15,723 matches
-
savoarea lecturii, aceste începuturi ale romanului românesc modern dezarmează intransigența percepției de astăzi. Cristian Măgură Iuvenal, contemporanul nostru? artea de debut a Alexandrei Ciocârlie - la origine teză de doctorat - este și primul studiu de amploare de la noi dedicat operei poetului latin. În spațiul culturii noastre tentativele de a-i schița un profil critic nuanțat se pot număra, practic, pe degetele de la o mînă (printre ele: un studiu al lui Eugen Cisek din 1977, Juvenal et certains problèmes de son temps, capitolul
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
un profil critic nuanțat se pot număra, practic, pe degetele de la o mînă (printre ele: un studiu al lui Eugen Cisek din 1977, Juvenal et certains problèmes de son temps, capitolul lui I. Fischer din volumul IV al Istoriei literaturii latine sau prefața lui G. Guțu la ediția din 1986 a Satirelor ). Importanța laturii filologice în demersul hermeneutic întreprins de Alexandra Ciocârlie este imposibil de ignorat, dar ea nu elimină alte modalități de apropiere față de texte. Ne dăm seama că descifrarea
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
lui Iuvenal într-o lectură incitantă pentru cititorul mai mult sau mai puțin avizat, este modul tranșant în care autoarea demontează prejudecățile (pe cît de numeroase, pe atît de rezistente) perpetuate, inerțial, de-a lungul timpului în exegezele consacrate poetului latin. Astfel, faptul că multă vreme acesta a fost considerat drept întruparea, prin excelență, a spiritului satiric (de la ultimii autori păgîni ai Romei, pînă la comentatori din secolul nostru, imaginea unui Iuvenalis ethicus a înregistrat o carieră absolut impresionantă, după cum ne
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
asociației să redeschidă cinemateca la Sala Dalles... Un profesor, autor al unor versuri latinești, a amuzat publicul atacîndu-l vehement pe Valeriu Rîpeanu și cerînd să i se taie limba.., pentru că-l împiedică pe profesor să publice nu știu ce ediție cu versiunea latină a unor poezii de Eminescu. Sau poate tăierea limbii a fost propusă de un alt nebun, un anume Mihail Ilovici, poet căruia Rîpeanu i-a respins un manuscris. Profesorul latinist l-a atacat, cred, pe Ion Dodu Bălan, care l-
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
ocupat primii doi, conducător, cum am spune azi, fiindu-i Paul Hazard, viitor membru al Academiei Franceze. "Unul (Baldensperger, căruia i se spunea Baldens) era omul umbrelor crepusculare și al portretelor estompate, pe când celălalt, deși flamand prin naștere, era un latin meridional, iubitor de lumini colorate și de claritate". Ei l-au informat pe doctorandul de la București, care avea o bursă de numai doi ani, că pentru un doctorat de stat e necesar un timp mediu de 6 ani. Mulți renunțau
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
Gabriel Dimisianu În lungul răstimp de când scriu critică literară, am avut prilejul să mă conving, nu o singură dată, de dreptatea autorului latin care a spus că există o soartă a cărților. O soartă deseori ciudată, greu de întrevăzut, stârnitoare de nedumeriri. Mă gândesc anume, acum, la o carte a lui Dan Cristea, Versiune și subversiune, apărută la noi în 1999, la Editura
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
de o idee care se ivise deodată în mintea sa. Se întoarse spre mine, cu totul neașteptat, așezînd mîna lui albă, cu degetele frumos îngrijite, pe mîna mea odihnită pe canapeaua de piele a trăsurii și rosti: - Îți amintești dictonul latin pe care l-ai învățat în primele clase de liceu?, mă întrebă, ca un profesor care cercetează o lecție într-o clasă plină de elevi. - Care anume?, m-am străduit să cotrobăiesc în amintirea trecutelor ceasuri ale școlii. - Nulla dies
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
în primele clase de liceu?, mă întrebă, ca un profesor care cercetează o lecție într-o clasă plină de elevi. - Care anume?, m-am străduit să cotrobăiesc în amintirea trecutelor ceasuri ale școlii. - Nulla dies sine linea, a înviat maxima latină rostind-o în forță. Lovinescu o repetă în ideea de a mi-o fixa în memorie. - Îți recomand să nu o uiți. Odată întoarsă la București, să scrii în fiecare zi, măcar o linie. Să nu te culci pe lauri
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
agitându-și părul vîlvoi, a izbucnit în acel moment, sărind brusc în picioare și întrebîndu-l, exasperat: ce rost avea ca noi, acum, să pierdem atîta timp învățînd despre felul în care niște țărani inculți de la Dunăre au pronunțat frumoasa limbă latină, stîlcind-o iremediabil? În tăcerea stînjenită care se lăsase, plină totuși de o morbidă curiozitate, nimeni n-ar fi putut spune cu exactitate dacă era mai probabilă iritarea autoritară (impertinentul urma să fie invitat afară, pe un ton finalmente enervat) sau
