933 matches
-
cutie, de aceea trebuie amestecat bine înainte de a fi aplicat, E elementar, știe toată lumea, treci mai departe, Culorile pot fi aplicate direct pe piesă, dar aderența lor se va îmbunătăți dacă aplicăm mai întâi un substrat, în mod normal alb lăptos, Nu ne-am gândit la asta, E greu să te gândești când nu știi, Nu sunt de acord, ne gândim tocmai pentru că nu știm, Lasă această pasionantă problemă pentru altădată, și ascultă-mă, Asta și fac, Baza de substrat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nou sticla la gură și după ce-am șters rachiul care-mi cursese pe piept, i-am zis încet, aproape în șoaptă: „Ești o cățea. Dar nu-i nimic, mie îmi plac cățelele”. M-am pomenit în întuneric, un întuneric lăptos, ascultând ploaia care bătea darabana pe un acoperiș de tablă. Eram la închisoare iarăși? Acolo ascultam uneori, astfel, ploaia. Sau visam? Neștiind unde mă aflam, mă temeam să fac vreo mișcare ca să nu mă dau de gol. Între timp ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
către dansatori. Mie Îmi dispăruse orice teamă: sigur că aveam să mă pierd printre toți cei de acolo, ieșisem din gheretă, expunându-mă și mai mult aburilor care se Împrăștiau pe sub bolți. În jurul medium-ilor plutea o luminiscență cu contururi lăptoase și nesigure. Substanța aceea se degaja acum de trupurile lor și lua forme amoeboide. Din masa de substanță ce provenea de la unul dintre frați se desprinsese un fel de vârf, care se Încovoia și se cățăra la loc pe trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că măcar ai rămas cu puloverul. Neva se amuză. — Îți datorăm o pereche de pantofi, spune Sherrill, supărată pe Neva. — Dar eu Îi vreau pe ai mei, strigă Maggie. Nu sînt bogată ca tine, Sher. — Italienești, ai cuvîntul meu. Lumini lăptoase Încep să șteargă stelele. Wakefield nu poate spune dacă a adormit sau dacă visează cu ochii deschiși. După toate aparențele, turul a luat sfîrșit. — Asta e casa Rip van Winkle, spune el căscînd. Am ratat Revoluția Americană. — Numai pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ceața era tot mai deasă. Până și trunchiul cel veștejit era acum învăluit în ceață. Gaton a intrat tot mai mult în apă, la început până la genunchi, apoi până la șold. Cei doi de pe mal l-au văzut dispărând în ceața lăptoasă. În clipa aceea, ochii de șobolan ai lui Kobayashi au fost atrași de cazmaua pe care Gaston o uitase pe mal. Endō, care tot mai ținea strâns pistolul în mână, s-a întors spre Gaston și-l privea cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ce urmează și păstra în suflet și în minte amintirea întâlnirii anterioare. Femeia avea mărgele făcute din gâturi de guguștiuci. Fiersese bine oasele până când se albiseră, apoi le ținute o săptămână la soare. Arătau ca niște bumbi mâncați de carii, lăptoși, înșirați pe un fir de in, răsucit în două. Era oacheșă, ca aproape toate fetele din sat, zveltă și cu ochii mari și catifelați, la fel ca ai lui Pampu. L-a cuprins cu mâinile de după gât, iar el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
el, Îl temperă Marie. Toți trei se Întoarseră spre Pierric: cu privirea În gol, acesta se legăna Înainte și Înapoi, frămîntînd convulsiv În mîini grămada lui de cîrpe. Etrava iahtului familiei Kersaint despica apele verzi pe care ceața le făcea lăptoase. PM, la cîrmă, fixa linia orizontului cu exaltare; aruncînd o privire spre GPS, corectă ruta. Un mormăit nedeslușit Îi atrase atenția spre bancheta din față. Arthus, al cărui trup Înalt zăcea pe jumătate acoperit cu un pled, Își revenea Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din leu, după cum ți-am spus. Atunci urcă și Gula. Rânjea, ticăloasa. - I-ai spus ce noroc are? - Tuni zise că da - Spune-i că norocul lui se coboară și peste cei ce-l Însoțesc. Prichindelul ăla de Unu și lăptoasa de mumă-sa o să trăiască. - Ohoo, Krog știe bine că aduce noroc, hohoti Tuni. - Dar știe el ce fel de noroc e ăsta? - De unde să știe, femeie? Ce, e Dogon ca să știe tot? - Ei, dacă nu e Dogon ca să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dacă știi să te uiți la om. Auzi? - schimbă el vorba deodată. Ia hai să ne culcăm, că În curând se isprăvește noaptea. M-am dus la Nunatuk, care tocmai Îi ținea pe Marea și pe Omăt la țâțele ei lăptoase peste poate. Nu mă mai săturam să mă uit la ei În timp ce Nunatuk Îmi povestea cum o Învățase Hadat să bea vin din acela căruia oamenii de aici Îi spuneau bere. - Ca să am laptele mai gras, se lăudă ea. - Ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Se lăsă să alunece pe iarbă și o luă de-a bușilea spre Unu. Îl apucă de păr și Întinse mânuța spre țâța pe care o lăsase să atârne, mare și grea, Încă doldora de lapte. Runa nu era la fel de lăptoasă precum femeia mea, iar amărâtul ăla de Unu venea mereu să cerșească la Nunatuk. Nunatuk, of, of... Nici că mai știam ce dorisem de la Siloa. Cum fusese și de ce fusese. De ce-mi păruse rău când ea plecase după Gau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
