326 matches
-
o limbă germanică, sau extrem de sofisticat (16 cazuri), precum în limba finlandeză, limbă fino-ugrică. Limbile italice formau, alături de limbile celtice, germanice și elenice, o sub-familie "centum" a limbilor indoeuropene, care includea latina, vorbită de populația din Latium în Italia centrală (latinii), și alte limbi precum umbriana și osca, în vecinătatea imediată a etrusce, neindoeuropeană, însă de la care latina a suferit influență culturală. În zilele noastre limbile italice sunt reprezentate de limbile romanice, izvorâte din latină: italiana, româna (cu cele patru dialecte
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
numeroase. În Albania, poarta Bizanțului, el "pusese piciorul" solid, partea catolică a țării recunoscându-l drept stăpân. El încheia alianțe cu Serbia și Bulgaria; în 1273, primea la curtea sa trimiși ai țarului și ai regelui sârb. Toți dușmanii imperiului: latinii și grecii, slavii și albanezii, se vor coaliza sub conducerea lui Carol I de Anjou, care, aliat și înrudit cu împăratul titular al Constantinopolului, ca și cu stăpânul Greciei france, dorea coroana imperială a Bizanțului. Temându-se de o nouă
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
de rând. Euforia restaurării Imperiului trecuse, în capitală domnea ruina și foametea. Locul admirației față de împărat a fost luat de ură. Când, la [[11 decembrie]] [[1282]], basileul, care se afla în [[Tracia]] cu armata, pornită la un nou război cu latinii, s-a săvârșit din viață, fiul lui, Andronic, temându-se de dezordini, nici n-a îndrăznit să-i organizeze tatălui său funeralii solemne. [[Categorie:Împărați bizantini]] [[Categorie:Dinastia Paleolog]] [[Categorie:Imperiul Bizantin]] [[Categorie:Imperiul Roman]] [[Categorie:Turcia]] [[Categorie:Orientul Apropiat
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
fost uciși. Orășenii nici nu voiau să audă de pacea cu cantacuziniștii. Deoarece vechiul aliat al lui Cantacuzino, Umur, se împotmolise de-a binelea în campaniile militare din Asia Mică (iar, în 1348, a căzut acolo, într-o luptă cu latinii), Ioan VI și-a găsit noi tovarăși de luptă. Și aceștia erau turci-de data aceasta, otomanii, conduși de emirul Orkhan cu care Cantacuzino încheiase din iarna anului 1344-1345 un tratat. Năzuind să-și asigure, și pe viitor, sprijinul acestuia, Ioan
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
te vei urni din loc, ei se vor întoarce o dată cu tine. Lui Ioan V îi venea greu să audă lucrurile acestea, dar nu putea influența deloc situația existentă. Cu siguranță că turcii reprezentau un rău, dar nu mai mare decât latinii, deoarece, cu toată sălbăticia și rapacitatea lor, cotropitorii musulmani nu atentau (cel puțin, în secolul XIV)la credința (adică sufletul) creștinilor. Lămurindu-se asupra punctului de vedere al romeilor în legătură cu unirea, Paul a plecat la Roma. Datorită eforturilor lui Cantacuzino
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
a prejudecăților. De data aceasta, drept punct de plecare pentru deliberări a servit problema purcederii Duhului Sfânt. Grecii au propus să se discute nu formula Filoque, ci în general, legitimitatea completării aduse simbolului credinței, care fusese stabilit de primele sinoade. Latinii pretextau că ,și de la Fiul’’ nu este un adios, ci o interpretare. Disputele au durat 2 luni, însă, nici de data aceasta, nu s-a ajuns la o unitate de vederi. Nici grecii, nici latinii nu recunoșteau referirile făcute de
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
fusese stabilit de primele sinoade. Latinii pretextau că ,și de la Fiul’’ nu este un adios, ci o interpretare. Disputele au durat 2 luni, însă, nici de data aceasta, nu s-a ajuns la o unitate de vederi. Nici grecii, nici latinii nu recunoșteau referirile făcute de oponenți la părerile unor autorități ale Bisericii, fiecare vorbea despre alterarea textelor, aflate la dispoziția părții adverse. Sub pretextul epidemiei de ciumă care începuse, s-a luat hotărârea ca sinodul să fie mutat la Florența
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
alți Pacific insulari. Per ACS: 3,9% Două sau mai multe rase, de 1,9% negru sau afro-americani, 1,0% indieni americani și Alaska nativ, 0,4% din Asia, și 0,05% nativ Hawaiană și alți Pacific insulari. Spaniolii sau latinii sunt o populație tânără și cu creștere rapidă, ca urmare a imigrației și rate de natalitate mai ridicate. Ea a contribuit de zeci de ani într-o modalitate importantă de câștiguri pentru populatia din SUA, iar acest lucru arată că
Demografia Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/319619_a_320948]
-
puțin timp după aceea la 31 de ani, de o boală provenită din lâncezeală, nemângâiată fără îndoială de trista aventură pe care o avusese cu Andronic. În această vreme, eroul nostru își continua cursul succeselor amoroase. Foarte bine primit de latinii din regatul Ierusalimului, fericiți, în lipsa regelui lor Amaurym de ajutorul pe care-l li-l aducea un cavaler așa de capabil, el nu întârzie de a le răsplăti destul de rău ospitalitatea, "ca un șarpe care se strecoară în sânul binefăcătorului
