331 matches
-
Asociației Europene de Liber Schimb (AELS). Două referendumuri privind aderarea la Uniunea Europeană s-au lovit de refuzul populației, chiar dacă doar la limită, în 1972 și 1994. În 1981 un guvern al conservatorilor condus de Kåre Willoch i-a înlocuit pe laburiști, încercând să stimuleze economia prin reduceri de taxe, liberalizarea economiei, deregularizarea piețelor, și măsuri de reducere a inflației (13,6 % în 1981). Prima femeie care a ajuns prim-ministru al Norvegiei, Gro Harlem Brundtland (Partidul Muncitoresc Norvegian), a continuat multe
Norvegia () [Corola-website/Science/297678_a_299007]
-
economiei, deregularizarea piețelor, și măsuri de reducere a inflației (13,6 % în 1981). Prima femeie care a ajuns prim-ministru al Norvegiei, Gro Harlem Brundtland (Partidul Muncitoresc Norvegian), a continuat multe dintre reformele conservatorilor, susținând însă și preocupări tradiționale ale laburiștilor precum securitatea socială, ecologismul și egalitatea sexelor. Spre sfârșitul anilor 1990 Norvegia își plătise datoria externă, și începuse să acumuleze un fond bugetar suveran. De atunci, una dintre problemele importante dezbătute în politică a fost modul în care se cheltuiesc
Norvegia () [Corola-website/Science/297678_a_299007]
-
economică, scăderi de taxe, reformă a asigurărilor sociale, o creștere a competitivității și o interdicție a finanțării consumului prin credite. Această politică a fost începută în 1989-1992 de guvernul Fianna Fáil/ și a fost continuată de guvernele Fianna Fáil/ și /Laburist/. Irlanda a devenit una dintre economiile cu cele mai rapide creșteri la sfârșitul anilor 1990, fiind denumită , ceea ce a durat până la . În chestiunea Irlandei de Nord, guvernele britanic și irlandez au încercat să găsească o rezolvare pașnică a conflictului violent
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
de vot suplimentar (fiecare alegător indică doi candidați în ordinea preferinței), iar membrii Adunării sunt aleși printr-un sistem mixt de vot first-past-the-post și de vot pe liste. Actualul primar al Londrei (ales în mai 2016) este Sadiq Khan, un laburist de 45 de ani, fiu al unor imigranți pakistanezi, primul primar musulman al unei capitale occidentale. Londra este un motor uriaș al economiei lumii. Londra a produs 365 miliarde $ în 2004 (17% din PIB-ul Regatului Unit), iar întreaga zonă
Londra () [Corola-website/Science/296823_a_298152]
-
cinci luni înainte de înfrângerea Conservatorilor la alegerile generale din 1923. Ramsey MacDonald a devenit primul prim-ministru laburist, dar guvernul său a căzut după câteva luni, ceea ce a dus la alte alegeri generale. Chamberlain l-a învins la limită pe laburistul Oswald Mosley, care mai târziu avea să conducă Uniunea Britanică a Fasciștilor. Crezând că va pierde dacă mai rămâne în colegiul Ladywood, s-a mutat în colegiul parlamentar Birmingham Edgbaston, colegiu mai sigur în care avea să candideze și să
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
legi intraseră în vigoare. A cerut abolirea Comisiilor de Tutori ai legilor asistenței sociale, comisii ce administrau fondurile de asistență socială și care în unele zone erau responsabile și de unele impozite locale. Multe dintre aceste comisii erau controlate de laburiști, și sfidaseră guvernul distribuind fonduri de asistență socială șomerilor care nu erau invalizi. În 1929, a promovat desființarea definitivă a comisiilor pentru asistență socială. A vorbit în Cameră timp de două ore și jumătate la a doua citire a propunerii
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
Partidul Laburist au jucat mai târziu un rol important la renunțarea de către el la postul de prim-ministru. Baldwin a convocat alegeri generale în ziua de 30 mai 1929, alegeri ce au avut ca rezultat un parlament fără majoritate clară, laburiștii deținând cel mai mare număr de voturi. Guvernul lui Baldwin a demisionat și liderul laburist Ramsay MacDonald a devenit premier. În 1931, guvernul MacDonald s-a văzut în fața unei crize grave, Raportul din Mai arătând că bugetul a fost dezechilibrat
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
el un discurs pe care l-a încheiat parafrazând cuvintele lui Oliver Cromwell de la dizolvarea Parlamentului Lung: „Ați stat acolo prea mult pentru câte lucruri bune ați făcut. Plecați, vă spun, și să scăpăm de voi. În numele Domnului, plecați!” Când laburiștii au anunțat că vor cere un vot prin împărțirea Camerei, Chamberlain a făcut apel la „prieteni—și încă mai am prieteni în această Cameră—să susțină Guvernul în această seară”. Deși termenul „prieteni” era unul convențional, ce se referea la
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
