șoferii râd prin geam cu ochii după fete. Dacă și-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bodogăne ea. Tramvaiul a dat de mult colțul străzii, ea stă pe marginea trotuarului și bodogăne. Între trotuare, strada parcă s-a lățit, mașinile trec una după alta, una după alta, cum să te strecori printre ele ? Parcă s-a lățit strada, ea pornește cu pași temători, trec mașinile una după alta, și șoferii râd prin geam cu ochii după fete. Dacă și-astea d-acu mai e fete... bodogăne ea. Dacă mai găsești în ziua de azi v-o fată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mult mai puțin decât ea, atâta doar că în loc de șapcă punea pălărie și nu ieșea din costum-cravată. Dar hainele se șifonau repede-repede pe el. Poate și pentru că se îngrășa din ce în ce : la început, doar fălcile i s-au lățit, pe urmă, ceafa i s-a lăsat peste guler, a devenit greoi, a început să icnească pe treptele de la intrare. Firește, de vreme ce una din probele de promovare este rezistența la chefurile lor, unde s-ar părea că se mănâncă și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
încetinesc rotirea - fibre haotice, care vibrează zvâcnit, strânse de o gheară neagră. Gândurile, rupându-se, lipindu-se, mișcându-se tot mai lent, până când nu mai ești un ghem bine strâns, ești doar o pată care suge, se întinde și se lățește, și în mijlocul ei nodul care adună fibrele. Firele. O gheară neagră se închide și se deschide cu un bocănit surd, trăgând, prin carnea ta istovită, firele. Curentându-te de neliniște, ritmic. E târziu, e foarte târziu, măcar o clipă să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o listă și, măsurîndu-ne din ochi, ne indică de unde să luăm și ce să luăm. Uniforma o vom Îmbrăca după ce ajungem În dormitoare, iar hainele civile le facem pachet și le trimitem acasă. CÎnd Îmi vine rîndul, omului i se lățește pe față un zîmbet. După o Îndelungă cercetare, Îmi pune În brațe uniforma, zîmbind În continuare. Abia În dormitor am Înțeles care era sursa amuzamen tului. Pentru că am un metru optzeci și nouă, pantalonii nu prea au șanse să rămînă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un animal bun. Pe dracu’... Trebuie neapărat să văd ce-i acolo, trag tacticos de așternut și se dezvăluie o claie de păr negru, un spate suplu, curbura feselor... Cum să fie acest cur fin ca o piersică? Alb, măsliniu? Lățindu-se ușor ca să deseneze talia? Sau bombîndu-se? Sau...? Sunetul scremut al telefonului din foișor mă aduce Înapoi În cadru. Dar cum ar fi să mi se scoale tocmai acum? CÎnd sună din nou telefonul, armele noastre devin extraordinar de interesante
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și crime Împotriva umanității, dar se pare că lucrurile s-au oprit undeva pe drum și condamnarea n-a mai venit. Coborîm toți În București. Tipul de lîngă mine, căruia tot drumul i-au alunecat ochii spre foile mele, Își lățește un zîmbet de complicitate mută cînd ne ciocnim În ușă. Are un costum gri Închis, de funcționar de bancă, și o privire tremurătoare de om care are nevoie de un viitor.] The End spicuiri din caietul de engleză Dragă prietene
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]