1,071 matches
-
legislațiunea era astfel organizată încît se putea număra între țările cele mai civilizate de atunci. Această stare folositoare o datorea Moldova predecesorului lui Ștefan Tudor, principelui Vasile Lupu, care a înființat prima tipografie în România, clădind biserica Trei Ierarhi din lași, una din clădirile cele mai monumentale ale României. De un interes deosebit este următorul pasaj în numita cronică a mijlocitorului suedian. El zice între altele: {EminescuOpXII 287} " Am sosit în Iași în timpul nopței și am fost primit la barieră de către
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a angajat un regiment nemțesc, făcând dintr-însul garda lui personală". Cronicarul, care după cum se vede ochea totul bine, descrie până la cele mai mici amănunte moravurile și obiceiurile moldovenilor, traiul lor, ba până și aranjamentul lor. Deja atunci era în lași în uz Scrânciobul, pe care cronicarul îl descrie cu deamănuntul. "În urmă, principele Tudor a fost silit să părăsească țara, refugindu-se la credincioșii lui amici, la suedezi. Senatul din Stockholm l-a primit cu mare distincțiune, acordîndu-i în considerația înaltelor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
din comitatul Trei scaune baronul Gavril Apor. Comisia a constatat o împresurare de graniță, de vreme ce românii au ridicat pichetul dincoace de linia stabilită la 1792 între turci și austriaci. Delegații români aduseseră cu ei un document de graniță confecționat în lași la anul 1792, și care-a fost comunicat tuturor subprefecților; dar acest document nu e 'n acord cu cel adus din partea ungară, conceput turcește și nemțește și datat din același an, subscris de către membrii unei comisiuni de hotărnicie de atunci
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
tăia perciunii; toate colțurile de uliță sunt pline de colportori și precupeți, pe cari nimeni nu i-a văzut pîn-în anul acesta, c-un cuvânt suntem amenințați de-a vedea și Bucureștii prefăcîndu-se într-un murdar cuib jidovesc cum sunt lașii astăzi. Ca să dea de căpătâi puzderiei acesteia de noi venetici Ministerul de Interne a publicat un regulament privitor la petrecerea și așezarea străinilor în țară. Nu vom discuta acest regulament de vreme ce suntem convinși că, orice măsură ar imagina capete ca
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Maiestatea acestei tribune nu-mi permite să arunc apostrofări nimănui și nici voi adresa cuiva verio imputare personală directă; voi zice însă în teză generală că insinuările calomnioase, că calomnia este demnul apanagiu al celor mici la suflet, al celor lași! (Aplauze) D. P. Buescu: Cer cuvântul în cestiune personală. D. președinte: Nu pot să dau cuvântul în cestiune personală fiindcă nimeni n-a fost atacat. D. Ionescu a fost chemat la ordine pentru cuvântul "ubicuitate". D. E. Costinescu, ca redactor al
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
să dau cuvântul în cestiune personală fiindcă nimeni n-a fost atacat. D. Ionescu a fost chemat la ordine pentru cuvântul "ubicuitate". D. E. Costinescu, ca redactor al "Romînului", are privilegiul de-a numi pe colegii săi calomniatori, mici de suflet, lași, iar d. C. A. Rosetti găsește că nimeni n-a fost atacat. Și noi credem că nimeni n-a fost atacat, dar din cauză cu totul inversă; acest d. Costinescu nu este în stare a ataca pe nimeni, încît demnul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
demnul redactor al "Romînului" ar fi putut să-și facă seria de insulte și mai lungă, cât un articol de gazetă de ex. {EminescuOpXI 119} Rămâne deci bine înțeles că "ubicuitate" e o insultă gravă, iar "calomnios", "mic la suflet", "laș" sânt epitete grațioase, permise în Camera prezidată de d. C. A, Rosetti. [ 8 aprilie 1880] ["CAMERA RADICALILOR... "] Camera radicalilor, în ajunul despărțirii sale, înfățișează un spectacol care ar fi bucurător pentru opoziție daca n-ar fi adânc întristător pentru orice
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
o formulă. Cei vechi, cari erau oameni foarte onești, erau pălmuiți pe uliță și nu se simțeau dezonorați prin aceasta. Cato și Socrat au fost, cum am zice, fățuiți în chipul acesta și nici Cato, nici Socrat nu erau niște lași. Filozoful Crates a primit de la muzicantul Nicodrom o palmă atât de grozavă că fața înțeleptului era toată, umflată. Crates își atârnă pe frunte o tăbliță cu inscripția: "Nicodrom a făcut-o aceasta" și Diogen din Laerta ne povestește că "această