dar Halifax nu s-a dovedit hotărât să ceară postul și astfel Churchill a devenit opțiunea principală. A doua zi, Germania a invadat Țările de Jos, iar Chamberlain a luat în calcul rămânerea în funcție. Attlee, însă, a confirmat că Laburiștii nu vor guverna sub conducerea lui Chamberlain, dar era dispus să guverneze sub conducerea altcuiva, iar Chamberlain s-a dus la Palatul Buckingham să demisioneze și să-l sfătuiască pe Rege să-l cheme pe Churchill. Churchill și-a exprimat
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
a intrat în Camera Comunelor în ovațiile conservatorilor, orchestrate de cei doi, iar primul ministru a fost emoționat de prima ovație pe care a primit-o din partea partidului său din luna mai. Churchill a returnat loialitatea, refuzând să accepte tentativele laburiștilor și liberalilor de a-l îndepărta pe Chamberlain din guvern. Când presa l-a criticat și când fostul prim-ministru a aflat că laburiștii intenționează să se folosească de o sesiune secretă a Parlamentului pentru a-l ataca, Chamberlain i-
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
primit-o din partea partidului său din luna mai. Churchill a returnat loialitatea, refuzând să accepte tentativele laburiștilor și liberalilor de a-l îndepărta pe Chamberlain din guvern. Când presa l-a criticat și când fostul prim-ministru a aflat că laburiștii intenționează să se folosească de o sesiune secretă a Parlamentului pentru a-l ataca, Chamberlain i-a spus lui Churchill că nu se poate apăra decât atacându-i pe laburiști. Primul ministru a intervenit în Partidul Laburist și în presă
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
a criticat și când fostul prim-ministru a aflat că laburiștii intenționează să se folosească de o sesiune secretă a Parlamentului pentru a-l ataca, Chamberlain i-a spus lui Churchill că nu se poate apăra decât atacându-i pe laburiști. Primul ministru a intervenit în Partidul Laburist și în presă și criticile au încetat, așa cum arăta Chamberlain, „ca oprite de la robinet”. În iulie 1940, o polemică intitulată "Vinovații" a fost publicată de „Cato”, un pseudonim sub care semnau trei ziariști
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
în Partidul Laburist și în presă și criticile au încetat, așa cum arăta Chamberlain, „ca oprite de la robinet”. În iulie 1940, o polemică intitulată "Vinovații" a fost publicată de „Cato”, un pseudonim sub care semnau trei ziariști (printre care viitorul lider laburist Michael Foot) de la Beaverbrook. Articolul ataca trecutul Guvernului Național, sugerând că acesta nu s-a pregătit în mod adecvat de război. El a cerut înlăturarea lui Chamberlain și a altor miniștri care ar fi contribuit la dezastrele britanicilor din prima
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
Mander, votase împotriva legii recrutării din 1939. O altă polemică împotriva politicilor conservatorilor a fost "Why Not Trust the Tories" ("De ce să n-avem încredere în [conserva]tori", 1944, sub semnătura „Gracchus”, care s-a dovedit a fi viitorul ministru laburist Aneurin Bevan), în care conservatorii au fost acuzați pentru deciziile de politică externă ale lui Baldwin și Chamberlain. Deși câțiva conservatori au prezentat și ei versiunea lor privind evenimentele, printre care parlamentarul Quintin Hogg în 1945 în "The Left was
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
bine”, și că i-au ascultat pe activiștii de pe teren mai mult decât au ascultat vocile din presă. El a dezvăluit că i-a trimis pe alți membri ai echipei să transmită mesaje ironice înspre Transport House, fostul sediu al laburiștilor. Cameron a fost răsplătit cu o promovare în funcția de consilier special al Ministrului de Finanțe, Norman Lamont. Cameron lucra pentru Lamont când a venit Black Wednesday, zi în care presiunea speculanților de pe piața monetară au făcut ca lira sterlină
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
laburist David Kidney, pe de altă parte, l-a descris pe Cameron ca fiind „un "Tory" (conservator) de dreapta”. În colegiul Stafford, cetățenii și-au schimbat votul, ca și în toată țara, iar mandatul de parlamentar a fost obținut de laburiști: David Kidney a obținut un avans de de voturi. În runda de selecție a candidaților dinaintea alegerilor generale din 2001, Cameron a încercat din nou să obțină un colegiu eligibil. A încercat să obțină candidatura în colegiul Kensington and Chelsea
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
el a devenit Secretar de Stat pe educație în rearanjarea cabinetului din umbră avută loc după alegeri. Din februarie 2002 până în august 2005, a fost director neexecutiv la Urbium PLC, companie care opera lanțul de baruri "Tiger Tiger". După victoria laburiștilor din alegerile generale din mai 2005, Michael Howard și-a anunțat demisia din funcția de lider al Partidului Conservator. Cameron și-a anunțat oficial candidatura pentru acest post la 29 septembrie 2005. Printre colegii săi parlamentari care l-au susținut
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
