754 matches
-
privilegiat, "poetul" omagia liceul în versuri: " Clasica viață romană începu-tu-și-au păi mersul/ Câți poeți după tribune recitat-au aici versul/ Nobili vor fi umblat pe stradă cu mândrie ducând toga/ Poate chiar o-unde astăzi falnic stă liceul LOGA." Exhibarea latinității se explică prin faptul că odraslele autorului aveau probleme la limba latină. "Profesorului de latină - comentează Cornel Ungureanu - i se dă ce i se cuvine. De ziua lui, i se închină în Vasiova o poezie entuziastă: " Pentru astă trudă mare
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
armate romane conduse de un general, Flaccus, dispărute în Balcani!). în orice caz, din limba Slavilor, prin greacă, denumirea s-a generalizat. Dar Vlahii au rămas o etnie străină, izolată printre celelalte etnii balcanice, fără origini genetice, fără legături cu latinitatea! II. Din această non-identitate încearcă a-i scoate Italienii. Mai întâi, chiar papa Innocentius III (1198-1215) care, în sec. XIII, dorind a-l aduce în sânul Bisericii Romei, amintea �țarului" Johannitza Kalojan (Ioniță cel Frumos?) că �se spune" (lat. asserit
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Limba noastră", �limba cea bună" era un element definitoriu etnic, o continuitate �din tată în fiu" care trebuia cu orice preț apărată (ar. părinteasca dimândare) în interior, dar și în afară, față de �străini". Nicidecum o relație cultural-istorică cu Roma, cu latinitatea! De altfel, în producțiile literare orale, în discursul cotidian oral, în atestările din �graiuri", niciodată nu apar referințe la o posibilă apartenență la lumea latino-romanică (dimpotrivă, termenul lătin, în aromână, are sensul "catolic", ca în toată Biserica ortodoxă). Iată de ce
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
naționale - mai ales cu reprezentanți ai Școalei Ardelene - au reușit intelectualii Aromânilor (deveniți Romano-Vlahi) sosiți din îndepărtatele teritorii sud-balcanice - să ajungă la ideea că sunt un popor de limbă romanică și că, împreună cu Românii din nordul Dunării, ar descinde din latinitatea Romei antice. De aceea, unii dintre intelectualii aromâni - precum Gheorghe Roja - au aderat la ideile latinizante ale Școalei Ardelene. Cu toate acestea, o afirmație precum aceea a lui O. Densusianu, Istoria literaturii române moderne (ed. a 4-a, 1963) privind
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
erau legate, prin ereditatea latino-romanică, cu un stat numit România, aflat la nordul Dunării. Integrarea în romanitatea românească se împlinise! Este drept, prima consecință a fost... inimiciția Grecilor: Aromânii, în special, altădată beneficiari ai culturii grecești, se orientau, acum, spre latinitate! Rezultatul: cei care rămâneau în Peninsula Balcanică erau constrânși să se grecizeze, iar alții, nu puțini, își căutau refugiu în nordul Dunării, (daco)românizându-se. începea astfel - în sec. XIX - exodul (mai ales) al Aromânilor în țările românești din nord
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
același fel și la Românii nord-dunăreni din Transilvania. Și la aceștia, ca și la cei din sudul Dunării, conștiința alterității (față de cei din jur) s-a transformat, prin aceleași idei istoriciste ale originilor, în aspirații naționale. Alteritatea se definea prin latinitate, iar aceasta din urmă genera militantism politic pentru recunoașterea �naționalității" (fie și �minoritară", după cum sugerează Matilda Caragiu Marioțeanu, DIARO, p. 443). Dacă la nordul Dunării dezideratele au fost împlinite, în sudul Dunării ele își așteaptă încă rezolvarea. Dar drumul parcurs
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
european. În această ordine de idei, autorul Istoriei religiilor subliniază importanța misiunii "marelui scriitor portughez, care a încorporat în universul estetic european nenumărate ținuturi necunoscute, care a transformat în bunuri spirituale o infinitate de tezaure necunoscute, care a îmbogățit substanța latinității cu experiențe, cu peisagii și cu gesturi considerate pînă atunci fără nici o posibilitate de a fi prefăcute în obiecte de contemplație, în valori spirituale de circulație." Nu cu mult diferit, după cum ne demonstrează autorul eseului, au stat lucrurile în cazul
