477 matches
-
Hans (din "Push up“ de Roland Schimmelpfennig), Misanea (din "Lapte negru“ de Vasili Sigarev), a jucat și în spectacolul "Copilul acesta“ de Joël Pommerat. Tot în Brașov, îl putem urmări la Teatrul Dramatic "Sica Alexandrescu", în piesa "AUTOSTRADĂ" de Neil LăBuțe. Am colaborări, joc la București, mai fac film, dar nu se observă mare lucru. Am fost obligat să optez pentru pensie și să ies din teatru pentru că depășeam cu vreo 32 de lei baremul pus de stat. Nu mai contează
Actorul Mircea Andreescu împlinește 74 de ani. "Eşti obligat să stai deoparte..." by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/53143_a_54468]
-
mare de tablă plină cu bomboane Kandia. Aduce și un ciocănel și începe să spargă bomboanele care, în mijloc, au un mic orificiu umplut cu o cremă maronie. Face totul tacticos. Seamănă cu o pisică. Mi se pare că are lăbuțe și gheruțe. Scoate cu o scobitoare crema, o linge și mie îmi dă să mănânc dropsurile. Dar nu pot să țin pasul cu ea. După o jumătate de oră începe să mă doară burta" (p. 230). Să te cunoști pe
Rațiunile inimii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7787_a_9112]
-
Mircea Mihăieș Doar duritatea blocajului la mantinelă, într-un meci de hockey Steaua - Miercurea Ciuc poate fi comparată cu plesnirea scurtă, peste lăbuțe, aplicată de Iliescu lui Năstase. După întâlnirea de la Cotroceni de la mijlocul lui noiembrie va fi greu să mai vorbim de unitatea monolitică a pesediștilor. Intervenția într-un talk-show a Corinei Crețu - perfectă ilustrare a sintagmei her master's voice - a
Tactica somnolenței provocate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14535_a_15860]
-
face un truc nemaivăzut. Autor: Gabriela Florentina Boghian Cum stăpânii lui l-au și îmbrăcat cu pantalonașii speciali pentru căței, patrupedul din imagini face giumbușlucuri cum nu s-au mai văzut. Alergând bucuros spre un musafir, simpaticul cățeluș sare pe lăbuțele din față și aleargă pe scară până jos, fără nici un fel de problemă. Întâmplarea i-a amuzat teribil pe stăpânii casei, care au postat imaginile pe Youtube.
Incredibil. Uite ce poate face acest câine - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/67653_a_68978]
-
împreună cu casa. "Ce greu!" și s-a risipit odată cu curcubeul. Eu treceam pe străzi apăsând pe întrerupătorul de vedenii care în cazul meu erau niște cu totul și cu totul nesfârșite ferestre similare mânjite de arhitectura urâțeniei triumfale, îmi treceam lăbuțele peste ochi ca o pisică și vedeam alte case, și vedeam străzi cu case neasemenea - ce crimă! - fiecare casă domnind ca o Regină peste grădinița sa mustind de copii și de liliac înflorit și era de parcă vedeam cum casa bunicii
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
în ochi, în noaptea de Revelion. Cățelul a fost salvat de o persoană care are grijă de animalele năpăstuite. În ciuda suferinței de care a avut parte, puiuțul este o minunăție de cățel, bun și foarte cuminte, care te ia cu lăbuțele de gât ca un copil când îl iei în brațe", a scris pe Facebook una dintre persoanele care au donat bani pentru tratamentul cățelului. Femeia care l-a găsit abandonat pe o stradă din Capitală l-a dus pe patruped
Cruzime de Revelion, în România. Un cățel a fost mutilat by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/52632_a_53957]
-
Un pui de pisică închide ochii și începe să cânte la o harpă imaginară în momentul în care stăpânul începe să îl mângâie. Cu siguranță, animăluțul nu-și imagina o harpă, dar mișcările lăbuțelor sunt absolut adorabile.
