767 matches
-
au studiat la Roma și în țară, având o contribuție importantă la dezvoltarea culturii naționale și a conștiinței naționale precum și la dezvoltarea învățământului teologic și de cultură generală. Iluminați prin studii profunde, atât la Blaj cât și la Roma, despre latinitatea ființei noastre naționale, greco-catolicii au demonstrat noblețea originii poporului român. Limba românească, icoană vie a latinității, a fost promovată sistematic, atât în cultură cât și în folosirea prenumelor biblice sau latine în oficierea Sacramentului Botezului. Slova chirilică a fost înlocuită
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
a conștiinței naționale precum și la dezvoltarea învățământului teologic și de cultură generală. Iluminați prin studii profunde, atât la Blaj cât și la Roma, despre latinitatea ființei noastre naționale, greco-catolicii au demonstrat noblețea originii poporului român. Limba românească, icoană vie a latinității, a fost promovată sistematic, atât în cultură cât și în folosirea prenumelor biblice sau latine în oficierea Sacramentului Botezului. Slova chirilică a fost înlocuită cu slova latină, de către episcopul Inocențiu Micu Klein, pentru prima dată într-o carte de rugăciuni
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
speranțe, Torino, 1871; Martirii libertății, Râmnicu Sărat, 1884; Publiu Ovidiu Nasone, Constanța, 1887; Iluzii și dezamăgiri, Constanța, 1891; Dezmoșteniții, București, 1903; Pro Patria, Craiova, 1913. Repere bibliografice: Maiorescu, Critice, I, 180-182, 185, 187; Encicl. rom., II, 212; Elie Dăianu, Forțele latinității regeneratoare. Un suflet eroic uitat: dr. Ioachim C. Drăgescu, Cluj, 1938; Dicț. lit. 1900, 302-303; Popa, Tectonica, 198-201; Faifer, Semnele, 96; Dicț. scriit. rom., II, 149-150. G.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286848_a_288177]
-
Limba română este o limbă neolatină, cu substrat traco-get și superstrat slav, care s-a dezvoltat multe secole (din secolul al IV-lea până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea) în izolare față de alte limbi romanice („insulă de latinitate într-o mare slavă”). Astfel, a conservat unele elemente arhaice (de aceea a fost adeseori considerată cea mai autentică sau pură limbă romanică), împărtășind cele mai multe trăsături cu romanitatea din cealaltă zonă laterală, din Peninsula Iberică. Structura sa gramaticală este fundamental
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
un bust voievodului și s-a edificat un ansamblu comemorativ alegoric celebrând, în general, virtuțile apărătorilor Patriei 168. În ceea ce privește informația strict istorică, manualul amintit este foarte sumar. Abundă însă în sintagme patetice: "omagiu marelui voievod", "cel dintâi dintre principii lumii", "latinitatea strigă din tranșee (sic!)", "Podul Înalt este Termopile al nostru" (formulă atribuită lui Nicolae Iorga) etc169. Printr-o senină modificare de sensuri, marea victorie a domnitorului de la Vaslui devenea aici o victorie a vasluienilor 170. Cartea școlară își asuma astfel
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a eliberat teritoriul Franciei de ocupațiunea prusiană“ se menționa, printre altele: „Junimea română, împinsă de vocea datoriei, vine să celebreze patriotismul vostru care a redat sieși pe Francia, protectoarea României, pe Francia care este și trebuie să fie în capul Latinității, spre a combate germanismul cotropitor și despotic“ - subl. n. (TEL., an. IV, nr. 749, 17 septembrie 1874, p. 1). Adolphe Thiers a răspuns junimii române în septembrie 1874, cu o „scrisoare olografă, scrisă și subscrisă de d sa“, pe care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu ca o parte oarecare, ci ca nucleu al specificului lor, ca esență și „inimă a românismului”. Această calitate atribuită Transilvaniei se manifestă În diferite ipostaze istorice concrete: ea este patria regelui Decebal XE "Decebal" și, În același timp, leagănul latinității românilor, devenind, astfel, spațiul privilegiat al etnogenezei și al originilor; tot ea va fi mai târziu zona În care este redescoperită latinitatea, prin Școala Ardeleană, construindu-se, astfel, modelul identitar modern al românilor, răspândit după aceea, tot de către ardeleni, și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
manifestă În diferite ipostaze istorice concrete: ea este patria regelui Decebal XE "Decebal" și, În același timp, leagănul latinității românilor, devenind, astfel, spațiul privilegiat al etnogenezei și al originilor; tot ea va fi mai târziu zona În care este redescoperită latinitatea, prin Școala Ardeleană, construindu-se, astfel, modelul identitar modern al românilor, răspândit după aceea, tot de către ardeleni, și peste Carpați. Pe urmă, Transilvania va fi spațiul ideal al luptei naționale, aducând În fața tuturor românilor modelul exemplar al rezistenței În fața deznaționalizării
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
