404 matches
-
trei specii, era inițial inclus în genul "Hirunda" (rândunicilor). Până nu demult lăstunul estic ("Delichon dasypus"), pasăre din regiunile muntoase ale Asiei centrale și de est, era considerată subspecie a lăstunului de casă ("Delichon urbicum dasypus"). A treia specie de lăstun este lăstunul nepalez ("Delichon nepalense"), care viețuiește în zonele înalte din Asia de sud. Deși toate cele trei specii se aseamănă din punct de vedere fizic, numai la lăstunul de casă burta este cu desăvârșire albă. Au fost stabilite două
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
era inițial inclus în genul "Hirunda" (rândunicilor). Până nu demult lăstunul estic ("Delichon dasypus"), pasăre din regiunile muntoase ale Asiei centrale și de est, era considerată subspecie a lăstunului de casă ("Delichon urbicum dasypus"). A treia specie de lăstun este lăstunul nepalez ("Delichon nepalense"), care viețuiește în zonele înalte din Asia de sud. Deși toate cele trei specii se aseamănă din punct de vedere fizic, numai la lăstunul de casă burta este cu desăvârșire albă. Au fost stabilite două subspecii pentru
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
a lăstunului de casă ("Delichon urbicum dasypus"). A treia specie de lăstun este lăstunul nepalez ("Delichon nepalense"), care viețuiește în zonele înalte din Asia de sud. Deși toate cele trei specii se aseamănă din punct de vedere fizic, numai la lăstunul de casă burta este cu desăvârșire albă. Au fost stabilite două subspecii pentru specia lăstunului de casă. Lăstunul european "D.u. urbicum", Linnaeus, 1758, populează întreaga Europă, Africa de nord și Asia până la Enisei. Lăstunul siberian "D.u. lagopodum", descris
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
Delichon nepalense"), care viețuiește în zonele înalte din Asia de sud. Deși toate cele trei specii se aseamănă din punct de vedere fizic, numai la lăstunul de casă burta este cu desăvârșire albă. Au fost stabilite două subspecii pentru specia lăstunului de casă. Lăstunul european "D.u. urbicum", Linnaeus, 1758, populează întreaga Europă, Africa de nord și Asia până la Enisei. Lăstunul siberian "D.u. lagopodum", descris în 1811 de către savantul german Peter Simon Pallas, viețuiește în Asia la est de Enisei
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
viețuiește în zonele înalte din Asia de sud. Deși toate cele trei specii se aseamănă din punct de vedere fizic, numai la lăstunul de casă burta este cu desăvârșire albă. Au fost stabilite două subspecii pentru specia lăstunului de casă. Lăstunul european "D.u. urbicum", Linnaeus, 1758, populează întreaga Europă, Africa de nord și Asia până la Enisei. Lăstunul siberian "D.u. lagopodum", descris în 1811 de către savantul german Peter Simon Pallas, viețuiește în Asia la est de Enisei, nordul Mongoliei și
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
de vedere fizic, numai la lăstunul de casă burta este cu desăvârșire albă. Au fost stabilite două subspecii pentru specia lăstunului de casă. Lăstunul european "D.u. urbicum", Linnaeus, 1758, populează întreaga Europă, Africa de nord și Asia până la Enisei. Lăstunul siberian "D.u. lagopodum", descris în 1811 de către savantul german Peter Simon Pallas, viețuiește în Asia la est de Enisei, nordul Mongoliei și nordul Chinei. Un timp a fost considerată subspecie " D.u. meridionalis", locuitoare a țărmului mediteranean. În prezent
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
descris în 1811 de către savantul german Peter Simon Pallas, viețuiește în Asia la est de Enisei, nordul Mongoliei și nordul Chinei. Un timp a fost considerată subspecie " D.u. meridionalis", locuitoare a țărmului mediteranean. În prezent, aceasta este recunoscută ca lăstun european, dar cu ușoare abateri de la structura fizică a acestuia. Constituția corpului nu se deosebește de cea a celorlalți reprezentanți ai familiei: corp alungit, aripi lungi și înguste, coadă forfecată, cap ușor turtit și cioc scurt. Are dimensiuni ceva mai
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
Coada nu este forfecată prea tare. Picioarele sunt acoperite de pene și puf. Masculii nu se prea deosebesc prin exterior de femele. Indivizii tineri se aseamănă cu adulții, însă au spatele negru-gri, fără luciu, și burta de o nuanță albă-cafenie. Lăstunii năpârlesc o singură dată de an, în schimb procesul este îndelungat, cuprinzându-se între lunile august și martie. Toamna își schimbă puful, iar primăvara penele. În limitele arealului său de viețuire lăstunul poate fi confundat cu rândunicile și cu alți
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
