2,832 matches
-
care soluția pentru ziua de mâine era următorul vers de la mijloc sau de la început, aplecarea spre studiul atent al peșterilor și prăpăstiilor și rocilor și scheletelor trecute și viitoare din geografia sufletului lor. Nelămurit niciodată de ce zboară păsările, de ce foșnesc lanurile, de ce zarea e un hău imens, de ce sunt elev de liceu, pentru că eu am vrut să fiu acolo și atunci să-l cunosc pe nemernicul de Gustav, nu era nicăieri, ba da, iată-l lângă profesori șoptindu-le ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acum, invitați de a fi martorii rămășițelor de atunci. Tavanul pe care erau impregnate înjurăturile, gândurile de viitor, declarațiile de dragoste, frica uriașă de examene, bolboroselile tocitului zadarnic pentru că nimic nu se lipea de creierele noastre decât foșnetul vântului prin lanurile de dincolo de ferestre, huruitul înfundat al Pământului la trecerea trenurilor, marea frumusețe a filmului viitorului nostru, cu scene jubiliare, a unor personaje sărbătorind zilnic succesul realizărilor și eroismul înfrângerii obstacolelor, bunăstarea și opulența traiului într-un dolce farniente fără limită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a o ține În mână și de a se juca Împreună, mulțumindu-se să o admire de la oarece distanță, grație unor dureroase Învățăminte trase anterior, sau de un fluture colorat În roșu, alb sau bleu, dintre acei care roiau deasupra lanului de grâu de peste Drumul hotarului, lan din care Va ieșea adesea cu obrăjorii răniți de mustățile aspre și neprietenoase ale grâului pe care soarele, mărinimos, Îl cocea În cădura și lumina sa, dar Învingător, cu flori de maci sălbateci și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de a se juca Împreună, mulțumindu-se să o admire de la oarece distanță, grație unor dureroase Învățăminte trase anterior, sau de un fluture colorat În roșu, alb sau bleu, dintre acei care roiau deasupra lanului de grâu de peste Drumul hotarului, lan din care Va ieșea adesea cu obrăjorii răniți de mustățile aspre și neprietenoase ale grâului pe care soarele, mărinimos, Îl cocea În cădura și lumina sa, dar Învingător, cu flori de maci sălbateci și sângerii, cu care lanul era decorat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Drumul hotarului, lan din care Va ieșea adesea cu obrăjorii răniți de mustățile aspre și neprietenoase ale grâului pe care soarele, mărinimos, Îl cocea În cădura și lumina sa, dar Învingător, cu flori de maci sălbateci și sângerii, cu care lanul era decorat din loc În loc, fluturâdu-le victorios deasupra capului cu păr transpirat și plin de țărnă. Studia vreme Îndelungată, urmărind cu atenție și curiozitate sporită, câte un gândăcel fricos, preocupat de cine-știe-ce probleme familiale sau o furnicuță cu povara grea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o ghionoaie, Dorița Îl ținea În brațe și-l mângâia așa cum nu o mai făcuse și nu Încerca, nu putea să descopere de ce În răstimpuri Îi spunea ... Niță. Pe când se perindau cu Încetinitorul stoluri de fluturi albi, roșii și albaștri, lanurile de grâu și lucernă din Lunca Siretului, coșuri cu pești și plase cu raci, căpșunele parfumate care miroseau și a „lămâie”, moșul iubitor de copii și oameni obosiți, În marea sa bunătate Îl prelua pe Va cu mare gingășie și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Înalte și argintii, ciobacul se aventura pe apele Învolburate și pline de hulboane ale „Sâretiului”, vaca din podul lui Vasile Lica păștea În fundul grădinii lui Ghirghi a dască’lui, Împreună cu cei trei viței abia fătați și cu degețele În locul copitelor, lanurile de lucernă verde și de grâu mașcat zburau din Lunca Siretului către și prin Cociobana, Niță pleca Înot de-a lungul albiei Siretului și se pierdea În zare, Babaia, Îmbrăcată În veșnica sa „fuștă” neagră, urca dealul Jdoginii cu gândul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sau poate că pe ... Zânița! Se apropia noul an școlar, septembrie era cald și luminos, fără ploi, iar Soarele Încălzea și lumina sufletele oamenilor plini de nevoi și de binefacerile dictaturii muncitorești. Într-o zi În care cutreierând peste Întinsurile lanurilor de porumb, aproape bun de recoltat, peste ogoarele și tarlalele cu floarea-soarelui, gata uscată, peste dealurile și pădurile Bogdanei, acolo unde galben-ruginiul se grăbea să ia locul verdelui și viile se Îngălbeneau de ciudă la gândul că În curând vor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Ora 7,30, în rapidul Suceava - Mangalia, la Roman am ajuns întârziat și a trebuit luat rapidul, pietriș-fier-argilă-cupru, de neînțeles amestecul de materiale răscolite la calea ferată față de verdele de vegetație, în dreapta eu, în stânga eu, la mijloc peisajul pe cuprins, lanuri interioare mereu aceleași, la comunicare ca să ajungi recomunici.