1,307 matches
-
perioada anului, mai puțin iarna, să aibă plante înflorite. Pentru acum primăvara avea de plantat atât din rezervele proprii, cât și din cele procurate de la magazinele de specialitate sau din schimburile dintre pasionații cu horticultura, anemone, begonii, dalii sau iriși. Lăcrămioarele existente în grădiniță trebuiau să fie rărite prin aprilie când vor răsări, deoarece se înmulțiseră prea tare și nu mai puteau alte plante să se dezvolte și cum el nu avea prea mult teren, era nevoit să exploateze la maximum
ROMAN , CAP. CINCISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370109_a_371438]
-
eternitate. Aidoma și aceleași, viețile florilor, una sub alta, perpetuu se așează în corola timpului, una pe cealaltă se urmează în împărăția soarelui. Numele și urma dorului sunt de floare : „nu mă uita”; numele și urma durerii sunt de floare: „lăcrămioara” ; numele și urma contemplației sunt de floare: „iris” ;numele și urma feeriei sunt de floare: „regina nopții”... Crizanteme, lalele, narcise, violete, garoafe, dumitrițe, crini, margarete... toate florile explodate din fascinația culorii și plăcerea parfumului sunt catifele miraculoase pentru glastrele inimilor
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPESA MOŞTENITOARE MARGARETA A ROMÂNIEI. TIMP, DESTIN, VOCAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370198_a_371527]
-
-s grele.. Viile ce-au fost în rod Cântă parcă un prohod Vântul le-a jertfit altarul, Dar învie iar la anul! Păpădia-și poartă straiul Unde -n toi este alaiul Pleacă Toamna-n alte zări Lasă-n urmă resemnări... Lăcrămioarele din glastră Se tot uită pe ferestră Să mai prindă câte-o rază, Prin senin cerul să-l vadă.. Rânduri de cocori trec zarea Aripi bat iar depărtarea, Amintirile-ți fac casă Unde vremea e frumoasă... Raze calde și drăguțe
O PĂRERE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353269_a_354598]
-
Eu de fel nu-s plângăcios Poate un pic cam mofturos Nu vreau să-mi supăr mămica, Dar mă doare rău burtica De la prea mulți colicei... Oare cum să scap de ei!? Mamei îi e milă tare Să mai vadă lăcrămioare Pe-ochișorii și năsucul „Dragului ei de Răducu”. Acum sunt mai liniștit Un loc cald iar am găsit Ia să văd de ați ghicit: M-a pus mama-n cărucior? Sau în pat în dormitor? Nu! Sunt la mama mea
POEZELE PENTRU RĂDUCU de EMILIA GHEORGHIU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353360_a_354689]
-
Să le dau și eu mâncare Să-i trag pe toți de codiță, Să le dau și-o bătăiță Dacă mi se par prea răi Și n-or să stea cuminței! LA DOCTOR Luna viitoare, merg iar la vaccin Câte lăcrămioare și ce mare chin! Acul mă înțeapă și mă doare rău Ăsta-i adevărul, pe cuvântul meu! Doamna doctor, asistente Toate vin pe capul meu Mă dezbracă, mă măsoară Câte nu le-aș zice eu! Ba mă pun și pe
POEZELE PENTRU RĂDUCU de EMILIA GHEORGHIU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353360_a_354689]
-
Ediția nr. 1630 din 18 iunie 2015 Toate Articolele Autorului a plouat iar vântul norii îi alungă către zare și aduc lumină zorii risipind-o-n lumea mare harnic soarele-și ridică voinicia-n ziua nouă raza lui fiebinte strică lăcrămioarele de rouă s-au pornit din mușuroaie lungi șiraguri de furnici câte una mai greoaie o înghite un arici în înalturi ciocârlia stă de veghe peste toate risipindu-și melodia peste câmpuri cu bucate sus pe munți ca o năframă
ZI DE VARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352921_a_354250]
-
Acasa > Poezie > Familie > BUCURIILE LACRAMIOAREI Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Deși locuiau la Lunca nouă, o colonie de muncitori de pe moșia lui Arthur, părinții Lăcrămioarei mergeau des în sat pentru că nu-și uitaseră prietenii și visau la o viață socială, nedorind să se izoleze la fermă. La Căminul cel nou urma să aibă loc o reprezentație a Circului București și mai ales, venea Irina. Cei
BUCURIILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352649_a_353978]
-
a cestuia. Clădirile joase și cochete, cu ghivece de flori pe scarile de piatră erau adevărate bijuterii. Aleea principală era asfaltată și străjuită de două peluze cu trandafiri. Erau acolo toate soiurile, toate culorile, trandafiri mari altoiți ce miroseau miraculos. Lăcrămioara fugea de pe o parte pe cealaltă a aleii și o puteai vedea intrând cu nasul ei mic în florile parfumate. Din când în când rămânea în urmă și mama ei o chema, neuitând să-i amintească de albine și de
BUCURIILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352649_a_353978]
-
din parfumuri, mai ales pe cel al unui trandafir frez care ori de câte ori îi apărea în drum o atrăgea ca un magnet și fugea desfăcându-și mânuța din mâna mamei. Mergând pe lângă părinți o vreme, în acest decor mirific, a aflat Lăcrămioara că trandafirii erau altoiți de Domnul Donțu. Acest domn a fost nu demult, grădinarul regelui Mihai și acum locuia în comună, în centru. Încerca să-și imgineze cum arată acest domn, care în mintea micuței, nu putea fi altfel decât
BUCURIILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352649_a_353978]
-
Și mai ales a aflat că o să îi placă mult ce-o să audă, muzică și glume. Odată ajunși la spectacol, cei doi s-au instalat pe scaune salutându-și prietenii și cunoștințele și-au fost ochi și urechi la scenă. Lăcrămioara ședea în poala mamei și uneori se ridica în picioare să poată vedea și ea minunea. Au urmat numere de circ și toată lumea râdea dar ea nu putea să râdă că nu înțelegea mare lucru. Atunci s-a mărginit să
BUCURIILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352649_a_353978]
-
mult semăna cu păpușa ei de cârpă. Nu știa să spună cum dar era limpede că romburile albastre de pe costumația lui semănau cu îmbrăcămintea păpușii, la fel și fesul alungit cu canaf în capăt. Mama remarcă spiritul de observație al Lăcrămioarei și o atenționă să fie atentă. Urma ceva deosebit și într-adevăr așa a fost pentru că nici azi nu-și explică cum de ieșea abur din oala pe care o ținea arlechinul pe cap. După aplauzele îndelungate a apărut pe
BUCURIILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352649_a_353978]
-
ropote de aplauze s-au năpustit în urechile copiilor care erau agitați neștiind ce se întâmplă. Apoi, liniște. Un glas puternic, o orchestă veselă au pornit a cânta muzică populară, storcând lacrimi din ochii asistenței. Timpul a trecut repede. Obosită, Lăcrămioara a adormit. Când s-au întors acasă era deja noapte. Pe Lăcrămioara o deranja doar scârțâitul pantofilor noi ai tatălui său. Poate că numerele de la circ o făcuseră să vadă numai lucruri fantastice în jur. În acea seară a descoperit
BUCURIILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352649_a_353978]
-
neștiind ce se întâmplă. Apoi, liniște. Un glas puternic, o orchestă veselă au pornit a cânta muzică populară, storcând lacrimi din ochii asistenței. Timpul a trecut repede. Obosită, Lăcrămioara a adormit. Când s-au întors acasă era deja noapte. Pe Lăcrămioara o deranja doar scârțâitul pantofilor noi ai tatălui său. Poate că numerele de la circ o făcuseră să vadă numai lucruri fantastice în jur. În acea seară a descoperit că pantofii lui aveau dinți și s-a bucurat că e dusă
BUCURIILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352649_a_353978]
-
CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Poezie > Familie > DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mama Lăcrămioarei nu se simțea prea bine și ca să fie sigură că fetița nu va ieși din casă cât se va odihni ea, puse un sac cu porumb, în ușă și se culcă pe pat spunându-i să fie cuminte cel puțin
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
la grajduri la nea Stanciu, paznicul care le povestise despre cai seara trecută când a fost pe la ei. Nea Stanciu ședea rezemat de padocul cailor privind câmpul imens. S-a mirat dar s-a și bucurat de venirea neanunțată a Lăcrămioarei. A început să-i povestească despre cai și palmaresul lor la Ploiești, la hipodrom. Nu prea înțelegea ea ce este acela un hipodrom nici ce este o competiție dar a reținut că un cal pe nume Fulgul era cel mai
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
la hipodrom. Nu prea înțelegea ea ce este acela un hipodrom nici ce este o competiție dar a reținut că un cal pe nume Fulgul era cel mai rapid și îl mână doctorul Neculai când îl înhamă la șaretă. Pentru Lăcrămioara aceste vehicule, șareta și docarul erau lucruri din povești. Ba, mai mult decât atât, caii care le trăgeau nechezând sau fornăind pe nas o și fascinau , o și speriau. Erau niște trăpași dolofani, cu coame bogate care se legănau când
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
începu să urce scara de lemn din capătul grajdului. Urca încet și cu grijă ținând-o de mânuțe. Ajunseră sus pe o platformă de beton de lângă care pornea podul și ușa acestuia era deschisă. A fost pentru prima dată când Lăcrămioara a văzut un pod de grajd, luuung de nu se mai termina. Paznicul s-a uitat la ceas și luându-și basca din cap a început s-o rotească deasupra capului privind departe în zare, pe câmpul din fața grajdurilor. Mirată
