654 matches
-
Cu strada asta Mozart este ceva suspect, trebui să admită judecătorul. (Revista conservatorului de muzică LIRA protestă energic. La reprezentația cu "Nunta lui Figaro" au fost bătute trei plasatoare și o solistă.) Să recapitulăm, mai zise judecătorul. Iar ziarele se lamentau pe titluri de o șchioapă: "Poluarea oceanelor crește pe zi ce trece." Așa că a trebuit să-l condamne pe Gough la moarte. Înainte de execuție, a venit un înalt funcționar în celula condamnatului, garantându-i grațierea și chiar și o frumoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
astfel de realitate, ea face parte din arsenalul didactic al acestei slujiri, din etosul psihologic ascuns al oricărui dascăl matur, care trebuie să facă față cu demnitate acestei „drame”. Dascălul adevărat este cel care Își asumă acest rol, nu se lamentează, nu se Înfurie și merge mai departe. Din panoplia trăsăturilor de personalitate trebuie să fie extirpat orgoliul unei evidente și imediate răsplătiri. Împlinirea faptelor noastre educative se realizează În timp, fără conștiința sau consimțământul evident al celui pentru care am
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
știe tata, notar de provincie, unde se duc: la Maison-Dorée, la varieteuri, vodeviluri sau la Palais-Royal.” 1 Un exemplu cât se poate de prost pentru aspiranții la o ascensiune tipic burgheză. Viitorul Franței e În pericol, nu Încetează să se lamenteze dezolat Edmond de Goncourt, care Îi vede ca pe niște „parizieni ai decadenței”, frivoli și superficiali. Vechii Lei fie s-au stins, fie sunt bătrâni și mult prea obosiți să Își mai etaleze seducătorul stil. Spre a-și astâmpăra melancolia
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
geografie imaginară a "nivelelor", a "surselor", "ramificațiilor" și "ieșirilor". Sus, totdeauna prea sus, inaccesibilă și pură, țîșnirea unei gîndiri vii, autonome. Jos, noroaie și ape tulburi, încarnări, posteritate, întrebuințări. Între cele două: deformare, degradare, distorsionare. Așadar pe bună dreptate ne lamentăm cu ochii spre cer. UN BUN MEDIOLOG ESTE UN CÎINE Cine urmărește eficacitatea urmei se trezește în momentul în care interpretul marilor texte predă ștafeta "amatorului de anecdote". Filosoful ne explică de unde vine conceptul de "societate civilă" la Marx, filiația
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dicționar al Înțelepciunii, 1979). * „După ce descoperim că viața nu are nici un sens, nu ne rămîne nimic altceva de făcut decît să-i dăm un sens.” (Lucian Blaga) Condiția omului este, evident, filosofică: nu-și poate permite luxul de a se lamenta la nesfîrșit cu privire la nonsensul existenței sale, fără a trăi consecințele anxioase ale unei vieți lipsite de sens! * „Doar o mică parte a vieții este cea pe care o trăim cu adevărat.” (P. Syrus) Pentru faptul că cea mai mare parte
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
din Nazianze se consideră drept un cadavru care respiră, Evagrius Ponticul fuge de femei și de episcopi în pustie, Ioan Gură-de-Aur cheamă la nimicirea păgânilor, Grigorie din Nisa cunoaște epectaza cea mai autentică, sfântul Augustin propovăduiește inexistența antipozilor și se lamentează de-a lungul întregului text al Confesiunilor, și mai sunt și altele... O lume filosoficească interesantă, dar în gâlceavă cu trupul și cu viața. Cu ei, așa vor rămâne lucrurile timp de o mie de ani. Posibilitatea unei filosofii hedoniste
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și nevinovată. Este același ton cu care au fost scrise, de exemplu, lamentațiile împotriva imoralității, ce au invadat literatura și cinematografia. Dar în acel caz, tonul plângăcios și conservator ascunde voința amenințătoare a puterii: în timp ce ziaristul, făcând pe mielușelul, se lamentează în italiana sa corect scandată, în spatele său, puterea lucrează ca să-i suprime, să-i șteargă, să-i distrugă pe infamii care au produs suferința în cauză. Magistrații și polițiștii sunt în gardă; ascultător, aparatul de stat se pune imediat în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
trăit această experiență în anul 1968 nu au învățat nimic din lecția predecesorilor lor. Ei vor fi înghițiți, la rândul lor, de sistem, acceptând mai apoi o stranie supunere benevolă, prin acordarea unui cec în alb puterii, pentru a se lamenta, în cele din urmă, că toată vinovăția aparține tiranului. Uitau prea lesne că „victimele tiranului aparțin sistemului tiraniei“28. Și aceasta întrucât nu-și puseseră niciodată problema genezei și a efectelor perverse ale tiraniei în mod temeinic. Discursul politic al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