“ De cele mai multe ori, autorul evocă situații și întâmplări semnificative, probabil, pentru el, dar irelevante pentru cei care nu au trăit aceeași experiență. Din cauza acestei ignorări a cititorului, Ioan Răducea se condamnă la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nesimțită, care... Ce mai, este nesimțită rău și ar merita cîteva măsurători cu măciulia de la bățul moșului. La vreo cîțiva metri vede o umbră a iepurelui și se îndreaptă într-acolo ca să definitiveze curățarea piciorului. Nu departe însă, vede un lan de ciuperci. Am noroc, doar am călcat... Scoate pălăria jerpelită, se scarpină în cap, se uită roată și tot nu înțelege. Adică cum? Aria plină de ciuperci este puțin ascunsă și totuși n-a dat nimeni de ea. Ciudat. Bătrînul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
le care pînă la locul lui era prea mare efortul. Le voi culege la întoarcere. Își reia drumul, alunecă de multe ori și înjură pe cel care l-a băgat în mizerie. După multă trudă, ajunge la locul lui secret. Lanul de ciuperci era cules pînă la ultimul exemplar. Într-un loc erau mormane de cozi și rădăcini. Era locul unde "hoțul" și-a pregătit recolta pentru transport. M-au prădat, bandiții! Muncușoara mea! Are ochii în lacrimi și se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
filtru, din pachetul lui tată-său, 20 de drăcușori aliniați compact, gata să mărșăluiască prin artere, să moțăie în sălile de așteptare ala creierului, apoi să-și spele goliciunile în inimă. Țigări furate una câte una, să iasă la numărătoare. Lanul cu porumb din spatele casei, podul șurei, gârla cele mai intime ascunzișuri. Fumul nu-și recunoaște cenușa, flacăra nu-și motivează arderea, aroma nimic mai personal, inspira adânc, respira: Asta este pentru Dumnezeu, doar așa mă va cunoaște pe dinăuntru. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de brațe pentru a cuprinde nemărginitul, de liniște pentru a asculta muzica universului, de pâine pentru a reîntrupa iluzia. Florile poeților nici toamna nu își scutură mirosul; în pungi de hârtie, în siropul de tuse, în acuarela pictorului, resuscitează primăveri. Lanul de maci pe o pânză de Toniza înmiresmează Galeriile, sângele câmpiilor se împrăștie ca o pecingine până dincolo de fereastră. (Generos în amăgiri ești, Doamne, cu ei!) Le-ai dat o inimă mare cât un aeroport și i-ai făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un coniac Milcov cu tovarășul secretar, să lese în fiecare săptămână o bătrână, avans, sub tejghea pentru tovarășul șef de post, să pună coasa în brazdă și să umple coșul căruței cu lucernă, dedesubt popușoi în lapte, sfeclă, răsărită din lanul gospodăriei de partid. A dus-o bine poștașul vreo douăzeci de ani. A alergat cot la cot cu viața, a mers la pas cu ea, a obosit, s-a hodinit și a continuat drumul. Badea Vasile îmbătrânea în mersul calului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gestul, un fel de a spune "te înțeleg, mai nebun este terapeutul ca tine" -, apoi când bătrânul a ieșit să fumeze o țigară, i-a trecut mâna prin păr, a insistat de parcă degetele i s-ar fi încâlcit într-un lan cu cânepă deasă, altădată l-a întrebat din senin: "Ai febră?" I-a mângâiat obrazul, apoi i-a băgat două degete în gură; când doctorul a întârziat la baie, Ana l-a strâns puternic de boașe, apoi a concluzionat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o să te spargi de stânci? Eu dincolo mă desfac sub primul fir de nisip, libertatea motivează obsesiile, gratiile închid paranteze în sânge. Stau și le privesc cum trec pe sub fereastră, parcă sunt decupate din revistă. Fetița blondă este ca un lan copt de grâu: pâinea aburește în spic, Dumnezeu rupe pentru sine o firimitură, apoi hrănește păsări, Dumnezeu îmi dă să înfulec pe săturate. Fetița brunetă este precum poama ce dă în pârg: teasc din lemn de stejar palmele, aș umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
