5,902 matches
-
absolut fantastică) și cu un băiat grăsun, jerpelit Îmbrăcat, vulgar, grețos și cu burta veșnic Înfometată. Lui Îi spuneam Goanță. Ieșeam alături de ei În fiecare zi, plimbând cele trei vițelușe și o capră bezmetică „de-a lungul și de-a latul lumii”, cum ne plăcea nouă să glumim. În ziua aceea, dimineața se ivi neașteptat de răcoroasă, aducând cu ea un cer amenințător, de cerneală. Totuși, am ieșit pe imaș, hotărâți să nu ne abatem departe de sat. Ne-am Îndreptat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
negativ, schema deontologică a lui Paulsen cuprinde: egoismul, depersonalizarea. Paulsen consideră că sistemul datoriilor trebuie dezvoltat din sarcinile care rezultă pentru viața morală din relația cu binele suprem. Se deosebesc două grupuri: datorii individuale și datorii sociale. Virtuțile sunt diferite laturi ale vieții morale sau capacități ale caracterului, care dau putința de a rezolva acele sarcini. Aici se disting, de asemenea: virtuți individuale și virtuți sociale. Primele sunt forțele morale pe care se bazează formarea onestă a vieții solitare, celelalte sunt
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o aniversare. Zarvă mare, cu acest prilej, în toată țara și, deci, și în presă. Colegiul de redacție de la respectivul ziar a hotărât ca respectivul eveniment să fie marcat, cu o pagină specială, despre șef. S-au dat cu toții în laturi. Dădacu Duculeț fiind cel mai tânăr, a trebuit să se supună tuturor celorlalți. și să realizeze pagina. N a avut încotro. A stat, nu prea mult, după care a decis: voi face două variante. Una - dintr-un portret pe întreaga
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
așa, apoi n-ai încotro. Trebuie să-l asculți. Bine! Dacă spui tu... atunci am să mă încui, ca o măicuță - a răspuns Măriuța cu țâfnă. S-a întors grăbită și a intrat în cuhne, lăsând ușa întredeschisă cam un lat de palmă... Dintre toți cărăușii din crâșmă, doar Hliboceanu a băgat de seamă acest lucru, pe care de altfel îl și aștepta. Măriuța era mai tânără față de Costache. Acesta era de-o baie cu Pâcu și moș Dumitru... Mulți mușterii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Cred că putem să ne tutuim. Același lucru Îl credeam și eu. Afară ploua ușor și sufla un vânticel rece. Eram la doar câteva străzi distanță de casă. Idioții probabil că bătuseră de două-trei ori orașul În lung și-n lat, pentru a mă deruta, neștiind că dormeam dus. Vizavi era barul lui Vasea. Așadar, o nouă zi. Am intrat. Înăuntru era aceeași faună zilnică, făpturi la fel de neînsemnate ca a mea, moși care evadaseră pentru câteva minute la una mică, urmând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pisică. După vreo patru zile, eram Închis Într-un cub de plictiseală groasă ca marmelada, căci dincolo, Kuznețov traversa În mod evident o pană de inspirație. Abia de mai scria ceva, În restul timpului plimbându-se În lung și-n lat prin cameră. După o săptămână, mă cățăram pe pereți. Până și musca albăstrie care se rotea prin Încăpere ducea o viață mai palpitantă. Ea măcar Își mai găsea câte-o surată cu care să se vânzolească pe sub lustră. Și ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
femeie peștișorului fermecat: frumusețe dincolo de timp și de mode, glorie și strălucire, bani, amanți și soți celebri. Cu toate acestea, în dimineața zilei de 5 august, 1962, trupul gol, lipsit de viață, al actriței a fost găsit întins de-a latul patului din casa sa aflată în Brentwood, Fifth Helena Drive, 12305. Sinucidere sau crimă? Nici până astăzi nu se poate răspunde cu precizie la această întrebare, devenită încă una dintre enigmele nedezlegate ale secolului abia încheiat. "New York, aprilie 1955. Scriitorul
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
și În același timp convinsă: — Nu mi-l va lua nimeni! Locuiau În capitala Baakho, iar depozitul de carburanți se afla la o distanță de aproape treizeci de mile, În capătul vestic al insulei, la marginea orășelului Moyntown. Una din laturile perimetrului se Întindea de-a lungul țărmului, la numai cîțiva yards de digul de stabilopozi. De la rampa de descărcare, situată cu o milă și jumătate mai la sud, În micul golf care asigura intrarea maritimă În oraș, conductele urcau susținute