O ediție bilingvă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14992_a_16317]
-
al lui Al. Papiu-Ilarian care, în articolul Nescari preliminarii, face un apel vibrant la conștiința românilor, spre a-și înzeci eforturile pe drumul înaintării culturii. Alte două articole, aparținând tot lui Papiu-Ilarian, pun în discuție chestiuni de maximă însemnătate, precum latinitatea limbii române, devenirea ei (Limba românească) și importanța învățării ei corecte (Să învățăm românește). Mai sunt inserate proverbe și cimilituri (printre primele culegeri din Transilvania), precum și traduceri din germană, italiană și maghiară. „Gazeta de Transilvania” și „Foaie pentru minte, inimă
SOCIETATEA DE LECTURA AURORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289753_a_291082]
-
Vocabularium pertinens ad tria regna naturae și un Vocabulariu ce se ține de istoria naturii, ambele cu echivalente în latină, română, maghiară și germană. Preocupările pentru studiul limbii constituie alt aspect al complexei acțiuni de emancipare națională, atât prin demonstrarea latinității limbii române, cât și prin expunerea metodică și inteligibilă a modului de învățare și folosire corectă a acesteia. Colaborând la Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (1780), concepută de Samuil Micu, Ș. sistematizează materialul și expunerea, simplifică ortografia etimologizantă. În prefață
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
își propune să fie o „publicație de cultură și spiritualitate” și „să dea glas” cântecului „de dor și jale al fiilor neamului românesc de pe meleagurile italice”. Revista „așteaptă contribuții menite să ducă la mai buna cunoaștere a valorilor spirituale ale latinității orientale și eventual la înscrierea dorului și a doinei în structura sufletească a europeanului de mâine” (Traian Valdman, Spațiul mioritic). Numărul este dedicat integral lui Mihai Eminescu. Sunt reproduse șapte poezii: O, mamă..., Pe lângă plopii fără soț, Scrisoarea III (fragment
SPAŢIUL MIORITIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289814_a_291143]
-
fără să înțeleagă cât de rebarbative erau aceste „înnoiri”. O curiozitate e și sistemul ortografic propus, tot aici se susține purificarea limbii de elemente nelatine. Această opțiune se răsfrânge și asupra preocupărilor de folclorist ale lui S. Pentru a evidenția latinitatea românilor și prin literatura populară, el preface materialul folcloric cules, introduce nume din mitologia romană sau cuvinte de origine latină, vrea să dea un loc în mitologia noastră „zânelor parnasiene”, iar Maicii Domnului îi schimbă numele în „Matrea Domnului”. În
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
Dachia (1812) și Procanonul (alcătuit în 1783, editat în 1894) de Petru Maior, De originibus populorum Transilvaniae... și Fundamenta grammatices linguae romanicae... de Ion Budai-Deleanu. Liant al tuturor scrierilor istorice și lingvistice ale reprezentanților Ș.A., ideea romanității neamului și a latinității limbii e susținută cu accente individuale ce nuanțează opiniile, diferențiindu-le între ele. Toți ardelenii atribuie poporului român origine pur romană, afirmând că dacii au fost fie exterminați, fie împinși spre nord; toți derivă lexicul românesc, sau măcar fondul principal
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
culturii românești - analiză profundă, lucidă a „condamnării la moarte” a intelectualității naționale de către autoritățile de ocupație, și Rusificare - despre același fenomen îngrijorător, agresiv, de „anihilare a elitelor” spirituale și a patrimoniului cultural românesc ca politică de rusificare a „insulei de latinitate într-o mare slavă”, reprezentată de români. Se adaugă necrologurile Sextil Pușcariu și Dragoș Protopopescu, portretul comemorativ Nicolae Iorga - la opt ani de la moartea năprasnică a marelui istoric, Eminescu - la centenarul nașterii, Sângele martirilor, Unitate spirituală și acuzatorul articol Păstori
