1,238 matches
-
80% este formată din terenuri noroioase și mlaștini sărate. Laguna este cea mai mare zonă umedă din Bazinul mediteranean. Ea are trei ieșiri la Marea Adriatică și anume: Lido, Malamocco și Chioggia. Situată la capătul unui mări închise în mare măsură, laguna este supusă unor variații mari ale nivelului apei, la extrem fiind mareea de primăvară cunoscută sub numele de "" (termenul italian pentru "apă mare"), care inundă periodic o mare parte din Veneția. Laguna Marano-Grado din apropiere, cu o suprafață de aproximativ
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
la capătul unui mări închise în mare măsură, laguna este supusă unor variații mari ale nivelului apei, la extrem fiind mareea de primăvară cunoscută sub numele de "" (termenul italian pentru "apă mare"), care inundă periodic o mare parte din Veneția. Laguna Marano-Grado din apropiere, cu o suprafață de aproximativ 160 km, este laguna cea mai nordică din Marea Adriatică și este numită uneori "sora geamănă a Lagunei Venețiene". Laguna Venețiană este cel mai important supraviețuitor al unui sistem de lagune originare din
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
variații mari ale nivelului apei, la extrem fiind mareea de primăvară cunoscută sub numele de "" (termenul italian pentru "apă mare"), care inundă periodic o mare parte din Veneția. Laguna Marano-Grado din apropiere, cu o suprafață de aproximativ 160 km, este laguna cea mai nordică din Marea Adriatică și este numită uneori "sora geamănă a Lagunei Venețiene". Laguna Venețiană este cel mai important supraviețuitor al unui sistem de lagune originare din estuarele care se întindeau în epoca romană de la Ravenna la Trieste. În
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
numele de "" (termenul italian pentru "apă mare"), care inundă periodic o mare parte din Veneția. Laguna Marano-Grado din apropiere, cu o suprafață de aproximativ 160 km, este laguna cea mai nordică din Marea Adriatică și este numită uneori "sora geamănă a Lagunei Venețiene". Laguna Venețiană este cel mai important supraviețuitor al unui sistem de lagune originare din estuarele care se întindeau în epoca romană de la Ravenna la Trieste. În secolul al VI-lea, Laguna a oferit siguranță poporului roman care se refugia
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
termenul italian pentru "apă mare"), care inundă periodic o mare parte din Veneția. Laguna Marano-Grado din apropiere, cu o suprafață de aproximativ 160 km, este laguna cea mai nordică din Marea Adriatică și este numită uneori "sora geamănă a Lagunei Venețiene". Laguna Venețiană este cel mai important supraviețuitor al unui sistem de lagune originare din estuarele care se întindeau în epoca romană de la Ravenna la Trieste. În secolul al VI-lea, Laguna a oferit siguranță poporului roman care se refugia din calea
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
din Veneția. Laguna Marano-Grado din apropiere, cu o suprafață de aproximativ 160 km, este laguna cea mai nordică din Marea Adriatică și este numită uneori "sora geamănă a Lagunei Venețiene". Laguna Venețiană este cel mai important supraviețuitor al unui sistem de lagune originare din estuarele care se întindeau în epoca romană de la Ravenna la Trieste. În secolul al VI-lea, Laguna a oferit siguranță poporului roman care se refugia din calea invadatorilor (mai ales huni). Mai târziu, ea a oferit condiții naturale
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
Marea Adriatică și este numită uneori "sora geamănă a Lagunei Venețiene". Laguna Venețiană este cel mai important supraviețuitor al unui sistem de lagune originare din estuarele care se întindeau în epoca romană de la Ravenna la Trieste. În secolul al VI-lea, Laguna a oferit siguranță poporului roman care se refugia din calea invadatorilor (mai ales huni). Mai târziu, ea a oferit condiții naturale pentru extinderea și dezvoltarea Republicii Venețiene și a imperiul său maritim. Ea constituie încă o bază pentru un port
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
condiții naturale pentru extinderea și dezvoltarea Republicii Venețiene și a imperiul său maritim. Ea constituie încă o bază pentru un port maritim, pentru Arsenalul Venețian și pentru pescuit, fiind de asemenea un spațiu limitat de vânătoare și pentru industria pisciculturii. Laguna s-a format cu aproximativ 6.000-7.000 de ani în urmă, când transgresiunea marină ce a urmat glaciațiunii a inundat câmpia de coastă a Adriaticei superioare. Depunerea de sedimente de râu a compensat câmpia de coastă care s-a
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
sedimente de râu a compensat câmpia de coastă care s-a scufundat, iar aluviunile depuse de-a lungul coastei la gura de vărsare a râului Pad a închis spațiul de admisie al mareelor cu bare de nisip. Aspectul actual al lagunei se datorează intervenției umane. În secolele XV-XVI, proiectele hidraulice venețiene pentru a preveni transformarea lagunei într-o mlaștină au inversat evoluția naturală a lagunei. Depunerea de roci acvifere încă din secolul al XIX-lea a crescut surparea. Inițial multe dintre
