1,533 matches
-
Alighieri, și Îngăduiește-i puținei mele științe să adauge un grăuncior la a dumitale, care e mai mare. Într-un ungher al prăvăliei se găsea un lădoi din lemn masiv, cu muchiile Întărite prin benzi metalice și Închisă printr-un lacăt de siguranță cu cheie dublă, aidoma celor de la sipetele celor mai mari agenți de schimb valutar din Florența. Spițerul scoase dintr-un scrin două chei de fier și se apropie de ușița blindată, introducând una În broasca superioară. Chiar pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe cea de a doua și a proceda, În sens invers, repetând mișcarea de atâtea ori, că i se păru că nu se mai termina nicicând. Până la urmă, cu o pocnitură, dintele ascuns al Încuietorii slobozi arcul de oțel al lacătului, iar Teofilo deschise larg ușița cea grea a lădoiului. De unde se afla, poetul nu vedea limpede ce se găsea Înăuntru. Avu senzația că celălalt Îi făcea anume paravan cu propriul trup. Izbuti să zărească doar un teanc de scrisori legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cîntar. Șirul gros, cam de cinci oameni și lung ca de vreo două sute este flancat de navete și lăzi ca să nu se atașeze șmecherii pe de lături. Primii cincizeci nu părăsesc niciodată ușa aceea Îngustă, nici cînd este Închisă cu lacăt. Așteaptă aici zi și noapte să pice ceva: unt, brînză, ouă, vin, vodcă, cafea cu Înlocuitori, dar mai ales carne. Fețele sînt cunoscute; cîțiva pensonari joacă table pe lăzile sau bidoanele de plastic neridicate care sînt stivuite În curte; femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
telefon, un teanc de hîrtii În neorînduială, o scrumieră cu cîteva chiștoace În ea. LÎngă pereți bănci lungi de lemn negeluit, pe un suport metalic, vopsit În verde, un televizor Diamant cu butoanele scoase. În colț un dulap Închis cu lacăt, deasupra lui două cești de cafea, o savonieră goală, un sertar cu șină pripășit probabil din fișierul unei biblioteci de cartier. Aici se Înregistrează tot; ce, cît, cum? Biroul șefului. Și dintr-odată Încep să Înțeleg. Mă plimb printre silozurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Tablourile lui nu sunt altceva decât locuri de veci. Ai să-ți dai seama de asta când ai să vezi tablourile lui Bódog Artúr. — Și dacă s-ar face lăcătuș? — Dacă s-ar face lăcătuș, după ce ar pleca de acolo, lacătele lui n-ar mai funcționa. Ar fi imposibil de spart și nu li s-ar potrivi nici o cheie. „Ce om curios a fost“ - ar spune apoi oamenii despre el și și-ar monta alte uși la locuințe. „Doi ani, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
încuiat pe vecie decât să se gândească ce să facă cu lucrurile ei. Nu există decât două rânduri de chei, ale tale și ale lui Lee, nu? am întrebat. —Absolut! Stephen a înmărmurit cu cheia într-o mână și cu lacătul în cealaltă. N-aș fi vrut să mai aibă cineva cheia... era mai degrabă plăcut ca Lee să vină și să plece. Era atât de silențioasă. îi simțeam prezența, dar era foarte discretă. Lee era specială. A descuiat lacătul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu lacătul în cealaltă. N-aș fi vrut să mai aibă cineva cheia... era mai degrabă plăcut ca Lee să vină și să plece. Era atât de silențioasă. îi simțeam prezența, dar era foarte discretă. Lee era specială. A descuiat lacătul și l-am ajutat să împingă ușa de la garaj. înăuntru era aerisit și foarte spațios, plin de lumină de la ferestrele mari din acoperiș și de la celelalte de pe pereți. Stephen a încremenit în fața ușii, nevrând să intre. — Ce anume spuneați că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
care era destul de îngustă încât să nu poți vedea mult. Oricum nu era nimic de văzut, doar întuneric. Femeia leoaică și arcașa păreau că râd de mine. Eram nervoasă. Dădusem greș. Și de data asta nu fusese nimeni înaintea mea. Lacătul era în stare bună și nu erau semne că cineva ar fi intrat pe vreuna dintre ferestre. Oricum, la studio puteai ajunge doar dacă treceai pe lânga casă, dincolo de porțile din fier vechi, ruginite și zgomotoase. Chiar dacă persoana care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
