346 matches
-
din Italia de sud erau foarte grele atât înaintea de venirea la putere a lui Giolitti, cât și în timpul mandatului său de prim-ministru. Patru cincimi din populația sudului peninsulei era neștiutoare de carte. În regiune, marile proprietăți funciare ale latifundiarilor care își exploatau proprietățile prin interpuși ocupau aproape întreg ternenul agricol, populația săracă trăia în condiții precare de securitate alimentară, deseori vecine cu foametea, iar rebeliunile erau relativ frecvente. Corupția ajunsese o problemă atât de gravă, încât însuși Giolitti a
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
teroriste, organizate în trupe speciale”. Alte persoane susceptibile de deportare erau foști membri ai Partidului Național Creștin, ai Partidului Național Țărănesc și Partidului Național Liberal care ar fi încercat să organizeze activități ilegale. Alte persoane vizate proveneau din rândurile marilor latifundiari, comercianților, jandarmilor, albgardiștilor ruși etc. Operațiunea majoră de arestare și deportare a fost stabilită pentru noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, fiind vizate 32 423 de persoane din Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul Herței. Dintre acestea, 6 250
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
ca și cele două cvartete de coarde pe care le-a compus fac parte și astăzi din repertoriul muzical mondial . S-a născut în așezarea Ubiel lângă Minsk, în acele timpuri în districtul Iegumen din gubernia Minsk, în familia unor latifundiari, oameni cultivați, posesori de educație muzicală, aflată în relații de rudenie cu dinastia de nobili Lubicz. Tatăl, Czeslaw Moniuszko, s-a stabilit în regiune după ce a servit drept comandant al unei unități de călăreți polonezi - lituanieni pe langă statul major
Stanisław Moniuszko () [Corola-website/Science/309861_a_311190]
-
Aliații au încercat să dezmembreze așa-numitele „Zaibatsu” („clicile economice”). Japonezii au rezistat acestor încercări prin formarea unor alianțe de mari companii economice - „ keiretsu”. Aliații au reușit să impună o reformă agrară. Peste 20.000 km² de terenuri agricole ale latifundiarilor au fost expropiate și au fost redistribuite țăranilor, care lucrau pe aceste pământuri. În 1946, Dieta a ratificat noua Constituție, care a copiat cu mici excepții „modelul de lucru” pregătit de autoritățile de ocupație. Constituția a fost promulgată ca un
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
r) Dumitru Cioflină a fost pus sub învinuire de procurorii DNA, fiind acuzat de abuz în serviciu contra intereselor publice, alături de fostul ministru al apărării, Victor Babiuc. Ei sunt acuzați, în dosarul schimbului de terenuri dintre Ministerul Apărării Naționale și latifundiarul Gigi Becali, că l-au ajutat pe finanțatorul clubului de fotbal Steaua, să schimbe, în anii 1995-1997, un teren de 32 hectare din comuna Ștefăneștii de Jos (județul Ilfov), cu unul similar ca dimensiuni, dar mult mai scump, situat în
Dumitru Cioflină () [Corola-website/Science/304923_a_306252]
-
și stăpân al unei imense averi, Simón Bolívar jură să nu se mai însoare niciodată, ce va și face și se întoarce la Madrid. Mai târziu, va spune că moartea Teresei a fost cea care l-a transformat din bogatul latifundiar în generalul Bolívar. După ce durerea s-a alinat, bărbatul din el iese la iveală: se duce la Paris și, în saloanele aristocrației cunoaște pe Fanny de Villars, soția unui colonel ,careia ii va deveni amant. Tot aici cunoaște și are
Simón Bolívar () [Corola-website/Science/304950_a_306279]
-
terminat printr-o bătaie generală între susținătorii diferitelor partide, bătaie pornită în momentul cînd Dej a cerut înlăturarea prin orice mijloace a guvernului, catalogînd ca inutile, alegerile prin vot democratic. Prefectul județului, colonelul Ilie Dimitriu, împreună cu profesorul Ilie Ion și latifundiarul Ionel Pleșa, reprezentanți ai P.N.Ț. și P.N.L. au încercat instaurarea ordinii în oraș. Lunile ianuarie și februarie au constituit luni de intense confruntări de stradă, manifestațiile și contramanifestațiile deveniseră aproape cotidiene, confruntările ajungeau la violențe fizice. Cele două tabere
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
crescut în continuu de la controversata emancipare a iobagilor din 1861 făptuită de țarul Alexandru al II-lea. Emanciparea a fost incompletă, limitată din punct de vedere juridic și tehnic de despăgubirile pe care erau îndreptățiți să le primească "dvorianstvo" - nobili latifundiari și foști stăpâni de iobagi. Drepturile oamenilor de rând erau încă limitate de o serie de restricții și obligații care erau structurate rigid de către apartenanța la o clasă socială anume. Emanciparea a fost doar una dintre schimbările guvernamentale, legale, sociale
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]
-
ad-hoc a Țării Românești, apoi ministru și prim-ministru în timpul lui Alexandru Ioan Cuza. În 1865, s-a alăturat celor care au conspirat pentru îndepărtarea de la domnie a Principelui Cuza, ca urmare a măsurilor luate de acesta împotriva proprietății marilor latifundiari.