fără luciu, și burta de o nuanță albă-cafenie. Lăstunii năpârlesc o singură dată de an, în schimb procesul este îndelungat, cuprinzându-se între lunile august și martie. Toamna își schimbă puful, iar primăvara penele. În limitele arealului său de viețuire lăstunul poate fi confundat cu rândunicile și cu alți reprezentanți ai acestei familii - rândunica de casă, lăstunul de apă, rândunica roșcată. Deosebirea constă în burta albă a lăstunului de casă, vizibilă în timpul zborului. În Africa seamănă mult cu rândunica cenușie ("Pseudhirundo
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
schimb procesul este îndelungat, cuprinzându-se între lunile august și martie. Toamna își schimbă puful, iar primăvara penele. În limitele arealului său de viețuire lăstunul poate fi confundat cu rândunicile și cu alți reprezentanți ai acestei familii - rândunica de casă, lăstunul de apă, rândunica roșcată. Deosebirea constă în burta albă a lăstunului de casă, vizibilă în timpul zborului. În Africa seamănă mult cu rândunica cenușie ("Pseudhirundo griseopyga"). Aceasta, însă, are o burtă mai întunecată, partea superioară a cozii este cenușie, iar coada
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
Toamna își schimbă puful, iar primăvara penele. În limitele arealului său de viețuire lăstunul poate fi confundat cu rândunicile și cu alți reprezentanți ai acestei familii - rândunica de casă, lăstunul de apă, rândunica roșcată. Deosebirea constă în burta albă a lăstunului de casă, vizibilă în timpul zborului. În Africa seamănă mult cu rândunica cenușie ("Pseudhirundo griseopyga"). Aceasta, însă, are o burtă mai întunecată, partea superioară a cozii este cenușie, iar coada este puternic forfecată. Lăstunul de casă zboară rapid și agil, mai
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
roșcată. Deosebirea constă în burta albă a lăstunului de casă, vizibilă în timpul zborului. În Africa seamănă mult cu rândunica cenușie ("Pseudhirundo griseopyga"). Aceasta, însă, are o burtă mai întunecată, partea superioară a cozii este cenușie, iar coada este puternic forfecată. Lăstunul de casă zboară rapid și agil, mai lejer însă decât rândunica de casă. În zbor dă din aripi în medie de 5,3 ori pe secundă. Este o pasăre comunicativă, dar cu un glas destul de slab. Lăstunul de casă populează
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
este puternic forfecată. Lăstunul de casă zboară rapid și agil, mai lejer însă decât rândunica de casă. În zbor dă din aripi în medie de 5,3 ori pe secundă. Este o pasăre comunicativă, dar cu un glas destul de slab. Lăstunul de casă populează toată Europa, cu excepția extremităților nordice ale acesteia (peninsulele Scandinavă, Kola) și a teritoriilor de peste 66° lat.N dintre Marea Albă și Ural. În Siberia se găsește până la 65° lat.N în bazinul râului Obi, 70° lat.N
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
69° lat.N în bazinul Kolîmei. Pe țărmul pacific este întâlnit până la cursul mijlociu al râului Anadîr și litoralul nordic al Mării Ohotsk. Limita sudică a arealului trece prin Siria, Iraq, sudul Iranului, sudul Afganistanului și munții Atlas. În sălbăticie lăstunul de casă își face cuib de regulă în peșterile luminoase sau în fisurile din rocile sedimentare, cel mai des pe malul râurilor de munte. Arareori ocupă cuiburile lăstunilor-de-mal. O dată cu apariția orașelor, lăstunii au început a-și construi cuiburi pe sub streșini
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
Iranului, sudul Afganistanului și munții Atlas. În sălbăticie lăstunul de casă își face cuib de regulă în peșterile luminoase sau în fisurile din rocile sedimentare, cel mai des pe malul râurilor de munte. Arareori ocupă cuiburile lăstunilor-de-mal. O dată cu apariția orașelor, lăstunii au început a-și construi cuiburi pe sub streșini și cornișe, preferând pereții din piatră sau cărămidă; din această cauză sunt întâlniți mai mult în orașe decât în sate. Treptat, aceste păsări au devenit antropofile, fiind observate tot mai rar în afara
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
streșini și cornișe, preferând pereții din piatră sau cărămidă; din această cauză sunt întâlniți mai mult în orașe decât în sate. Treptat, aceste păsări au devenit antropofile, fiind observate tot mai rar în afara așezărilor omenești. Altitudinea maximă la care viețuiesc lăstunii este de 2.200 m deasupra nivelului mării. Lăstunii vânează insecte în spații largi cu vegetație erbacee: pajiști, pășuni, terenuri agricole; de regulă în apropierea râurilor sau lacurilor. Comparativ cu alte rândunici, se țin mai mult pe lângă copaci pentru ca să se
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
din această cauză sunt întâlniți mai mult în orașe decât în sate. Treptat, aceste păsări au devenit antropofile, fiind observate tot mai rar în afara așezărilor omenești. Altitudinea maximă la care viețuiesc lăstunii este de 2.200 m deasupra nivelului mării. Lăstunii vânează insecte în spații largi cu vegetație erbacee: pajiști, pășuni, terenuri agricole; de regulă în apropierea râurilor sau lacurilor. Comparativ cu alte rândunici, se țin mai mult pe lângă copaci pentru ca să se odihnească. În locurile iernării sunt întâlniți pe landșafturi similare
