607 matches
-
Chișinău, 1994; Prezența celuilalt. Coordonate și esențe spirituale, Chișinău, 1997; Carantina mașinei de scris, Chișinău, 1997; Vieți neparalele, Alba Iulia, 1997; Îngerul și croitoreasa, Cluj-Napoca, 1998; Gladiatorul de destine sau Bal (de)mascat, București, 1998; Identificare de adresă, Timișoara, 1999; Lamentația Semiramidei, Timișoara, 2000; Student pe timpul rinocerilor, Chișinău, 2000; Arlechinul și delfinul, Chișinău, 2001; Lampa și oglinda, Chișinău, 2001; Strictul necesar, Chișinău, 2002; Ceasornicul din măr, Deva, 2002; Balul racului, Chișinău, 2003; Cu ce seamănă norii?, Chișinău, 2003; Cetatea nu e
BUTNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
esență „marea trecere”. După Trakl, nimeni n-a dat o expresie mai copleșitoare acestui sentiment anxios, propriu liricii expresioniste. Poezia blagiană începe să fie populată de viziuni apocaliptice, anunță și ea „Menschheitsdämmerung”, „aude plânsul orașelor”, așa-numitul „Qual der Stadte”, lamentația marilor aglomerări umane, unde germenul originar al vieții a fost ucis sau urmează curând să piară în cataclismul inevitabil, către care se îndreaptă civilizația mecanizată modernă (Semne, Veac). Sensibilitatea metafizică a autorului proiectează acest dezastru universal pe plan cosmic, noul
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Ibsen (Strigoii și Micul Eyolf), precum și Eugène Labiche și Ed. Martin, Henri Lavedan, Georges Feydeau, Max Maurey, Jacques Nathansen, Maurice Magre. Doar câțiva prieteni binevoitori au părut că apreciază producția lirică a junelui ofițer care, într-un adevărat desfrâu al lamentației, își teatraliza impudic afectele. Un potop de „lacrămi” inundă strofele ușoare din volumul Raze de lună (1905). De pretutindeni se aud „doiniri de plâns”, ecou al suspinelor unei inimi rănite de cioburile viselor „fărmate”. Cruci, morminte, „corbi în doliu”, „crivățul
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
e hatul la Feleac”, de inima care „bate a-nceput de furtună...” Imaginea Ardealului sfâșiat de consecințele unui act politic arbitrar revine cu insistență în poeme a căror atmosferă dominantă este aceea de „jale istorică inconsolabilă” (Dumitru Micu). Tonul de lamentație aspră alternează cu acela de revoltă vehementă, în reprezentări evocând un tărâm predestinat durerii și suferinței: „Eu vin din țara ce-a rămas în leat/ prin răzmerițe frânte-n Bălgărat /[...] În țara mea de aur și de piatră/ nevoile și
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
un stârv înghețat;/ materia/oarbă de singurătate/hulpav devorându-se” (Ciori). În întregul ei, poezia lui B. se vădește drept „poezie a ființei și a rostirii” (Eugen Simion), proiectând cosmic derizoriul ființei umane, drama existențială. Ea devine tot mai mult lamentație solemnă și rugă imperativă. Ca eseist, B. citește poezia Magdei Isanos ca pe „un drum spre Eleusis” (Magda Isanos. Drumul spre Eleusis, 1975), adică „un drum către împărăția miraculoaselor forțe germinative eterne. Un punct în care gândul produce stupoare și
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
premergătorul cel mai vestit dintre / Profeții locului” - purcede din tradiția portretistică a lui Goga, dar tonul de romanță desuetă este înălțat în albastrul cel mai pur și amplificat polifonic într-o cutremurătoare elegie care se transformă pe nesimțite în grea lamentație și celebrare metafizică: „Spânzurătoare de lemn, cumpănă cruce / Pe cerul fântânilor atârna el c-un braț / Unul adus pe piept și celălalt șters, / Candelă luminând ceara mormintelor.” Timpul s-a fixat într-un ciclu etern: „și pruncii cresc / și iarăși
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
Ioana despre asta, în momentele ei calme, atunci dă ample amănunte asupra deosebirii între un bărbat și o femeie: o femeie, în dragoste, uită totul, pe când un bărbat păstrează suvenirurile trecutului și planuri pentru viitor. Când era deznădăjduită își începea lamentația obișnuită: Nu mă iubești, Sandule". Mă irita vorba aceasta, dar nu puteam să mă supăr când vedeam că ea crede - cu atâta tristeță! - în ea. Când o observam mai potolită însă, exclamam și puneam tot atâta vehemență ca să o conving
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
