459 matches
-
sa sine qua non. „Textul ce se scrie pe sine“, luciditatea globalizantă, impresia de sterilitate n-au suspendat creația în calitatea sa de reflectare a ființării, ci au condus-o către peisaje noi ale interiorității omului, fie și bizar încifrate, labirintice, absurde. Emoția estetică, ghioc în care răsună marea ființei, e o inevitabilă, decisivă instanță de control în materie de artă. Iată opinia lui Merleau Ponty: „Legătura cuvîntului cu sensul său viu nu este o legătură exterioară, de asociere, sensul locuiește
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
Pavel Șușară Cunoscutul ziarist, scriitor și critic de artă Tudor Octavian, personaj cu un vag aer cehovian prin imaginarul epic, devine subit și iremediabil kantian prin exactitatea prezenței și prin rigoarea mișcărilor, atunci cînd pătrunde în lumea concretă, miraculoasă și labirintică a obiectului de artă. Cu fler de comisar în veșnică anchetă din oficiu și cu suflet caritabil de misionar a cărui credință i-a subminat instinctul de conservare, el străbate extatic tărîmuri reale și țări imaginare, forează academic prin depozitele
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
reînvie, de asemenea, amintirea legată de relația mea cu Myriam Marbe. Felul în care porneam amândouă la a descifra o idee muzicală, de a simți în ce măsură merită adâncită, era un fel de curgere, de pătrundere într-un labirint. Această abordare labirintică mi-a marcat atitudinea față de viața unei compoziții. Iată cât este de expresivă comparația cu un joc de oglinzi! Acest joc are o dublă funcție - de introspecție și de definire a perspectivei. Jocul în acest context nu mai are nimic
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
și alții. Este o situație perfect asemănătoare cu alte țări din blocul comunist, iar dacă ne-am referi doar la Rusia, nume ca Sofia Gubaidulina, Alfred Schnittke (ambii stabiliți tot în Germania), vorbesc despre anvergura fenomenului. Devoalează-ne procesul, poate labirintic, ce a dus spre recunoașterea profesională și acceptarea ta în elita muzicală internațională. V.D.: ...a fost un proces continuu pe care nici nu l-am înregistrat ca atare, pentru că preocuparea mea majoră era să fac pas cu pas drumul mai
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
Manolescu). Mai puțini, fără îndoială, sunt istoricii literari care ambiționează cuprinderi mai ample, încheindu-și expunerile analitice cu concluzii sintetice: J. Krzyüanowski (portret), A. Sandauer (fragmente ale unei autobiografii fantastice), St. Jaworski (medalion), J. Speina (roman experimental inimitabil, fantastic, imagine labirintică, interpretarea subiectiv-mitologică a lumii copilăriei), B. MamoŐ (lumea descrisă prin senzații, impresii și fiori) etc. Se înțelege că toate aceste lucrări ilustrative și multe altele își găsesc acoperiri temeinice în materia reală, în elementele concrete, și metafizică în ansamblu a
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
de ras în mînă:/ o pasare cu un ochi atît de mare/ trebuie să fi strivit orașul" (Geamlîc). Sau: "E neagră de curățenie noaptea" (Aer). Rareori se ivește cîte o mai susținută speculație "poetica", precum e acest pasaj închinat întunericului labirintic, mică insulă pe o mare de proza voita: "Întunericul nu are uși. Ieșire e peste tot, ca și cum n-ar fi/ nicăieri. Nici/ tăcerea, în sine rotitoare, spiralata, nu are capăt. Te/adîncești în spiralele ei/ fără să dai de capăt
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
o patimă mai domolită, abulică, plutitoare, ca la Ion Vinea sau Gib Mihăescu. O variantă ar fi susceptiv-conceptivii. Vezi, la Ana Blandiana, multipla punere în abis sub bănuiala existenței unei ficțiuni cosmice, a unui „complot universal”. Se trimite la structura labirintică a lumii, dar și, mai ales, la iluzoria ruptură dintre a fi și a privi. Condiția de martor nu este și nu poate fi absolută: „Nu e nimic mai fals decât să-ți închipui că stai și privești de pe mal
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
mai, când scriitorul a făcut un turneu de conferințe la Bruxelles și Amsterdam, la invitația ICR Bruxelles. "Marele roman european contemporan este, pe lângă pluriform, mai ales citadin. Orașul este un personaj omniprezent, cu diferite fețe: absurd spre înfricoșător, dictatorial spre labirintic", scrie cronicarul NRC. Margot Dijkgraaf subliniază că, pe lângă București, și Amsterdam este un personaj al cărții. Ba chiar are un rol în geneza ei. În 1994-1995, dezvăluie Cărtărescu: "Eram în Amsterdam, singur, nu cunoșteam pe nimeni și aveam mult timp
Mircea Cărtărescu, tradus în olandeză by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/82096_a_83421]
-
în luminoasă enigmă". Ideea de moarte apare atenuata de ideea anamorfozelor pe care le cunoaște făptura noastră în zarea conștiinței de sine fantaste: "vorbeai cu mirosul tău de floare din băli/ neortodoxa intraductibila aurorală/ iar aceasta vorbire a ta zbura/ labirintic se întindea/ prin văzduh/ pînă la duh/ și la stea/ le transfigura!//o și aveai ochiul mare și rotund/ un ochi lung prealung/ care ținea/ din anul 9 pînă în anul 999./ în acest ochi schiam/ pe panțe line/ prin
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
Pentru o critică axată pe geneza interioară a operei literare, scrisorile de dragoste ale tânărului Dimov sunt o adevărată mină de aur. Ediția lui Corin Braga, foarte atent îngrijită și adnotată, are marele merit de a relansa interesul pentru personalitatea labirintică a lui Leonid Dimov, alimentând interpretările cu documente noi și revelatoare. Fără îndoială că de acum încolo se va discuta altfel nu numai despre biografia lui Leonid Dimov, dar și despre poezia lui.
