1,501 matches
-
la e7. Cu un surâs diabolic pe față, am dus calul din c3 la d5 și am anunțat „mat”, punând În glas tot atâta dezolare câtă afectase și el când Îmi luase gratis regina. M-am enervat pe neghiobia mea lacomă atunci, nu pe tine - e o diferență, s-a scuzat Howard nu foarte convins. Centrul, a continuat el, nu recurge la soluții radicale decât dacă și după ce epuizează toate celelalte posibilități de intervenție și doar În situațiile În care asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lor mărunt blond Încărcat de polenuri numai bune de fecundat Încă zece ard Încă cincisprezece măcar cît speranța de viață la naștere șaizeci și cinci bărbații șaptezeci femeile tot ele mai mult sex slab sex frumos călugărițele Își devoră masculii se umflă lacome hrăpărețe deșănțate el e totdeauna cuminte mă laudă ea În fața prietenilor de parcă aș fi un pechinez de divan mototolul meu nătăflețul meu idiotul meu drag șaptesprezece ani de paradis ea la petreceri ea la vernisaje ea la ambasade ea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fi mai curînd ale unui bărbat; numai gunoierul bate așa. Parcă-l văd buhăit și negricios, mereu cu ochii acolo unde bluza mi se cască peste piept suflîndu-mi În față duhoarea țuicii fermentate În viscerele lui și zmulgîndu-mi cu degete lacome, năclăite de murdărie, hîrtia de douăzeci și cinci de lei, cota lunară pentru Înmormîntarea tovarășului care moare prompt și conștiincios la dată fixă, călcat de tramvai, Înecat În lacul IOR sau intoxicat cu conserve de pește. — Vai, doamna Oprișan, iertați-mă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
oglinzi paralele, șansa de-a răsplăti două patrii deodată“ - toată ziua m-a urmărit acest vers. L-am găsit azi dimineață pe masa la care scrie Nino noaptea, Într-o totală singurătate. Mi-l imaginez cum se aruncă ațîțat și lacom asupra hîrtiei albe eliberînd lent și chinuitor doar cîteva dîre de poezie, cum le Întinde neîndemînatec cu mîna stîngă Într-o dezordine ce se lasă cu greu descifrată, apoi Își scoate din ascunzătoare țigările, Își regăsește autoritatea, redevine bărbat. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dincolo de ușa Închisă; mici scenete aidoma celor de la cinematografele de cartier la care se rîde sau se plînge În hohote. Acceleratul de București-Constanța, fețe buhăite, guri căscate ca niște geamuri sparte cu pietre, palme mari asudate pe ușile compartimentelor, picioare lacome Înghițind Între ele patru, cinci geamantane deodată, culoarul umplut ca un maț de porc cu toate măruntaiele orașelor, tot dumicatul asta Împins spre veceu, spre deschiderea ademenitoare ca o iluzie, În sfîrșit un loc unde se poate intra, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care a scăpat oricărei gravitații. Cadranul solar naște combustii spontane. SÎnt amintiri rele zăvorîte În trup cum seuri de animale sacrificate dorm stratificate În carnea nouă a unui săpun, celule ale desfrîului, ale crimei, celule ale delațiunii și lașității, celule lacome, celule timide pecetluite În exilul lor ca și cînd ar fi fost date uitării, ca și cînd nu ți-ar fi aparținut niciodată, pînă cînd cineva aruncă o vorbă la Întîmplare despre un asemenea săpun și simți În clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mea se profilează containerele de gunoaie ca epavele unor vapoare eșuate pe bancurile de nisip. Deasupra lor plutește o dîră subțire de fum care atenuează mirosul penetrant de putreziciune. Unde pămîntul suge din plin zemurile acelea organice, unde mîlul e lacom și cald și alunecos, apar cîteva flori de nalbă de un roșu sufocat. Spațiul e larg și gol. Nici o cioară, nici un cîine. Doar umbrele lungi ale blocurilor căzute pe pămîntul bătătorit. Un oraș culcat pe solul arid peste care calci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
minunăție. Știți, eu sunt o realistă și ca atare sunt deosebit de impresionată că în montajul dumneavoastră arta și realitatea nu aleargă paralel, ci par, în sfârșit, a se apropia una de cealaltă. Au fost cazuri când turiștii nerăbdători au devenit lacomi. Mai ales cei care aveau numai câteva zile de concediu sau de viață, potrivit fișei fiecăruia. Ăștia comandau toate pozele posibile, iar pe deasupra mai aveau și idei personale. Că cică să-și bage mâna în gura lupului și dacă avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nu voiam să iei două de-ale lui Susan atât de repede, a spus Judith sprijinindu-și mâna pe mâna lui. Vreau să o fac cunoscută mai întâi. Nu ar fi cunoscută atât de bine, nu la început, dacă oameni lacomi ca tine cu prea mult bun gust ar cumpăra lucrările ei atât de repede. Tensiunea a fost eliberată. Clifford Hammond a spus plin de importanță: — Probabil că ai dreptate, Judith. Dar cu următorul lot, prețurile vor sări mult, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