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lui Gabriel Gafița și Eugen Zehan. Exil voluntar, suplinirea unei catedre secundare în satul Opăriți e un prilej de observare a moravurilor dăscălicești, din unghiul prozei polemice și patetice. Daniel Durban, promisiune a filozofiei, caută anonimatul și uitarea departe de lașul consacrării sale, în urma unei drame devenită prin reverberație proces de conștiință. Theodor Codreanu scrie cu oarecare cursivitate, are știința caracterizării lapidare, taie fraza nervos, dar nu are consecvența unui regim epic. Cartea, minusculă, e compusă din mai multe cărți, stilul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ed. Macarie, 1997 și Înspre alt Eminescu, de Ion Filipciuc, Ed. Augusta, 1999. Ultimele două preiau interpretativ sugestii și date sporadice din cele anterioare, care, la rândul lor, alteori, au în vedere lucrarea Eminescu. Structura somato-psihică a medicului militar din lași, Ion Nica, apărută în 1977. Toate se bazează pe pasiunea și competența cu care autorii încearcă să elucideze zonele incerte ori într-adins ocultate încă din timpul vieții poetului, iar cu trecerea timpului axiomatic, fie din comoditate, fie cu bună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe rege că intenționa întemeierea unei dinastii catolice). dar și cele despre Biserica ortodoxă Română (scoțând-o astfel din expectativă). De asemenea, surescitarea și perplexitatea poetului au atins cote alarmante când, cu prilejul dezvelirii statuii lui Ștefan cel Mare la lași (la începutul lui iunie 1883), Petre Grădișteanu, un antiunionist declarat, a ținut un discurs răsunător prin fariseismul său penibil, în care îl îndemna pe rege "să-și completeze coroana cu "diamantele" care-i lipseau: Ardealul, Bucovina și Basarabia". Demagogia momentului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
morți livizi și umbre, de restul lumii lor uitate./ De-a lungu-și mână-n-nepăsare puhoiul apei ucigașe/ Din care bem cu resemnare scursura marilor orașe./ Săpăm și dăm de oase-n zeghe, bucăți de lanțuri și cătușe/ Cutezătorilor de veghe al lașilor mereu călușe./ Mă-urmărește această baltă, cortegiu sumbru și martir,/ Târșiți spre lumea cealălaltă precum pohodul la Sibir./ Mai văd mulțimea imbecilă ducând afară viața ternă/ Îți vine să-i plângi de milă, de aici din fundul de cavernă/ Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cele din urmă, s-a prăbușit în praf, ca să le arate că mesajul a fost suficient de clar. După, putea să-și numere punctele dureroase de pe corp, dar mai tare a fost dezamăgirea la gîndul că Radu fugise ca un laș și lăsase pe altul să încaseze loviturile în locul lui. Trei 1 Era ciudat că, deși rămăsese corijent la două obiecte, Marcu n-a fost pedepsit, ba chiar ai lui l-au trimis într-o excursie cu clasa, dîndu-i bani de
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
într-un fotoliu confortabil, de unde voi urmări câteva ore o istorie banală. Diseară nu voi avea nici o pretenție și voi alege chiar un film prost: pentru a-mi pedepsi simțul estetic. Poetul Harry Martinsson spunea odată că „cinematograful este templul lașilor”. Lucru care nu e cu totul fals! De altfel, mă întreb dacă era un mare poet! Nu. Sincer vorbind, nu cred. Dimpotrivă, am descoperit un poet maghiar extraordinar: Ferenc Juhàsz. Poate a fost deja tradus la voi! În orice caz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
României, această nație cu înnăscut instinct de viclenie și tîlhărășug, aceasta să fie conducătoarea Orientului? Dar vom uita oare identitatea și atavismul caracterului? Oare neapolitanii, de mii de ani colonie grecească în Italia, și-a pierdut caracterul? Nu sunt tot lași, mincinoși, înșelători, hoți precum au fost înainte de-o mie de ani? Nu ni se vorbească de revoluția grecească, care doarme pe lauri străini, în care căpetenii și ostași au fost albanezi, macedo - români și slavi, rase înșelate de linsa
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
să mă urăsc pentru că nu produsesem nimic, orbecăiam doar în vid, eram sortit neantului, iar singurul lucru pe care-l puteam face era să mor, o victorie macabră. Dar nu aveam tăria de caracter să mă sinucid. Eram un laș și nu puteam face nici măcar atât. Verdele crud al primăverii, albastrul limpede ca un vitraliu al cerului, strălucirea galbenă a soarelui mă împiedicaseră de multe ori s-o fac, pentru că, chiar și o moarte memorabilă, n-ar fi făcut să