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
credea în aceste preziceri și însuși Comnenul nu putea face altceva decât să le creadă. Dar lumea știa mai ales că el reprezintă în fața "străinei" dinastia și tradiția națională. În această capitală arzătoare și pasionată, contactul prea mult prelungit cu latinii, amintirea obrăzniciilor răbdate în tăcere, ura amorului propriu jignit și mai ales nemulțumirea intereselor economice vătămate, pregăteau din ce în ce mai mult o deșteptare formidabilă a naționalismului bizantin. Andronic fu eroul. Prințesa Maria, în momentul răscoalei îi scrisese, rugându-l să intervină; de
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
va fi salvata de catastrofa care se abătea asupra imperiului latin din Balcani. Aristocrația rurală bizantină din Tracia recunoștea la început suveranitatea latină și, prin intermediul menținerii în posesie a vechilor sale proprietăți și pronoia, se punea în serviciul noilor stăpâni. Latinii respinseseră propunerile aristocrației grecești, dispusă la împăcare, crezând că pot forța dispozițiile tratate cu puternicul țar al bulgarilor. Aristocrația grecească se revolta împotriva dominației latine și apela la ajutorul țarului Kaloian, promițându-i serviciile sale și propunându-i coroana imperială
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
Henric, conte de Henegouwen-al doilea Ares, cum îl supranumiseră grecii, pentru talentele lui militare. În această luptă era ucis, între alții, și candidatul la Niceea, Louis de Blois. La exact un an după cucerirea Constantinopolului, puterea latină era deja zdruncinată; latinii evacuau Asia Mică, reocupând numai orașul Pegai. Alte regate erau formate de către Bonifaciu de Montferat care a întemeiat, în Thessalonicul cucerit, un regat vasal Constantinopolului (prin 1206); pe litoralul mărilor Marmara și Egee, precum și pe majoritatea insulelor, au pus mâna
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
-și țină cuvântul. Geoffroy de Villehardouin, mareșal de Champagne, autorul cronicii despre cucerrea Constantinopolului, arăta că Theodor I intra în luptă cu oștirea catolică la orice ocazie potrivită. Și, chiar dacă succesele reale ale Imperiului de Niceea, în conflictul armat cu latinii, trebuie calificate ca modeste, primul lui împărat a reușit să-i apere independența și să înfăptuiască reforme serioase, creând baza pentru Reconquista grecească. Georgios Acropolites i-a făcut lui Laskaris o caracterizare destul de modestă: Era viteaz în luptă, înclinat spre
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
latin. Henri câștiga bătălia de la Rhyndacos (15 octombrie 1211) și ataca Pergamul și Nymphaion (decembrie 1214). Cele două părți erau epuizate și, la sfârșitul anului 1214, un tratat de pace era semnat la Nymphaion , care fixa frontierele celor două imperii: latinii păstrau partea de nord-vest a Asiei mici până la Adramyttion în Sud, restul, țării, până la frontiera selgiucidă, rămânând Imperiului de la Niceea. Cele două imperii își recunoșteau reciproc dreptul la existență. Nici unul nu era destul de puternic pentru a-l distruge pe celălalt
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
că acea cădere a dominației latine folosea înainte de toate imperiului de Niceea și că acest imperiu era un vecin mai periculos decât imperiul latin muribund. Ioan Asan al II-lea rupe alianța cu basileul niceean, Ioan Vatatzes, se înțelege cu latinii și, cu concursul lor și cu cel al cumanilor, deschidea ostilitățile contra aliatului. Bulgarii, latinii și cumanii asediaseră deja Tzurullon-ul (1240), o bază tracă importantă din Niceea, când politica schimbătoare a lui Ioan Asan al II-lea marca un nou
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
imperiu era un vecin mai periculos decât imperiul latin muribund. Ioan Asan al II-lea rupe alianța cu basileul niceean, Ioan Vatatzes, se înțelege cu latinii și, cu concursul lor și cu cel al cumanilor, deschidea ostilitățile contra aliatului. Bulgarii, latinii și cumanii asediaseră deja Tzurullon-ul (1240), o bază tracă importantă din Niceea, când politica schimbătoare a lui Ioan Asan al II-lea marca un nou și ultim reviriment, în urma unei mari crize interne. El se retrăgea la Tzurullon și încheia
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
Constantin a dus la fondarea Constantinopolului ca o nouă capitală a Imperiului Roman în 330, și în cursul secolului al patrulea imperiul a fost împărțit în două, iar Egiptul a ajuns parte a Imperiului de Est, cu capitala la Constantinopol. Latinii niciodată nu s-au stabilit decisiv în Egipt, ei au jucat un rol în scădere în zonă, în timp ce limba greacă continuă să fie limba dominantă a guvernului și în sistemul de învățământ. Persanii au cucerit Egiptul începând cu anul 619
