1,196 matches
-
dimensiuni ontologice, cu valențe la limită: "N-ar trebui să te apropii de hârtie decât dacă/ simți că arde, că e inevitabil să alegi, să smulgi/ cuvintele din furtunoasa lor încolăceală și să le/ ordonezi cum poți, după șuvoiul încinsei lave ce/ țâșnește dinăuntru, și astfel, să încerci să mori/ într-un chip ideal." Dincolo de toate inerentele frământări se situează neobosita căutare a strălucirilor Adevărului. Spiritualizata comuniune cu natura poate lua dimensiuni soteriologice. "O entitate înflorită prin râs", așa ar arăta
MUZICALE de BAKI YMERI în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368977_a_370306]
-
cu glas profund, cavernos, cu gesticulații și izbucniri, fără să pot distinge amestecul de sinceritate, de poză, de retorică studiată sau de simplă improvizație” (Lovinescu-Memorii...). Îi apar în paginile „Sburătorului” în 1919 și 1920 primele poezii parnasiene cum ar fi „Lava”, „Munții”, „Copacul” etc. După licență pleacă în Germania, la Gotingen, pentru teza de doctorat, rămânând până în 1924, ducând o viață de boem, dominând preocupările lui literare, trimițându-le la „Viața românească”, precul „După melci”, „Selim și Nastratin Hogea la Isarlâk
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
largă, cu strofe cu arcuri puternice de granit, cu un vocabular dur, nou însă, cu ton grav de gong masiv, într-un cuvânt, o muzică împietrită, a cărei notă distinctă a fost îndată înregistrată. Materialui întrebuințat era mai mult comic: lava, munții, copacii, banchizele, bazaltul, granitul, silexul,; dar sub această carapace de crustaceu se zbătea totuși, un suflet frenetic. Dacă în versurile parnasiene se simțea influența lui Heredia și Leconte de Lisle... de incontestabilă noutate verbală, în conținut diferențierea ei se
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
conținut diferențierea ei se arată totală. Poezia lui Barbu nu era nici pur formală ca cea a lui Heredia, nici îmbibată de recele pesimism al poeziei lui Leconte de Lisle, sub forma ei, geologică aproape, se frământă un suflet înflăcărat, lavă incandescentă, care prin nostalgia sferelor senine își aruncă prin spații tentacolele lichide...(E. Lovinescu -Critice...) Tot el remarcă dualitatea dinamic-static, temă reluată și de Vianu: „Asemenea zeului Ianus el are două fețe. O dualitate fundamentală o străbate, asemenea oricîrui poet
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
întregime când le amestecăm cu o singură picătură dintr-o licoare străină, tot astfel în poeziile de care ne ocupăm nimic nu rămâne nedeterminat și fluent, totul cristalizează și capătă formă. Totul este apoi văzut: desfacerea bolții albastre peste întinderea lavei în fuziune a pământului primitiv, spasmul încremenit al munților, crengile crispate către licoarea opalină a cerului, imensitățile verzi și stătătoare ale oceanului nordic, fabulosul ofiral banchizelor etc. Iată atâtea viziuni, desigur, fantastice. Dar care implică o funcție intensivă a ochiului
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
plan. Ele au totdeauna adâncimea unei semnificații morale. De aceea, din poemele ciclului pe care-l analizăm acum, unele, cum este de pildă „Arca”, păstrează deopotrivă termenul concret și pe cel moral al unei comparații; în timp ce altele, cum este „Copacul”, „Lava”, sau „Râul”, păstrând numai termenul concret al unei comparații implicite și amputând pe cel moral, devin de fapt niște alegorii( T.Vianu- Ion Barbu...) Prin analiza elementelor formale, sensul original al poeziei barbiene se detașează evident: „Obiectivitatea parnasiană aducea o
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
circa 50 și de ani scrutează Universul și planetele Galaxiei noastre. Veți citi acest al doilea capitol și-mi veți da dreptate. El, Universul, strănută, se zbate, se mișcă, scoate foc și pară precum și balaurul din poveste, scuipă gaze și lavă, ca în final să se molcomească, să se odihnească, să se răcească timp de milenii cu scopul secret al apariției vieții, al apei, oxigenului, verdelui, viului. Nu vi se pare ceva cunoscut felului de comportament specific al omului? Și noi
FEBRUARIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370752_a_372081]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > PANICĂ ÎN SUFLET Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1864 din 07 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Vei înțelege, când mă vei privi, de ce ochii-mi, sunt închiși și buzele, în culoarea lavei fierbinți, vei înțelege, când mă vei atinge, de ce, fiori, te vor pătrunde și cuprinde, creându-ți panică în suflet, pierzându-ți, vocea, înecata printre gânduri, lăsându-te pradă, vrăjilor din mine, nemaiștiind de tine, iubindu-mă, urcați pe valul disperării
PANICĂ ÎN SUFLET de COSTI POP în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370114_a_371443]
-
sufletului meu în praful care te îmbracă maiestuos ochii au logica lor pictează umbra iubirii la indigo ca o piramidă de nisip pe o mare agitată amprenta vorace a mâinilor mele se lipește de soare ca de infinit absoarbe tiranic lava rubinie tu salvezi vieți pe bandă rulantă ego-ul se sinucide public imperfect în timp ce în piept îți bat inimi salvate concret între noi corăbiile miros a furtună întunericul arde podul primitiv ne iubim ca în Cartargina printre ruine de stele demonic
PORTRET (DEZ)IDEALIZANT de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370444_a_371773]
-
orașul de la gleznele muntelui, Piatra Neamț. Nu e adânc văzduhul căci muntele-l ajunge și-l sărută cu sărut împietrit din timpuri fără ani, mai vechi decât omul! Cât văzduh învăluie Pitricica de când s-a născut copilul fluid al pietrei, din lavă fierbinte, răcită sub nori...! De câte ori s-a sărutat piatra cu vântul tăiat de ea sus, la cer, de câte ori soarele a încălzit-o și a iubit-o în raze, brațe ale sale, de câte ori a împlăpumit-o alb sub zăpadă, iarna... Câte păduri
JULIA JIANU. FRUMOASĂ ARTISTĂ MOLDOVEANCĂ PIETREANĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369428_a_370757]
-
spre „Idei suprapuse”: „Colonie de idei în memoria noastră,/ idei incadescente sau răcite de/ ceața uitărilor./ Idei fredonând pe aripa dorului,/ Idei încărcate de povara trecutului./ Idei paralizate de puhoiul timpului/ trecute-n negura amintirilor./ Idei acumulate după barajul idealului./ Lavă fierbinte picurată-n sufletele noastre,/ Lavă incandescentă purtând/ prinosul dragostei de tumultul înconjurător./ Lavă adunată la poarta inimii,/ bătând într-un ritm allegro./ Aburi înfiripându-se înaintea ochilor/ noștri - ceața clădită pe pervazul orizontului/ și... iată masca realității,/ iată-ne
DANIEL MARIAN DESPRE GHEORGHE MIZGAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370663_a_371992]
-
în memoria noastră,/ idei incadescente sau răcite de/ ceața uitărilor./ Idei fredonând pe aripa dorului,/ Idei încărcate de povara trecutului./ Idei paralizate de puhoiul timpului/ trecute-n negura amintirilor./ Idei acumulate după barajul idealului./ Lavă fierbinte picurată-n sufletele noastre,/ Lavă incandescentă purtând/ prinosul dragostei de tumultul înconjurător./ Lavă adunată la poarta inimii,/ bătând într-un ritm allegro./ Aburi înfiripându-se înaintea ochilor/ noștri - ceața clădită pe pervazul orizontului/ și... iată masca realității,/ iată-ne ascunși după perdeaua împrejurărilor./ Iată-ne
DANIEL MARIAN DESPRE GHEORGHE MIZGAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370663_a_371992]
-
ceața uitărilor./ Idei fredonând pe aripa dorului,/ Idei încărcate de povara trecutului./ Idei paralizate de puhoiul timpului/ trecute-n negura amintirilor./ Idei acumulate după barajul idealului./ Lavă fierbinte picurată-n sufletele noastre,/ Lavă incandescentă purtând/ prinosul dragostei de tumultul înconjurător./ Lavă adunată la poarta inimii,/ bătând într-un ritm allegro./ Aburi înfiripându-se înaintea ochilor/ noștri - ceața clădită pe pervazul orizontului/ și... iată masca realității,/ iată-ne ascunși după perdeaua împrejurărilor./ Iată-ne îmbrăcați în costumul pierzaniei;/ iată-ne că suntem
DANIEL MARIAN DESPRE GHEORGHE MIZGAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370663_a_371992]
-
