2,010 matches
-
a gândit pe drum, poate omul are copii, nu el e de vină că închid cutii goale, de vină este cine era de vină, nu voia să răspundă, nu trebuia să răspundă, altfel ar fi trebuit să răspundă și pentru lașitățile lui, știa că colcăie în minciună ca într-o mlaștină, dar mlaștina pentru el era caldă, porcăria îi dădea amețeli delicioase, nu, nu voia să vadă și să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lui, îi era suficient să facă dragoste
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
zăcea liniștită pe podea, alături de farfurioara cu prăjitura glazurată. — E mort? — Așa pare. — Și eu cred la fel. — S o fi sinucis. Da, mă, că spunea el că l-a părăsit aia. — Cât curaj trebuie să fi avut. — Și câtă lașitate. — Acum ce facem? Nu știu, că n-am mai trecut prin asta. Tu? — Nici eu. Cred că ar fi bine să așteptăm să vină și ceilalți. Cum spui tu. Cei doi îl priveau tăcuți, fără să schițeze nici o tresărire, fără
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
supușilor și întreținută ca un principiu sacrosanct al statului. Deși nu e o divinitate, ci un om aidoma nouă, acest Celălalt scelerat posedă atributele unui Dumnezeu uzurpat. Terorii absolute îi corespunde frica absolută. Ea cauzează pervertirea caracterelor, naște suspiciunea, duplicitatea, lașitatea ce se află la originea unui șir nesfîrșit de infamii: Frica, subliniază Antonio Patraș, apare ca o ultima ratio a întîmplărilor, este un fel de gaură neagră care absoarbe toate energiile pozitive ale oamenilor, ale lumii întregi". Din acest unghi
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
ales, dar îi dau lectorului posibilitatea să hotărască singur. Dacă vorbim despre Waligny, este un personaj pentru care totul basculează într-o fracțiune de secundă, poate să fie orgoliul care îl conduce spre tragedie, poate să fie un moment de lașitate, sau o incapaciatate atât de omenească de a face față unei situații... ...pe care a provocat-o singur... ...dar este și întâlnirea cu o condamnare de clasă. Într-un fel Waligny era condamnat înainte de a face orice doar pentru că era
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
de ce ți se pare ție că încă nu s-a întîmplat nimic, că Revoluția abia a început, își amintește Curistul lăsîndu-și greutatea corpului de pe un picior pe altul. — E limpede ca lumina zilei, avem de-a face cu fenomene de lașitate și trădare, spune Roja, devenind dintr-odată visător. — Vorbe mari, spune Părințelul, pe cine mai acuzi de data asta? — Pe mine însumi, îi ia din nou Roja prin surprindere. Fiecare e răspunzător doar în fața propriei conștiințe pentru faptele sale, restul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mergea bine. Așa mi-a venit ideea cu gupul Bisericuța, asta n-aveai de unde s-o știi, bănuiam, Părințele, așa că am dat fuga acasă și i-am spus Angelinei că trebuie să lămurim problema, dar ea zicea că e o lașitate, că nici vorbă, trebuia să mai fie o cale, atunci era evlavioasă, pe dracu’, rîde Roja, a fost întotdeauna o zvăpăiată, tu însă n-ai știut cum să-i faci jocul, m-a pus pe gînduri, ce altă cale să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu cuvânt cu o familiaritate promiscuă. În atâtea luni de vecinătate am ajuns să știu pe dinafară șuvoiul năucitor de cuvinte. Încerc să mi-l imaginez pe bărbat atunci când primește ca la un meci de box invectivele. Mă irită totuși lașitatea lui. De fiecare dată Îi cere pe același ton să Înceteze. Ce i-a unit oare și ce Îi desparte acum? Ce au avut În comun? Se mai iubesc oare? Am ajuns În casa asta acum șase luni, cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acel moment ea părea marcată de o durere ce nu semăna cu altele, o durere nu foarte intensă, dar persistentă. Ne pierduserăm inocența, iar reconstrucția relației noastre, care ar fi trebuit să se petreacă atunci, fusese mereu amânată, parțial din cauza lașității mele și parțial din cauza felului taciturn în care rezista Georgie. În timpul episodului cu copilul făcusem unele comentarii extravagante referitoare la dorința mea de a-mi lega soarta definitiv de a ei. Aceste comentarii rămăseseră fără urmări, dar ele stăruiau între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
îi mulțumeam din toată inima, mă gândeam cu un sentiment de vinovăție că, de fapt, Georgie nu-mi putea face aproape nimic. Puterea ei era limitată. În această privință cel puțin, eram liber. Simțind în aceste gânduri o undă de lașitate, o lipsă de loialitate, având un sentiment de vinovăție din cauză că nu o doream în clipa aceea, mi-am spus că ar fi bine să-i ofer ceva semnificativ care să-i facă plăcere. Și atunci am spus brusc: — Georgie, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