societății românești din Transilvania. Persistența sa remarcabilă nu se explică doar printr-o propagare mecanică, printr-un reflex al mentalităților culturale din veacul precedent. Imaginea respectivă este consolidată cu argumente contemporane, de la nivelul ideologiei naționale a epocii, În cadrul căreia ideea latinității ocupa, În continuare, un loc central. Un caz extrem de receptare a Italiei din această perspectivă Îl ilustrează August Treboniu Laurian XE "Treboniu Laurian" . În șase epistole de dimensiuni respectabile, trimise din Roma, el nu face loc aproape nici unei mențiuni despre
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
al XIX-lea, orizontul mental, istorico-geografic și cultural al românilor ardeleni Îngloba o imagine distinctă a realităților peninsulare, bogată În informație, ca și În Încărcătura sa afectivă. Prelungind clișeele Școlii Ardelene, imaginea Italiei se lega În primul rând de afirmarea latinității românilor, ca instrument de legitimare politică și sursă de formare a sentimentului național. Pe această linie, interesul ardelenilor va merge spre o Italie a vestigiilor, percepută În calitatea ei de patrie a strămoșilor romani. Dar elementul nou, apărut aici În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
informație referitoare la Italia contemporană, adusă acasă, se va Întâlni cu unele rudimente ale conștiinței originii latine aparținând mentalității țărănești. În această perioadă, școala elementară, manualele, intelectualitatea rurală, almanahurile și calendarele de largă circulație implantează și În lumea satului ideea latinității. Promovată În veacul luminilor ca o componentă de bază a ideologiei naționale, ea se difuza acum pe verticala societății. Țăranii vor auzi la școală sau la biserică, vor afla din cântecele naționale, extrem de populare la 1848, că sunt descendenții Romei
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
să realizeze, treptat, un racord Între conștiința originii comune și conștientizarea unor interferențe la nivelul intereselor de actualitate. Chiar și În rândurile țăranilor, de la jumătatea veacului Încolo, se poate detecta prezența noului tip de solidaritate neo-romanică, venit În prelungirea conștiinței latinității. Peste decenii, Gheorghe Cârțan XE "Cârțan" va veni la Roma căutând, deopotrivă, urmele măririi strămoșești, ca și sprijinul politicienilor italieni, tovarășii săi de idei panlatiniste. În cazul său (fără Îndoială, unul privilegiat), mentalitatea țărănească realizase pe deplin joncțiunea care lega
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
persoană cu Laurențiu de Sirmium. Una dintre figurile proeminente ale acestei serii de cărturari este Sfântul Ioan Cassian (?360-430 sau 435) zis și Scitul sau Romanul. Născut în Scythia Minor și instruit tot aici (îi erau familiari marii scriitori ai latinității), Ioan Cassian pornește pe un drum al șlefuirii spirituale care a avut ca principale etape Locurile Sfinte (unde a și fost călugăr într-o mănăstire de lângă Bethleem), Egiptul, iarăși Palestina, Constantinopol (a trăit o vreme în preajma lui Ioan Hrisostom, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
o literatură a calității, una ce ilustrează toate tendințele manifestate în scrisul românesc, F. este un fidel seismograf al fenomenului cultural din țară și din străinătate. În prima ei etapă, în preajma intrării României în război, prin vocea lui Octavian Goga (Latinitatea strigă în tranșee, 41/1915), este exprimată cât se poate de clar opțiunea pentru alianța cu Franța împotriva Austro-Ungariei. Articolul-program al seriei a doua, semnat de N. Davidescu (Între public și publicații, 21/1922), înscrie revista pe orbita unei alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287015_a_288344]
-
nunta și de la înmormântare, unele obiceiuri de peste an, ca paparudele, calusării, irozii, drăgaica, a consemnat existența teatrului popular de păpuși (cu două personaje, Cloanța și Unchiașul), stabilind asemănări între folclorul român și folclorul italian, pe care le consideră dovezi ale latinității poporului și limbii noastre. În sprijinul afirmațiilor sale privind latinitatea limbii române vine, în capitolul final al cărții, vocabularul intitulat Breve alfabeto di alcune parole valache, le quali hanno corrispondenza colla lingua latină ed italiană. Cartea lui D. C. este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286713_a_288042]
-
calusării, irozii, drăgaica, a consemnat existența teatrului popular de păpuși (cu două personaje, Cloanța și Unchiașul), stabilind asemănări între folclorul român și folclorul italian, pe care le consideră dovezi ale latinității poporului și limbii noastre. În sprijinul afirmațiilor sale privind latinitatea limbii române vine, în capitolul final al cărții, vocabularul intitulat Breve alfabeto di alcune parole valache, le quali hanno corrispondenza colla lingua latină ed italiană. Cartea lui D. C. este „unul dintre cele mai prețioase izvoare ale istoriei românilor”, „unul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286713_a_288042]
-
Române și în 1881, membru activ al secției istorice. M. a fost un cărturar cu preocupări multilaterale, manifestându-se ca istoric, filolog, scriitor, dar, mai ales, ca folclorist și etnograf. Lucrările sale istorice și filologice au fost însuflețite de ideea latinității limbii și poporului român. A debutat cu versuri în „Amicul poporului” (1848). Prin colaborările foarte numeroase la „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Telegraful român”, „Amicul școalei”, „Concordia”, „Aurora română” ( Pesta ), „Albina”, „Transilvania”, „Familia” ș.a., el a dobândit o largă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