Ștefan Golescu () [Corola-website/Science/299967_a_301296]
-
la încoronare. Magna Charta Libertatum stiupula controlul regalității de către un consiliu de 25 de baroni aleși dintre revoltați, cu dreptul de a-l mustră pe rege. Orice taxa nu mai era percepută decât cu consimțământul baronilor, clerului și marilor magnați latifundiari și numai în cazurile prevăzute de cutumă-răscumpărarea regelui din captivitate, căsătoria fiicei celei mai mari a regelui sau intrarea primului născut în rândurile cavalerilor. Erau prevăzute dreptul baronilor de a se revoltă în cazul în care regele se făcea vinovat
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
(în dialectul săsesc "Graeve" sau "Gräve", la plural "Graeven" sau "Gräven", în , cu semnificația de conte, din care a derivat în , mare latifundiar maghiar, având titlul de conte), este un termen folosit din secolul al XII-lea până în secolul al XV-lea pentru desemnarea unei persoane care a fost aleasă din rândul coloniștilor sași ca reprezentant al lor, cu atribuții de judecător special
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
adică ar fi fost născut în 1893 sau 1894. Părinții săi se numeau Dumitru I. Lecca și Alice Strat. Radu era al doilea din cei cinci copii ai cuplului. În memoriile sale, Radu Lecca afirmă că tatăl său a fost "latifundiar" și că a făcut "politică liberală", ajungând deputat și prefect, din care cauză "a murit sărac în 1907". Radu Lecca aparține uneia din cele mai vechi familii românești. Primul Lecca pe teritoriul țării, menționat în arhive, este Aga Lecca (1550
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
domniei mele”. Trebuie menționat că după cucerirea Dobrogei, Mircea cel Bătrân a păstrat acolo vechea administrație locală. Dregătorii dobrogeni erau numiți "chefalia", un cuvânt de origine grecească ce desemna la origine un fel de guvernator de ținut, ales dintre marii latifundiari. În Dobrogea, titlul "chefalia" avea sensul de cârmuitor de oraș. Veniturile domniei veneau în principal din dările, birurile, prestațiile și dăjdiile cuvenite acesteia, vămile neconcesionate, morile, braniștile și bălțile domniei, amenzile și taxele de judecată percepute în țară etc. Toate
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
cancelar („Cancelar al Imperiului”) și dominând afacerile acestuia până la demiterea sa în 1890. Diplomația lui, numită „politică realistă” ("Realpolitik"), și modul autoritar în care conducea statul i-au adus porecla de „Cancelarul de Fier” („"der Eiserne Kanzler"”). Fiind un mare latifundiar aristocrat („"Junker"”), avea profunde convingeri conservatoare, monarhiste și aristocratice. Principalul său obiectiv politic a fost ridicarea Prusiei la rangul celui mai puternic stat al Confederației Germane. Profitând de iscusința sa în diplomație, Bismarck a purtat două războaie pentru a-și
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
Februarie 1789 - Berlin) era fiica unui oficial guvernamental de rang înalt din Berlin și primise o educație superioară. A.J.P. Taylor mai târziu a remarcat cu privire la importanța acestei duble moșteniri: „cu toate că Bismarck semăna fizic cu tatăl său, și părea un latifundiar prusac la exterior - o imagine care era deseori încurajată prin purtarea uniformei militare, chiar dacă nu avea funcție de ofițer, era mai cosmopolit și mai bine educat decât ar fi fost normal pentru cei din acest mediu”. El vorbea și scria fluent
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
II. Mommsen atribuie lui Bismarck o flexibilitate în rezolvarea conflictelor politice și că insuccesele nu sunt cauzate de cancelar. Hans-Ulrich Wehler condamnă politica lui Bismarck, care a fost un adversar al social democraților și a sprijinit monarhia și pe marii latifundiari, frânând progresul Germaniei. Wehler caracterizează politica lui Bismarck ca o dictatură bonpartistă.
