662 matches
-
în fața ceaunelului gol, a început să latre. La început mai încet, apoi din ce în ce mai tare, până când așa, ca într-o hipnoză, gâtlejul lui a început să scoată niște urlete aiuritoare. Bunica era în pat, toropită de căldură. Când a văzut că lătratul nu mai contenește, cu baticul căzut pe spate și părul albicios într-o dezordine caricaturală, a pus mâna pe bastonul ei de corn, a ieșit din cămăruță și i-a aplicat bietului animal o lovitură de băț cu atâta ură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
va mânia. (David 102) Unde sunt milostenia și îndelunga-răbdare? Unde? Sunt complet tulburat, Doamne! Ajută necredinței mele! Luminează-mă! ... Se lăsase întunericul peste țară și peste sufletele noastre debusolate. Era liniște în colivia noastră cu gratii; nu se auzea decât lătratul sacadat, ritmic și obstinat al roților la extremitatea șinelor ca un memento dureros al unei epopei dramatice: da-da, da-da, da-da... Pe fondul acesta de huruială neîntreruptă și înnebunitoare, sora noastră, Țuki, a făcut cunoscută mamei necesitatea îndeplinirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
greu să îndoi în sus piciorul. Găsesc dezinfectantul și torn câteva picături. Mai rechiziționez o pereche de saboți negri. Nu-i cazul să mai ies. Găsesc un raft cu romane polițiste: Sayers, Simenon. 27 noiembrie (cu rezerve) Mă trezește un lătrat de câine. Ies pe podeț și trag două salve scurte. Strig. Aștept. (Oare cum își permit să dea drumul la câini aici?) Remarcabil: mă trezesc cu palpitații puternice. Îmi iau pulsul în jur de 60. Nu inima bătea, ci "Knickerbocker-ul
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
livezile la păscut, poți fi de la Început sigur de existența elementului evreiesc În satul respectiv” <endnote id="(13, p. 86)"/>. Gâște creșteau evreii și În curțile marilor orașe, chiar și În cartierul bucureștean Dudești-Văcărești. „Nu auzi În tot cartierul [evreiesc] lătrat de câine - scria cu ironie Henri Stahl În 1910 -, dar nu e curte În care să nu răsune armonios gârâitul simpatic al gâștelor, animal sacru la romani și la evrei” <endnote id="(843, p. 122)"/>. Până În primele decenii ale secolului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Bandinus i-a găsit prin 1647 o formulare sintetică : românii ar fi „născuți pentru război” <endnote id="(655, p. 332 ; vezi și 652, pp. 15- 34)"/>. Una dintre cele mai ilare imagini este cea a unei „oști jidovești” Îngrozite de lătratul câinilor. Două proverbe românești rezumă această imagine : „Jidanii când au mers la resboi, au zis să se lege câinii” și „Leagă câinii de gard să treacă armata noastră” <endnote id="(3, p. 37)"/>. În 1890, folcloristul Dumitru Stăncescu a publicat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-un foarfece-ascuțit,/ Pe vrăjmaș când l-or vedea,/ Iute-n foarfece să-l ia/ Și să-l taie mărunțel,/ Precum tai la pătrunjel” <endnote id="(702)"/>. În mod firesc pentru structura acestei „jidaniade” eroicomice, oastea clachează de spaimă la primul lătrat de câine : „- N-auzi, bade ? Latră-un câine !/ Fugi degrabă, mergi de-l leagă,/ Că se tem voinicii noștri,/ Că se teme oastea-ntreagă !”. Cum țăranul refuză să lege câinele de gard, „oastea jidovească” apelează la soluția cunoscută : „Să tocmim
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sau de povară, precum și cîini de pază sau salvatori din calamități. După care, preoții au binecuvîntat animalele, vînătorii au încălecat și gornașii au dat semnalul începerii sezonului de vînătoare. În sunetele cornului de vînătoare, caii au pornit ca săgețile, în lătratul general al cîinilor și s-au depărtat spre zonele cu păduri ale ținutului. Noi am rămas în urmă și ne-am îndreptat spre mașină. Cîtăva vreme, am urmărit sunetul cornului de vînătoare și corul de lătrături, dar acestea s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
arătat o pustietate Întinsă; nu se vedeau nici copaci, nici case. Apoi ne-a cuprins o stare adîncă de neliniște, fiecare minut se scurgea mai Încet decît cel dinaintea lui, pînă cînd minutele au devenit ore. De vreo două-trei ori, lătratul Îndepărtat al unui cîine ne dădea un strop de speranță, dar prin noaptea neagră ca smoala nu se arăta nimic, iar cîinii amuțeau sau se mutau În alte direcții. La șase dimineața, am văzut două colibe pe marginea drumului, Învăluite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