este rotund - o minge acoperită cu bucăți de oglindă din era disco în locul lor plăcuțe de lut viermuind de cuneiforme în uruk visele foșnesc cocoșii fac repetiții cu aproape trei mii de ani înainte ishtar mi-a umplut mesageria cu lamentații și blesteme enkidu urnește soarele din nisip aproape că m-am obișnuit cu mirosul lui tare de țap bătrân tăvălit în vomă de curve ultima trepanație a eșuat sufletul lui a devenit inoperabil a rămas zâmbetul ca o crăpătura în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o mobilizare mai susținută a eforturilor", pentru a putea motiva necesitatea unui atașat comercial la ambasadă. A reținut remarca mea și, de atunci, am rămas "prieteni"! Am continuat discuțiile cu atașații culturali și de presă. Și aceștia au început cu lamentațiile gen "nu ne putem mișca cu militarii tot timpul după noi". Le-am solicitat "să se miște" chiar și cu militarii după ei, care, probabil, văzând că nu plantează mine sau împrăștie manifeste, se vor plictisi și îi vor lăsa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Tu îl vei căuta pe împărat... Listarius tăcu o clipă. — Împăratul va purta o mantie neagră... să nu uiți asta. O mantie neagră. O luă la fugă. 36 Ieși în goană din Ludus, lăsând în urmă zarva, râsetele, insultele și lamentațiile. Alergă printre casele cu trei sau mai multe niveluri, pe străduțele marelui oraș, atât de înguste, încât vântul nu reușea să risipească mirosul de oameni îngrămădiți - oameni de toate rasele, vorbind o mulțime de limbi, care nu tăceau niciodată. Alergă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
politica de-a-nu-pleca-laprânz și Îmi comandasem conștiincioasă mâncarea la birou, dar În ultima vreme Penelope și cu mine Începuserăm să ne furișăm cu Îndrăzneală timp de zece-douăsprezece minute pe zi, ca să ne cumpărăm singure mâncarea și să Înghesuim cât mai multe lamentații și bârfe posibil. Pe monitor Îmi apăru o fereastră de chat. P. Lo: Ești gata? Hai să te fac un falafel. Ne Întâlnim pe 52nd Street În 5? Am apăsat litera „d“, i-am dat send și mi-am aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
stilul acela corect, de manechin din cataloagele Abercrombie, și știa să-și dezlănțuie șarmul când avea nevoie de ceva, dar Îmi amintesc mai ales că totul era ușor: aveam aceiași prieteni, aceeași slăbiciune pentru fumatul țigară de la țigară și pentru lamentații și pantaloni aproape identici de culoarea somonului. Oare relația mea cu Cameron ar fi putut inspira un bun roman sentimental? Ei bine, nu prea cred. Dar această variantă nespectaculoasă, călduță, de conviețuire părea perfect adecvată În anii aceia ciudați de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dungulițe - un golan din Oklahoma și un milionar excentric punându-și coarne reciproc. Buzz văzu în fotografia respectivă două fețe ale unui portret de țărănoi: o față era cea a unui șerif cumpărat cu bani și femei, iar reversul o lamentație pentru bossul care îl cumpărase. Urma apoi o colecție de ipostaze polițienești: Buzz tras prin inel la absolvirea Academiei de Poliție, în ’34, după aceea tot mai gras și mai bine îmbrăcat, pe măsură ce fotografiile marcau salturile în timp, cu activitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai târziu. Zarva se mai liniști, iar Danny începu să se simtă bine și să se laude cu evoluția lui. Kostenz îi cântă în strună, spunând cum îi povestise Jukey Rosensweig despre el și Donna Cantrell. Danny interveni cu o lamentație tandră legată de Donna, folosindu-se de ocazie pentru a insera o explicație pentru anii „lui” de absență: profesorul Cantrell devenise o legumă, iubita lui, Donna, murise, fasciștii erau vinovați, dar el fusese mult prea afectat de pierdere pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care stătea chiar acolo, pe scaun: țeava retezată, heroina, o sută cincizeci de mii de dolari. Nu se simțea foarte bine, așa că deschise radioul și găsi un post de muzică country. Muzica era prea lentă și prea tristă, ca o lamentație venită dintr-o altă epocă, una în care totul era mai simplu. Dar o ascultă în continuare. Cântecele îl făcură să se gândească la el însuși, la Mal și la sărmanul Danny Upshaw. Cazuri grele, polițiști corupți și vânători de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
m-a chemat în inima lui și mi-a încredințat ceva. Cât sunt eu de neînsemnat, nu-i voi întoarce spatele stăpânului meu și încrederii lui în mine.“ Astfel, Hideyoshi își luă un angajament față de sine însuși. Nu era o lamentație vană. Credința lui era simplă: chiar înainte de a pieri, Nobunaga îi lăsase, cu limbă de moarte, instrucțiunile lui. Putea înțelege cât de profundă trebuia să fi fost nemulțumirea stăpânului său. Judecând după atitudinea lui Nobunaga, Hideyoshi își putea imagina regretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