asta chiar și așa, copil fiind - că taică-său făcuse o treabă necinstită. Să-i fi fost, oare, frică să câștige? Dar de ce, când propriul lui tată se comportase atât de mizerabil, bașca în numele lui Heshie! Să fi fost oare lașitate? Teamă? - sau, nu cumva, înțelepciunea lui Heshie? Ori de câte ori aud povestea despre ce-a fost nevoit unchiu-meu să facă pentru a-l aduce pe răposatul meu văr pe calea cea dreaptă sau ori de câte ori am prilejul să reflectez de unul singur la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
decembrie ’89 dacă în balconul de la CC s-ar fi aflat conducerea colectivă, „strâns unită”, a Partidului din august ’68. Ca și cum decembrie ’89 și Ceaușescu însuși ar fi picat din cer, nu ar fi produsul „Balconului” din ’68, al fripturismului, lașității, complicității „conducerii superioare” de partid și de stat. Îi aștept cu interes pe Postelnicu și Bobu să povestească tineretului de azi cum au fost ei patrioți și „neînțeleși” pe vremea lui Ceaușescu. Până atunci, dl Vladimir „Volodea” Tismăneanu, un demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
care n-a știut niciodată ce este. Ura ține loc de curaj - o insultă tâmpă pe care ți-o aruncă pe hârtie, stârnind corul altora ca el, care intonează mulțumiți „I-a zis-o!”, șterge în capul urîtorului ani de lașități și de obediențe mizere. Urându-te, potaia își afirmă demnitatea de sine... Devii o stănoagă ontologică prețioasă, care îi preface și îi păstrează nimicnicia într-o potențialitate reconfortantă - dacă n-ar fi Popescu ăsta care se pune mereu de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de atîta vreme singur, Încît faptul că dezvăluise cuiva identitatea sa Îi dădea sentimentul că legase o prietenie. PÎnă acum, identitatea lui sfîrșise totdeauna prin a fi - mai devreme sau mai tîrziu - descoperită, ca un lucru de rușine, bunăoară ca lașitatea. Chiar și În Închisoare se Întîmplase la fel. Destinul Îți joacă uneori feste ciudate și poate lua Întorsături neașteptate: nu știi niciodată Încotro te pot duce discuțiile cu oamenii și cît de exactă e memoria unora dintre ei În ceea ce privește numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
informații despre candidați pentru a putea lua o decizie dinainte. Așa se face că, refuzând să trimită candidații la confruntări directe în care să dea seamă de ce au făcut sau intenționează să facă, a provocat frustrări, a lăsat impresia de lașitate, de aroganță, de iresponsabilitate.” În opinia aceluiași autor, „TV-ul este o armă cu două tăișuri. Întrucât, pentru foarte mulți români, este ca o mască de oxigen, puterea se poate, în general, folosi de el pentru a pompa gaz ilariant
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
TV Robert Turcescu, ”există mai multe Realități”. Fenomenul este cvasi-generalizat, atât în presa audio-vizuală, cât și în cea scrisă. Nu mai există politici editoriale unitare, ci coruri pe mai multe voci, în care curajul, probitatea, obiectivitatea se amestecă cu oportunismul, lașitatea și minciuna. Am văzut în ultimii ani și luni, la un loc, atât demnitate admirabilă, cât și poltronerie leșioasă; atât profesionalism stimabil, cât și adaptabilitate condamnabilă; etică, dar și multă ”pragmatică”. Toate acestea spun lucruri jenante despre exercitarea profesiei de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
produs național, ca să facem față absurdului nostru. Mediul nou, ca de seară, ne-a permis chiar să dezvoltăm o medicină mentală. La capătul fiecărui efort, ajungeam la filozofia lui lasă-mă ca să te las. [...] Prinse în această ramă, frica și lașitatea trec neobservate și acum. Revoluția a fost până la urmă opera celor cărora li s-a acrit de lehamite, ca țăranului răsculat, de ștevie. [...] Ca la toate revoluțiile noastre, și efectele celei din 1989 s-au stins repede. O schimbare dureroasă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cu caracter. În momentul decisiv al încleștării fizice, când victoria înclină spre cel nedreptățit, neputinciosul transformă lupta în spectacol de circ, apelând la cele mai ridicole gesturi. Printr-o nelămurire generală, masa spectatorilor prinde din aer giumbușlucurile și fraternizează cu lașitatea celui șiret, hohotind descătușată. Cel puternic rămâne cu vorbele în gât și mușchii încordați, iar ridicolul situației îl copleșește. Un scenariu asemănător pun în mișcare și mulți oameni politici, atunci când, din imensa masă a celor amărâți, aduși în pragul disperării