Un pui de pisică cântă la o harpă imaginară - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/69747_a_71072]
-
în care acesta din urmă lovi un iepure mic în timp ce se-ndrepta spre Helsinki, Vatanen se dădu jos din mașină, se duse după iepure, care reușise să fugă, dar nu prea departe, în pădure, îl găsi, văzu că avea o lăbuță ruptă, îl puse cu grijă în buzunar și peaici îi fu drumul. Pe-aici pe unde? Păi, cam prin toată Finlanda și un pic prin URSS. Dar să nu ne grăbim. Mai întâi trebuia să se asigure că iepurele se
Uimitoarele aventuri ale lui Kaarlo Vatanen și ale iepurelui său by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5775_a_7100]
-
afle care era pricina acestei schimbări și de ce toată lumea era atât de grăbită. Atunci, își zise că trebuie să fie ea aceea care să câștige concursul. Dis de dimineață, furnicuța noastră se alătură celorlalte furnici. De atâta treabă o dureau lăbuțele pentru că nu era obișnuită cu munca, dar ea nu se descurajă, deoarece voia să câștige concursul și să devină cea mai bună furnică. Ea se juca acum împreună cu celelalte furnicuțe și acest lucru era deosebit de plăcut. La sfârșitul concursului a
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
de trei ori!), ce-ai pățit?“ Îi spun necazul cu pantoful. Cu o spontaneitate unică, tipul începe să strige: „Valentina, adu o pereche de pantofi de-ai tăi, s-o salvăm pe domnișoara!“ Bineînțeles, la mamma purta numărul 40 la lăbuță, iar eu, Cenușăreasa, 36. Pe cine ai fi vrut să mai întâlnești în călătoriile tale prin lume? — Pe Klee, pe Debussy, pe Ravel, pe Brâncuși... dar chiar dacă nu am avut cum să-i cunosc personal, puterea artei lor m-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
să combine două imagini total diferite. Mda. Nu ca noi. I-am bâjbâit cu degetele prin fulgi până am găsit, în mijlocul roții, o umflătură tare și umedă, unde mi-am proptit mătărânga, pe care mi-o știam păroasă ca o lăbuță de iepure. Am gemut: „Uită-te, Doamne ce fac! Ah, evanescență!“, am dat o dată vârtos din bazin și m-am cufundat în plină poezie biblică. Un firicel de bale îi atârna din cioc și limba lui subțire și triunghiulară vibra
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Zicea că e un animal din Patagonia care se hrănește numai cu metal, de-i zice Carbuncul. Căpătase o dexteritate de neegalat. Arunca magnetul exact în locul potrivit și-și continua apoi drumul trăgând de sfoară "animalul", care prinsese strâns cu lăbuțele obiectul râvnit. Făcea totul cu gesturi sigure și nonșalante, ca din întâmplare, fără să se uite, pentru a nu atrage atenția asupra prăzii. Când se împuțina lumina, de nu mai deosebeai lupul de câine, se ascundea și freca obiectele cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe săturate. Apoi se culcă la loc. Bărbatul habar navea de asta și Înainte de miezul nopții, Îi mai dădu să bea o cană. Dimineață când se treziră, femeia se transformase Într-o mâță cu ochii leneși, cu mustăți, cu patru lăbuțe, cu coadă, iar corpul Îi era acoperit cu blăniță. S-au luat la ceartă, pisica chiar l-a zgârâiat. Oricum, amândoi aveau mare ciuda pe șoarece pentru că Îi Înșelase. De atunci bărbatul pune curse, doar l-o prinde vreodată, iar
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
îndepărtate zări, coborau din munți, și prin tot locul pe unde trecuseră luaseră cu ele chipurile zilelor și-al nopților, încărcându-se de polenul albastru înveninat al pelinului, de parfumul pătrunzător și iute al frunzelor de stejar, lepădând acum din lăbuțele vlăguite, alături de mirosul viu al sângelui scurs din ghearele tocite, aromele macerate de ghindă, ferigi și ciuperci cărnoase, adierea amară a pelinului veșted și cea uscată și-necăcioasă de praf și cenușă înăbușită în izul bâhlit al bălților căptușite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pentru a descoperi alta mai înaltă și muntele apropiindu-se tot mai mult de fiecare dată. Uneori se cățăra pe un bolovan și rămînea minute în șir ascultînd zvonurile care puteau veni de la copita vreunei oi care rîcîia pămîntul sau lăbuța grăbită a vreunui iepure sau chiar foșnetul sîngelui în urechea lui. De pe aceste înălțimi, vîrful lui Rua părea golaș, dar, mai tîrziu, simțind o împunsătură în inimă, vedea punctul alb sclipitor. Urcă mai sus pe cărarea de munte, iar vîrful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
strălucea în lumină ca aurul, scria ceva minuscul, ilizibil, iar în interior se aflau niște ființe: viermișori dantelați delicat, cu nuanțe de roz și firișoare negre în coadă, alții marmorați pe pielea umedă în degradeuri de vitiligo, vagi reptile cu lăbuțele abia înmugurite, o sibilă cât un gândăcel, sculptată parcă în plumb, citind de zor într-o carte, un spermatozoid de cinci centimetri lungime, un embrion transparent, prin pielea căruia se zărea creierul ca o pungă cu venin... Îmi mai aduc