imediat începea să și-l dispute o haită de câini vagabonzi. Incapabil să mai suporte mirosul și spectacolul, intră pe o străduță laterală, căutând din nou liniștea și pacea orașului adormit, care ieșea de-acum din umbră din pricina unei lumini lăptoase și triste ce prindea să se profileze în spatele lui, dincolo de munții înalți. Coborî spre port, simțind că activitatea revenea la Santa Cruz. Începură să circule primele autobuze, cu luminile încă aprinse, și oameni somnoroși își făcură apariția la colț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
începu să înoate cu disperarea celui care se agață de speranță ca de ultimul pai. Lovea apa sărată cu putere dar avea senzația că nu înaintează nici măcar un milimetru. Simți cum mișcările brațelor devin din ce în ce mai lente, iar marea se făcu lăptoasă, căpătă consistență și gust de smântână. Reveni la realitate, aproape înecat, mototolind cearceaful între degetele crispate. Se uită la ceas. Patru fără un sfert. Beznă. Pipăi cu mâna după veioză, găsi într-un sfârșit butonul și îl apăsă decis, propunându
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu lapte pasteurizat?! Ușa se deschise. Un ofițer îi urlă să sară în tranșee și îi aruncă o armă. - Dobitocule, suntem atacați, unde-i fost? Curtea Marțială te mănâncă dacă mai faci așa ceva!!! Mirosea a pucioasă și burnița. O ceață lăptoasă bloca privirea la vreo cincizeci de metri în față. Lipit cu pieptul de malul de pământ, cu apa murdară scurgându-i-se pe trening, tropăind cu adidașii în mocirlă și strângând între mâini metalul rece al armei - nici armata n-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu vederea, atât de ușor, ca toate celelalte. Anume, să pună vaca În ceva, Într-un mijloc de transport, eventual, și moșul să colinde, cu ea, satele și târgurile, pentru a o vedea, cât mai multă lume, pe Ileana cea lăptoasă, și admira, și, eventual, afla, cum se face că dă atâta lapte, pentru a prelua și alții, la rândul lor, metoda, spre a o aplica la vacile lor. A fost pregătit un tractor, o remorcă, un coviltir, care, ca și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pentru că, deși părea că traversează un culoar, degetele îndreptate spre perete nu atingeau nimic. Cu toate acestea, simțea în imediata apropiere ceva ca și cum culoarul ar fi fost mărginit. Ar fi dorit să știe de unde izvorăște lumina aceea frumoasă, la început lăptoasă, difuză, apoi tot mai limpede, strălucitoare, dar care nu-i afecta ochii. Conștientiza că este singur, iar mersul pe jos îi făcea plăcere. Nu avea cine să-i spună. Era singur. Chiar i se părea că nu are greutate, că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
grisina ușoară ca osul de porumbel și îl agită către cel de-al treilea automobil ce-i trecu pe dinainte. Era o Dacie 1300, gri-albăstruie, cu o rețea de pătrățele gălbui imprimată pe coaja portierei, și cu o mică prismă lăptoasă de plastic încastrată deasupra acoperișului. - Taxi! Taxi! lătră necunoscutul, adresîndu-se unui bărbat mătăhălos, scufundat în bancheta din fața volanului, cu un zâmbet dezghețat, lipicios, și o mustață hablie lăsată pe oală. Taximetristul etala un ten lucios, întunecat, unsuros, în special pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
câmpului plutea un nor gros de praf. Oborul se pustia. Pe jos, rămăseseră numai paiele tocate de copitele vitelor, coji de mere și balegă. Câțiva țărani își numărau banii sub căruțe, la umbră, și făcuseră focuri la care coceau porumbi lăptoși. Împrejur, mirosea frumos până departe. Toată omenirea aceea zgomotoasă pieri într-un ceas. Pe șoselele ce duceau în afara Bucureștiului, se vedeau căruțe goale, gonind. Dinspre apus soseau nori mari, negri, aduși de vânt. Întâi răbufni o furtună ridicând praful și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