Egipt (provincie romană) () [Corola-website/Science/316081_a_317410]
-
The Screaming Mimi". "The Lenient Beast" a atras și el atenția prin experimentarea perspectivele multiple ale personajelor (printre care se numără și cea a unui ucigaș în serie blând și foarte credincios), precum și prin examinarea tensiunilor rasiste dintre albii și latinii din Arizona, un lucru mai puțin obișnuit în romanele anilor '50. Și mai multe experimente stilistice sunt prezente în "Here Comes a Candle", roman în care secțiunile narative firești alternează cu un anunț radiofonic, un scenarii, o transmisiune sportivă, o
Fredric Brown () [Corola-website/Science/321577_a_322906]
-
de Lazio, au fost printre primii adversari mai puternici ai Romei. Timp de secole triburile de samniți (sau sabelli) care trăiau în munții Apenini s-au luptat pentru a deschide o cale spre câmpie și la Marea Mediterană. Dar etruscii și latinii i-au ținut în șah, astfel încât în ultima sută de ani direcția lor de expansiune nu au fost spre Lazio, ci spre est și sud-est. Atacurile s-au mai slăbit pe măsură ce s-au obișnuit cu o viață mai civilizată în
Războaiele Samnite () [Corola-website/Science/321472_a_322801]
-
el cu sultanul ținuse armata cruciată mai multă vreme la porțile Constantinopolului și doar amenințat cu asediul acceptase să o traverseze în Asia Mică. Neînțelegeri între bizantini și franci izbucniseră în mai multe ocazii. Grecii îi considerau pe latini "barbar", latinii îi acuzau de trădare. La ce proporții putea să ajungă ura reciprocă se vede din episodul din anul 1182, când în cadrul unor răfuieli, bizantinii au masacrat pur și simplu un număr mare de latini, stabiliți la Constantinopol. Se spune în
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
În vara anului 1205, ereticii paulicieni din Philippopolis au încercat să predea orașul lui Caloian, însă Renier de Trit a ieșit rapid din fortăreața sa și a distrus din temelii cartierul paulician. Astfel, rezistența a continuat, la ea participând atât latinii, cât și grecii din oraș. Până la urmă, Philippopolis a fost cucerit, iar cartierul grecesc incendiat. La sfârșitul aceluiași an, regentul imperial Henric I a lansat un marș asupra Bulgariei, eliberând atât Stenimaka cât și pe Renier. Nu se cunosc date
Renier de Trit () [Corola-website/Science/324405_a_325734]
-
În prezent, un turn din forăreața Tsarevets din capitala de atunci a Bulgariei, Veliko Tarnovo, poartă denumirea de "Turnul lui Balduin", presupunându-se că ar fi vorba de turnul în care Balduin ar fi fost întemnițat. Abia în iulie 1206, latinii din Constantinopol aveau certitudinea că împăratul lor nu mai era în viață, așa încât regentul Henric de Hainaut a fost încoronat ca împărat în august, sub numele de Henric I. În schimb, în Flandra se menținea îndoiala asupra dispariției lui Balduin
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
în zona coastei Mării Egee dinspre Tracia, iar în 1225 a capturat Adrianopolul și regiunile adiacente din Tracia, aflate în acel moment în posesia Imperiului de la Niceea. Îngrijorat de alianța încheiată între țarul Ioan Asan al II-lea al Bulgaria și latinii din Constantinopol, Theodor a încălcat în 1230 tratatul pe care îl avea cu Ioan Asan și a invadat Bulgaria cu o puternică armată, întărită cu mercenari occidentali. Punând textul tratatului încălcat în vârful unei sulițe pe post de steag, țarul
Theodor Comnen Dukas () [Corola-website/Science/324356_a_325685]
-
Pindar, comediile lui Aristofan, precum și operele marilor filozofi Socrate, Platon și Aristotel. În perioada marcată de personalitatea lui Alexandru Macedon, literatura nu mai cunoaște strălucirea din perioadele anterioare. În schimb, se dezvoltă critica filologică a textelor. Ca orice popor, și latinii au avut o literatură nescrisă, folclorică. Tematica acesteia conține: viața, moartea, luptele dintre triburi, munca, iubirea. Toatea acestea sunt cântate în creații lirice, cântece de vitejie, legende, cântece de leagăn. Înțelepciunea populară este surprinsă în proverbe și sentințe. De asemenea
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
śar" și "zal" (ś și z par să fie, într-o oarecare măsură interschimbabile.) Această ipoteză este, evident, criticabilă, ea sprijinindu-se, fără îndoială, pe aceeași apropiere care există în germanică (veche și recentă) între , limba nordică veche "tveir" / "tólf". Latinii au împrumutat un număr de cuvinte etrusce ca "haruspix": „ghicitor” și "lanista": „stăpân de gladiatori”. Câteva dintre ele sunt au pătruns în limba română, prin intermediul limbii franceze, și sunt încă folosite, ca "histrion" (comediant, apoi devenit peiorativ), "mecena", numele unui
Limba etruscă () [Corola-website/Science/327327_a_328656]