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
iernării sunt întâlniți pe landșafturi similare, dar duc un mod de viață nomad, fiind observați mai rar decât rândunicile de casă și zburând la înălțimi mari. În regiunile tropicale, cum ar fi Africa de est și Thailanda, preferă locurile ridicate. Lăstunul este o specie migratoare în tot arealul său de viețuire. Populațiile vestice iernează în Africa mai la sud de Sahara, iar cele estice — în sudul Chinei, pe podișurile himalayene și în Asia de Sud-Est. Zboară în stoluri mari, de regulă ziua (unii
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
este până în Alaska. Uneori, în timpul migrațiilor sau a sosirii în locurile de baștină au loc decesuri în masă, legate de răcirea bruscă a timpului. De exemplu, în 1974, în Alpii elvețieni au fost descoperite sute de mii de corpuri neînsuflețite; lăstunii nu au rezistat gerului și ninsorii abundente. Pe vreme rea, lăstunii se strâng grămadă într-un loc dosit și devin lâncezi, mișcările le sunt foarte lente. Perechile se formează în timpul zborurilor migraționale sau în arealul de bază și se păstrează
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
de baștină au loc decesuri în masă, legate de răcirea bruscă a timpului. De exemplu, în 1974, în Alpii elvețieni au fost descoperite sute de mii de corpuri neînsuflețite; lăstunii nu au rezistat gerului și ninsorii abundente. Pe vreme rea, lăstunii se strâng grămadă într-un loc dosit și devin lâncezi, mișcările le sunt foarte lente. Perechile se formează în timpul zborurilor migraționale sau în arealul de bază și se păstrează până la moarte. Masculii sunt, de regulă, monogami, însă uneori copulează cu
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
din cuiburi cel puțin un ou aparține unei femele străine. După ce termină de construit cuibul și asistă la depunerea ouălor, masculii pleacă deseori și pe la alte cuiburi. Timpul sosirii din ținuturile sudice variază de la o populație la alta. În Europa lăstunii sosesc în aprilie mai, iar construcția cuibului începe de la sfârșitul lui martie (nordul Africii) până la mijlocul lui iunie (Laplandia). În condiții de viață obișnuite, ei își fac cuib în peșteri mici de piatră, în despicăturile de conglomerat și calcar, de
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
martie (nordul Africii) până la mijlocul lui iunie (Laplandia). În condiții de viață obișnuite, ei își fac cuib în peșteri mici de piatră, în despicăturile de conglomerat și calcar, de regulă pe malul râurilor de munte. Se întâmplă ca perechi de lăstuni de casă să se alăture coloniilor de lăstuni de mal și să ocupe câteva găuri în povârnișurile argiloase, lărgind în prealabil intrarea în gaură. O dată cu înmulțirea construcțiilor din piatră, majoritatea lăstunilor de casă au trecut la „casă nouă”, cuibărindu-se
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
În condiții de viață obișnuite, ei își fac cuib în peșteri mici de piatră, în despicăturile de conglomerat și calcar, de regulă pe malul râurilor de munte. Se întâmplă ca perechi de lăstuni de casă să se alăture coloniilor de lăstuni de mal și să ocupe câteva găuri în povârnișurile argiloase, lărgind în prealabil intrarea în gaură. O dată cu înmulțirea construcțiilor din piatră, majoritatea lăstunilor de casă au trecut la „casă nouă”, cuibărindu-se pe pereții caselor și pe sub poduri. Spre deosebire de rândunici
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
malul râurilor de munte. Se întâmplă ca perechi de lăstuni de casă să se alăture coloniilor de lăstuni de mal și să ocupe câteva găuri în povârnișurile argiloase, lărgind în prealabil intrarea în gaură. O dată cu înmulțirea construcțiilor din piatră, majoritatea lăstunilor de casă au trecut la „casă nouă”, cuibărindu-se pe pereții caselor și pe sub poduri. Spre deosebire de rândunici, lăstunii de casă preferă pereții exteriori ai clădirilor, nu cei interiori (rândunicile cuibăresc deseori în grajduri, poieți). Pe lângă asta, ei aleg construcțiile de
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
de mal și să ocupe câteva găuri în povârnișurile argiloase, lărgind în prealabil intrarea în gaură. O dată cu înmulțirea construcțiilor din piatră, majoritatea lăstunilor de casă au trecut la „casă nouă”, cuibărindu-se pe pereții caselor și pe sub poduri. Spre deosebire de rândunici, lăstunii de casă preferă pereții exteriori ai clădirilor, nu cei interiori (rândunicile cuibăresc deseori în grajduri, poieți). Pe lângă asta, ei aleg construcțiile de piatră și cărămidă, și numai în lipsa acestora cuibăresc pe clădiri de lemn. Cuiburile se află, de obicei, sub
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]