2,387 matches
-
le găsească pe cele potrivite. Numai de nu le va fi șters sângele În circulația lui. Căutarea Îi făcea se pare bine lui Precup, căci roșeața se Întorcea la locul ei În inimă ca un câine la umbră după ce a lătrat un trecător rătăcit pe acolo În lumina amiezii, și vocea i se auzi din nou, limpede, Înțeleaptă, dar Încă dojenitoare: De când Îți aranjează ție morții viața? Și, apoi, câți au fost până la urmă? Ce, se compară o revoluție cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dreaptă În care ținea cana cu vin Începu să-i tremure, așa Încât se văzu nevoit să o așeze pe lada de lemn În care dormea Soldat. Costeliv, deși mânca enorm, cu un cap ca de iepure, Soldat prindea șoareci și lătra fără rost, căci pe el Îl speria orice zgomot, de la tunetul ploilor de vară la foșnetul omizilor În frunze. Pe lada dată cu var scria cu litere mari roșii „Câine rău”. Mai jos puțin, Într-o paranteză cu litere verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
țânțari. Să mă trăznească, dacă mințesc!” Cain se mulțumi să dea din cap și să zâmbească absent. Pipey era om de cuvânt, toată lumea știa acest amănunt, dar Edu nu era un borfaș ca să merite un astfel de tratament. Chiar acum lătra și dădea din coadă ca un câine simțitor ce era. Se liniști doar când primi o lovitură În coaste. Schelălăitul său prelung fu acoperit de vocea de tunet a primarului care ținuse morțiș să fie prezent la adunare. Stimați concetățeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
samănă, admise Pipey. Cu părere de rău Însă, deoarece timp de câteva minute trăise faptul neobișnuit de a Înțelege o limbă pe care nu o mai auzise până atunci. Adăugă plin de năduf: Are el rude acolo, da' câine să latre pe gratis ca Edu nu mai găsește. „Căci despre vis e vorba aici, dragi prieteni. Un vis colorat ca o broșă de Marusia Klein.” Witz? Milyen witz? Melyik Maruszja? Nem witz, hanem víz! Víz? Milyen víz? Halott víz. Halott víz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Petru: ce vrei, Petre? Să mă tund, a zis Petru. Bine, a zis domnul Cioia. Ia loc. Petru s-a așezat În scaunul de lângă geam și a adormit. Când s-a trezit era tuns chilug. Tekelul era În lesă și lătra. Fata Își pansa genunchiul. Plângea Încet. Ceilalți plecaseră, dar chipurile lor se mai vedeau În oglindă ca muștele Într-un borcan cu miere.” În Cartea viselor scrie: „Câinii foarte mici pe care Îi visezi Îți dezvăluie că gândurile și plăcerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chipurile lor se mai vedeau În oglindă ca muștele Într-un borcan cu miere.” În Cartea viselor scrie: „Câinii foarte mici pe care Îi visezi Îți dezvăluie că gândurile și plăcerile tale sunt mai degrabă frivole. Dacă auzi În vis lătrat de câini, vei primi vești deprimante. Există riscuri foarte mari ca să urmeze o perioadă dificilă În viața ta. Dans. Dacă ai deja o familie și visezi o mulțime de copii veseli dansând, e semn că vei avea copii ascultători, inteligenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bracul domnului Andrei cu care uneori se juca. Ba uneori chiar Îl săruta pe bot și Îi dădea să mănânce oase de pui aduse pe o farfurie de acasă Într-un coșuleț de picnic. În acele momente, Îi venea să latre, doar doar va atrage și el Într-un fel atenția asupra lui. Se oprea spunându-și că urletul său de durere ar putea speria gingașa făptură care trecuse deja cu bine de primul chiuretaj. Noaptea Însă Îl lua pe Goz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la film decât la școală. Se opri din sporovăială. Tânărul se strâmba În vitrină, iar el se simțea obosit și inutil ca o jucărie stricată. Tresări. Lângă sticlă dădea din coadă un cățel fără domiciliu fix. Părinții săi erau la lătrat În Spania, iar el profita de absența lor și hoinărea prin oraș liber și fericit. Bătrânul Închise hubloul și deschise sasul. Potaia năvăli Înăuntru și Îi sări În brațe, Începu să-l lingă pe obraz mai Întâi, apoi pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