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
Atmosferă era dominată de greve generale sau spontane, proteste în fața condițiilor precare de muncă și împotriva represiunii. În paralel cu organizarea muncitorilor, aveau loc și răscoale țărănești împotriva latifundiilor și marilor deținători de pământuri, dar și migrația masivă de pe domeniile latifundiarilor spre orașele cu industrie incipientă. Aceste mișcări revoluționare au fost potențate de o impresionantă activitate culturală, educațională și de propagandă în care, după cum remarcă cercetători din toate țările menționate (Grez Toso 2011, Fos în Arreche et al. 2013, Guevara Mesa
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
erau țărani sau muncitori urbani. Se implicau în industrie. Negustorii se numărau printre burghezii bogați, comerțul exterior fiind în Franța cel mai dinamic sector economic, cu o creștere a volumului schimburilor comerciale de 440% între 1715-1789. Alți burghezi erau financiari, latifundiari, membri ai profesiilor liberale, medici, scriitori, juriști și funcționari publici, dintre care mulți dețineau funcții ce puteau fi cumpărate. Burghezia ocupă 39 000 din cele 50 000 de slujbe venale. Până în 1789, existau 2,3 milioane de burghezi-8% din totalul
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de stat, indiferent de partid, fiind o onoare pentru noi conservatorii că l-am dat României pe Lascăr Catargiu: Să trăiască Lascăr Catargiu!”". Totodată, nu va ezita să fie cel mai aprig susținător al marii proprietăți, mai partizan chiar decât latifundiarii din partidul conservator. "Take Ionescu, bursierul sărac, care fusese, precum afirma odinioară în Cameră, cel care mergea cu ghete sparte, se face acum avocatul marilor proprietari, spre a combate proiectul de lege pentru înființarea Casei Rurale. Astfel el susține că
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, guvernul rus i-a atras pe cazaci în activitățile de apărare a frontierei de sud-est și de continuare a colonizării militare, permițându-le să-i adăpostească pe țăranii fugiți de pe moșiile latifundiarilor ruși. În 1718, guvernul a numit atamanul și adjunctul acestuia, iar acei cazaci care fuseseră declarați fugari de pe moșii au primit ordin să se întoarcă la stăpânii lor. În 1720, cazacii s-au revoltat, opunându-se ordinelor de reîntoarcere pe
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
întreținut, vreme îndelungată, din resursele lor armata lui Andronic cel Tânăr. Centrul domeniilor lor era puternica cetate din Tracia, Didymotika, în jurul căreia se aflau numeroasele castele și moșii ale cestei familii. Apărându-și interesele sale, Cantacuzino se sprijinea pe marii latifundiari și pe propria sa armată, cu o excepțională capacitate de luptă. Înzestrat din belșug cu darurile naturii și împodobit cu o minte profundă, acest om era iubit de întreaga oștire; încât nu se găsea nici un oștean, care n-ar fi
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
soldați și de grupuri de orășeni bine organizate, iar ei înșiși au fost uciși ori s-au pomenit în închisoare. Ioan a izbutit să fugă la Didymotika și, acolo, la 26 octombrie 1341, el a fost proclamat împărat de către marii latifundiari, care se adunaseră să-i ceară apărarea în fața lui Apokaukos. Contemporanii și Cantacuzino însuși afirmau că el și-a dat consimțământul fără nici o tragere de inimă, întrucât setea de putere îi era străină și, având, și așa, o putere uriașă
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
de la curte s-a transformat într-un război, care, potrivit unei opinii răspândite printre istoricii de mai târziu, avea un accentuat caracter de clasă. De partea Paleologului erau funcționarii, nobilimea orășenească, cercurile comerciale și meșteșugărești; Cantacuzino era sprijinit de marii latifundiari. Deoarece însuși Ioan VI Cantacuzino era isihast, situația a fost agravată și de lupta care izbucnise din nou în sânul bisericii. Isihaștii erau călugări care duceau o viață eremitică riguroasă. În secolul XIV isihasmul dobândea semnificația specială de curent ascetico
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
a treia oara primar, dar la 15 februarie 1910 își dă demisia. In 1917 devine membru în Sfatul Țării din partea minorității grecești. Din motive de sănătate, activează puțin în cadrul acestui for. La începutul anului 1918, în fruntea unei delegații de latifundiari basarabeni, se întâlnește la Iași cu regele Ferdinand. În cadrul acestei întâlniri, latidifundiarii, aflați sub pericolul de a-și vedea averile confiscate de bolșevici, se declară susținători ai unirii Basarabiei cu România, cu condiția de a le fi garantate proprietățile de
Pantelimon V. Sinadino () [Corola-website/Science/316658_a_317987]
-
film — imagine, costume și scenografie. Visconti a reușit o ecranizare inedită a romanului scris de Giuseppe Tomasi di Lampedusa și o atentă reconstituire a atmosferei socio-politice italiene de la mijlocul secolului al XIX-lea. Prințul Don Fabrizio Salina (Burt Lancaster), mare latifundiar sicilian de viță nobilă, este bulversat de știrile privind campania lui Giuseppe Garibaldi și-și dă seama că aristocrația trebuie să se adapteze noilor realități istorice și să cedeze privilegiile burgheziei. Prințul aranjează căsătoria nepotului său, Tancredi Falconeri (Alain Delon
Ghepardul (film) () [Corola-website/Science/318549_a_319878]