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ca un dans de iele. Îți ofer povești, vise îngerești, Port în suflet multe alte daruri, Iar în urma mea, cinică și rea, Vine lumea, aducând coșmaruri. Teatrul e absurd, Dumnezeu e surd Sau încearcă să ne motiveze, Drama are haz, lașul e viteaz, Și ne zbatem între paranteze. Drumul meu e lung, parcă nu ajung, Trag la hanuri scoase de pe hartă, Îmi apari în gând, te aud strigând, Și, anemic, trec din poartă-n poartă. Te iubesc nespus, știu că ți-
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
îi mai trimitea uneori câte un bilet în care contramanda o întâlnire și o apucau dracii, și se descărca cu voce tare, spunându-mi furioasă în timp ce deschidea nervoasă catarama genții. Dă-mi un pistol! Iar lui, la telefon, îi zicea: — Laș nenorocit ce ești, nu poți naibii să-mi dai un telefon să-mi spui de ce nu mai vii? Nu îmi mai vinde toate gogoșile alea că lucrezi la teză! Ce făceai mă rog pe Strada Cincizeci și șapte astă noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu lopata nu știa și voia să afle. Dar acu’ știe. Căci Simon voia să-mi arate mie cât de bine se pricepe el să rezolve astfel de crize, și cât de prost, în contrast - pentru că mă purtasem ca un laș - reacționasem eu. Ar fi trebuit să încerc să înăbuș rebeliunea lui Guzynski de îndată ce acesta dăduse primele semne. Dar nu fusesem prompt, nu fusesem brav, nu înțelegeam că Guzynski trebuia amenințat cum trebuie cu arma și aruncat în închisoare dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nu a urmărit-o pe pantă; a aterizat și a rămas acolo, bătând din aripi. Când n-a mai putut auzi foiala șopârlei, și le-a strâns pe lângă corp. Și n-a zburat către mine. Thea a urlat la el: „Laș împuțit! Cioară ce ești!“ A luat de pe jos o piatră și a aruncat-o spre el. N-a țintit foarte precis. Caligula n-a făcut decât să-și ridice capul când piatra a trecut pe deasupra lui. Potolește-te, Thea! Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
aveam de ce să fiu gelos, a trebuit să îmi spună toate detaliile poveștii, iar eu nu am putut-o opri - un temperament focos, aventuros ca ăsta nu e ușor de controlat, mă înțelegeți. Ce mai ticălos! a spus ea. Ce laș odios! Nu a fost în stare de un singur sentiment omenesc. Nu voia decât să îl ajut să își distreze tovarășii de afaceri și să se dea mare cu mine pentru că îi era rușine cu nevastă-sa. Nu se prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
tout. — Dumnezeule mare, nu puteți nici măcar să mă tutuiți după atâția ani? Ne spuneați: „încercați întotdeauna să faceți ceea ce e prea greu pentru voi!“. Vă aduceți aminte? Și tocmai asta m-ați împiedicat să fac. Oricum, eu am fost un laș. Dar poate că acum, dacă m-ați ajuta... — Nu cred... — Mi-ați distrus viața, știți. Știți? Dacă nu m-ați fi descurajat tocmai în acel moment crucial pentru mine, aș fi reușit și eu să mă realizez într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pace, la răzorul vostru. Ori, nu veți mai avea nicicând un Vodă fals, dacă veți sparge mai curând oglinda mincinoasă a blestemului ca să gândiți și voi la ceea ce faceți și să faceți într-adevăr ceea ce gândiți, odată și pentru totdeauna! Lași netrebnici... Am obosit. Ciudat, foarte ciudat. Trebuie să mă întind la loc, ca să mă odihnesc! Retrăgându-se în umbră, dincolo de pâlpâirea palidă și evanescentă a lumânărilor din sfeșnice, Lucică pune mâinile pe piept și se lasă frumușel în tron, pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
populare. Ziua nu ar fi putut să treacă neobservată, dat fiind faptul că Sfîntul Andrei este patronul spiritual al țării, cel care i-a creștinat pe români. Mai mult, de Sîntandrei, vechii daci sărbătoreau Anul Nou. „Este inedită în contextul lașului și a întregii zone a Moldovei o expoziție de o asemenea amploare. Generațiile tinere au uitat vechile obiceiuri. Am căutat să readucem în actualitate niște practici atît de vechi și de frumoase”, ne-a mărturisit dna Catinca Agache, directorul adjunct
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
acela era cel mai aprig dușman al său. Ar fi trebuit să-l renege și să se lase respins. Ar fi ieșit Înfrânt, dar cu capul sus. S-ar fi putut simți mândru de el. Bella Ciao. Dar ești un laș, iar viața ta e un compromis. E făcută din abțineri și din tăceri lașe. Din cecuri lunare și revolte efemere. Nicidecum Total Devastation, nicidecum Fă Bum! Simți că pentru a putea să reziste nu-i rămânea decât o șansă: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]