470 matches
-
felioara de salam, o mirosi cu delicatețe, dar n-o mâncă, ci o vârâ-n marsupiu. „E clar că am de-a face cu o viziune“, Își spuse brigadierul. Șobolănița Însă dădu din cap În semn că nu, apoi, ducându-și lăbuțele la piept, Îi făcu lui Ippolit, În semn de mulțumire, o plecăciune de felul acelora pe care-l fac gheișele atunci când le calcă pragul un străin. Pe Ippolit plecăciunea această umilă Îl miră din cale-afară. „Se comportă ca o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Gheișa“ stătea În aceeași poziție umilă. Obișnuit cu țipetele consoartei, umilința aceasta prelungită Începu să-l calce, ușor-ușor, pe nervi. „Nu cumva senzația mea de foame poate induce halucinației plămădite În mintea mea dorința de-a mânca?“ „Gheișa“ Își duse lăbuțele Împreunate sub bărbie, implorând iertare. Pe moment, Ippolit se enervă de-a binelea: „A naibii creatură, făcu el. Nici să te răstești la ea nu poți...“ Și, luându-și avânt, adăugă: „Vrei sau nu vrei salam?“. Capul „gheișei“ făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
domnișoară?“ Cuvântul „doar“ sună destul de anapoda, așa că Ippolit fu nevoit să se explice: „După cum v-ați dat seama, nu vreau să vă pun Într-o situație umilitoare, de aceea am și folosit cuvântul «doar» În loc de «Înc㻓. „Gheișa“ Îl privea uimită. Lăbuțele Împreunate sub botul ascuțit Îi confereau un aer de statuetă căzută-n meditație. În mahmureala sa, Subotin o asemănă c-un Buddha. „Prin urmare, doamnă?“, făcu el, privind țintă la cele două șiruri de câte șase mameloane, așezate de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
transport vom avea parte de șampanie... Dar serviți-vă“, adăugă el, luând bucata de salam legată la capăt cu o sfoară și rotind-o În aerul jilav. „Va trebui totuși să faceți un pic de efort și să vă deplasați lăbuțele aici...“ Între timp, strania creatură aflată În depozit se micșorase considerabil. Dacă la Început era de dimensiunea unui cal, apoi de dimensiunea unui cangur, acum nu Întrece cu mult Înălțimea unei pisici șezând În fund. Dar Ippolit, cel puțin pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nas În nas cu Popeye marinarul...“ Subotin nu avu totuși prea mult timp de meditație. Din gaură se ițiră, mișcându-se În aer, niște mustăți, după care Își făcu apariția și botul. Ieșind din ascunzătoare, șobolănița se ridică În două lăbuțe și făcu o plecăciune, probabil, În semn de mulțumire brigadierului. „Ei, făcu el bine dispus, prin urmare, stimată doamnă, Își drese glasul Ippolit, am Început să umblăm cu fofârlica...“ „Gheișa“ luă un aer cât se poate de spășit. „Acum, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tot sufletul, la aceste șotii ale brigadierului de salahori. Coronița de păun crescută În creștetul ei cenușiu se mișca Într-o parte și În alta, tresăltând parcă de râs. În sfârșit, ajungând la un pas de brigadier, vedenia Își băgă lăbuța stângă În marsupiu, de unde scoase un teanc de grive noi-nouțe, pe care le desfăcu În evantai, fluturându-le sub nasul proeminent al lui Subotin, care se uita la ea cu fața consternată. „Piei, ispită“, strigă Ippolit, făcându-și semnul crucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dat ochii peste cap și s-a întins în pat, în pijamaua ei din flanel. A împins cartea într-o parte și și-a băgat picioarele sub burta călduță a lui Frisky, pisica ei. Smoky torcea lângă ea, împingându-și lăbuțele muiate în alb în partea cea mai cărnoasă a abdomenului stăpânei. Era mulțumit peste poate. Smoky îi aprecia cel mai tare defectele: abdomenul flasc și lipsa de ambiție atunci când venea vorba de lactate. Smoky îi era superior lui Henry din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care nici unul dintre băieți nu l-a apreciat. Nu-i corect, a comentat Charlie. Eu fac surf, știi. Uită-te la Jake, s-a lamentat și Danny. Are, cât, un kil și stă în față. Într-adevăr, terrierul stătea cu lăbuțele din spate în poala lui Irene, iar cu cele din față se agățase de buza bărcii. Codița i se agita cu frenezie. Credeți-mă, i-a asigurat Jina, că și de-aici o să vedeți destule. Drew era pe mal, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