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Poate fi o simplă mișcare tactică. Ne studiază reacțiile, presupuse maiorul Smith. În acel moment, colonelul Pruritanal hotărî să se ridice de pe scaun. Din cauza hemoroizilor, șezutul său dădea tot mai frecvente semne de nervozitate. Făcu cinci pași mari de-a latul Încăperii, pînă la fereastră, de unde, privind În curtea cazărmii, văzu autocarul clubului de fotbal F.C. Walt, care tocmai intra pe poartă. Colonelul se Întoarse cu o Întrebare mută pe buze către camarazii săi. Nimeni nu Îndrăzni să-i răspundă. Arătau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care susținea că toate cercurile sunt la fel de rotunde, din simplul motiv că sunt cercuri. Atunci, dr. Thomas adusese argumentul următor: — Ascultă, surioară, noțiunea de „rază de curbură“ tocmai la asta se referă. Pentru unghiuri la centru egale, lungimea circumferinței dintre laturile lor diferă, ceea ce Înseamnă că... Și ce-mi pasă mie de asta? replicase ea. — Imaginează-ți un cerc cu raza egală cu zero. Este el oare ceva rotund? — Bineînțeles, de vreme ce e cerc! E ceva rotund care nu există. Ceea ce e
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
efortul celorlalți participanți de a-și deschide chakras-urile sau de a-și fortifica și pune sub control propriul corp astral. În sectorul situat de cealaltă parte a careului de șaisprezece metri (care, În realitate, e un dreptunghi avînd una din laturi de treizeci și doi de metri), dr. Thomas se apropie tiptil de Valerian, pe la spate, și-l Întrebă În șoaptă, vorbindu-i foarte aproape de ureche: — Domnule, unde este pardesiul meu? În primă instanță, Valerian se prefăcu că nu a auzit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
acel moment șeful departamentului era cu totul altcineva. Iar la o judecată mai riguroasă, propria sa demisie Îi păru maiorului Smith prezumțioasă și ridicolă, Într-adevăr, un gest copilăresc. Frămîntat de felurite gînduri, umbla de-a lungul și de-a latul biroului, nu agitat, ci mai degrabă nehotărît, În sensul că era hotărît să-și schimbe Într-un fel viața, numai că nu știa deocamdată cum, cînd deodată, un alt maior Smith, mult mai inteligent, veni din urma lui, Îl prinse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu e nici țipenie, simți nevoia să-și facă curaj în timp ce își lipea palmele de metalul rece al ușii. Împinse scurt, și din două mișcări se văzu în casa scărilor, orbecăind prin întuneric, pipăind de-a lungul și de-a latul pereților căutînd în zadar întrerupătorul. Îți pierzi timpul cu fleacuri, își spuse, dîndu-se repede bătut, hotărîndu-se s-o ia cît mai repede pe scări în sus pe bîjbîite. O să pierzi ceva mai mult timp, dar în felul ăsta ești mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
negru sub unghie? Jur pe ce am mai sfînt, dom’ Roja, răspunde Gulie, mare pacoste mai sînteți, se gîndește, greu o mai scoate omul la capăt cu dumneavoastră! Coborînd din taximetrul care îl purtase de-a lungul și de-a latul Bucureștiului mai bine de două ore, Roja îi mulțumește șoferului lăsîndu i un bacșiș gras, era soare strălucitor afară cînd m-am urcat la matale în mașină, îi spune pășind la marginea trotuarului într-o băltoacă, și uite acum ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
șurubelnițe, foarfece, clești și pensete. Săru’ mîna, au fost ultimele vorbe ale lui Santinelă înainte să o întindă cu tupeu spre locul unde era abandonat autobuzul, să-l pornească cît ai zice pește și apoi să-l parcheze de-a latul Baricadei exact în locul pe care-l indicase Petrică. A fost floare la ureche, joacă de copii, a-nceput să se laude Santinelă cu isprava sa, toate la locul lor, ușa din dreptul șoferului larg deschisă, cheile în contact, ce mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a avea cu cine să mă bat, am fost brancardier la un spital de boli mintale, am furat, am fost pește, mi s-au născut niște copii de care nu știu absolut nimic, am vagabondat țara În lung și În lat, am dormit până și În veceuri publice, am făcut treisprezece ani de pușcărie pentru crimă, dar ce-ți spun toate astea? Le știi foarte bine. Ți le-am mai povestit. -Mi le-ai mai povestit Kawabata, dar nu mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Vreți, vă rog, să lăsați geamul în jos pe partea cealaltă și să fiți atentă la drum am spus. Honor Klein a deschis geamul fără să spună nimic și am înaintat așa un timp, cu capetele scoase afară pe ambele laturi ale mașinii. Trupul ei se zdruncina și sălta lângă mine ca un sac fără cap și am simțit din nou cum stofa aspră a paltonului ei îmi zgârie mâna. Indicatoare mari portocalii în colțul de lângă Hyde Park ne arătau drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