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
oricărei literaturi de oarecare dificultate, constatăm totuși că figură și opera lui Dimitrie Cantemir revin în atenția cercetătorilor și chiar în aceea a publicului, daca ne gandim că nu de mult am putut consemna apariția primei ediții a textului original (latin) al Istoriei otomane, ca recent a ieșit de sub tipar o altă carte care-i e consacrată printului-carturar de către Dragoș Moldovanu, cel de la care a plecat acum un sfert de veac revizuirea întregului dosar al scrisului lui Cantemir și direcția retorica
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
efectele minime pe care sigla le are pt brandul României. Din păcate este caracteristic acestui popor! Mi-ai dat o idee de însemnare cu Timeo Danaos. Am gasit mai demult o înregistrare cu un exercițiu de reconstrucție a pronunției limbii latine pe un discurs al lui Cicero și în sfârșit latină sună vie. În ton cu articolul, povestea moștenirii pe care ne-a lăsat-o Brâncuși. Din câte știu lașase prin testament cu titlu de donație atelierul lui, cu tot ce
Nu vă fie frică, nu mușcăm! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82523_a_83848]
-
Din păcate este caracteristic acestui popor! Mi-ai dat o idee de însemnare cu Timeo Danaos. Am gasit mai demult o înregistrare cu un exercițiu de reconstrucție a pronunției limbii latine pe un discurs al lui Cicero și în sfârșit latină sună vie. În ton cu articolul, povestea moștenirii pe care ne-a lăsat-o Brâncuși. Din câte știu lașase prin testament cu titlu de donație atelierul lui, cu tot ce era în el, Statului Român. Singura condiție era păstrarea dispoziției
Nu vă fie frică, nu mușcăm! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82523_a_83848]
-
național cu personalități pe alde Cioran, Eliade și Brâncuși de fiecare dată cînd vreun tabloid se ia de cerșetorii noștri internaționali. Ne explicăm cu așa patimă, de parcă am fi membre active în „Asociația Suedezelor Inteligente“, care protestează cînd vreun macho latin nu face diferența dintre suedeze și blonde și ne sugerează, prin generalizare, c-am fi proaste en-gros. Nu mai știu unde am citit despre mesajul unor hackeri patrioți care le-au transmis francezilor să ne dea înapoi lucrările lui Brâncuși
Au uitat că suntem fii din popor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82622_a_83947]
-
personal simt o plăcere vinovată de fiecare dată când sunt într-un loc aglomerat să descopăr și să cunosc cât mai multe tipuri de oameni.....și uneori mă amuză istorioarele auzite fără voia mea....acesta este farmecul pitoresc al sângelui latin... locuiesc de 4 ani în Cretă și tot nu m-am obișnuit cu felul lor de a fi; prima dată can l-am auzit pe soțul meu vbind cu un grec l-am intrebat f mirata de ce a țipat la
De ce vorbim aşa de tare? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82597_a_83922]
-
Moldova. Aceeași metodă (astăzi s-ar spune Ťretoricăť ori Ťstrategieť, de marketing, se-nțelege), a amplasării fenomenului românesc în perimetrul latinității, este folosită și pentru proză, încă de la primul enunț al capitolului - ŤLa români, ca și la popoarele de origine latină din Occident, proza este mult mai recentă decît poeziať (subl.mea, M.I.). In doar douăzeci de pagini, această prefață strînge esențialul despre devenirea istorică a literaturii române de la origini pînă în primele două decenii ale secolului XX. Antologia a fost
Acum 85 de ani - Antologie de literatură română în Franța by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/10996_a_12321]
-
meu - umplu furtuna cu urlete" Note introductive bine concepute oferă cititorului informațiile necesare înțelegerii textelor antologiei. Traducerea, respectând spiritul originalului, este realizată într-o frumoasă limbă românească. De-ar fi să-i facem o imputare autorului, am remarca absența poeziei latine din antologie. Sigur, romanii dintre toate popoarele antice au fost cei mai refractari față de mistică. Si totuși, cel puțin Bucolica a IV-a a lui Vergilius, în care Sfântul Augustin vedea o profeție a nașterii Mântuitorului, merita să figureze. Apariția
Trei milenii de poezie by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/11626_a_12951]
-
vorbește Tacit (tirania lui Domițian) reprezintă un interval de trei ori mai scurt față de cei 45 de ani ai dominației comuniste în România. într-un răstimp în care populația țării s-a schimbat în proporție covîrșitoare, dezastrele evocate de istoricul latin devin mult mai profunde și mai grave, prea puțini izbutind a supraviețui altora sau măcar să-și supraviețuiască lor înșiși. Cea de-a doua biruință este mai greu de cucerit decît prima. Păstrarea fidelității față de sine se identifică uneori cu eroismul