Tebbit l-a asemuit pe Cameron cu Pol Pot, „el are intenția de a elimina chiar și amintirea thatcherismului înainte de a construi Noul Partid Modern Milos, Verde și cu Accepțiune a Globalismului”. Fostul parlamentar conservator Quentin Davies a trecut la laburiști în 26 iunie 2007, etichetându-l pe Cameron drept „superficial, nedemn de încredere și [cu] o aparentă lipsă a oricărei convingeri clare” și a declarat că a transformat misiunea Partidului Conservator într-o „agendă de relații publice”. Editorialistul și scriitorul
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
de relații publice”. Editorialistul și scriitorul conservator tradiționalist Peter Hitchens a scris: „dl. Cameron a abandonat și ultima diferență semnificativă între partidul său și stânga de la putere”, acuzându-l de îmbrățișarea liberalismului social și a poreclit partidul condus de acesta „laburiștii albaștri”. Cameron a răspuns făcându-l pe Hitchens „maniac”. Bloggerul și corespondentul Daily Telegraph Gerald Warner a criticat deosebit de dur conducerea lui Cameron, afirmând că își înstrăinează elementele conservatoare tradiționaliste din rândul partidului. Printre numirile în guvernul din umbră pe
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
obținut primele succese electorale. În 1956, o petiție semnată de 250.000 de persoane și solicitând înființarea unui Parlament galez, nu a avut efecte vizibile. Dar declararea, în 1955, a orașului Cardiff drept capitală a Țării Galilor, promisiunea din 1959 a laburiștilor de a numi un Secretar de Stat pentru Țara Galilor, crearea Biroului pentru Țara Galilor în cadrul guvernului, în 1965, și abrogarea, doi ani mai târziu, a "Legii pentru Țara Galilor și Berwick din 1746", au părut să demonstreze o intensificare a elanului naționalist
Independența Țării Galilor () [Corola-website/Science/320752_a_322081]
-
cu Arabia Saudită. Soluția Israelului la izolarea diplomată a fost să stabilească relații bune cu statele independente din Africa și cu Franța, care era angajată în războiul Alegerian. În alegerile din ianuarie 1955, Mapai a câștigat 40 de locuri iar Partidul Laburist 10, Moshe Sharett a devenit prim-ministru al Israelului ca șef al coaliției de stânga. Arheologul și generalul Yigael Yadin a cumpărat Manuscrisele de la Marea Moartă în numele Statului Israel. Întregul prim-lot care a fost descoperit era deținut de Israel
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
În 1958 Curtea Supremă la exonerat. În Octombrie 1957 un bărbat cu probleme mintale a aruncat o grenadă în cadrul Knessetului rănindul pe Ben Gurion. Mapai a câștigat din nou alegerile în 1959, crescându-și numărul de mandate la 47 iar laburiștii aveau 7. Ben Gurion a rămas Prim Ministru. În 1959, au avut din nou ciocniri de-a lungul frontierei Israelului care au continuat pe parcursul anilor 1960. Liga Arabă a continuat să mențină boicotul economic și a existat o dispută asupra
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
The Sunday Times. Robert Maxwell a debutat ca editor de cărți în anii 1950, înainte să devină proprietar al unui ziar. A devenit cunoscut ca magnat în urma preluării conducerii ziarului Daily Mirror, singurul ziar popular care sprijinea Partidul Laburist. Fost laburist, membru al parlamentului, Maxwell era excep ia între ceilalți magnați, care erau toți conservatorti.
Magnații mass-mediei () [Corola-website/Science/325041_a_326370]
-
Uniune. Șase membri ai actualului cabinet (Iain Duncan Smith, John Whittingdale, Chris Grayling, Theresa Villiers, Priti Patel și Michael Gove) au anunțat, la 20 februarie 2016, că susțin ieșirea Marii Britanii din UE, potrivit "The Guardian". În ceea ce privește poziția partidelor politice parlamentare, laburiștii (Labour Party), verzii (Green Party), liberal-democrații (Liberal Democrats), Partidul Național Scoțian (SNP) sunt pentru rămânerea Regatului Unit în Uniune, în timp ce Partidul pentru Independența Regatului Unit (UKIP) este pentru părăsirea UE. De altfel, UKIP, partid autodefinit libertarian, dar considerat populist de către
BREXIT. Zeci de mii de români cu ochii pe Regatul Unit. Cadrul legal, opinii, sondaje by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104273_a_105565]
-
mult decât optimist în decembrie 2014, când a declanșat alegeri anticipate pentru a-și securiza postul, "Bibi" a primit un duș rece cu puțin timp înainte de momentul alegerilor, când sondajele arătau că partidul său de dreapta, Likud, este depășit de laburiști. Principalul contracandidat al lui Netanyahu este Yitzhak Herzog, politician cu un profil aproape opus celui al lui Netanyahu. Șeful Uniunii Sioniștilor este considerat un lider lipsit de carismă și un orator slab care se abține de la discursuri belicoase și alarmiste
Alegeri Israel: Benjamin Netanyahu riscă debarcarea după o serie de pariuri riscante () [Corola-website/Journalistic/104391_a_105683]