1926. Îmi era imposibil să uit toate lucrurile rușinoase pe care le făcusem. Chiar dacă noua vizită mă costa mai mult decât Îmi puteam permite, am zis că merită sacrificiul. La urma urmei, nu-ți este dat să-ți descoperi noi laturi despre tine În fiecare zi. După ce-mi șopti „Kreuzer“ la ureche, portarul rus Îmi promise să-mi facă legătura. Dar În loc de asta, puse receptorul În furcă, mormăind: — „Substanță dulce, divină, obținută de insecte muncitoare. “ Cinci litere. Deocamdată tolerant, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-ți face griji în legătură cu relele pe care mă străduiesc să le fac - pentru că e limpede că nu le fac. Sunt însemnat din cap până-n picioare de refulări, parcă-s o hartă rutieră. Poți călători de-a lungul și de-a latul trupului meu, pe superautostrăzile rușinii, inhibiției și spaimei. Vezi, mamă, și eu sunt prea bun, sunt moral de dau pe dinafară - exact ca tine! M-ai văzut vreodată încercând să fumez o țigară? Semăn cu Bette Davis. În ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la compartimentul său, trenul Încetinea. Coșurile Înalte din Liége, cu flăcări În vârf, se ridicară În lungul liniei asemenea vechilor castele incendiate În raiduri peste graniță. Trenul intră În trepidație și se schimbară macazurile. Grinzi de oțel apărură pe ambele laturi și undeva mai jos, foarte departe, o stradă trecu În diagonală prin Întuneric, iar o lampă străluci la ușa unei cafenele. Liniile se multiplicară și locomotive fără garnitură se-apropiară de expres, fluierând și scoțând jeturi de abur. Semnalele clipiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și brunete ca niște păsări de casă gălăgioase, dar nevestele lor, nu de multă vreme eliberate de văluri, stăteau tăcute și se uitau la cântăreață cu fețe ca de cocă, inexpresive. Myatt și Janet Pardoe străbătură grădina pe una din laturi, căutând o masă, În timp ce franțuzoaica țipa, râdea și se cambra, aruncându-și indecențele disperate spre o lume care n-o băga În seamă și nu se amuza. Pera se vedea departe și mult sub ei, luminile bărcilor de pescuit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Pe la 2 dimineața, Hunter s-a dat jos din pat, și-a deschis valiza burdușită și a scos de acolo o cutie albă. Când mi-a dat-o, am văzut două cuvinte delicioase - Sabbia Rosa - tipărite cu negru de-a latul părții superioare a cutiei. Înăuntru se afla o cămașă de noapte lungă din mătase turcoaz, cu o garnitură de dantelă minunată. Am pus-o pe mine și m-am rotit În fața oglinzii. Era exact În genul Catherine Deneuve În filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am traversat cu mașina tot orașul, În după-amiaza aceea de sâmbătă. Blocurile cenușii sunt blocuri cenușii, fie că sunt acoperite sau nu de zăpadă. Totuși, plini de emoție, ne-am târât picioarele Încălțate cu cizme solide, pentru zăpadă, de-a latul pistei de concurs, plină de ponei care săreau brusc În lături prin zăpadă și de harnașamente pentru cursă. Când am ajuns, În cele din urmă, la terenul de polo, locul s-a dovedit a fi departe de priveliștea romantică, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu mâna și se Îndreptă spre ei. —O, Doamne, o ia prin partea asta, am spus eu. Stai calmă, salut-o. De fapt, hai să fim super-prietenoase, ordonă Lauren. Bună, Sophia! o strigă ea tare, În timp ce Sophia Înainta de-a latul terasei. Sophia se Întoarse și ne văzu. Zâmbi și veni spre masa noastră. Când ajunse, spuse. —Lauren! Bună! Sylvie! Îți mulțumesc mult pentru aseară. Lui Pierre i-a plăcut foarte mult petrecerea... un loc așa de drăguț... am auzit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mea. În loc să te urmez în paradisul tău, trebuie să fac lucrul care mă înspăimântă cel mai tare. Capitolul 40 Nash mănâncă un castron de chili. Stă la o masă din fundul barului de pe Third Avenue. Barmanul e prăbușit de-a latul barului, cu mâinile încă legănându-i-se deasupra scaunelor. Doi bărbați și două femei zac într-un separeu cu fața în jos. Țigările încă mai ard în scrumieră, fumate doar pe jumătate. Un alt bărbat e întins în pragul coridorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]