până la marginea streșinii și o zvârlea în curte. Dulăii atâta așteptau. O forfecau în colți, măturând zăpada vineție cu ea. Săptămână brânzei numai săptămână nu era. Bairamul nu se isprăvea până în martie. Pe la nouă, când stelele pluteau într-o ceață lăptoasă pe acoperișuri, se strecurau cetele cenușii. Din groapă urcau motanii urduroși ai sifonarului. Săreau gardurile și, peste sticlele luminoase, umbrele lor călcau falnic. Din partea cealaltă, dinspre Grivița, soseau pisicile ceferiștilor, negre și lunguiețe, cu ochii galbeni, lucind pe sub streșini. Ocoleau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sunt nici atăt de buni să merite Raiul și nici atăt de răi să merite Iadul. Gavriel era un supraviețuitor și o slugă căt și o portocală! Aici jos: Era o noapte de iarnă în care ningea abundent cu fulgi lăptoși ce dansau pe umerii văntului. Strigatele puternice și de jale ale naturii nu-l impresionară pe Ștefan, ce străpungea cu privirea sticla ferestrei contemplănd masacrul smolatic. Se plictisi, își întoarse privirea lent asupra cotoarelor cărților, păși spre rafturi, spre chemarea
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
sau atins, și nici închipuit. Învățase de la mătușa lui o incantație pentru a îndupleca cerul să i se aștearnă pe mâini, și seara încerca s-o repete de mai multe ori. Degeaba însă, stelele rămăseseră în livada lor de lumină lăptoasă, iar el cu mâinile goale în văzduh. Și totuși, spunea mătușa, invocațiile nocturne, făcute fără să fii auzit de cineva, reușesc întotdeauna. Oare de ce stelele nu-i dăduseră ascultare? Dar ție, mătușă, ți-au dat vreodată ascultare? Mătușa îi arătă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
el. De luni în șir un vis îl bântuia în fiecare noapte; un păianjen gigantic i se înfățișează cu niște lătrături și îl trezește. E un păianjen vorbitor, glasul lui răgușit și rostirea silabelor par să rătăcească într-o lumină lăptoasă fără să-și găsească locul unde să se așeze. Acum, îi strigă mai încolo va fi târziu. Sări din culcuș, o luă pe un culoar întunecat ce miroase a mucegai. Aleargă, aleargă fără să știe de ce. La un moment dat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
altfel lumina, cu aceeași cruzime, de parcă cineva ar fi dănțuit în vârf pe sticlă pisată. Acolo unde măruntaiele se descompuneau, pântecele se umfla și duhorile, neavând cum să se răspândească altminteri, se aprindeau, arzând ascuțit, ca niște șișuri, ori fumegând lăptos. În jur, câmpul răscolit purta urma roților grele ori a șenilelor care împinseseră, ca o rindea, pământul la un loc cu gunoaiele. — Mie mi-e cam frică, șefu’, șopti Chisăliță. Parcă doarme... De tare ce-mi chiorăie mațele, mi-e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cele mai mari. Întrucât aceste materialele arheologice sunt în cea mai mare parte inedite, prezentăm, în cele ce urmează, câteva dintre cele mai semnificative. Microlitele, în număr de peste 65, sunt obținute din silex de culoare gălbui-cerat, cu diferite nuanțe, alb lăptos și cenușiu, dovadă a procurării materialului litic atât din partea de nord a Moldovei (zona Prutului), cât și din partea de sud a Dunării (Dobrogea sau Platforma Balcanică). Uneltele obținute din materialul respectiv sunt specifice tuturor așezărilor eneolitice din arealul cu astfel
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cu infuzie de coji de mere, 15 g la 300 ml de apă. NEGI (negei, nigei, nigele, verucile vulgare) Cataplasme cu decoct din iarba negilor (negelariță), 2 lingurițe la o cană. Comprese cu rostopască, 2 lingurițe la o cană. Sucul lăptos al plantei se aplică pe negi. Pulbere de rostopască 30 g, lanolină 15 g, vaselină 15 g, acid salicilic 0,5 g. Se unge negul cu această alifie de 2 ori pe zi. Ulei de ricin. Se fac frecții seara
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
Peninsulei Scandinave, a cărui ocupație principală este creșterea renilor. LAPOVIȚĂ fenomen hidrometeorologic caracterizat prin căderea concomitentă a fulgilor de zăpadă și a picăturilor de ploaie, la temperaturi apropiate de 0°C. LARICE vezi ZADĂ. LATEX substanță lichidă vâscoasă, cu aspect lăptos, secre tată de unele specii vegetale (arborele de cauciuc, păpădia, ș.a.). LATITUDINE distanța de la Ecuator la paralela locului considerat, măsurată în grade pe arcul de meridian; este de două feluri: nordică și sudică. LAVĂ magma care iese la suprafață în timpul
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]