462 matches
-
relativismului postmodernității. În limbaj eminescian, identitatea (arheitatea) nu se opune, ci condiționează diversitatea dinamică a noului. Transmodernismul se prefigurează a nu fi o doctrină, cât o spiritualitate, acea lume-lumen în stare să contracareze veșnica primejdie a opacizării prin artificială "complexitate" labirintică spre care ne-au împins modernismul și postmodernismul. Raționalismul scientist, solicitat de modernizarea orientată exclusiv spre materia opacizantă, poate fi redimensionat în vecinătatea zonelor de transparență evocate chiar de teoria haosului. Unii comentatori americani cred că postmodernismul a estompat până la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Don Juan rămâne egal cu sine însuși: nu evoluează, nu are conflicte. Cu multe elemente din Don Juan și ceilalți, cartea preia și formula compozițională din textele teatrale reunite în Grand Hotel Europa (2000; Premiul Asociației Scriitorilor din București): modalitatea labirintică de construcție, umorul negru, ironia, parodia socială și politică, împletirea teatrului cu proza. Aceste procedee sunt prezente în piesa care dă titlul volumului, subintitulată „eurocomedie”, dar și în Secretul atomic, Noaptea. O comedie albastră sau în Povești cu zâne și
VERONA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290497_a_291826]
-
2, 3, 7. Dincolo de poemele însingurării și ale absenței, de „istovitoare nostalgii” și amintiri ale unei existențe agonice, versurile sunt uneori luminate de un optimism difuz („viitorul îmi pare mai neted”, „o să învăț să te răsfăț prin scris”). Așteptările, reveriile labirintice și lupta între conștiință și iubirea aproape mistică revin în Foarte (2001). Căutând puntea între București și San Francisco, V. se apropie de locuri emblematice ale Capitalei (Cișmigiu, Obor), sugerând unitatea cuplului erotic, familial, ori scrie versuri cu o puternică
VIANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
ezită să deschidă uneori fecunde dialoguri polemice cu vocile de autoritate, semnificativă fiind, bunăoară, pledoaria privind reducerea relațiilor transtextuale propuse de Gérard Genette. Sub raport metodologic, principala miză o reprezintă legitimarea conceptului anunțat în titlu, care trimite la o „logică labirintică” a sensului textual, rezultată prin suprapunerea a șaisprezece rețele lingvistice, care produc tot atâtea tipuri de configurare. Analitic, cartea indică o vizibilă rafinare a modalităților interpretative, capabile acum să explice mai nuanțat unele strategii discursive problematice, precum paradoxul sau „fracturarea
VLAD-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290596_a_291925]
-
de ruperea relației cu Tatăl. Din această cauză, bărbatul medieval va reproșa femeii drama pe care este condamnat să o trăiască până la momentul Judecății. În încercarea de a accede din nou în spațiul-matrice, avatarii cuplului adamic vor parcurge un itinerariu labirintic într-un plan strict orizontal, căutând, prin de-profanarea umanului, să reintre sub zodia sacrului, mai ales prin incinta casei terestre a divinității - biserica. El însuși necesitate și șansă a Mântuirii, Fiul în-trupat nu "cade", nu se prăbușește sub povara
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fie păcăliți, nici măcar înmiresmați, ci duși exact în fața zidului de execuție (pe care orice carte îl conține, metaforic vorbindă. Despre autori, acum: există autorii pretențioși și aproape baroci, care au făcut din voluptatea lingvistică un soi de dantelă zburătoare și labirintică; și există autori ai imaginarului cotidian, care preferă vorbele puține și propozițiile scurte, fără farfaslâcuri, fără brizbrizuri, fără șoapte, culise ori underground. Ce fel de autor și cititor sunt eu, știu cu siguranță - dar este mai onest nu ca eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