deși poporul Îi confirmase și le consolidase poziția cu un vot aproape unanim. Căci ei se doreau iubiți necondiționat și le era frică și de cea mai neînsemnată cârtire, drept pentru care iarăși au omorât și au hăituit poporul cu lătraturile vorbelor lor, omoară-omoară-omoară, vă revine vouă misiunea, ca detașament de avangardă a clasei muncitoare, dragi mineri, omoară, toată scursura și pegra societății adunată acolo sfidând normele democrației și ale statului de drept și transformând centrul orașului Într-o cloacă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ce mai ai de Întreprins, la nevastă, la copil, la mersul țării și sensul lumii. Te lași sedus de dulcea priveliște a Începutului de vară, de dansul zvăpăiat al fluturilor multicolori, de țipătul unui copil, de mugetul unei vaci, de lătratul unui cățel și... de atâta liniște. În fond, asta ți-ai dorit. Să ai un loc de retragere, de refacere, de Întâlnire și discuții cu colegii și cu prietenii. Nu a fost Întâmplătoare această Întoarcere la etosul satului. Nu a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
privi vreo clipă în urmă. Sunt momente când toate, absolut toate gândurile se volatilizează, dispar în neant ori poate se depozitează undeva în univers; momente de maximă grație Divină în mijlocul naturii încremenită în frumusețe și liniște desăvârșite. Încet-încet, în acompaniamentul lătratului, am ajuns în fața ușilor de termopan. Am urcat greoi treptele scării placată cu gresie, am apăsat clanța și am ajuns într-un fel hol pentru primirea vizitatorilor, unde pe partea stângă sunt așezate trei scaune învechite unul lipit de celălalt
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
cer milostenie: „Negreșit nu-i folositoare dărnicia acestei slujiri celor care alcătuiesc cântece plângărețe, ca să moaie inimile femeilor, nici celor care fac din infirmitățile trupului lor și din răni prilej de neguțătorie. Acordarea de ajutoare acestora ajunge prilej de răutate. Lătratul unora ca aceștia trebuie potolit cu câțiva bani; trebuie, însă, să arătăm milă și iubire de frați față de cei care sunt învățați să sufere necazul cu răbdare. Despre aceștia ni se va spune: «Am flămânzit și Mi-ați dat să
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
care vor doar să profite de generozitatea bunilor creștini. Nu trebuie să devenim bănuitori față de toți cei nevoiași, însă dacă suntem asigurați că unii sunt cerșetori mincinoși, dedublați și prefăcuți să nu le oferim darul nostru, sau să le potolim lătratul doar cu un bănuț. Cu toate acestea însă, cu o rugăciune către Dumnezeu pentru ei sau cu un sfat bun oferit cu franchețe și cu dragă inimă, putem să-i ajutăm. Totuși, în fața lui Dumnezeu, cel care dă cu inimă
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
așteptam să mă apuc de scris. Nu era nimeni să mă deranjeze. Telefonul nu-l auzeam, și nici gardul plesnit cu o minge de copiii care se jucau în curtea interioară. Nici ce-și strigau vecinele între ele nu auzeam. Lătratul câinilor nici atât. Era un spațiu care trebuia umplut cu imaginație. Vidul care trebuia populat. Incredibil de singur, devenisem mai docil, ba chiar parcă mă efeminasem. Agresivitate reprimată. Funcționam cam la 60% din capacitate. Nu mă mai puteam enerva. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un câine, am îndrăznit să intru în curte, cu bicicleta plasată strategic, cu rol de scut împotriva lui și a privirii posibilor vizitatori. Panicat, m-am așezat pe-o bancă, căutând disperat variante. Salvarea a fost muzeografa care, alerată de lătratul insistent, a ieșit să-l liniștească. Am rugat-o să se apropie și să nu râdă auzindu-mi pățania. Îi sunt recunoscător și acum fiindcă a adus un ac și ață, datorită cărora mi- am putut continua drumul. Nu înainte de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
discret, și fixează cu ochi mari, umezi pe cei care înfulecă prăjituri și beau suc la mesele acoperite cu mușamalele maronii. De aici se duce prin parc, face un tur pe aleile cu pietriș, ajunge pe malul Dunării, latră, un lătrat ca un fel de salut către șlepurile care se întâmplă să treacă pe Dunăre, bea apă și se întoarce ostenit acasă. Aici să adaug că Nero, sub aparența lui înfricoșătoare, e cea mai blândă făptură pe care am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
definește Herodot. Incendierea Romei La Roma, într-o seară, înainte de a o părăsi, am fost atacat de o mulțime înfometată de șobolani: s-a întâmplat în timpul unei plimbări singuratice pe via Appia. M-a salvat câinele meu, opunându-se, prin lătratul său violent, ca făpturile acelea imunde să mă asalteze corporal și să mă devoreze. Am trecut printr-o spaimă apocaliptică. Atunci am avut revelația catastrofei iminente. În toate locurile publice fumegau mormane enorme de gunoaie necurățate. Întreg orașul duhnea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
