2,167 matches
-
dedicare de a da viață muzicii noi! „Născut” în toamna lui 2014, prin strădania pianistului Sorin Petrescu, Festivalul Intrada este o coagulare firească a inițiativelor - deloc noi! - de a promova muzică românească contemporană, definitorii pentru misiunea Filarmonicii Banatul. Vârful de lance pentru acest demers este, de mai bine de 30 de ani, Trio Contraste. Formație ce și-a câștigat un bun renume pe toate meridianele, Trio Contraste va concerta în deschiderea festivalului (duminică, 8 noiembrie, ora 19.00, la Sala Capitol
Festivalul de Muzică Nouă INTRADA, ediția a II-a [Corola-blog/BlogPost/93295_a_94587]
-
când nu se luptă cu dușmanul, se antrenează, ca să-și mențină forma de luptător. Și “domnul” Dode ne-a arătat niște ilustrații din manuale cu luptătorii români: - Ia uitați-vă cum luptau strămoșii noștri! Aici, la Rovine în câmpii... cu lancea, cu sulița, cu arcul, cu sabia, cu...bolovani... Uite-l aici pe Mihai Viteazu’ cum dă cu barda în turci! Aici, la Grivița și la Plevna, cum ne urcam pe metereze și înfigeam țepușa în turci! Vedeți? Păi cum credeți
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
și “domnul” Dode. Vedeți că românul e isteț și descurcăreț? Hai să începem o luptă, ca să antrenăm “flăcăii”! Să ne închipuim că suntem la... la... - La Rovine în câmpii! A sărit un “isteț” dintre noi. - Nu, mă, acolo ne trebuie lănci, sulițe, de unde le luăm? Ne scatem ochii cu ele... mai bine...să cuceriți “redute.” Să învățați asaltul, mă, să dați în turc cu îndârjire, cu...dârzenie, adică așa...să scrâșniți din dinți! Nici nu se putea o fericire mai mare
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
costume fantastice aveau lăncierii ăștia! Dacă priveai în ochii lui Tudorel îi vedeai cu uniforme din fir de aur, cu fireturi argintii, căciuli albe, mițoase și săbii sclipitoare în teci de aur încrustate cu pietre scumpe. Unii din ei aveau lănci aurite cu vârfuri de argint. Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea pe cioate, erau în mintea lui Tudorel niște boieri, mari dregători de la curtea lui Izvoraș-împărat. Aveau haine cu poale largi și lungi, cu gulere de vulpi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
costume fantastice aveau lăncierii ăștia! Dacă priveai în ochii lui Tudorel îi vedeai cu uniforme din fir de aur, cu fireturi argintii, căciuli albe, mițoase și săbii sclipitoare în teci de aur încrustate cu pietre scumpe. Unii din ei aveau lănci aurite cu vârfuri de argint. Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea pe cioate, erau în mintea lui Tudorel niște boieri, mari dregători de la curtea lui Izvoraș-împărat. Aveau haine cu poale largi și lungi, cu gulere de vulpi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
se va găsi cineva care să întărâte haita. Sau turma. Lupii în blană de oaie. Niște căcăcioși. Am vrut să edific un oraș de oameni liberi, dar, tot mai surprins, constat că am plămădit unul de slugi. Obediența! Vârful de lance de mai târziu! Supunerea ce ascunde nesupunerea; seva dictaturilor! Din rândul nevoiașilor s-au ridicat cei mai neîndurători tirani. Masochismul gloatei: vrea să fie încălecată cu forța. Din această ură/iubire se va naște monstrul numit Revoluție. Revolta-canibal. Totdeauna, devorându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a durat trasarea unei jumătăți de cerc prin aer. Cei din spate vedeau unghia roz, cătând acum în jos. Cu toții auzeau victima strigând „Îndurare!”; aerul, ieșind, șuierat, din pieptul lui Spartacus și-apoi pătrunzând la loc; vrăbiile. Cu toții au văzut lancea învinsului, ridicată de maestru, zburând în direcția Magistratului; și împușcăturile ce l-au fulgerat pe Spartacus s-au auzit până dincolo de Stațiune. Unii spun că au fost șapte, alții că numai patru. Spaima și ecoul dinspre munte. § O mică repetiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
împușcăturile ce l-au fulgerat pe Spartacus s-au auzit până dincolo de Stațiune. Unii spun că au fost șapte, alții că numai patru. Spaima și ecoul dinspre munte. § O mică repetiție înaintea unei serii de asasinate. Pregătești o revoltă. Zborul lăncii prin aer putea să fie semnalul. Asta rămâne în grija Comitetului Cetățenesc, totul fiind, de fapt, la nivel local, o mică lovitură de stat. Unii îi vor zice revoluție. A mai rămas puțin, un capitol. Până atunci, pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