tocmai această preocupare (sârboaica era „văduvă” - căci fiul lui Neagoe de la Craiova suferise un soi de „moarte civilă” - și încă nu se călugărise, era „boieroaică”). Mormintele (lângă care Anton Maria del Chiaro și, după el, Grischini le vedeau pe văduve lamentându-se: „în fiecare dimineață, devreme, venea biata lui soție [o preoteasă din Târgoviște - n.m. D.H.M.] să ardă tămâie în jurul mormântului și punea o lumânare aprinsă în partea unde era capul mortului și așezând pe pământ, cânta o povestire lungă și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pricestuit trupului și sângelui Domnului nostru Isus Hristos. Iar cînd au fost seara, pre la cină, l-au omorât în trapezăriia mănăstirii”. Faima individuală și onoarea familiei Stoica Ludescu, în urma uciderii postelnicului Constantin Cantacuzino din porunca Voievodului Grigore I Ghica, se lamentează (declanșează un fel de „plângere universală”) și blesteamă: „O, diavole, rău pizmaș neamului omenesc, cum prelăstiși tu pre Gligorie-vodă de omorî pre Costandin fără judecată, fără vină nimic? Iar țara toată plângea pre Costandin postelnicul, că au pierdut un stâlp
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
S., care scrie de pe la 1845, versifica, se pare, cu multă ușurință, nu în afara înrâuririi unor I. Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Cezar Bolliac. În 1858 îi apare o Colecțiune de poezii scrise în esiliu. E aici o lirică searbădă și monocordă, autorul lamentându-se întruna, pururi nemângâiat de pierderea iubitei și covârșit de amărăciunea exilului. Nota socială, uneori cu adresă satirică, nu lipsește. Unele poezii sunt adaptări din grecește. De oarecare interes ar fi elementele exotice și mai ales cele de pastel. Nu
SERRURIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
involuntar modelul de educație și își vor crește copiii în aceeași manieră. Să fie ascultător. Orice părinte își dorește copii ascultători, care să răspundă cu promptitudine de fiecare dată când le cere ceva. Însă, frecvent poți întâlni părinți care se lamentează: „Ce să mă mai fac? Copilul meu nu mă ascultă.” De la cele mai fragede vârste, unii copii manifestă indiferență la solicitările părinților sau chiar mai mult, preiau „controlul familiei” atunci când se pune problema luării unei decizii. Atunci când ne punem problema
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII PĂRINTE?. In: Arta de a fi părinte by Cristina Glisă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1418]
-
quia crescente ecclesiarum numero necesse et nobis plures clericos ordinare („Totuși, pentru că sporește numărul bisericilor, este nevoie să hirotonisim mai mulți clerici”) (Caesarii opera, ed. cit.). 29. Într-o scrisoare către Genesius, la sfârșitul secolului al IV-lea, Siricius se lamenta în legătură cu prostia cutremurătoare a preoților: De presbytero qui ignorat orationem dominicam („Despre preotul care nu cunoaște rugăciunea de duminică”) (Patrologia Latina, ed. cit., XIII, 1130). Conciliul de la Roma din 465 consemna: Inscii litterarum ad sacros ordines aspirans non audeat („Analfabeții
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prin moartea netranzitivă a insului, și nu aceleași frunze renasc, nu aceleași păsări se întorc, îndrăgostiții se despart și se uită, iar povestitorul eternei istorii, bătrân, cu frica de moarte „intrată în nări”, claustrat în strâmtoarea implacabilă a destinului, se lamentează de „risipirea”, la moartea sa, a lumii și a Creatorului: „Doamne,/ Dacă stă în puterea mea/ Să te păstrez,/ Ce voi face cu tine/ Când lut voi fi?” În așternerea văilor, volum retrospectiv în mare măsură, aduce o accentuare a
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
de a rezista la șocuri, de a se adapta la schimbare, înseamnă să ai încredere în el și, în consecință, să-l transformi în actorul sănătății sale și nu să-l lași să devină o victimă compătimită și care se lamentează mereu. Consultațiile Așteptările pacienților și rolul asociațiilor Așteptările pacienților Pacientul secolului XXI nu mai este, nu este și nu va mai fi niciodată cel al secolului XX. El are, de acum înainte, acces la o cantitate de informații medicale specializate
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
noi, din anii debuturilor mele, atunci când se dezbăteau la nesfârșit problemele „situației” scriitorului față de indiferența publicului, sau dezarmarea lui față de exploatarea editorului sau neputința lui față de nepăsarea Statului, sau problema anarhiei care domnea chiar În S.S.R., etc. etc. Omul se lamenta de toți și de toate, fără Însă să-și dea seama de unde vine răul. (Ă). Cum spuneam, mi-a făcut impresia că mă Întorc Înapoi În timp și spațiu, la o lume pe care o depășisem pentru totdeauna. Iar agoniile