veșnicia pășește rar, balansând între doi umeri o cruce; la celălalt capăt, moartea ascute creioane colorate după nuanța ochilor. De mâine, în locul meu, vei găsi, stând la masă, două aparențe identice, nici o diferență între un câmp de luptă și un lan cu grâu, atâta timp cât moartea și viața își succed în egală măsură cerul. Eu, posibil, într-o conștiință iresponsabilă de înger. Despre ce dragoste îmi vorbești, părinte Petru? Dorul, o clipire de pleoapă, de fluture, de frunză. Bate vântul a uitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
voi nărui într-o noapte fără să țin cont de smiorcăiala ferestrelor, chiar dacă în ele a mai rămas vreo dâră de cer; fântână otrăvită de buze spurcate, prăvăli-voi pietre peste mine, indiferent că luna tremură de frig în căldare; lan de grâu pentru potirul lui Dumnezeu de m-aș coace, aș arde până sub grinzile cerului neghina, indiferent de foamea sfinților. Orice risipire din mine este o înfrângere, îmi ajunge! Petre, vorbești despre viață ca despre un morman de deșeuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
73 485 530 19,31 59 855 823 0,95 15,72 13,18 289 391 851 4,59 127 346 743 2,02 144 963 650 2,30 Sursa: INED, http://www.ind.fr/bdd/demogr/progr 3.php?lan=F Dacă la acest lucru adăugăm că soldul migrator global al "celor douăzeci și cinci" este pozitiv anual, din 1985 (de ordinul a 820 000 de persoane pe an, în medie), nu putem găsi altă explicație decât în prăbușirea fertilității și a
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
trupul I s-a frânt de la mijloc. Cu ultimul suspin, a rostit : "Iisus... Maria". Ceilalți muriseră deja. Îl lăsaseră la urmă... cine știe de ce. Erau acolo, erau toți acolo. Cei douăzeci și șase. Douăzeci și șase de cruci într-un lan de grâu. Ca sângele lor să ude pământul. În față, Nishizaka unde erau uciși criminalii. Iar în fața mea, soția. În alb. Ea însăși cu fața albă. Cu ochii ficși, strălucitori se uita dincolo de umărul meu. Poate spre Nishizaka. Stăteam în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Era primăvară și grâul copt n-avea ce căuta și eu, oricum, nu adun, niciodată, nici boabe de grâu, nici spice ! ... Doar aseară, când învățam, mă uitam la icoana de pe peretele din cameră, cu Iisus și ucenicii trecând printr-un lan de grâu. Mă gândeam că pe acolo, undeva, în urma lui, sunt și eu și culeg, cu ucenicii lui, niște spice, ca să-mi astâmpăr foamea. Foamea de El. Foamea de Cuvântul Lui. Apa Îndurării Mai mereu mi se întâmplă să visez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să luăm câteva crengi din copăcelul singuratic aflat În calea noastră. Asta pentru a șterge urmele după ce ne vom găsi adăpost. În cele din urmă, tot Toader l-a găsit. Simplu. „Din câte Îmi dau seama, aici a fost un lan de grâu sau de orz - ovăz nu, fiindcă rușii nu prea mai au cai. Și dacă le-a mai rămas câte o mârțoagă pe ici pe colo, n-o hrănesc cu ovăz, ci cu apă, paie și bătaie - vorba țiganului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe tot imașul străjuit de ogoare cu diferite culturi atrăgătoare pentru ovine, oricând pregătite de mari stricăciuni. Din tot necazul, Ionela s-a ales și cu oarece bucurii, anume că băiatul cel bubos al scripcarului se mai furișa adesea prin lanurile de păpușoi pentru o partidă de tainică iubire juvenilă. Mai greu le-a fost după ce s-au eliberat câmpurile de recoltă că erau nevoiți să se ferească de ochii curioși ai lumii tocmai prin tufele din luncă. Dar și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mei! Iar pe mine lăsați-mă să-mi urmez drumul alături de voi... ca un pensionar ce mă aflu către apus. * * * Cine nu ascultă de bătrâni rabdă de foame, discutau doi săteni din Dumbrava vecină privind la solele Societății Agricole Bahna. Lanurile de cartofi în floare și de porumb verde-crud, fără nicio buruiană se răsfățau până către zare. Aspersoarele tocmai își încheiau udarea de către seară. Culturile se prezentau în toată splendoarea lor. Aiasta-i treaba leatului meu, Fodur Nicolai, pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nopții să-mi coloreze sângele care încă din preadolescență îmi fierbea de dor de ducă și curiozitate, într-o noapte de august am fost martor la Marele spectacol. M-am putut ferici la lumina lunii care mângâia fețele lucrătorilor din lanurile de grâu, martor ocular pe câmpia de la Tricova, ocazie cu care am compus poezia „Marea simfonie,” pe care am închinat-o secerătorilor. Umbra mă urmărește de la naștere, din minunatul leagăn colorat cu peisaje neasemuite. Leagănul sfânt pentru al meu spirit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]