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un incident, vreun furt sau o altă infracțiune). În locul solidarității sociale observăm un individualism tot mai accentuat și degradant. Românii nu vor să se implice în viața publică sau în astfel de evenimente, din teamă sau pragmatism, din comoditate sau lașitate. În fond, nu prea văd ei ce au de câștigat. Tot Emil Cioran remarca: „Românii au fost totdeauna prea călduți. Urând extremele și soluțiile tari, ei n-au prezentat în fața cursului lucrurilor reacțiunea caracterizată a unei individualități, ci au dat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe cele rele cât și pe cele bune.” În România există încă mulți români cinstiți și cu bun-simț. Dar lipsa conștiinței civice cvasi generale, ca să nu folosesc un termen demonetizat și combătut - patriotismul -, trădează totuși deficiențe morale. Ca și comoditatea, lașitatea, individualismul (egoismul) rămâne o trăsătură negativă a personalității. Stresul cotidian și lipsa de timp nu sunt motive plauzibile, pentru că dezinteresându-ne de problemele comune din societate, rămânem la periferia vieții publice și la cheremul celor care își aplică propria lege
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Astfel, se trezeau eșuînd brusc pe o plajă sau lovindu-se de basfond, fiind atacați imediat de pirați, care-i asaltau, Îi Înjughiau și Îi prădau, În numai cîteva ore, de Încărcătura de pe vas. - Ce șiretenie! admise Oberlus. - Ba ce lașitate! răspunse celălalt. Cea mai lașă formă de hoție pe care-a inventat-o omul... Scufundă vapoarele și Îneacă echipajul pentru o mînă de boarfe Îmbibate de apă... Cea mai mare parte din mărfurile de valoare se păstrează sub punte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu se știau între ei. Era tot ce putea face pentru a-i salva și pentru a salva organizația. Fusese o muncă de păianjen, cu răbdare, dar fără a fi înceată. Era război și încetineala mai întotdeauna era confundată cu lașitatea, chiar cu trădarea. Dobrogea, Muntenia, sudul Moldovei, dincolo de munți, în Ardeal Brașovul, Făgărașul și înainte de toate Timișoara erau cuprinse în țesătura lui. N-o făcuse singur, o mare parte fusese creată cu ani de zile înainte, dar nenorocirea războiului, contraofensiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tatălui, înveți sau te ții de prostii pe acolo? Nu uita, niciodată nu e prea târziu când ai o cauză dreaptă. Eșecurile ne sunt date în viață doar pentru a ne proba tăria. Trebuie să lupți, să lupți, să lupți. Lașitatea e o boală care macină pe mulți. Vocea ștrangulată din pricina enervării, ușoara congestionare a feței, saliva care i se cernea printre dinții tociți până la gingii, ochii mici, verzui, tulburi, în care cu greu mai pătrundea lumina, pleoapele umflate, roșietice, zbătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
felul său dar percepea în același timp răsuflarea lui greoaie, fierbinte, îi simțea izul acriu ce ieșea din interioarele lui și stătea cu maxilarele încleștate, respira din sărăcie, regreta profund că opiniile lor coincid, se gândea dacă nu cumva din lașitate refuză să-l aprobe pe Alexe, dacă nu cumva se simte și ea lezată în niște drepturi pe care și le alocă fără nici un merit, dacă nu-și corcolește niște orgolii fără de sens. Uneori își aducea aminte cu jind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
le alocă fără nici un merit, dacă nu-și corcolește niște orgolii fără de sens. Uneori își aducea aminte cu jind de pacea acelui trio, Alexe, Nina, Marga. Începea să se îndoiască serios de justețea atitudinii sale... Poate îi respingea doar din lașitate, poate îi era de fapt prea greu să se înalțe pe aceeași treaptă cu ei. Tăcea. Nu știa cum să procedeze ca să poată pleca, să se îndepărteze cât mai rapid de acel loc care puțea la propriu și la figurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici o semnificație, ea se temea de întuneric, de singurătate, când i se mai întâmplase să se întoarcă noaptea acasă avea sentimentul că este invizibilă, că se prelingea de-a lungul zidurilor fără ca să fie luată în seamă. Dar asta înseamnă lașitate, se apostrofă mai apoi, am pierdut teren, l-am lăsat ca să-și etaleze părerile, numai de teamă ca nu cumva Alexe să posede o armă secretă, ascunsă, zdrobitoare care să mă neutralizeze. Să mă neutralizeze? Adică ce să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]