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
prezență este legitimă și necesară." în aula din Dealul Mitropoliei s-a așternut o liniște de biserică; guvernamentalii și opozanții își opriseră deopotrivă respirația. Vorbitorul a continuat: , Lucrul se poate demonstra cu ușurință printr-o sumară analiză etimologică. în limba latină, substantivul rex derivă din verbul rego, regere : a îndrepta, a conduce, a cîrmui. Din aceeași familie avem, în românește, cuvinte ca regim, regiune - și altele. Revenind la rego, regere: potrivit articolului 2 din Constituție, Ťsuveranitatea națională aparține poporului român, care
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
1874, 26 mai (p. 1877). Numai că în "Oltul" e urdesc, dar ce mai contează. Și apoi dacă eroarea tot e și în ediția din 1966, de ce să n-o perpetuăm cu finele noastre ajustări prozodice? 6. În sfârșit, clamare latin e transcris de poet chiămă la perfectul simplu, în mai multe rânduri. Poetul îl conservă grafic pe a latinesc, în varianta ă, dar citind evident chemă. Cu un minim instinct filologic, editorul trebuia "să simtă" acest amănunt, din moment ce forma de
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
nevoit să părăsesc teatrul «Luceafărul», să încep bejeniile...” Revenit peste mulți ani acasă (în 1989) a fost cel care a dat citirii Declarația Marii Adunări Naționale de la 31 august 1989 de revenire la limba romana în straiul ei natural - grafia latină. Este numit în funcția de Ministru al Culturii și Cultelor (1990/1994). Este greu de enumerat câte a făcut pentru trezirea acestei așchii de popor roman din Basarabia: a readus Monumentul lui Ștefan cel Mare la locul unde fusese instalat
SE DUC ARTIŞTII...!!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380642_a_381971]
-
erau populația cea mai răspândită pe teritoriul Traciei, Dunării de jos și al Sciției, iar în vest s-au găsit urme ale așezărilor etnice ale acestora până în Alpii Cotici și până dincolo de valea Rinului. După Hesiod (Theog., V. 1011) genealogia latinilor și arimilor era următoarea: „Circe, sora regelui Aiete din Colchis, a avut cu Ulise doi fii, pe Agrius (Rusticus, adică Țăranul, numit de Plutarh Romanus) și pe Latinus. Hesiod (Theog., V. 334) și Homer (Odisea) numesc țara hiperboreienilor „eremna gaia
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
și din multe alte date în afara celor de mai sus. Ulterior a apărut și Arabia din Orientul Apropiat, dar studiată la „bani mărunți” și „ pe surse” o găsim legată puternic de spațiul dunărean, după cum a menționat în scrierile sale poetul latin Plaut, care a trăit în secolul al III-lea î. H., unde vorbește de cele două „Arabii” (Comodiae, Trinumus Act III): „Carmides - Ho! Ho! Dar ce, mai există oare o altă Arabie lângă Pontul Euxin?/ Sycophantele - Da există! Nu însă
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
limba română este considerată limba de stat pentru Republică Moldova? Vitalia Pavlicenco: Limba română este limba de stat din 31 august 1989. Cu două zile înainte de adoptarea acetor hotărîri istorice, privind limba moldoveneasca drept limba de stat și a grafiei latine, am editat, împreună cu publicistul Vlad Pohila, cărțulia “Să citim, să scriem cu litere latine”, care a servit drept prim-manual pentru a se trece la limba română. Îmi pare rău că mama mea, care a predat română, numită în perioada
Interviu cu Dr. Vitalia Pavlicenco, Preşedintă a Partidului NaȚional Liberal. In: Editura Destine Literare by GABRIEL TEODOR GHERASIM () [Corola-journal/Journalistic/101_a_274]
-
este limba de stat din 31 august 1989. Cu două zile înainte de adoptarea acetor hotărîri istorice, privind limba moldoveneasca drept limba de stat și a grafiei latine, am editat, împreună cu publicistul Vlad Pohila, cărțulia “Să citim, să scriem cu litere latine”, care a servit drept prim-manual pentru a se trece la limba română. Îmi pare rău că mama mea, care a predat română, numită în perioada sovietică ”moldoveneasca”, nu a apucat cu doar doi ani aceste vremuri. Numai că forțele
Interviu cu Dr. Vitalia Pavlicenco, Preşedintă a Partidului NaȚional Liberal. In: Editura Destine Literare by GABRIEL TEODOR GHERASIM () [Corola-journal/Journalistic/101_a_274]
-
atmosfera cabaretelor franceze ori a tavernelor nemțești din epoca lui Prevert și Marlene Dietrich, Pierot Lunaire și Lulu, o epocă pe care compozitorul o hibridizează, o metisizează, transformând-o într-o operă de trei parale, născută dintr-un tată deghizat latin și o mamă declarat nibelungă. Concertul s-a terminat. Dau să plec. în sală, cete de spectatori veseli, deconectați, zăbovesc cu pichet-uri de "rouge" în mâini. Ce n-aș da să pot achiziționa și eu de doi euro exuberanță
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]