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și nu sunt sigur că sunt eu, că mai exist! Pentru că nu mai cred în nimeni și nimic!1. Mutațiile sufletești care s-au produs în aceste momente au fost extreme, iar regizorii întregului sistem mizau pe aceasta. Așa cum se lamenta Cornel Popovici, victimele nu mai știau încotro să o apuce, fiind total golite de crezuri și înțeles. Singura variantă pentru cei care se prăbușeau sufletește era trecerea de partea agresorilor, fapt care le conferea o relativă stabilitate și siguranță emoțională
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Vasile Pușcașu și Alexandru Mărtinuș. În primele zile ale lui ianuarie 1950, directorul Dumitrescu a trecut prin cameră și, văzându-l cu urme de tortură, l-a întrebat dacă a fost bătut, moment în care Bogdanovici a început să se lamenteze, recunoscând că a fost oportunist. Mai târziu, spune Cornel Pop, a dat o amplă declarație scrisă în fața directorului. Ștefan Davidescu relatează unul dintre momentele în care Bogdanovici a fost schingiuit. Cu toate că era într-o stare foarte proastă, l-a înfruntat
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
numai trei luni de zile, familia sperase că părintele Mike va fi promovat. Dar până la urmă postul fusese obținut de părintele Gregorios, un alt proaspăt preot născut pe alte meleaguri. Mătușa Zo, care nu rata nici o ocazie de a se lamenta despre căsnicia ei, spusese la cină cu vocea ei de comediantă: ― Soțul meu. Veșnic domnișoară de onoare niciodată mireasă. Când lăudase slujba, intenția lui Tessie nu fusese să-l laude pe părintele Greg. Situația era cu atât mai delicată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
i-o purtase În timpul vieții. Timp de câte zece ore, două zile la rând, bocise deasupra sicriului gol al lui Jimmy Zizmo, recitând mirologhia. În cel mai pur stil histrionic rural, Sourmelina se dezlănțuise În bocete Însuflețite, În care se lamenta pentru moartea soțului ei și Îl mustra pentru faptul că murise. Când termină cu Zizmo, rosti invective la adresa lui Dumnezeu pentru că-l luase atât de devreme și deplânse soarta fiicei sale nou-născute. ― Tu ești de vină! E numai din vina ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ne-am dus. Cât am studiat meniul, el s-a arătat jovial și mieros. Ne-a indicat ce specialități să comandăm, la naiba cu prețul, ne făcea el cinste. Până să ajungem la al doilea fel vorbea deja foarte tare, lamentându-se de dorul locurilor sale natale, Grindelwald, după câte se părea. Începuse să cânte un cântec tradițional elvețian, Mei Biber Hendel, care aducea cu cloncănitul unei curci. De la o masă vecină, plină cu oameni de afaceri thailandezi, ni se aruncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pus în astfel de situații, devine foarte puternic. Cei care erau încarcerați le stăteau în cale sau nu erau de folos. Nu știai când o să te scoată de acolo. La început eram hotărât să fac antrenamente serioase acolo. Dacă te lamentezi, nu mai scapi de acolo. Am continuat să gândesc pozitiv, să îndur și să merg înainte. În antrenamentul zilnic aveam o inițiere care se chema «Călăuza Bardo». Te duceau în altă cameră, te legau la ochi, îți legau mâinile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a aruncat, am întrerupt soneria. Amicul nostru s-a trezit ca de obicei, la insistențele vecinului de pat, dar a constatat dispariția ceasului abia seara când voia să-l întoarcă: - Băi, să nu spuneți că chiar l-ați aruncat! - se lamentă cu glas plângăreț Stelică. Noi tăceam chitic, hotărâți să nu divulgăm numele salvatorului! - Bine bă, dacă așa credeți voi că e corect! Tot voi o să fiți în pierdere că eu oricum nu mă trezeam, așa că ... ce să mai zic ... asta
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
mâini tremurătoare de oamenii de rang și primii care să pună mâna, pentru propria plăcere, pe femeile cele mai frumoase și mai aristocrate. Lucrurile, în schimb, se întâmplaseră altfel și... Dar la ce-i mai folosea acum să se tot lamenteze? își biciui calul și alungă gândurile acelea deprimante. Trecu pe lângă coloana de războinici și se duse, însoțit de Mandzuk, până în fruntea mingan-ului, care era ultima unitate hună a coloanei. în urmă, la circa două mile în spatele oamenilor săi, se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
imbecil, care crede că mai e încă tînăr? E dorința de a o asigura că nu pot avea gânduri lăturalnice, fiindcă tocmai poate încep să le am? E regretul că sunt prea bătrân pentru ea și nevoia de a mă lamenta, fie chiar ei, poate mai ales ei? E dorința de a fi din nou combătut de ea? (Pînă acum încă nu mi-a "dovedit" că sunt tînăr.) Azi m-a întrebat cu asprime pentru ce țin atât de mult s-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]