UNIUNEA ROMANA – L’UNION ROUMAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290354_a_291683]
-
de presiunea unor autorități confesionale până atunci de necontestat, pentru acești cărturari se limpezesc în spirit modern și alte imagini și concepte însemnate. Spațiul etnic, de pildă, este descoperit ca loc al genezei (renascentiștii afirmaseră cu entuziasm romanitatea poporului și latinitatea limbii), al solidarității naționale, al organizărilor politice. „Moșie” întâi, hereditas, „moștenire” lăsată de înaintași, acest spațiu capătă curând semnificațiile din câmpul semantic al ideii de patrie și devine cu timpul un concept prioritar al dezbaterilor intelectuale și al dovedirii pe
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
șaisprezece la peste șaizeci. Deschiderea o face Aron Cotruș, al cărui poem Părintele Damian murind se tipărește în numărul 1/1950. Dacă în numărul următor se reproduc fragmente din eseurile cu tentă religioasă ale lui Nichifor Crainic, Roma eternă, Glasul latinității, și se oferă o serie de informații despre Centrul Român de Cercetări de la Paris, ulterior în sumar intră colaborările lui Alexandru Gregorian (poema Basilica San Marco), Basil Munteanu (Patria românească văzută de Michelet), Dimitrie Găzdaru (Atitudinea unor voievozi români în
SUFLETUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290017_a_291346]
-
titlu către sistemul normelor clasice, însă repertoriul temelor se limitează, mai evident de această dată, la prelucrări axate pe simbolul baladesc al călărețului pribeag (Cântec transilvan, Balada mezinului, Bătrânul Petru, Omul cu nume Ioan) și la imnuri de glorificare a latinității, strămoșilor traci și a țării (Scrisoare latină, România, Burebista). Mesianismul, mistica și retorica naționalistă, acordurile psaltice domină versurile din Avram Iancu sau Întemeierea prin jertfă (1984), stabilindu-se corespondențe metaforice între simboluri ale istoriei țării și personaje biblice (Craii porniți
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
E. Lovinescu (Cine era?, comedie într-un act), Emil Isac, Radu D. Rosetti, Mihail Săulescu (Săptămâna luminată). Sub semnătura lui E. Lovinescu se publică, de asemenea, un articol comemorativ despre St.O. Iosif, precum și pagini reprezentative pentru concepția sa estetică: Latinitate, Intelectualizarea literaturii și Înnoiri, o pledoarie pentru „rodirea, fertilizarea propriei noastre individualități prin înrâuriri culturale ce pornesc din îndelungata dezvoltare și înflorire a unor individualități apropiate, peste care s-au așternut vremuri de civilizație”, Răscoala robilor, în care îi acuză
RAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289126_a_290455]
-
SCRIERI: Le Problème du retour à la nature dans les premiers ouvrages de Senancour, Paris, 1924; Panorama de la littérature roumaine contemporaine, Paris, 1938; De la metodă la cunoașterea literară, București, 1941; Literatura românească în perspectivă europeană, Sibiu, 1942; Un vizionar al latinității. Latinitatea, Franța și sufletul autohton în concepția lui Ovid Densusianu, București, 1945; Permanențe franceze. De la Descartes la Giraudoux, București, 1946; Constantes dialectiques en littérature et en histoire. Problèmes, recherches, perspectives, Paris, 1967; Solitude et contradictions de Jean-Jacques Rousseau, Paris, 1975
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
discutate în mod obiectiv și în cadrul programului nostru”. În condiții politice instabile, pe fondul ascensiunii puterii Germaniei hitleriste, ziarul sprijină acțiunile de solidaritate cu țările învecinate, Polonia și Cehoslovacia, discută despre problemele satului, despre constituirea unei clase mijlocii românești, afirmă latinitatea poporului român prin articole istorice, în timp ce articolele de morală și etică socială încearcă să mobilizeze conștiința apartenenței individului la societate. Deși organ al Partidului Național Liberal, N.r. impune și o politică temeinic elaborată în domeniul culturii. Colectivul redacției culturale strânge