titlu către sistemul normelor clasice, însă repertoriul temelor se limitează, mai evident de această dată, la prelucrări axate pe simbolul baladesc al călărețului pribeag (Cântec transilvan, Balada mezinului, Bătrânul Petru, Omul cu nume Ioan) și la imnuri de glorificare a latinității, strămoșilor traci și a țării (Scrisoare latină, România, Burebista). Mesianismul, mistica și retorica naționalistă, acordurile psaltice domină versurile din Avram Iancu sau Întemeierea prin jertfă (1984), stabilindu-se corespondențe metaforice între simboluri ale istoriei țării și personaje biblice (Craii porniți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
fiind considerate obsolete). În jargonul studenților din Franța, operațiunea se numește "recracher le cours" (dacă este vorba de recitarea cu punct și virgulă a textului oktarhic). 8 Din motive de pudoare eufonică nu am folosit TIMP (mai potrivit în orizontul latinității și al opțiunii euroatlantice a opiniei publice din România). Astfel, cuvântul de origine slavă ne ferește de obiecții privind sexismul lecturii lui Elpi. 9 De la Rimbaud citire: "I, pourpre, sang craché, rire des lèvres belles/Dans la colère ou les
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
e filologiche), s. VIII, 2, 1950, pp. 417-469. Il Mezzogiorno nel quadro dei rapporti culturali italo-romeni, "Relazioni adriatiche" (Rassegna universitaria, Bari) 1, 1950, pp. 9-12. Unirea bisericilor. Perspective de viitor, "Suflet Românesc" (Roma) 2, 1950, nr. 3-4, pp. 102-119. 1951 Latinitatea poporului nostru în lumina actualității, "Tribuna" (Londra) 1, nr. 3-4, 1951-52, pp. 90-1000. 1952 Continuitatea elementului daco-roman în Dacia, "Orizonturi" (Stuttgart) 4, 1952, nr. 1, pp. 16-20. "Biserica" și originea creștinismului nostru, "Îndreptar" (M(nchen) 2,nr. 3, 1952, pp.
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Eneida, VIII, 323)26. Apărută într-un loc în care soarele este firav, lumea anglo-saxonă, modernitatea a celebrat claritatea. Totul sub privirea unui Dumnezeu unic, apoi a rațiunii. Obsesia transparenței, teama de corupere ar fi, în contemporaneitate, ultimele avataruri. În latinitate, din contră, lumina este prezentă, soarele domnește, de unde dorința de nocturn, valorizarea umbrei. Combinazione italiană, jeitinho braziliană, "sistemul D" francez sunt prin urmare sporturi naționale, expresie a unui savoir-vivre în care clarul și obscurul se ajustează armonios într-o împreunare
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
același timp și pe același pământ în care noul își găsește hrană ca să înflorească”. Bruckhardt a negat imensul Ev Mediu, acea punte de înțelegere, de receptare și transformare a valorilor universale, puncte pe care s-a conversat romanitatea antică, respectiv latinitatea antică târzie. Reflectând asupra trecutului și a condiției istoricului, Ortega y Gasset ne-a lăsat un număr important de „lecții” privind istoria și cunoașterea ei. Pentru omul de cultură spaniol, istoria a constituit o sursă fecundă a filosofării; studiind-o
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
interesul amestecându-se - de ce nu? - cu elanurile cele mai spirituale... Geografia, politica, economia, civilizația, religia, totul contribuie la întemeierea unei lumi adriatice omogene. Și această lume se revarsă peste limitele mării, pătrunde în adâncimea continentului balcanic până la limita esențială dintre latinitate și lumea greacă Am îndrăznit să spun că, în ceea ce privește Croația, Serbia și Banatul, ele pot fi socotite principalele puncte de convergență ale mentalului centro-răsăritean, dar și sud-est european, spațiile lor înglobând atât elementele civilizației Mitteleuropei, cât și elementele venind dinspre
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
continent. Elementul cultural creștin a fost mai trainic decât cel rasial sau geografic și afilierea unor români la Roma catolică a modernizat mijloacele rezistenței culturale și etnice mai întâi prin Școala Ardeleană, consecință imediată a legăturii lor latine. Dealtfel ideea latinității la români reprezintă substanța orientării spre occident ca singura alternativă de a ieși de sub oblăduirile înrobitoare imperiale. După înlăturarea domniilor fanariote numai în perioada 1821-1828, cum spunea Alecu Russo „mai mult a trăit țara decât cele de pe urmă două veacuri
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
Mijlociu, Asia, Africa. Desigur, în paralel se pot întocmi liste tot atât de cuprinzătoare de neîmpliniri și erori. Răsturnarea sistemului în 1989 s-a datorat refuzului ostentativ al Bucureștiului de a coopera cu occidentul în mod autentic. O punte spre latinitatea europeană părea alternativa optimă. Întotdeauna am fost mai apropiați de Franța și Italia prin accesul unor persoane influente la cancelariile occidentale, prin tineretul aflat la studii sau prin școlile în limba română. Nu puține au fost intervențiile acestor țări în favoarea
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]