bord. Amândoi se aruncară În apa scăzută, făcându-și loc cu forța printre fugari, strivind și călcând În picioare trupurile celor ce alunecaseră pe fundul mocirlos. Înaintară cu dificultate până când ajunseră În dreptul flancului, chiar sub sculptura de la prora. Vârful unei lăncii le trecu primejdios pe lângă creștete, printre strigătele de amenințare. Nu vrem să urcăm! Dar luați asta, pentru numele lui Dumnezeu! strigă cel mai vârstnic dintre cei doi, În timp ce tânărul ridica pe creștet caseta, cu forța pe care i-o dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o Îmbrățișare hidoasă, pe străzile orașului cândva devotat sfântului Ioan. Simțea cum o mânie surdă Îi clocotea În piept, dinaintea acelui spectacol degradant. — Încercați să rămâneți pe lângă mine! le strigă el polițailor care Îl urmau. Dar, În ciuda urletelor și a lăncilor amenințătoare ale acestora, Îi pierdu aproape imediat În mulțimea de capete care pluteau În valuri de la un zid de case la celălalt. Parcă Florența Întreagă Își dăduse Întâlnire În acel labirint de străduțe dintre baptisteriu și biserica franciscanilor, incluzând aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care se Înrolaseră de partea lui, asmuțiți de Îndată pe străzile Florenței, În căutare de nu se știa prea bine ce anume. Dar mai ales nu Îi erau pe plac cele două duzini de mercenari Înarmați cu arbalete și cu lăncii care, În ciuda opoziției sale din Consiliu, fuseseră autorizați să Îl urmeze pe Înaltul prelat Între zidurile cetății, și care acum transformaseră Santa Maria Novella Într-un fel de avanpost al forțelor lui Bonifaciu, o gheară a leului Înfiptă În stâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Un grup de bărbați Înarmați, așteptând ceva, era aliniat dinaintea pragului. După o clipă de șovăire, se hotărî să meargă Înainte. Dacă vor fi apărut probleme, avea să se facă recunoscut. Însă, după numai câțiva pași, se pomeni Înconjurat de lăncile gărzii, În timp ce un număr de brațe robuste Îl Înșfăcau. Încercă să reacționeze, eliberându-se și strigându-și numele. Auzi un glas ordonând gărzii să se oprească și să Îl lase slobod. Bargello apăruse ca prin farmec În mijlocul oamenilor săi. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
făcu un gest de supărare. I se părea că retrăiește noaptea de la San Giuda. Se ridică pentru a-l insulta pe Bargello, dar ceva din privirea omului Îl opri. Îl văzu cum se precipită pe scări, spre polițaii Înarmați cu lănci care Îl așteptau la poartă. I se păru că surprinde o expresie alarmată și pe fețele soldaților. Garda ar fi trebuit să Îl escorteze, Însă Dante, care nu era Îngreunat de armură și de arme, ajunse primul la prăvălia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
expresie alarmată și pe fețele soldaților. Garda ar fi trebuit să Îl escorteze, Însă Dante, care nu era Îngreunat de armură și de arme, ajunse primul la prăvălia lui Teofilo. Poarta era larg deschisă, străjuită de un singur polițai cu lancea pusă de-a curmezișul, pentru a-i ține la distanță pe curioșii ce Începuseră să se Înghesuie În preajmă. Omul se grăbi să se dea la o parte pentru a-l lăsa să treacă pe prior, de Îndată Îl recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
exemplar enorm să se precipite afară din desiș, sfâșiind cu colții burta calului său. Un fior În scutură, la gândul acela. Din spate, gărzile se apropiau și ele, dar se mișcau prea Încet ca să ajungă la timp, Împiedicându-se În lăncile care li se Împleticeau pe culoarele Înguste. Mai curând decât să Îi fie de ajutor, Îl puneau În primejdie, acționând ca niște hăitași Într-o vânătoare stranie. Se aplecă pe vine, Încercând să ia o poziție de apărare, strângând daga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să mai adauge nimic plecă, Îndepărtându-se spre scară, Însoțit de privirea bănuitoare a celuilalt. Se găsea Încă sub portic când văzu, În centrul claustrului, un grup de oameni Înarmați, purtând uniformele țipătoare ale mercenarilor legației pontificale. Îl Înconjurau, cu lăncile lor, pe un bărbat Îmbrăcat În sutana deschisă la culoare a dominicanilor. În lumina strălucitoare a soarelui, apărea mult mai firav și mai descărnat decât Îi păruse poetului În penumbra subteranei de la Misericordia. Atunci, Noffo Dei se confrunta cu morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Însă când Își dădură seama că era singur, Își recăpătară curajul. În timp ce se cățăra grăbit pe scară, Dante Îi auzi cum Înaintau printre prăvălii. Ajunse sus chiar În timp ce primul dintre ei se ivea În piațeta de la mijlocul podului, țintind cu lancea În direcția lui. Îi aruncă În spinare o scândură de pe acoperișul prăvăliei și sări pe cea alăturată. Lemnul acoperișului trosni amenințător, dar rezistă. De acolo, printr-un alt salt, ajunse pe prăvălia următoare. Dedesubt, Negrii, dezorientați, avuseseră un moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