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]
-
atât de simplă, ai să te vindeci înaintea mea și cu toate că mă iubești cum eu nu te iubesc. Care este viciul de fond și ticul acestui bărbat complicat: de ce să iubești cât de cât firesc când o poți face sucit, labirintic, neconform cu realitatea, inadecvat, indisciplinat (cuvântul nu este potrivit, căci dragostea nu are cum să fie disciplinată, o știm cu toții), ilogic ș.a.m.d. Oliveira spune te iubesc pentru că nu ești a mea, adică te iubesc atâta vreme cât nu poți fi
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
Greil Marcus ilustrează ideea prin însăși structura volumului: fragmentar, alcătuit din anticipări temporale și reveniri, din analize și rememorări, din metafore și comparații al căror al doilea membru va fi descoperit pe neașteptate, la zeci de pagini distanță. Unei opere labirintice nu putea să i se răspundă decât cu o metodă de lucru labirintică: „De la bun început, există în muzica lui un fel de căutare: căutarea momentului în care cuvântul, laitmotivul, nota sau acordul magice sunt găsite și totul se transformă
Van the Man (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5982_a_7307]
-
și reveniri, din analize și rememorări, din metafore și comparații al căror al doilea membru va fi descoperit pe neașteptate, la zeci de pagini distanță. Unei opere labirintice nu putea să i se răspundă decât cu o metodă de lucru labirintică: „De la bun început, există în muzica lui un fel de căutare: căutarea momentului în care cuvântul, laitmotivul, nota sau acordul magice sunt găsite și totul se transformă. În fiecare moment când ascultătorul crede că l-a simțit, chiar fulgerător, un
Van the Man (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5982_a_7307]
-
care l-au urmat să se întoarcă acasă înfrînți. Cum de s-a ales Miron Cozma după aceasta mineriada eșuată cu o arestare și cu posibilitatea de a intra în pușcărie pe termen lung, această chestiune e una de factură labirintica pentru Ion Cristoiu care a recunoscut pentru un post de radio că nu va înțelege cît va trăi ce a fost în mintea lui Miron Cozma la ultima mineriada. Dar, neștiind probabil de scenariul lui Ion Cristoiu, Miron Cozma a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
de sare spală-mă// nimeni nu tace nimeni nu spune/ nimeni nu poate/ nu-mi pare rău că am trecut? (mă întunec). Celălalt e capabil a asigura "ieșirea din timp", id est confruntarea ființei auctoriale cu absolutul. Printr-un peisaj labirintic trecînd, cu ajutorul călăuzirii acestuia, precum printr-un vis rău, încîlcit între tainica rănire și vindecarea incertă, poeta parcurge o probă inițiatică sui generis: "venind pe urmele tale/ printr-o pădure din pămînt/ dublînd frumusețea îmi spun/ el merge cu fața la cer
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
neant prin poezie. Este un mod cu totul nou de a gândi atât poetica epocii, cât și sensul existenței relevate an actul creației și, totodată, o viziune radical nesupusa gândirii oficiale, 11 elegii putând vedea lumină tiparului și grație structurii labirintice, de "mister poetic", a volumului. De altfel, poetul nu a putut ănsela integral vigilenta cenzurii, redacția scoțând din carte textul Elegiei oului, a noua. Poezia această extraordinară, a somnului tragic al vieții an spații concentrice, a putut fi publicată abia
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
simple. Solidari în această admirație, am declarat-o ca un punct definitoriu dintr-un credo verosimil, de estetică, dar și de etică a creației, - o consemnează astfel un intervieu deloc convențional din Secolul 20. Prin hățișul unor drumuri oricît de labirintice, la acele pagini flaubertiene te întorci să le dai înconjur, cu gratitudine; căci îți apar precum o bornă a bunătății regăsite. ... Și tot sub unghiul amintirii, cum ași omite, oare, emblema veghindu-l pe artistul magistral, cînd își scria povestirea
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
pentru bilete, să fie și un/o kamikaze. N-ar fi nici primul atentat asupra plăsmuirilor lui Gaudí. Vizita decurge de sus în jos, de la acoperiș, de pe ultima terasă, deschisă înspre toate zările, populată cu fantasmele acestui artist halucinant. Plimbarea labirintică printre ele, conjugată cu priveliștea asupra orașului, de la terasele și interioarele vecinătăților din jur, până departe, pe Montjuic, cu crângurile sale verzi, sau înspre scăpărarea albastră a mării. Un univers absolut personal, irepetabil și de nimic prevestit, eruptiv, rod al