plăcuse conversația de până atunci, iar acum parcă el urma să se dea la mine și nu era deloc momentul potrivit. Eu aveam până la urmă pe altcineva în cap. îmi citise gândurile. Bărbatul ăla de la galerie - înalt și cu privire lacomă - ești cu el? Intuise perfect totul. — Nu, nu, am spus. Nu am gânduri din astea deocamdată - sunt prea ocupată cu munca și asta m-ar distrage. Lucru care, bineînțeles, nu e niciodată adevărat. Când oamenii îți spun asta în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-mă să nu mă mai deranjez. Din senin m-am trezit alcătuind o listă cu lucrurile rele pe care totuși ți le dorești, cum ar fi votcă, cola și țigări, ciocolată, viteză și tartă de cireșe și bărbați cu privirea lacomă, pe care nu te poți baza... Am avut un sentiment ciudat de déjà-vu când am parcat în fața studioului. Iar era un maldăr de zdrențe împrăștiate pe scările de la intrare. Ce aveau scările mele de atrăgeau ca un magnet toate resturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
el? —încetează! — Te culci cu el? —Același răspuns. Și-a strâns buzele. Dar s-a gândit la ceva și fața lui s-a relaxat. —în regulă, a spus într-un sfârșit, renunț. S-a uitat la mine cu o privire lacomă și a împins masa înainte și înapoi ca să vadă cât e de stabilă. M-am balansat foarte puțin. A întrebat: — Crezi că o să țină? M-a ridicat puțin ca să-mi poată da jos colanții. Am tresărit simțind mâinile lui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
toată noaptea ca niște animale, într-o liniște stranie, singurul sunet fiind cel al corpurilor noastre care se întâlneau, se pătrundeau, se luptau disperate unul cu altul, găsind eliberare numai ca să o ia de la început, niciodată satisfăcute, fără liniște și lacome, din când în când violente. Voiam să îl rănesc, să îl pedepsesc, și toate emoțiile mele își găseau ecou în ochii lui ca și cum m-aș fi văzut pe mine în el. Deși muream de somn, nu am putut să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a tuturor. Urmând exemplul lui Iosif, toți „Aleșii Domnului“ începură să facă depozite de alimente în modul cel mai firesc. Și fusese ușor să se treacă de la o îmbuibare spirituală la una lumească. „Noii preoți“ deveniseră peste noapte și mai lacomi și mai avizi la gândul că în curând va da peste ei o foamete mare. Cumpărau și cumpărau, părând să trăiască numai pentru a supraviețui. Adunau tot ce se poate aduna: făină, stafide, praf de lapte, cafea, mere, ciocolată, aspirine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Deosebit de atent la această luptă se dovedi a fi profesorul de istorie care, în cursul aceleiași lecții, îi asculta la rând pe toți trei: Eisenberg, Stein, Burkeviț. N-am să uit liniștea plină de tensiune a clasei, ochii noștri umezi, lacomi și aprinși, emoția noastră ascunsă și, de aceea, cu atât mai sălbatică. Era ca și cum am fi urmărit o luptă de tauri, numai că ne lipsea putința de a ne exprima emoțiile prin strigăte. La început, ieșea la lecție Eisenberg. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
noastre sunt consacrate în întregime trăirilor celor mai frumoase de omenie și de noblețe justițiară. Aici își scoate capul un gând îngrozitor. Anume: ne revoltăm, nu ne sălbăticim definitiv și nu ucidem oameni în numele dreptății doar pentru că suntem ticăloși, vicioși, lacomi și, în general, răi. Dar, dacă, în viață, ca și la teatru, ne-am aprinde în suflete cele mai umane trăiri, dacă am deveni mai buni, atunci, prinși de vibrația sentimentelor de dreptate și de iubire pentru cei slabi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ea. Înghite lacom, repede, înecându-se. Ochii îi fug straniu, în toate părțile, bărbia ei de femeie bătrână se ridică și coboară rapid, în timp ce ridurile de pe frunte i se umplu de transpirație. Nu mai este ea, cea de totdeauna; pare lacomă și dezgustătoare. Sorbind lacom mâncarea, repetă cu o