și criticul Constantin Trandafir. Așadar, schimbare de paradigmă modernă în una pe care, după 1989, Theodor Codreanu o va numi transmodernă. Am dat doar acest exemplu spre a vedea calea spinoasă, deschizătoare de perspective, aleasă de Theodor Codreanu pe drumul labirintic al criticii și istoriei literare. Și alte cărți care vor urma vor stârni abordări pro și contra. Textele critice care le-au însoțit depun mărturie asupra unei personalități a cărei statornică năzuință a fost urmarea adevărului, în sensul eminescian al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o nouă lume într-o tabără la Iași, impresionat, între altele, de un spectacol cu baletul Copelia. 1959-1963. Urmează liceul la "Complexul Școlar" din Bârlad (actualmente, Liceul "M. Eminescu") și locuiește la internat. În bogata bibliotecă a liceului, descoperă lumea labirintică a cărților. Tot de acum se pun bazele unor prietenii care vor dura peste ani. Se simte atașat de tânărul profesor Constantin Parfene, care îl fascinează cu o lecție despre lirica erotică a lui Eminescu, trezindu-i interesul pentru marele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care se face trecerea la cele mai eficient conturate (hermeneutic) cercuri ale cărții, V și VI, Estetica oglinzii și Labirintul de oglinzi. Aici (poetul fiind, după Dante, "oglinda rostirii"), mitul lui Narcis, simultaneitatea subiectivă, relativistă și stilistică, dedublarea, simetriile spațio-temporale, labirintica speculară reflectată în toate zonele trăirii și rostirii poetice, relevă în Eminescu o sumă a romantismului fundamental, racordabil la Dante și Shakespeare. Echo, al VII-lea cerc, cuprinde senzorialul eminescian ca sinteză vizual-auditivă, iar studiul "sublimbajelor naturii" denotă, odată mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a lui Bacovia se relevă încă din faza "uceniciei", printr-o alchimie cu care atinge gradul zero al poeziei "pe temeiul unei poetici a oglinzii", a dedublării; că acest "complex" e relaționat cu "complexul lui Narcis", printr-o percepție tragic-spațială, labirintică; mai e permanenta paralelă Eminescu-Bacovia, care pune în evidență încă un "complex", de data asta generalizat la nivelul întregii culturi române "complexul Lear" și "complexul Bacovia", cu mobilizarea unei uriașe și convingătoare demonstrații, din care nu lipsesc "diferența ontologică", "eroarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
destul de inefabil de altfel, atrăgând atenția asupra faptului că, parafrazăm, transmodernismul se prefigurează nu atât ca o doctrină, cât mai ales ca un nou tip de spiritualitate, o lume-lumen capabilă să contracareze permanenta primejdie a opacizării printr-o complexitate artificială, labirintică, propusă anterior de către modernism și postmodernism. De la teoriile fizicii gen bootstrap (engl. "a self-sustaining process that proceeds without external help" "un proces care se autosusține și care are loc fără ajutorul vreunui factor exterior"), filosofia Zen și până la dezlegarea Codului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai cu seamă în perioadele când nu eram antrenat în scrierea unor cărți. Cu alte cuvinte, sunt gânduri ale discontinuității, de concediu, ca să zic așa" (Predoslovie, p. 5). Notele publicate, purtând numere în locul datei precise, reprezintă "un scurt popas în labirinticul traseu al existenței": popas de lectură, de reflecție pe marginea ei, de clarificare a unei etape, de punere în lumină a alteia. Flexibilitatea psihică și intelectivă, ca și efortul volițional transpar din cele peste 300 de pagini ale volumului și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1783). Numere în labirint reprezintă, pentru cititorul contemporan, o lectură din multe puncte de vedere instructivă, chiar fiind, așa cum o descrie autorul ei, "antisistemică prin formă"; ea "s-ar putea să cuprindă un întreg sistem de gândire cu mize multiple, labirintice, trecând prin multidisciplinaritate, interdisciplinaritate și pășind, finalmente, în transdisciplinaritate, în sensul ethosului modern al lui Ștefan Lupașcu și al lui Basarab Nicolescu" (Predoslovie). "Luceafărul românesc", revistă on-line13 Simion BOGDĂNESCU Biografia numărată a ideilor Nu întâmplător îmi așez această recenzie sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