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
de-a lungul coastei la gura de vărsare a râului Pad a închis spațiul de admisie al mareelor cu bare de nisip. Aspectul actual al lagunei se datorează intervenției umane. În secolele XV-XVI, proiectele hidraulice venețiene pentru a preveni transformarea lagunei într-o mlaștină au inversat evoluția naturală a lagunei. Depunerea de roci acvifere încă din secolul al XIX-lea a crescut surparea. Inițial multe dintre insule lagunei erau mlăștinoase, dar un program gradual de drenaj le-a făcut locuibile. Multe
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
râului Pad a închis spațiul de admisie al mareelor cu bare de nisip. Aspectul actual al lagunei se datorează intervenției umane. În secolele XV-XVI, proiectele hidraulice venețiene pentru a preveni transformarea lagunei într-o mlaștină au inversat evoluția naturală a lagunei. Depunerea de roci acvifere încă din secolul al XIX-lea a crescut surparea. Inițial multe dintre insule lagunei erau mlăștinoase, dar un program gradual de drenaj le-a făcut locuibile. Multe insule mici sunt artificiale, în timp ce unele zone din jurul portului
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
datorează intervenției umane. În secolele XV-XVI, proiectele hidraulice venețiene pentru a preveni transformarea lagunei într-o mlaștină au inversat evoluția naturală a lagunei. Depunerea de roci acvifere încă din secolul al XIX-lea a crescut surparea. Inițial multe dintre insule lagunei erau mlăștinoase, dar un program gradual de drenaj le-a făcut locuibile. Multe insule mici sunt artificiale, în timp ce unele zone din jurul portului Mestre sunt de asemenea insule recuperate din apă. Insulele rămase sunt, în esență, dune, inclusiv cele ale fâșiei
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
de drenaj le-a făcut locuibile. Multe insule mici sunt artificiale, în timp ce unele zone din jurul portului Mestre sunt de asemenea insule recuperate din apă. Insulele rămase sunt, în esență, dune, inclusiv cele ale fâșiei de coastă (Lido, Pellestrina și Treporti). Laguna Venețiană a fost locuită încă din cele mai vechi timpuri, dar abia în timpul și după căderea Imperiului Roman de Apus s-au stabilit aici mulți oameni, provenind de pe malurile provinciei Veneto, și au fondat orașul Veneția. Astăzi, principalele orașe din
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
a fost locuită încă din cele mai vechi timpuri, dar abia în timpul și după căderea Imperiului Roman de Apus s-au stabilit aici mulți oameni, provenind de pe malurile provinciei Veneto, și au fondat orașul Veneția. Astăzi, principalele orașe din interiorul lagunei sunt Veneției (aflată în centrul ei) și Chioggia (la ieșirea de sud); Lido di Venezia și Pellestrina sunt locuite de asemenea, dar ele fac parte din Veneția. Cu toate acestea, cea mai mare parte a locuitorilor din Veneția, precum și centrul
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
sud); Lido di Venezia și Pellestrina sunt locuite de asemenea, dar ele fac parte din Veneția. Cu toate acestea, cea mai mare parte a locuitorilor din Veneția, precum și centrul său economic, aeroportul și portul, se află la capătul vestic al lagunei, în jurul fostele orașe Mestre și Marghera. La capătul nordic al lagunei este orașul Jesolo, o stațiune maritimă renumită, și orașul Cavallino-Treporti. Laguna Venețiană este inclusă în mare parte în provincia Veneția, dar zona de sud-vest face parte din provincia Padova
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
ele fac parte din Veneția. Cu toate acestea, cea mai mare parte a locuitorilor din Veneția, precum și centrul său economic, aeroportul și portul, se află la capătul vestic al lagunei, în jurul fostele orașe Mestre și Marghera. La capătul nordic al lagunei este orașul Jesolo, o stațiune maritimă renumită, și orașul Cavallino-Treporti. Laguna Venețiană este inclusă în mare parte în provincia Veneția, dar zona de sud-vest face parte din provincia Padova. Cele mai mari insule sau arhipelaguri după suprafață, cu excepția terenului de
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
parte a locuitorilor din Veneția, precum și centrul său economic, aeroportul și portul, se află la capătul vestic al lagunei, în jurul fostele orașe Mestre și Marghera. La capătul nordic al lagunei este orașul Jesolo, o stațiune maritimă renumită, și orașul Cavallino-Treporti. Laguna Venețiană este inclusă în mare parte în provincia Veneția, dar zona de sud-vest face parte din provincia Padova. Cele mai mari insule sau arhipelaguri după suprafață, cu excepția terenului de coastă și a bancurilor de nisip sunt următoarele: Alte insule locuite