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Lăsat pe podea, șarpele ridică prima treime a corpului, o-nclină către iepurele ce sălta dezorientat pe podea și țâșni brusc, înțepîndu-i o ureche. Iepurele încremeni, zvâcni din tot corpul și se prăbuși în aceeași clipă pe-o parte, cu lăbuțele tremurând fin. Cadavrul lui, înșfăcat iar de urechi, fu arătat triumfător de femeie, care-și sărută dulce șarpele-n bot și ieși, în firave aplauze. Doi țigani în șalvari, cu piepturile goale, jonglară apoi cu făclii, în răcnetele unui cimpanzeu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și trecură alături, la dușuri. Kotofei Ivanovici zăcea lățit pe podea în camera fetelor (întoarsă pe dos de parcă-ar fi trecut uraganul), nemișcat ca o blăniță decorativă, albă ca laptele. Doar pernițele labelor lui erau roz, în afară de una, negricioasă, la lăbuța din spate. Era așa de bine în libertate! Două luni stătuse cu maică-sa în cușcă, pe paie umede, mai întîi pisoi fără ochi bâțâind din cap după sfârcurile din blana marelui animal, apoi bîzdîganie cu ochii spălăcit albaștri, ce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
blană, și oușoarele lui de viitor motan uriaș. Cum zăcea-ntins tot, de căldură, pe podea, deodată tresări, ciuli urechile și sări-n picioare. Răgete adânci, îndepărtate, se auzeau dinspre arenă. Puiul cel albinos alergă către ușă, o deschise cu lăbuța și se avântă pe coridoare. În creierul său puternic și primitiv, de prădător, se găsea o hartă elaborată a spațiului înconjurător, repere și semnale, locuri bune și capcane. Puiul naviga, sigur de sine, cu teodoliții lui interiori, cu sistemul lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mine!” Astfel, oița și mieluțul sunt, iarăși, împreună. Seara, când bunicul și bunica sunt tare osteniți, îl trimit pe el, care-i mai tânăr, să vadă dacă cotețul păsărilor este închis. Și dacă acesta nu i, Cuțulache împinge cu o lăbuță ușa și cu cealaltă apasă închizătorul. Copiii îl urmăresc cu mare luare-aminte și-l admiră pentru bunătatea și istețimea lui. El, Cuțulache sau Calu, sau Lupu știe că Sorin și Sorina trebuie să vadă doar lucruri frumoase pentru ca, atunci când vor
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mama, tata și copiii s-au urcat în mașină, Cuțulache e pregătit să-i conducă până la ieșirea din sat. Acolo, micuții săi prieteni își iau rămas bun de la el, făcându-i semne cu mâinile. Le răspunde dând și el din lăbuță, apoi face cale întoarsă, căci acasă îl așteaptă treburi serioase. Și își spune că n-are de ce să se întristeze , băiețelul și fetița vor mai veni, iarăși și iarăși, la el. Începe să-i aștepte. Iar când aude vreo mașină
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
este foame, mai știi? Copiii l-au urmat. Apoi au intrat în încăpere și au văzut acolo, într-un colț, lângă ușă, un tuci cu ceva în el. L-au scos afară, dar Cuțulache mârâie din nou și râcâie cu lăbuța ușa cămarei. Ce-o mai fi vrând? Sorina deschide, iar cățelul se apropie de-o cutie uriașă, în care copiii văd că bunicii țin mălai. Sorina se duce în bucătărie, ia o strachină, o umple cu mălai, apoi se duce
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cea mică, s-o spăl... Nu, nu-i nevoie. O să-l hrănim cu o pipetă. Până crește mai mare. La scurtă vreme după această întâmplare, celui mai tânăr „membru” al familiei bunicilor îi apărură ochii, mici cât două măslinuțe. Iar lăbuțele, firave și neîndemânatice la început, încercau acum să părăsească culcușul înjghebat de copii. Când reuși și se treziră cu el prin bucătărie, bunica le spune tuturor: Să fiți cu mare băgare de seamă pe unde călcați” Să nu striviți țâncul
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
șotii. Nici unul din ghemele bunicii nu mai stă la locul lui, căci Motănel sare peste ele și, pe dat’, le transformă în mingi de fotbal. Pune bunica rufe pe frânghie la uscat? Năstrușnicul face tumbe până reușește să prindă cu lăbuța o mânecă, un ciucur sau un cordon. Văzând atâta obrăznicie, buna se supără foc. Ia un băț mai mare, cu gând să-i dea vreo două cu el. Dar, pas de-l prinde! Atunci, ea înalță frânghia, așa că poznașul nu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
așa! Dar toarce, adică sfârâie prin somn precum un fus. Sorin a scos, între timp, un fulg dintr-o pernă. Cu el gâdilă nasul motanului. Acesta-și mișcă mustățile, deschide ochii și, văzând cine nu-l lasă să doarmă, întinde lăbuțele și apucă fulgul. Îi dă, apoi, drumul, iar îl prinde, pe urmă-l împinge cu o labă, iar cu cealaltă-l apucă din nou. Ca un copil care se joacă pe trotuar cu o bilă ori cu o minge. Gata
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]