desfată/ Ai, pietrele, pietrele urlă și plâng." (Pietre, 1953). Expresionism nobil, înalt! Dar nici nu se cade să-l eliminam din sfera poeticului, pentru că, în ultimă instanță, rămâne un poet de idei cu farmecul brumei timpurii căzute pe tâmple. Meditația labirintică este echivalentă cu suferința eului personal în raport cu nedescifratele căi torsionate ale vieții: Piedicile și eșecurile au menirea fericită de a ne aminti că nu suntem singuri și pe un drum drept." Semnificațiile imaginii labirintice alcătuiesc o mitologie personală: labirintul social-politic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
brumei timpurii căzute pe tâmple. Meditația labirintică este echivalentă cu suferința eului personal în raport cu nedescifratele căi torsionate ale vieții: Piedicile și eșecurile au menirea fericită de a ne aminti că nu suntem singuri și pe un drum drept." Semnificațiile imaginii labirintice alcătuiesc o mitologie personală: labirintul social-politic: În labirint, oamenii sunt orbi și când li se dă "lumină"". Rătăcire, inutilitate, pierdere a identității ("simplu număr în labirint"), adulmecare primejdioasă a indivizilor între ei: În labirint, românii au devenit un popor de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
credința te face invulnerabil.") și dansează femeia ("3990. Labirintul este femeia însăși. Din care nu pot ieși decât adevărații îndrăgostiți"). Aici înfloresc iubirea, incertitudinile ("2442. În labirint, călăuza e totdeauna firul tors de o femeie?") și, uneori, dorul de libertate. Labirintică e societatea în care scriitorul trăiește "după alte legi decât majoritatea concetățenilor mei prizonieri în labirint. Diferența e că eu sunt liber, pe când ei au doar surogatul libertății" (5095). Organizarea lumii e tulbure și din comunism, "cheia tragismului nostru", zvâcnește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
concetățenilor mei prizonieri în labirint. Diferența e că eu sunt liber, pe când ei au doar surogatul libertății" (5095). Organizarea lumii e tulbure și din comunism, "cheia tragismului nostru", zvâcnește "încercarea de salvare, efortul disperat de a ieși din ghearele hidrei labirintice" (5157): "[...] Poate că nu doar România socialistă e un monstru, poate că întreaga lume e la fel, același labirint fără ieșire" (3514). Însemnările de tinerețe din cărțile I-II prind sub lupă meandrele erotice, indeciziile socio-profesionale ori mișcarea sinuoasă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin abordarea unor cărți "grele", citite aleatoriu, dar cu pătrundere: Kălidăsa, Tolstoi, Pierre Daix, G. Călinescu, Shakespeare, Chateubriand, Eminescu, Sartre, Rebreanu, Seneca, Montaigne, Heinrich Böll, Adrian Marino, Bacovia, Th. Mann, François Villon, Aldous Huxley, Baudelaire ș.a., ș.a. După logica lecturilor labirintice, o lectură cere altă lectură, o idee naște alte idei, un scriitor trimite la alți scriitori. Rodul se reflectă în observații, interpretări, comparații, analize, polemici, atitudine... Unele însemnări incizează acut ca atingerea unei șfichiuiri, în timp ce altele îmbracă dimensiunea unui articol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