domnișoară, zicea el râzând. Mi se Întâmplă și mie să beau un pahar mai mult după, și chestia asta mă aduce acasă. La precizie. Când se Întorcea Matei acasă de la câmp sau pădure, toți câinii din sat erau pe garduri lătrând furioși. Muzica lui Matei Îi scotea din minți ca și farurile aprinse ale tractorului. Duminica, Matei nu lipsea de la biserică. Era și cantor și diac. Avea o voce plăcută și era un bărbat vederos. Susana era mândră de el. Țărani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
îl chema pe câinele lui Randle. Ricky? Robbie? Rusty? Era ceva care începea cu R. Începea să se agite uneori dacă simțea mirosul lui Ian pe hainele mele și alerga de nebun prin sera de obicei liniștită a lui Randle, lătrând ca un - am cotit la dreapta - lătrând, ei bine, mârâind de fapt, iar ea trebuia să-l închidă în bucătărie înainte ca vreunul din noi să se așeze și să riște să fie atacat din toate direcțiile. M-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Robbie? Rusty? Era ceva care începea cu R. Începea să se agite uneori dacă simțea mirosul lui Ian pe hainele mele și alerga de nebun prin sera de obicei liniștită a lui Randle, lătrând ca un - am cotit la dreapta - lătrând, ei bine, mârâind de fapt, iar ea trebuia să-l închidă în bucătărie înainte ca vreunul din noi să se așeze și să riște să fie atacat din toate direcțiile. M-am simțit vag vinovat pentru faptul că Randle s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
grădini care era cartierul Tătărași. Cînd coborîm din mașină, mirosul de vară al Tătărașilor, mirosul sănătos de iarbă coaptă la soarele de iulie, ne învăluie. Cer senin, steluțe curățele, linse ca puii de pisică. Deschid poarta și cîinele meu năucul latră la mine. Reporterița e ușor intimidată de farmecul casei roșii, la cărămidă, lăsată așa de cînd s-au oprit ai mei din construit, în '39. O intimidează și cărțile multe, și pianul cu placă de bronz, deasupra căruia același Liszt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ar prii ceva de ronțăit. Ce-mi dai? Ești cam grăscean, Tano. Tu vorbești? Și, ca să-mi demonstreze cît de independent este, face un salt acrobatic, motivat de-o muscă. O prinde din zbor și-o înghite. Preferi insecte acuma? Latră la perechea de turturele, doar așa, ca să mă contrazică, afurisitul: ,,'Ștele tău de muiere!" Nu există nimic mai istovitor decît despărțirea și m-am tot despărțit. Am exercițiul despărțirilor de mică. Nu vreau să par mai complexată decît sînt, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un coșuleț cu struguri negri pentru Șichy. Vara asta strugurii au venit devreme. Toate au venit mai devreme decît de obicei: și iasomia, și vișinele, și căpșunele, și perele văratice... Am condus-o amîndoi. Tano s-a abținut să-l latre pe Mișu Negrițoiu, urcat în vîrful gardului. Își lipește bumbul nasului de mîna mea. Grea povară să te știu supărată pe mine, Iordanco. Îl țin de zgardă, sub supravegherea voyeuristă a motanului. Mișu Negrițoiu vede că-i protejat, coboară calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
obrăjori. Mai rămîn pe banca de sub măr. Tonurile de chihlimbar ale grădinii mă fac să mă închipui o insectă grasă și verde, prinsă-n rășină. Îmi simt cerceii cam grei în lobi. Mi-i scot și mi-i bine. Tano latră prelung. Îl enervează peste măsură curcanul vecinilor. Se tot înfoaie în felul unui general senil, în manta albă de Mihai Viteazul Și asta îl scoate din sărite. Cîinele meu a învățat să nu-mi mai calce florile, să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scoate din sărite. Cîinele meu a învățat să nu-mi mai calce florile, să nu se mai lase sedus de rufele puse la uscat, să nu-mi mai sfîșie mănușile, să nu-mi mai roadă papucii. Dar curcanul îl "indignă". Latră și latră și latră. E cum ar trece cu ghearele pe clapele nervilor. Ta-Nooo, gata, hai încoace te rog! Ei, dacă mi-s rugat, vin. Nu'z dai seama ce ridicoli sîntem cînd ne certăm de la fleacuri? Preaiubito, scriitoreasa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sărite. Cîinele meu a învățat să nu-mi mai calce florile, să nu se mai lase sedus de rufele puse la uscat, să nu-mi mai sfîșie mănușile, să nu-mi mai roadă papucii. Dar curcanul îl "indignă". Latră și latră și latră. E cum ar trece cu ghearele pe clapele nervilor. Ta-Nooo, gata, hai încoace te rog! Ei, dacă mi-s rugat, vin. Nu'z dai seama ce ridicoli sîntem cînd ne certăm de la fleacuri? Preaiubito, scriitoreasa mea preaiubită, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