asupra fortificațiilor clanului Tokugawa de pe Muntele Komaki. Armata lui fusese interceptată de inamic lângă Haguro și se zvonea că pierise, alături de numeroși soldați. — L-am pierdut pe acest om din cauza spiritului său combativ. O asemenea nesocotință e de neiertat. Amara lamentație a lui Hideyoshi i se adresa lui însuși. Tocmai când Hideyoshi era gata să părăsească Osaka, în ziua a nouăsprezecea, din Kishu sosi încă o veste proastă. Hatakeyama Sadamasa se răsculase și venea spre Osaka atât pe uscat, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
argintiu, reflectând în scoarță lumina soarelui. Nori care arată ca niște chipuri omenești, ca niște contururi de țări, ca niște animale imaginare, cu câte zece picioare. Viziunea neașteptată a unui șarpe inofensiv care își croiește drum ondulându-se prin iarbă. Lamentația pe patru note a unei mierle nevăzute. Cele o mie de frunze ale unui plop-tremurător fluturând ca niște molii rănite în timp ce vântul se strecoară printre crengi. Luate unul câte unul, elementele sunt, dar întregul lipsește, părțile nu se leagă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu știu, dragă, ce să mă fac, mă lasă memoria, cum să uit eu de domnul... ? (Trebuie s-o cunoști bine pe mama ca să sesizezi tonul ironic, de exemplu acum, noi, care pretindem că o cunoaștem, am intuit mesajul din spatele lamentației ei, că de fapt nici nu-și propusese să înregistreze trecerea prin viața ei a domnului... și că decesul lui n-o tulbură cu nimic mai mult decât pe orice creștin.) Acasă o găsesc mai destinsă, de când se folosise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ca un lucru lipsit de relevanță. —Ei, haide! a intervenit Fiona mângâind-o pe spate. Știi că nu-i adevărat. Nick te adoră. — Da? Eu nu sunt așa de sigură. —Susan! Fiona și-a coborât vocea. —Încetează! Nu începe cu lamentații din astea că nu-ți stă bine! Cu ce nu-i stă bine? Julia se întorsese împreună cu un chelner care aducea o sticlă întreagă de șampanie ca să le umple, din nou, paharele. A, cu un pulover vechi cu care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ai grijă, nu? a întrebat-o Alison arătând paharul. —Da. Și-așa mi-e greu să-mi țin echilibrul, așa c-o iau mai încet cu băutura. Apoi femeia a surâs și s-a întors către Fiona. Dar destul cu lamentațiile mele. Vreau să aflu și problemele altora! Cum mai merge treaba cu Jake? Fiona avea gura plină cu pâine cu măsline, așa că a mestecat de vreo câteva ori, după care a înghițit repede. Să bat în lemn..., a spus ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
au strâns deja să bocească, vederea cadavrului le reînsuflețește țipetele, unul dintre ofițeri se mânie: „Nu plângeți câtă vreme nu e răzbunat!” Înfricoșate, bocitoarele se opresc, Îl măsoară din priviri. El s-a Îndepărtat deja. Femeile și-au reluat zgomotoasele lamentații. Sosește sultanul. Se găsea lângă Terken când au ajuns până la el primele țipete. Un eunuc plecat după vești se Întoarce tremurând: „Nizam al-Mulk, stăpâne! Un ucigaș a sărit asupra lui! Ți-a dăruit restul anilor săi!” Sultanul și sultana au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
furie neașteptată, tocmai de asta mă voi simți eu bine, tocmai pentru că el este atât de nefericit, iar atunci îl trăgeam spre mine pe Udi cel uluit, așezându-i mâna pe sânii mei, gemând adânc, acoperind tusea aceea plină de lamentații. Uneori îl auzeam izbucnind în lacrimi, în ciuda respirației grele a lui Udi, în ciuda frecării membrelor noastre transpirate, lacrimile sfâșietoare ale unui copil neglijat, care știe că nu va veni nimeni la el, și chiar și acum, când stau culcată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
anduranța, nu durata, nu viața excesiv de lungă, pot să conteze. Contează chiar extincția, contează disoluția, exitus-ul, gongul recviemului de la final, contează ortu' popii! Pentru noi, abonații perpetui la Ea, conceptul Morții este infinit mai interesant, decât Moartea însăși. Nu lamentația, nu fuga și nici evitarea sfârșitului, ci tocmai acceptarea și înțelegerea lui, ne fac pe muritori, bipezii târșeloși, să fim ceea ce suntem. Așa o fi, nu zic nu, cu o singură rezervă, bătrâne prieten, îi răspunde Poetul, luîndu-l afectuos pe după
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
întîmplă o nenorocire... Nu zic și nu-ți reproșez, că pasiunea așa vine, pârdalnica, și Mimi, sărmănuța, nu-i de mirare că i s-a urât și ei cu un bărbat ciufut și mojic, dar... Tânărul Herdelea ascultă cu resemnare lamentațiile gazdei sale și numai la sfârșit articulă un slab protest, menit mai mult să-i evidențieze cavalerismul decât să fie crezut. În realitate se jena de doamna Alexandrescu din pricina Tanței, căreia începuse a-i face curte foarte stăruitor. Doamna Alexandrescu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]