palierul scării. După ce închisei ușa după mine, și zgomotele se contopiră într-un vuiet confuz, privii în jur. Cu un palier mai jos, lângă ușa carcerei care nu mai fusese folosită în ultimii zece ani și de care atârna un lacăt ruginit, stătea Burkeviț. Era așezat pe scări, cu spatele la mine. Stătea chircit, cu coatele pe genunchi, cu capul în palme. Începui să cobor scările foarte încet și pe vârfuri, neluându-mi ochii de la spinarea lui. Era curbată ca o cocoașă - omoplații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
birjarii au sărit din trăsuri și cu un ton jignitor și amenințător ne-au cerut un preț mai mare, Nelly și Kitty ne-au prins de mâini și ne-au tras pe o scară neluminată. Moșmolindu-se mult timp cu niște lacăte, ne-au introdus apoi în coridorul întunecat al unui apartament necunoscut. După asta, au deschis ușa unei camere; în întunericul căreia se detașa clar pătratul ferestrei și lumina zorilor care dispăru când fu aprinsă lampa. - Vă rog, liniște, domnilor, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
moment iluzii că va primi o mașină nouă, dar nici chiar așa. Îi dăduseră o vechitură de camion din care numai nu curgeau tablele. Arăta jalnic, nici măcar portiera de la șofer nu se închidea ca lumea. Două belciuge sudate țineau un lacăt minuscul. Odată acesta scos, ușa atârna liber în balamale. Pentru a o menține închisă în mers, trebuia să o blo cheze cu o șurubelniță. În ziua aceea și în toată săptămâna care a urmat s-a chinuit așa, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întins în față, se strecură pe lângă bestia ce continua să rămână nemișcată. Nu ajunsese încă la chepeng, când, auzi afară niște zgomote slabe. Înțelese pe loc ce se întâmpla, Boris se asigura că nimic nu mai putea ieși dinăuntru, punea lacătul în belciugele pe care le văzuse mai devreme. Bătu cu pumnii și picioarele în peretele metalic, strigând totodată cât îl țineau puterile. Era imposibil că basarabeanul să nu-l audă, însă de afară nu auzi decât zgomotul motorului Toyotei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ce ai făcut cu el? Boris continua să rânjească, privindu-i sfidător pe cei doi. Rămâi aici cu el și nu-l scăpa din ochi! rosti repede comisarul. Eu plec după Cristian. Cred că îți va fi greu să descui lacătul, strigă basarabeanul după el, continuând să râdă. Cheia este în buzunarul meu de la piept, adăugă el, văzând surprinderea de pe chipul bătrânului. În scurtul răgaz pe care îl avusese la dispoziție în minte îi încolțise un plan. Dacă reușea să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tânărul lui subordonat să-l păzească. Asta nu se mai potrivea cu planul pe care și-l făcuse dar, deocamdată, important era să-l vadă pe comisar plecat. Nu protestă când bătrânul îl scotoci în buzunar după cheia da la lacăt, ba chiar îi indică acestuia unde să caute. De îndată ce o găsi, Pop se urcă în mașina de poliție și porni la drum. Imediat ce luminile din spate se pierdură în întuneric, Boris reîncepu să-și pună planul în aplicare. Dacă voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu taci, îți pun căluș. Preț de câteva clipe, Boris rămase tăcut. Încerca să socotească cât timp mai avea la dispoziție. Până să ajungă la peșteră, comi sarului îi trebuiau zece, cel mult cincisprezece minute. Apoi încă două minute, deschiderea lacătului și confruntarea cu bestia. Din momentul acela, cât îi mai trebuia duhului să ajungă la locul unde se aflau ei? Judecând după viteza cu care văzuse că se poate mișca, probabil că nu mai mult de cinci, zece minute. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să nu fi mințit. Fără nici o îndoială trebuia să ia o decizie, să facă ceva, dar ce? Primul impuls era să plece de urgență după șef. Poate apuca să-l ajungă din urmă înainte ca acesta să apuce să deschidă lacătul. Însă ce făcea cu prizonierul? Doar nu-l va căra după el. Această variantă era exclusă din capul locului. Nici nu-l putea lăsa acolo, avea mâinile încătușate dar putea pleca pe picioarele lui și să se ascundă în pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a-și pierde cunoștința. Numai că era pe partea cealaltă. Bestia scâncea, căutând o fisură prin care să se poată elibera. El, înspăimântat de situația în care se afla, venise lângă ieșire, încercând să scape din capcană. Clinchetul sec al lacătului închis de Godunov îi mai răsuna încă în urechi. În clipa aceea știuse că soarta îi fusese pecetluită. Câteva minute mai târziu, rămăsese fără aer. Își amintea arsura din piept și sfârșeala ce începea să îl cuprindă. Apoi, nimic. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