socio-politice din țară, din Basarabia sau din lume stă în centrul preocupărilor autorului cărții a IV-a de însemnări din seria Numere în labirint. Până aici, Numere în labirint se dezvoltă pe trei coordonate: iubirea, lectura și reflecția. În excursul labirintic abordat, biografia scriitorului Theodor Codreanu abia se însăilează din câteva date: profesie, călătorii, biblioteci, rude, prieteni... Dar ce prieteni: Sandu Tzigara-Samurcaș, Edgar Papu, Ion Al. Angheluș, George Munteanu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Grigore Vieru, Al. Dobrescu, Mihai Cimpoi!... Autorul își rezervă rolul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aici, iubirea-poem, portretul memorabil, pasiunea lecturală, generalizarea prin antiteză, luciditatea și forța de creație, ultima văzută drept o "terapie naturală a sufletului" (4749). Prin linia gândirii proiectată în însemnările sale, autorul "iese din timp", dar rămâne ca număr în conștiința labirintică a cititorilor, deoarece "firul Ariadnei se poate rupe. Numerele, nu." (714), încât conchidem odată cu autorul: "2790. Fiecare dintre noi e un labirint, ca abatere de la labirintul labirinturilor." "Contact internațional", nr. 127-130, ianuarie-martie 2015 A DOUA SCHIMBARE LA FAȚĂ (O CERCETARE
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ușa degeaba, motelul dinspre Sascut, nu are intrare, ceea ce are sens se eschivează, unul dintre accidentele care asigură prezentul, Adjud limpede de departe, fețe înghețate, lasă bagajul și vino după mine! lăsați un pic ușa deschisă, că e cald! liniște, labirintică toată petrecerea, bărbatul cu cărțulii biblice dăduse un indiciu, citea, nu scria, lumea nu este, nu poate fi, altminteri de unde lume! semnal de plecare idolii din jur, și calul e mort și trăsura e moartă! aștepți rezultate pe terminal și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
capitole recompun, folosind date reale, atmosfera copilăriei poetului la Ipotești, scriu și descriu istoricul casei, al celor două biserici una a familiei, cealaltă a satului, construită la inițiativa lui Nicolae Iorga și Cezar Petrescu în amintirea lui Eminescu, precum și istoricul labirintic al celor 420 hectare de pământ ce alcătuiau moșia Eminoviceștilor de la Ipotești. Cum întâmplările din trecut sunt într-o oarecare măsură cauzele evenimentelor din viitor 3, am găsit de cuviință să nu ne oprim cu ele la moartea părinților sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
75, Biblioteca Academiei Române, București; fotocopie în Fondul documentar Ipotești, inv. nr. 349. 2. O casă de piatră, dar cam strâmbă... și destinul ei Casa de la Ipotești a intrat și ea în legendă, ca aproape tot ce a atins Eminescu. Pentru ca labirintica ei poveste să poată fi istorisită, este necesară o incursiune care să releve date și fapte, în directă legătură cu ceea ce îndeobște se consideră că a fost casa copilăriei poetului. Așadar, la 12 mai 1841, prin decret domnesc, purtând iscălitura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
f. 114 r. 132 Ibidem, f. 199 r. 133 Mihai Eminescu, Opere I, ed. cit., p. 69. 4. Țerâna aceea, unde zace ce-am avut mai scump în lume... Istoria tărâmului din care s-au nutrit rădăcinile poetului înglobează drumurile labirintice ale unei realități care transcende datele stricte ale existenței; dezvăluindu-se ori, dimpotrivă, învăluindu-se în mister, aceste fețe o preschimbă în destin. La rândul său, istoria destinului Eminescu se răsfrânge asupra istoriei locurilor de origine; astfel, argumentele devenirii dobândesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în Mira1 se deschid și porțile inimii, dar și cele ale documentului. Aruncând o privire asupra Ipoteștilor prin timpuri, Ipotești care vor deveni natala vâlcioară/ Scăldată în cristalul pârâului de-argint2 și pe care poetul i-a iubit atât de mult, labirintica poveste se deslușește în tot realismul său. Înaintea acestuia, însă, legenda spune că, la început, Sitna pârâul de argint era o frumoasă fată care trăia cu mama ei în valea cu același nume, la poale de codru. Era crăiasa acelei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]