încins focul de tabără la ora trei. La patru se întunecase deja de parcă soarele ar fi apus. Naji a intrat în cortul Irenei; ceilalți și-au adus scaunele și le-au așezat lângă foc. Jake a frământat puțin pământul cu lăbuțele, a rostogolit cu nasul un con de pin, a încercuit grupul de trei ori, după care s-a întins pe iarbă. Jina a deschis sticla cu Baileys Irish Cream. Danny și Charlie pândeau la liziera pădurii, fără să bage în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
conducându-mă până la bunicu`. E rău și lumea se teme de el, dar în preajma mea devine un pămpălău; pune capul smierit în pământ când mă vede și mătură pe jos dând din coadă; merge anapoda lăsat de spate, aruncându și lăbuțele haotic în vânt de parcă mi-ar face cu mâna. Bunicul s-a supărat și i-a zis bunicii să nu mă mai lase la țarc fiindcă-i transform fiara într-o potaie de odaie bună numai de plimbat pe asfalt
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
sac de cauciuc umplut cu aer, dar a fost imediat estompat de un zgomot puternic... ceva care a lovit receptorul... Asta a fost tot... nu s-a mai auzit nimic... doar un sunet ușor, ca de cățeluș care zgîrie cu lăbuțele În cutie. Poate Îmi juca feste imaginația... Nu-mi venea să cred că se poate sinucide. Ce să fac? Dacă s-a Întîmplat Într-adevăr astfel, Înseamnă că cei de la poliție o să mă perpelească fără milă. Ei or să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
care era stăpânit creștea pe măsură ce pașii săi Înaintau pe coridor. Masa, scaunele, șifonierul, frigiderul, aragazul, mașina de spălat și patul fuseseră Învelite cu grijă În fâșii de pânză străvezie, Îndărătul căreia se aflau coconii. Insectele Îl pândeau, frecându-și ușor lăbuțele păroase; ochii lor roșii stăteau ațintiți asupra lui Noimann, urmărindu-i cu atenție fiecare mișcare În spațiu. Noimann deșurubă sticluța pe care o purta asupra sa și trase cîteva Înghițuri din lichidul arămiu. Din nou, aceeași transpirație binefăcătoare Îi răcori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fie încă mort, fiindcă, îndată ce i-am rupt nodul care-l sugruma, a lăsat să-i scape un suspin și a îngânat: „Acum mă simt mai bine!” Zâna: (bate de trei ori din palme) Câinele: (merge drept, ca omul, cu lăbuțele ridicate; coada îi iese din fracul/costumul negru; așteaptă porunci) Zâna: Bine c-ai venit, Medoro! Ia repede cea mai frumoasă trăsură și dă fuga în pădure. Când ajungi sub Marele Stejar, ai să găsești întins pe iarbă un biet
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
iar Upshaw lucrează pentru mine, așa că spune-mi de ce ești atât de interesat de cazul lui? Dudley Smith execută un număr tipic de vodevil: un tânăr luat în tărbacă ce se apropie cu pași târșiți, cu mâinile încovoiate ca niște lăbuțe, cu umerii căzuți și buza de jos bosumflată. — Flăcău, mă jignești. Nu voiam decât să sărbătorim reușita ta și să-ți dau de știre că Upshaw i-a înfuriat pe camarazii lui de la poliție, bărbați care nu sunt obișnuiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de trei ori!), ce-ai pățit?“ Îi spun necazul cu pantoful. Cu o spontaneitate unică, tipul începe să strige: „Valentina, adu o pereche de pantofi de-ai tăi, s-o salvăm pe domnișoara!“ Bineînțeles, la mamma purta numărul 40 la lăbuță, iar eu, Cenușăreasa, 36. Pe cine ai fi vrut să mai întâlnești în călătoriile tale prin lume? — Pe Klee, pe Debussy, pe Ravel, pe Brâncuși... dar chiar dacă nu am avut cum să-i cunosc personal, puterea artei lor m-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de trei ori!), ce-ai pățit?“ Îi spun necazul cu pantoful. Cu o spontaneitate unică, tipul începe să strige: „Valentina, adu o pereche de pantofi de-ai tăi, s-o salvăm pe domnișoara!“ Bineînțeles, la mamma purta numărul 40 la lăbuță, iar eu, Cenușăreasa, 36. Pe cine ai fi vrut să mai întâlnești în călătoriile tale prin lume? — Pe Klee, pe Debussy, pe Ravel, pe Brâncuși... dar chiar dacă nu am avut cum să-i cunosc personal, puterea artei lor m-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