salt, ajunse pe prăvălia următoare. Dedesubt, Negrii, dezorientați, avuseseră un moment de nesiguranță, suficient ca să Îi permită să ajungă pe ultima prăvălie. Se aruncă la pământ În spatele grupului, care abia În clipa aceea Îi pricepu stratagema, pornind către dânsul cu lăncile. Se rostogoli o vreme. Nu mai era sprinten, ca pe vremuri, se gândi el cu teamă, În timp ce se ridica În picioare, Îndurerat. Privi În jur, Încercând să se orienteze prin beznă. Observă o umbră enormă, În stânga, care se năpustea asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
blestemele. Își chirci buzele scârbit, descoperindu-și dinții galbeni și strâmbi. Străinul acela ne blestemă! Ne deoache! Puneți mâna pe necromant! Oamenii se opriseră din râs și acum se cruceau frenetic În numele lui Hristos. Apoi, după ce Își Înșfăcară din nou lăncile, se avântară În urmărirea lui Dante, care Începu să alerge disperat de-a lungul malului, cu picioarele poticnindu-se În apa joasă și ridicând stropi de noroi. Alergă până la extenuare, auzind În urmă Înjurăturile și zăngănitul metalic al armurilor. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Înaintea campaniei indiene -, 30.000 de tineri persani, cărora, ulterior, În Babilon, le mai adaugă alți 20.000 de luptători integrați În falangă, conform algoritmului 1:3. Fiecare astfel de formațiune cuprindea patru soldați proprii și doisprezece perși Înarmați cu lancea macedoneană și obligați să Învețe greaca. Cu un an Înainte, la Opis, Alexandru, Înfruntând opoziția concetățenilor săi, acordase titlul de pezhetairoi (Însoțitori) ostașilor persani, punându-i pe picior de egalitate cu macedonenii, și făcuse chiar un pas Înainte, incluzându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
alcoolului Împingându-l câteodată la gesturi necugetate: la o petrecere stropită din belșug cu vin tare, dintr-o vorbă aruncată de bunul său camarad Kleitos cel Negru, sângele i s-a urcat În cap și și-a străpuns prietenul cu lancea. Alexandru a poruncit să fie adus mesagerul și, spre mirarea celor aflați de față, a băut o cupă de vin În cinstea lui, numindu-l binefăcător al lumii și invitându-l să-i stea alături până la sfârșitul petrecerii. Aceluia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care-i capitala Moldovei, ce-i cu semnul ăla de pe șold, e aluniță sau ce dracu’ e, și altele și altele, toate însă cu același rezultat. Asudat și încruntat spătarul se răsuci spre patul lui Barzovie-Vodă: — Măria-ta, dormi? — Pe lancea lui Hector, nu! - răspunse Vodă. — Dar ce faci? Picotesc și cuget - surâse Barzovie-Vodă, scoțându-și de sub plapumă frumosul său cap buclat. — De picotit văd că picotești, dar de cugetat oare la ce cugeti? Ascultându-ți vorbele prin care încerci s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cel de Sus și împotriva căreia nimeni nu putea să lupte, dar să permiți ca setea să te răpună echivala cu a recunoaște că niciodată n-ai fost un adevărat fiu al Poporului Vălului, al Poporului Spadei sau al Poporului Lăncii. Se scurse o nouă zi. Și apoi alta. Au venit alți vulturi. Au venit o mulțime. Nimic nu se mișca în jurul celor trei palmieri prăfuiți, căci chiar și cea mai ușoară adiere, părea să fi dispărut din acel loc blestemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
șaua cămilei și știa să tragă cu pușca mai bine decât marea majoritate a păduchioșilor de beduini cu care s-ar fi putut întâlni din întâmplare pe drum, și nici unui membru al Poporului Vălului, al Poporului Spadei, sau al Poporului Lăncii nu i-ar fi trecut prin minte să-i facă vreun rău unei fete de aceeași rasă. Cât despre negrul Rachid, un sclav ashanti, un akli care se născuse și crescuse în sânul familiei, de un devotament dincolo de orice îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
n-am stat să ne gândim că între ei puteau să fie și oameni buni. Erau dușmani și, prin urmare, trebuia să luptăm cu ei. — Asta-i foarte adevărat, spuse fratele său. Conform vechilor obiceiuri, dacă un războinic al Poporului Lăncii ne-ar fi jignit și umilit în felul în care-a făcut-o acest om, cei din Poporul Lăncii ar fi fost obligați să ni-l predea, pentru a evita în felul acesta un război. — Mamă, ești de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]