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
departare apropiindu-se de grajduri și intrând pe rând înăuntru. Sub ea, sub scara înaltă și abruptă din lemn pe care se afla, treceau zeci de cai de toate calibrele și culorile, care se manifestau zgomotos, nechezând de bucurie parcă. Lăcrămioara îi privea cu teamă dar și cu admirație că ea e sus și că nu-i pot face niciun rău. După ce s-a liniștit pământul, au coborât încet și fetița a fost așezată de paznic în jghebul mare de ciment
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
care pornea din colțul grajdului, să dea ea apă cailor. Primul robinet, primul jet și la unison toți caii, aliniați parcă, începură să soarbă lacom apa limpede și rece. Nea Stanciu de fapt îi ceruse ajutorul, era ajutorul lui acum Lăcrămioara și era tare mândră de asta. Mai târziu i se spuse că trebuie să dea câte un bolovan de sare fiecărui cal și începu să care bolovani gri să le dea de mâncare. La început s-a temut de ei
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
și-a luat inima în dinți și-a pornit în misiune prin jgheabul uriaș. A fost foarte mirată să vadă cum calul căruia i-a dat bolovanul de sare a început să-l lingă fără să-i dea nicio atenție Lăcrămioarei. În acel jgheab primeau caii și apă și fân și iarbă verde de mâncare. După ce s-a jucat vreo oră prin jgheabul mai înalt decât ea , paznicul a luat-o și au mers în păduricea din fața grajdului să ia și
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
nunta lui cutare și s-a făcut o glumă și se râdea copios de asta. Sătenii, prietenii, i-au măzgălit gardul cu catran că nu știu ce nu le-a dat la nuntă sau nu a făcut cum trebuie. Râdeau cu toții dar Lăcrămioara începu să se gândescă foarte serios la ce auzise și părea absentă. Adică, oamenii mari fac rele? Acolo în sat sunt oameni răi? Cum să murdărească un gard alb? Erau prietenii lui și i-au măzgălit gardul. Își repeta mereu
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
acasă, a rămas în livadă pentru că s-a întâlnit cu câțiva copii care bucuroși că o vedeau fără mama ei au vrut să-i facă o surpriză. Și au reușit pentru că au mers să adune cireșe galbene. Nu mai văzuse Lăcrămioara cireșe așa mari și frumoase. Bucuroasă a strâns în poala rochiței să-i ducă și mamei câteva. Dar a început o ploaie caldă și plăcută și copiii s-au ascuns în spatele grajdului, unde se afla un fel de parcare pentru
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
și aranjorul Vlad Gorgos era atunci florarul, căci a îmbuchetat fragezi și fermecați boboci cu duh și glas. Erau suavi, udați cu rouă și mistuiți în lumină de stea - sunt azi flori contopite cu roua și steaua, sunt clopoțeii și lăcrămioarele de cristal ale Basarabiei. „Îngerii din Chișinău”, i-au numit Benone Sinulescu, cântărețul de muzică folclorică românească și sufletul sufletului românesc pe care l-a slujit întreaga viață cu glasul său. Formidabilul interpret a cântat împreună cu formația de la Chișinău piese
MILLENIUM. AUR FLUID DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354112_a_355441]
-
-Maiestate, bună dimineață! clipi cochet păpădia, făcând o reverență. La dispoziția ta! -Vrabia mălai visează și păpădia se vede prințesă ... bombăni plictisit, Mărăcinele. -Ce vrei să insinuezi, urâciosule? -Lasă, știi tu mai bine! -Știm și noi ... știm și noi! chicotiră lăcrămioarele. Păpădia e îndrăgostită ... Păpădia e îndrăgostită, se înghionteau amuzate. -Sunt victima unui complot! Sunteți invidioase pe mine! -Ohhh, desigur ... dacă bate vântul mai tare, îți zboară peruca, rânji de la înălțime impunătoarea gladiolă. -Sigur, atacă-mă și tu, prăjină încrezută, a
POVESTE DE PRIMĂVARĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354617_a_355946]
-
într-un plâns care nu contenește decât când ceva se rupe înlăuntrul meu. Dimensiunile se întrepătrund, încât nu mai știu unde sunt. INOROGUL alb și maiestos, blând ca toate șoaptele doinelor noastre, mirosind a văzduh de primăvară cu liliac și lăcrămioare, a iarbă fragedă cu picături de rouă. În a lui coamă aș fi vrut să-mi afund obrazul, să-și cuprind grumazul cu brațele, într-o caldă îmbrățișare. Am recitit legendele cu Inorogi. Dintru început cu Adam și a lui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]