sărita și se rostogolesc pe tăblie, hohotind isteric. M-am dus să mă culc. În lampă gazul se terminase, așa că am aprins lumînarea; mă lungii cu mîinile sub cap pe pat. Gras, un șoricel apăru de sub dulap. Ridicîndu-se în două lăbuțe, cu ochișori ca de neghină cercetă atent odaia. „Iată un ins fără probleme” mi-am zis eu cu invidie. Apucînd o cale cunoscută, șoricelul tipăi grăbit către sacul cu nuci, căci doamna Tomulescu, între altele, îmi folosea odaia ca depozit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trezesc iar cu presa în fața ochilor. Și uite așa, în loc să scriu în jurnal despre păsărelele, care în satul meu cântau atât de frumos, încât simțeai cum îți crapă plombele din gură, despre cățelușii care prin acea parte aveau chiar patru lăbuțe, cu care alergau talap, talap prin curtea plină de praf, după rațele și găinile speriate, despre data de 25 decembrie, care în copilăria mea, cădea fix de Crăciun în fiecare an, dar ca urmare a citirii presei, mă trezesc imediat
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mi-a luat aluna din palmă și nu a fugit ca altădată, ci acolo - pe palmă - s-a pus pe ronțăit. Priveam la ea ca la o minune... Și era o minune! Ronțăia cu o rapiditate greu de imaginat, iar lăbuțele din față - ca două mâini minuscule - învârteau aluna cu o dibăcie deosebită... Când am terminat cu acest joc ispititor, ne-am văzut de drum. La portița grădinii, bătrânul mi-a poruncit - în felul lui domol și fără vorbe în plus
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
au ieșit în cale înainte de a intra noi în lăstăriș. Bună dimineața, năzdrăvanelor! - le-a întâmpinat călugărul, scoțând din oală alune pe care le-a aruncat la îndemâna lor... Mare agitație până fiecare s-a văzut cu câte o alună în lăbuțe. Atunci a început ronțăiala. Din când în când, întorceau privirea spre noi, parcă spre a mulțumi pentru bunătățile primite. Bătrânul zâmbea mângâindu-și barba duios, ca și cum ar fi mângâiat o ființă dragă. Privesc la bătrân minunându-mă câtă bucurie îi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
deasupra crestei dealurilor eram gata de drum. Fără alte vorbe, am pornit pe cărarea bine știută. Jucăușele veverițe, cu cozile arcuite, ne-au ieșit în cale... S-au oprit la marginea cărării și cum le este felul, stând în două lăbuțe, ne-au dat onorul, fără să se arate supărate că nu le-am omenit cu alune... Bună dimineața, mândrelor! Azi nu v-am adus de mâncare, pentru că aveți destulă. Lăsați giumbușlucurile și... la treabă! La iarnă om mai vedea noi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu care este în contact. Ba, că nici nu ar fi auzit de existența unor asemenea casete. Greu de crezut. Tot Bucureștiul știe de rețeaua din căminele studenților străini. Dar studiile senile ale soțului? Madam Ciupercă a dat, obosită, din lăbuța ei durdulie. Adică, nu contează. Copilării, manii inofensive, inofensive. Se animase, treptat, m-a servit cu țigări, whisky, ciocolată. Își cam pierduse capul, știu asta. Și ce mi-a susurat la sfârșit, mititica? „Să nu spui la nimeni ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ne vine imediat să plângem, nu-i așa, dulceață? Ne place să o îngrijorăm pe mami, eu mă aplec și încerc să o ridic, numai să plecăm odată de acolo, brațele ei slăbite se încolăcesc înfricoșate în jurul gâtului meu, asemenea lăbuțelor unui animal rănit la vânătoare, trupul ei este fierbinte și greu, o strâng în brațe și înaintez cu mare greutate, am impresia că vertebrele mele se vor desprinde și se vor împrăștia din pricina greutății, se zvârcolesc sub greutatea ei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am refugiat în curtea din spatele casei. M-a sărutat, m-a mângâiat pe obraji; ochii căprui închis îi înotau în lacrimi: să nu mă uiți, da? C XXXI Ațipind, Tubu se răzgâia în somn, îl împingea pe Cosmin cu pernuțele lăbuțelor în ceafă. Îl împinse până când se prăbuși după fotoliu, de unde ieși cu o privire uluită. Atunci se ridică și Cosmin de la computer. Din stradă se auzeau strigăte, fluierături și huiduieli. Probabil că lumea din cartier se becaliza, așa cum se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de berbece! și imediat pornește să se cearnă aproximativ o găleată de țărână, din bagdadie. Nu, nu... Ei, bine... Nu! Clar! Chiar nu aveau noroc! Și cale bună! Cel puțin, nu în noaptea aia. Bursucul Trei-Coițe se scutură câine-câinește cu lăbuțele din față, periindu-și atent abdomenul fumuriu, după care oftează afectat din adâncul plămânilor, concentrându-se pentru a birui o groază recurentă, viscerală, irațională, care-i înțepoșează reflex (pentru a câta oară?!) perii de pe ceafă. În fine, privind prin fanta
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]