satisfacție vulgară: „Ah, ce custios, ce custios“. Și, văzând-o așa, am început să am alte sentimente pentru mama mea. Mi-am dat seama deodată că e și ea un om viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe care le-au numit imașuri pentru porci, pentru gâște. După puterea lor și după cât erau de vrednici, oamenii și-au împrejmuit locuri pentru ogrăzi și pentru grădini. Cultivau cartofi, ceapă, fasole, verdețuri; au plantat pomi. Cu timpul, cei mai lacomi mutau gardul și acaparau teren din imașul porcilor și așa își lărgeau grădinile. Așa, unii dintre ei au ajuns mai cu stare decât alții, cu vite și animale mai multe. Ceilalți au rămas cu grădinile mai mici, cu vite mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Înțeles, Carax s-a pomenit implicat Într-un duel, chiar În dimineața zilei cînd urma să se Însoare. Știți cu cine și de ce? — Neuval a presupus că era vorba de cineva care avea legătură cu văduva. O rudă Îndepărtată și lacomă care se temea că moștenirea avea să Încapă pe mîna unui oploșit. Neuval publica mai ales foiletoane, și mi se pare că genul ăsta i s-a urcat la cap. — Văd că nu acordați prea mare credit poveștii cu nunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pași erau acum mai Îndepărtate. Se strecură În tăcere spre intrarea În subterană, trăgându-și prietenul de mână după el. În criptă, ridică lespedea, scoțând lada cu ajutorul lui Cecco. În răstimpul operațiunii, sienezul continuase să fixeze obiectul cu un ochi lacom, Însă Dante Îi ignorase toate Întrebările nerostite. - Trebuie să fugim pe acolo, zise arătând spre deschizătura din capăt. Ajută-mă, În doi putem reuși. Învingându-și scârba pe care acea deschidere fetidă i-o stârnea, se coborî În pasaj. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dacă aș fi fost în avion deasupra Statuii Libertății și aș fi deschis ușa avionului, ceea ce ar fi fost de zece ori mai bine decât să borăsc atâtea minciuni. În avion ar fi trebuit să fie cu mine toți imbecilii lacomi care m-au susținut în acest circ și s-au îmbogățit de pe urma lui. Eu, halterofilul din Vitan, Sunt un bou. Ăsta este. Trebuie doar să pui degetul. Te somez ca în termen de trei zile să dai publicității acest comunicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să te gândești mereu unde o fi celălalt în clipa de față, adică de ce nu e cu tine. Asta‑ți ia autonomia, e groaznic. Hans cugetă cum s‑o facă mai bine, apoi o face. Se năpustește ca lupul, prădătorul lacom despre care a fost vorba mai înainte, asupra Annei și o sărută pe gură. Dinții lui scormonesc cu premeditare acolo înăuntru și limba face același lucru. Ca tehnică nu‑i nemaipomenit, dar e năvalnic și se potrivește unui bărbat. Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dorințele lui Rainer; acestea sunt așa de tumultuoase, încât capacul saltă mereu pentru a lăsa aburul să iasă. Sophie așează decolteul la locul lui, ca să acopere ce trebuie, și dă la o parte mâna ciudatului ăstuia, fiindcă a devenit prea lacomă, iar el n‑o să capete ce‑și dorește. Spune încă o dată că Rainer, dacă ar avea altă situație materială, n‑ar trebui să fie artist, fiindcă arta e singurul lucru care, deși imaterial, are oarece valoare în fața oamenilor. Rainer respinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
4. — De ce? spuse Getta 2. — N-am avut piese de schimb, răspunse Dromiket 4. De programat să mă căsătoresc, am fost programat, că m-am uitat în proiectul prototip. Dar n-au mai fost piese. Știți cum sunt unii, mai lacomi: se căsătoresc, divorțează, iar se căsătoresc, iar divorțează, se căsătoresc din nou ca să nu-și strice dosarul și pun mâna pe toate piesele. De-aia majoritatea roboților simpli, cinstiți, rămân burlaci, ca și mine. Nu că n-aș dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
s-or purta. Vâslirii lor solemne deschide-atunci ferestre Și bea din plin vârtejul stârnit în preajma ta Cum altădată, boarea pădurilor terestre. Respiră, crești mai vastă... în plasma unde doar O singură năvală de năzuinți se-aprinde, Asemeni unui mare și lacom protozoar, Înmugurindu-ți brațe, în noapte le întinde. Al tău, al tău, cuprinsul Întregului dintâi, Din negura-Andromedii la sorii din Centaur, Stăpânitoare, soarbe tot cerul și rămâi Prin marea de funingini năvodul plin cu aur. RÎUL Din culmea unde mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]