meu a învățat să nu-mi mai calce florile, să nu se mai lase sedus de rufele puse la uscat, să nu-mi mai sfîșie mănușile, să nu-mi mai roadă papucii. Dar curcanul îl "indignă". Latră și latră și latră. E cum ar trece cu ghearele pe clapele nervilor. Ta-Nooo, gata, hai încoace te rog! Ei, dacă mi-s rugat, vin. Nu'z dai seama ce ridicoli sîntem cînd ne certăm de la fleacuri? Preaiubito, scriitoreasa mea preaiubită, mai avem biscuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Gică". E luxul nostru de filologi. Îi bag sub ochi albumul. O las să-l răsfoiască pînă pun de-un filtru mic și-i dau lui Tano o jumătate de ardei gras, să-și țină blana-n formă. Înghite și latră la umbra proprie, de pe perete: 'Ștele tău de muiere! Ce-s io, broască țestoasă? Țestoasele tinere sînt carnivore. Devin vegetariene cînd îmbătrînesc. Ce mai? Focare de incendiu peste tot, o dă Magda U. pe zeflemea. Unde mai pui că pompiarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în '47, "pentru spionaj probolșevicios?" Dacă-ți cunoști interesul (și ți-l cunoști: ai dovedit-o de-a dreptul și de-a stîngul; la drept vorbind, dar și la stînga vorbind) "îți asumi" cu grăbire noile ordonanțe. De ce-o lătra așa Tano? Ce target are, de latră ca zmintitul? Ce oră o fi "dincolo"? "Privită din spate, orice femeie seamănă Cu o mașină de scris". Aurel Dumitrașcu duminică, 24 noiembrie, 2002 Nu mă pot ține de promisiune: să notez în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cunoști interesul (și ți-l cunoști: ai dovedit-o de-a dreptul și de-a stîngul; la drept vorbind, dar și la stînga vorbind) "îți asumi" cu grăbire noile ordonanțe. De ce-o lătra așa Tano? Ce target are, de latră ca zmintitul? Ce oră o fi "dincolo"? "Privită din spate, orice femeie seamănă Cu o mașină de scris". Aurel Dumitrașcu duminică, 24 noiembrie, 2002 Nu mă pot ține de promisiune: să notez în jurnal, zilnic. Poate pentru că specia asta, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
te-ai fi dezlipit de daragaia ta Iordanca. "Am să-ți fiu înger de pază-n patru labe", așa a promis. Picioarele din spate i-s mai greoaie. Ieri, la prînz, s-a dus cu fetele, Dunguța și Gipsy, să latre. Partida de lătrat mașini-tramvaie-biciclete s-a sfîrșit repede. S-a întors șchiopătînd. Nu ne-am distrat cum credeam. E mai bine cu tine. Mi-e bine cu tine, fără totuși. Unde te-ai bălăcărit așa? Nici n-a vrut s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu dispari, babo". Mi-e silă și milă de fata care se lasă sărutată, mîngîiată între o rîgîială și-un scuipat. Țucături și țucale. Tano apare izbăvitor și-i împrăștie. Era și cazul, îi reproșez cîinelui meu. Pentru cîți te latră pe tine, io ar trebui să mușc trei-patru pe zi. Telefonul de la Șichy (vrea să vină să mă ure și intonația nu-i interogativă cînd o spune) îmi oferă sprijin psihic. Bunul simț (de unde i se trag roșeața din obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Tombuctu? Cum a executat Marea Trecere? A tot traversat, la ora de vîrf a traficului, o autostradă, pînă la traversarea definitivă. Cîinii își cunosc viața dinainte s-o viețuiască. A rămas cu gura-n o, pîn' la destinație. N-a lătrat nici la firma Vînd hotdogi. În patru-cinci zile, am început să mă obișnuiesc cu traiul din casa cu columbar. Cu timpul ei, într-o curgere de miere. Fără telefon și fără televizor. Oh, sentimentul de pierzanie cînd mi se defectează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Intuiesc, de altfel, o față cunoscută. După privirea scrutătoare și ochii supărător de verzi, nu poate fi decât Aspida. Aspida are ceva să-mi spună de își agită buzele la modul acesta. Ea, care de obicei privește și tace, acum latră la mine din camera alăturată, și eu nu pot să înțeleg nimic din ce spune. În general, toate știrile acestea, care sună atât de grav, nu au nicio importanță pentru mine. Crispat în timpul meu, nu mai pot fi sensibil la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]