putea să ne scutească trupurile de grozăvia degradării. Aia ghicește aceste gânduri ale mele, privindu-mă în ochi; cheamă câinele și-i arată o vizuină de cârtiță. Imperator începe să latre așa de tare, încât îmi umple auzul cu pocnetele lătratului lui. Nu mai reușesc să spun nimic grav; intenția de a-i dezvălui Aiei gândurile mele sumbre se destramă. Ea mă privește poznașă și surâde. Apoi îmi face semn cu degetul ridicat. Tăcere! Bicisnic În grădina mea sunt brazi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
final. Ce anume este patria? Patria este, acum, casa asta înconjurată de verde, soarele care răsare zilnic, pământul pe care-l cultiv și insula asta pașnică pe care locuiesc. Mă bucur să aud în jur șoapta dulce a Aiei sau lătratul strident al câinelui meu care mă apără. Sunt fericit când ascult vântul șuierând; aproape mi se pare că aud vocea aprigă a Medeei care-l imploră încă pe Iason al ei cu un pathos atât de mare, încât face să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
caiși Înfloriți rostogolindu-se până În satul româ nesc urgisit dincolo de zidurile Cetății. Rezemați de stela funerară a sasului răposat acum două sute cincizeci de ani, ascultam Îmbrățișați, prin ceața matinală a zilelor de mai, vocalizările latine ale valahilor noștri din vale, lătratul Înăbușit al câinilor, mugetul prelung al vitelor duse la pășune, trâmbițatul Încrezut al cocoșilor, vesela Întrecere a cio canului pe nicovala meșterului, toată larma virgiliană a satului românesc, cu lumea lui gureșă la treabă și cu altfel de răsunete, În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
roșu, ca la desfăcat să-i putem găsi mai ușor, fiind mulți mai mulți decât acum. El mi-a făgăduit c-așa va face. N-am știut când s-au retras ceilalți la culcare, doar mi-amintesc c-am auzit, lătratul lui Rex prin curte, căci noaptea era liberat din lanț. Mulți au fost serile petrecute împreună cu sătenii mei! Multe și frumoase amintiri care n-au voie să se piardă în negura timpului! Nucii bătrâni În livada noastră am avut trei
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
am moștenit dragostea pentru pământul natal, satul și oamenii lui. Mereu îmi spunea că, nu poate fi considerat cult un om care-și uită părinții,leagănul copilăriei sale, locul unde a văzut prima floare, unde-a auzit întâiul ciripit sau lătrat. Omul trebuie să știe de unde vine și încotro se îndreaptă. "dragostea de patrie este cea dintâi virtute a omului civilizat". (Napoleon). Nimic nu poate fi mai atrăgător, mai scump, mai sfânt, decât locul în care te-ai născut și părinții
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să se strecoare dincolo de tristețe. Tristețea vieții plate în care mișună doar conflictele mărunte. Îl apucase miezul nopții aplecat asupra cărții, ochii tulburi abia de mai puteau rămâne deschiși, în timp ce tic-tacul ceasului din apropiere număra nonșalant clipele de trecere. Un lătrat leneș de câine se auzea la intervale exacte, spărgând cu sunetele lui, prelungite într-un început de urlet, tăcerea apăsătoare. Ultima șansă ar fi... dar își aduse aminte că un japonez genial, pe nume Hokusai, spusese cândva: "La optzeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Și mai citi anevoie începutul paginii următoare: "Principalul e să ai un suflet iubitor de adevăr și care să culeagă ceea ce trebuie de pretutindeni unde i se oferă", după care închise cartea și se duse la culcare. Câinele renunțase la lătratul în gol, iar clepsidra măsura încă inexorabila scurgere a timpului. 99 Într-o lume dominată de frenezia imaginii, de ce și în jurul cărții nu ar exista o asemenea frenezie? Orice capital de imagine este în ultimă instanță un element de protecție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
acțiuni paralele, astfel în timp ce Nazarie este vrăjit: „privea, fără gânduri, fără voință“, la acea caleașcă, casa este în flăcări: „Casa ardea acum cu flăcări înalte... Câteva ciori trezite din somn zburau deasupra grajdului. Se deșteptau acum și câinii, se auzeau lătraturi surde, foarte departe“. Parcă însăși natura este scoasă din marea amorțire; câinii și ciorile „se deșteaptă“ la viața normală, cea supusă legilor temporale. Înfrântă, moartea va pătrunde în tot spațiul. Doica înnebunește, iar țăranii se comportă ca în 1907, cuprinși
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]