Laguna Venețiană () [Corola-website/Science/333390_a_334719]
-
temporară). Ele se contiună cu dealurile Tulcei, cu altitudini mai mici și cu vai scurte ce se îndreaptă către lunca Dunării. În partea de sud, podișul Dobrogei de Nord cuprinde podișul Babadagului cu aspect de patrulater, dispus între Dunăre și laguna Razim. Relieful depresionar se află în părțile marginale ale acestei regiuni. Spre lunca Dunării se înșira câteva depresiuni sub forma unor golfuri, cum sunt Luncavița, Saun, Greci, Dorobanțu ș.a. care pe unele sectoare sunt delimitate de inselberguri. Spre latura estică
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
răspândire cernoziomurile carbonatice vermice și solurile bălane foarte utile pentru culturile agricole.Pe spațiile ocupate de pădurile mezofile și xerofile din Podișul Babadag și Niculițelului, predomina solurile cenușii și cernoziomurile cambice.Pe luncile principalelor râuri și pe câteva areale de lângă laguna Ceamurlia se dezvoltă lacoviștile aluviale și solenturile. Așezările din Dobrogea de Nord sunt cunoscute încă din cele mai îndepărtate timpuri și reprezintă elemente de cotinuitate, multimilenara pe acest teritoriu român. Mărturii stau și astăzi cetățile din vetrele așezării daco-romane de la
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
paleoveneti, a trecut treptat sub control român devenind "municipium", prin hotărârea lui Iulius Caesar. Era un centru de mare importanță stratregică, la egală distanță de Piave și de Livenza, precum și în direcția nord-sud de Consiglio, numit atunci "Opitergini", si de laguna Veneției, în epoca "laguna opitergina". Teritoriul său se întindea, înainte de dezvoltarea "Concordia Sagittaria", până la fluviul Tagliamento. Începând cu secolul al II-lea, orașul a fost de mai multe ori jefuit de barbari, până la distrugerea completă de Grimoald I de Benevent
Regio X Venetia et Histria () [Corola-website/Science/322147_a_323476]
-
sub control român devenind "municipium", prin hotărârea lui Iulius Caesar. Era un centru de mare importanță stratregică, la egală distanță de Piave și de Livenza, precum și în direcția nord-sud de Consiglio, numit atunci "Opitergini", si de laguna Veneției, în epoca "laguna opitergina". Teritoriul său se întindea, înainte de dezvoltarea "Concordia Sagittaria", până la fluviul Tagliamento. Începând cu secolul al II-lea, orașul a fost de mai multe ori jefuit de barbari, până la distrugerea completă de Grimoald I de Benevent, în jurul anului 667. În timpul
Regio X Venetia et Histria () [Corola-website/Science/322147_a_323476]
-
de cele 12 colțuri ale stelei de pe steagul țării. Nauruanii își trasau descendența după mamă. Nauruanii își asigurau existența culegând nuci de cocos și fructe de pandanus, prindeau pești "ibija" tineri, îi aclimatizau în apa dulce și îi creșteau în Laguna Buada, furnizând o sursă suplimentară de hrană. Căpitanul britanic John Fearn, un vânător de balene, a devenit primul vestic ce a vizitat insula în 1798, numind-o Insula Plăcută. De prin anii 1830, nauruanii au avut contact cu europenii prin
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
Platoul central, denumit pe insulă "Topside", este înconjurat de stânci de corali. Cel mai înalt punct de pe platou are altitudinea de față de nivelul mării. Singurele zone fertile sunt cele de pe fâșia de litoral, unde cresc cocotieri. Pe terenul ce înconjoară laguna Buada sunt cultivate banane, ananași, legume, arbori pandanus și copaci cu lemn de esență tare, cum ar fi Calophyllum inophyllum. Populația insulei este concentrată, ca și vegetația, în zona litorală și în jurul lagunei Buada. Nauru a fost una din cele
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
unde cresc cocotieri. Pe terenul ce înconjoară laguna Buada sunt cultivate banane, ananași, legume, arbori pandanus și copaci cu lemn de esență tare, cum ar fi Calophyllum inophyllum. Populația insulei este concentrată, ca și vegetația, în zona litorală și în jurul lagunei Buada. Nauru a fost una din cele trei mari insule de rocă fosfatică din Oceanul Pacific (celelalte două fiind Banaba (Insula Ocean) din Kiribati și Makatea din Polinezia Franceză); totuși, rezervele de fosfat de calciu sunt astăzi aproape complet epuizate. Exploatarea minieră
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
din secolul al XVI-lea situată pe insula San Giorgio Maggiore din Veneția. Edificiul a fost proiectat de arhitectul Andrea Palladio și construit între anii 1566 și 1610 în stil renascentist clasic. Marmura ei albă strălucește deasupra apei albastre a lagunei vizavi de Piazzetta San Marco și formează punctul principal al panoramei văzute de pe fiecare parte a Riva degli Schiavoni. Prima biserică de pe insulă a fost construită pe la anul 790, iar în 982 insula a fost dată Ordinului Benedictin de către dogele
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]