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
Mereu întrevăzut, mereu ratat. De e să fie în vreun fel, e circular. Veșnic pierdut și, cîteodată, pe durate scurte și mai mult în amintire, regăsit. În tabloul Bătrînului Cranach, s-ar părea că Paradisul e și în zig-zag și labirintic și - simultan - elipsoidal. Nu pare a se supune nici uneia dintre legile terestre. Cel mult - astrofizicii contemporane. Oricum am lua-o, și ispita, și păcatul, și căderea și alungarea, par a fi cuprinse în proiect, dintru început. Tocmai fiindcă Paradisul este
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
pe colțurile acoperișurilor; fațadele și curțile interioare placate cu azulejos (plăci de faianță, preponderent alb-albastre); dantelăria în piatră a catedralelor și marmura fântânilor; crenelurile citadelelor și oazele luxuriante ale parcurilor; infinit-împodobitele palate și jocurile de cuburi ale caselor simple, azvârlite labirintic pe coline; apoi "melancolicele esplanade" (vorba lui António Lobo Antunes), terasele umbrite de arbori de pe care se poate contempla peisajul urban (miradouros), cascadele de trepte... Și, pretutindeni, pietrele lucioase alcătuind calçada portuguesa, mozaicul ce pavează nu doar piețele și trotuarele
Frânturi lusitane - Tărâm al ambianţelor faste by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9848_a_11173]
-
are nevoie de reabilitare. Degeaba vorbește Delia Șepețean-Vasiliu ca despre un epicurian al literaturii, probele o contrazic. Aparent. Dar cine are chef să treacă dincolo de aparențe, să înțeleagă o sintaxă baletată și să-l tîrască pe demonul analogiei afară din labirintica-i peșteră? Cum poți reabilita un teoretician? Extrăgînd, de pildă, un citat insignifiant odată, la modă astăzi (mai ales ultima frază). „«Demistificarea», ca să folosim încă un termen care începe să se uzeze, nu este o operație olimpiană. Vreau să spun
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
caracterul didactic al cărților apărute în această colecție. Dar acest lucru nu constituie un impediment real, discuția dublă pomenită rămânând posibilă între anumite limite. Gh. Glodeanu scrie în monografia sa la Noaptea de Sânziene: Obsesia timpului și cultivarea unor narațiuni labirintice sunt cele două trăsături semnificative care apropie proza fantastică a lui Mircea Eliade de cea a argentinianului Jorge Luis Borges, observație care invită la dialoguri teoretice serioase. Critic și istoric literar cunoscut, Constantin Ciopraga a închinat un studiu monografic notabil
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
la sensurile modernității. De cealaltă parte, Ion Druță a perseverat în direcția prozei de inspirație rurală și de viziune tradiționalistă, îmbinând o pronunțată apetență lirică și sentimentală cu o evocare epopeică a colectivității. Individualitățile lui Vladimir Beșleagă, excepții insolite, personaje labirintice în narațiuni labirintice, străbat anevoios un proces de conștiință morală și existențială, pentru a ieși epuizate la limanul eșecului și pentru a accede în zona tragicului modern. Ionicul basarabean are un foarte bun exemplu în Viața și moartea nefericitului Filimon
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
De cealaltă parte, Ion Druță a perseverat în direcția prozei de inspirație rurală și de viziune tradiționalistă, îmbinând o pronunțată apetență lirică și sentimentală cu o evocare epopeică a colectivității. Individualitățile lui Vladimir Beșleagă, excepții insolite, personaje labirintice în narațiuni labirintice, străbat anevoios un proces de conștiință morală și existențială, pentru a ieși epuizate la limanul eșecului și pentru a accede în zona tragicului modern. Ionicul basarabean are un foarte bun exemplu în Viața și moartea nefericitului Filimon. Romanul Zbor frânt
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
sunt încă, dar adastă să fie, diafane, neîntrupate, dar cu atât mai prezente. Devorator, poemul nu e altceva decât însumare a unor fragmente, asamblare a disparităților într-o unitate iluzorie și inutilă. Anamorfozele lumii se travestesc, cu naturalețe, în arhitectura labirintică a poemului, ca în textul 1901, a.m., din aceeași carte Caragialeta, text ce sugerează inconstanța unei lumi fluctuante și efemere, în ciuda aparențelor sale de stabilitate și „onorabilitate” ontică: „Să treci de pe-un trotoar pe altul / ca dintr-un veac
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]