anemică a becului. Colbul gros care se așternuse pe cotoare ca și pînzele văluroase ale păienjenișului stăteau mărturie că acele cărți nu fuseseră vreodată atinse. Cărțile erau ferecate În lanțuri, ca ocnașii de galere, doar că lanțurile nu aveau și lacăt. Asta era deci, Îmi ziceam eu, faimoasa Enciclopedie a morților! Mi-o Închipuisem ca o carte antică, asemănătoare Cărții tibetane a morților sau Cabalei ori Vieților Sfinților, deci una din acele creații ezoterice ale spiritului uman din care se puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
rarității minereurilor, numai că s-au trezit că o practicau alții. Importanța fierarului în cadrul comunității era legată de imposibilitatea de a practica muncile agricole fără uneltele făcute de el: fiare de plug, seceri, lanțuri, cuie pentru construcția casei, topoare, securi, lacăte,alte obiecte pentru uzul casnic: cleștele pentru focul din vatră etc. Tot ei făceau fierul pentru legatul carelor și trăgeau șina de fier pe roată, făceau potcoave pentru boi și cai. Ei își preparau manganul, cărbunele de lemn, obținut prin
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
San Antonio, lîngă piața Goya. Încă se mai zăreau literele imprimate pe geamurile soioase și un afiș În formă de gambetă Încă mai flutura pe fațadă, promițînd croieli după măsură și ultimele noutăți de la Paris. Ușa era asigurată cu un lacăt ce părea să fi rămas acolo de cel puțin zece ani. Mi-am lipit fruntea de geam, Încercînd să pătrund cu privirea În interiorul Întunecat. — Dacă ați venit pentru chirie, ați ajuns prea tîrziu, spuse un glas În spatele meu. Administratorul proprietății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
zgomotul pașilor, la sunetul vocilor, al râsetelor, al rumorii, al disputelor, al viselor și al suspinelor. Înăuntru nu era frig. Nu era praf, nici pânze de păianjen, nimic din acea dezordine de care te-aștepți să te împiedici când forțezi lacătele mormintelor. Vestibulul, cu pardoseala lui în alb și negru, părea o imensă tablă pentru un joc de dame ale cărui piese fuseseră furate. Se găseau acolo vaze și măsuțe de preț, console aurite pe care cupluri de dansatori, împietriți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
chef de treabă prin țărână; au parcelat - locul este acum împărțit în două: în partea din stânga e casa, în dreapta, grădina, cele două suprafețe fiind despărțite printr-un gard nu prea înalt, cu o poartă ușoară, dar bine închisă de un lacăt vechi, care stă încuiat în cea mai mare parte a timpului -, au defrișat, au arat și au scos buruienile, au adus pământ nou în jurul casei construite și au semănat pe el gazon. Grădina din dreapta, care fusese altădată plină de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Dumneavoastră ar fi trebuit să știți !!!... Își îndeplinise misiunea ei de dansatoare, deși fata aia nu-i spusese nimicuța. Și femeia închide ușor, politicos, ușa de lemn... În fața lui, ușa apartamentului, închisă. Ușa închisă, ca o poartă încuiată cu un lacăt vechi, de care nu poți să treci. Doamne, e una și aceeași. Ti-na-A-ni-ta, a-n-i-T !!!!!!!!!!!!, s-a întors la mine și eu am omorât-o a doua oară, cum zicea tata?, zeii judecă, să nu trădezi, să nu te întorci fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
s-avem? N-avem nimic! zise comandantul Felix S 23. Atunci bărbosul îi arată din ochi asiaticului lada mare de fier de lângă ușa magaziei. Asiaticul ținti lada și apăsă pe trăgaci. Un fulger mic, rudimentar țâșni pe gura megalaserului și lacătul zbură cât acolo. Blondul sări și înălță capacul lăzii. Zeci de pachete de nailon cu un praf albicios stăteau frumos orânduite în ladă. Cu vârful baionetei blondul sparse unul, își umezi arătătorul și gustă. — Ei? întrebă nerăbdător bărbosul. — „Dero”, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Luceafăr ... Ai înfruntat cutume, și lume, și destin - Îti mulțumesc că l-ai iubit pe Emin ! Mai ales acum, când, dincolo de fire, Se mai aruncă-n draga lui icoană Cu bulgări de nesimțire. Tihna lutului Cu chei de lut deschid lacăte de lut; M-apasă osteneală și somn Mă silesc să n-adorm ... Venită de nicăieri, M-alintă mama cu silabe de mângâieri ... De unde vin și unde-am ajuns - Am oboist să-mi dau un răspuns ... Mi-aduc aminte ca-n
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]