NAŢIUNEA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288364_a_289693]
-
rumânit”, iar limba lor, asemănătoare cu a tătarilor, „de tot s-au pierdut”. Nu îi uită pe coloniștii romanizați din sudul Dunării numindu-i „curfuziași” (cuțovlahi). În acest mod alambicat și confuz, plin de fantezii și barbarisme, tratează și chestiunea latinității și a continuității elementului român în Dacia. Combate defăimările străine („hulele ungurenilor”) cu argumente preluate din Miron Costin sau din stolnicul Constantin Cantacuzino, susținând că „patrioții” nu și-au părăsit țara. Atenuează însă exagerările puriste ale lui Petru Maior, afirmând
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
cu turcii, cum va face fratele său Mihai), împodobește Curtea cu grădini în care erau animale sălbatice, păsări exotice în colivii și alte ciudățenii capabile să stârnească o „meraviglia” barocă, se înconjoară de apuseni, poartă cu aceștia discuții savante despre latinitatea limbii române („La loro lingua - va scrie Sivori - è cosi quella della Moldavia, regno confinante. È parte mischia di latino, parte italiano, parte greca e parte schiavona”), savurează împreună cu ei poezia lui Ronsard și face ca această atmosferă să rimeze
PETRU CERCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
trezite în lumea latină, relațiile dintre Alecsandri și poeții felibri, dar se face și un istoric al legăturilor culturale româno-franceze din secolul al XIX-lea, căruia i se adaugă o privire asupra modului în care s-a valorificat literar ideea latinității la noi după 1900. Pasiunea pentru aspectele puțin cunoscute, acuratețea caracterizărilor și siguranța situărilor generale constituie și de această dată trăsături care individualizează o contribuție de istorie literară și culturală demnă de toată atenția. SCRIERI: Istoria literaturii române moderne, vol
PLATON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288843_a_290172]
-
și criticiste, M. a condamnat cu duritate șovinismul și demagogia, pe care le considera responsabile de impasul culturii române, la temelia căreia socotea că s-ar afla așezat „neadevărul”. Rădăcinile acestei situații le găsește în perioada anterioară. Constată că ideea latinității limbii și a poporului nostru, cât și concepțiile care animaseră generația trecută au degenerat după 1859, devenind cu timpul o frână. Caută să le combată de pe o poziție situată între conservatorism și liberalism (deși va ajunge până la demnitatea de șef
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
românește sau în latinește, o seamă de traduceri (cărți religioase, manuale didactice), făcute în conlucrare cu călugări precum Grigore Maior, Gherontie Cotore, Atanasie Rednic. Într-o scrisoare adresată, în septembrie 1757, papei, A. susține originea romană a poporului nostru și latinitatea limbii române, argumente folosite în sprijinul emancipării sociale și naționale. Ele vor fi reluate și dezvoltate de reprezentanții Școlii Ardelene împreună cu o altă idee susținută de cărturarul blăjean: rostul patriotic al studiilor și cercetărilor istorice și lingvistice. A. începe, în
AARON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285140_a_286469]
-
, publicație apărută la București, anual, în 1938 și în 1939. Director: N. I. Herescu; prim-redactor: Victor Buescu. Observând „scăderea interesului față de latinitate și față de creațiunile sale în țara noastră”, publicația dorește să fie „un organ de răspândire a culturii și un instrument în serviciul latinității noastre”. Buletinul reproduce articole din „Revista clasică”, editată de N. I. Herescu încă din 1929, și din alte
BULETINUL INSTITUTULUI DE STUDII LATINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285940_a_287269]