Toate Articolele Autorului Mi-ai citit în palmă, răscolind pasiuni adormite-ntre vise. Cu degetele scormonitoare ai descuiat uși zăvorâte pe care nu știam că sufletul le are descătușând dorințele nebune. Mi-ai dat foc inimii iar sângele șuvoi de lavă îmi arde carnea. Buzele tale fac crevase în pielea mea ce strigă după acoperământul palmelor tale. Sărută-mă ...să mor și să învii în brațele ce mă înlănțuie ca un cerc de foc din care nu vreau să scap. Iubește
ÎNVAȚĂ-MĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369743_a_371072]
-
urii revărsate manipulator împotriva slujitorilor lui Iisus Hristos, care au fost crucificați lăuntric în aceste zile de parcă ei ar fi pus foc acelui club. Nu s a întâmplat acest lucru, iar mass media a răbufnit ca un vulcan plin cu lavă venită direct din iad. Căuta un țap ispășitor și, cum tot are mereu unul la îndemână, l a lapidat rapid și la ore de maximă audiență. „Analiști” care habar nu au ce înseamnă Liturghia sau o pomană pentru sufletul morților
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
Iar morți de suflet umblă prin lumea celor vii. Se poartă aroganța, această vechitură Ce lasă-n urmă aburi de putred și otravă, În inimi mult prea pline de patimă și ură Dă-n clocot răutatea și se revarsă-n lavă. E-atâta tulburare între pereți de ceară Că geamandura vieții stă-n umbre ancorată, Amestecate-s toate și dau pe dinafară Șuvoi de neputințe cu viață-abandonată. Destine stau clădite pe umeri mult prea mici, Iar hainele puterii - croite mult prea
PĂPUŞARII LUMII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368256_a_369585]
-
și iar să iei de capăt șarpele frisoanelor unor neîmpliniri unor pigmenți anume ticluiți pentru a-ți fura privirea acea privire a interiorului superficial către exteriorul banalităților cotidianului abuziv nu te mai ascunzi. lași totul să curgă la fel ca lava din vulcan arde ce arde totul în cale aproape distruge totul în cale și totuși în urma lui atâtea forme își regăsesc liniștea mișcarea viul din ele... și tu... ...privești mișcarea formelor în care ceramica îți cântă neîncetat reînveți la rândul
PROBABIL SIMPLU GÂND DE SEARĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370194_a_371523]
-
și pe moarte”, cuvintele sunt de perceput cu blândețe, ca evidență în sine, și nu ca prețiozități. Nu ca exagerări. Nu ca violențe pentru auzul comun. Când spunem cuvântul vulcan, deja presimțim, deja vedem, instantaneu, cu ochii minții, șuvoiul de lavă ce-i colcăie în crater, și luăm și vulcanul, și lava din craterul lui, ca mod al lor intrinsec de a fi. În acest sens, între cuvântul „vulcan” ori „lavă” și cuvântul „floare” sau „arbore” nu poate fi decât decât
DISCUŢII DESPRE POEZIE INTERVIU REALIZAT DE ADRIAN GRAUENFELS de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352747_a_354076]
-
în sine, și nu ca prețiozități. Nu ca exagerări. Nu ca violențe pentru auzul comun. Când spunem cuvântul vulcan, deja presimțim, deja vedem, instantaneu, cu ochii minții, șuvoiul de lavă ce-i colcăie în crater, și luăm și vulcanul, și lava din craterul lui, ca mod al lor intrinsec de a fi. În acest sens, între cuvântul „vulcan” ori „lavă” și cuvântul „floare” sau „arbore” nu poate fi decât decât tandră vecinătate. Nimic dizarmonic. Că în poezie e pe viață și
DISCUŢII DESPRE POEZIE INTERVIU REALIZAT DE ADRIAN GRAUENFELS de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352747_a_354076]
-
deja presimțim, deja vedem, instantaneu, cu ochii minții, șuvoiul de lavă ce-i colcăie în crater, și luăm și vulcanul, și lava din craterul lui, ca mod al lor intrinsec de a fi. În acest sens, între cuvântul „vulcan” ori „lavă” și cuvântul „floare” sau „arbore” nu poate fi decât decât tandră vecinătate. Nimic dizarmonic. Că în poezie e pe viață și pe moarte nu este să fie deloc a brusca, ori o impresiona, ori a înspăimânta. AG -Nu mă pot
DISCUŢII DESPRE POEZIE INTERVIU REALIZAT DE ADRIAN GRAUENFELS de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352747_a_354076]
-
ales, interpretarea dragostei ca un dat sfânt. Și, cum eram la Brăila, locul natal al poetului avangardist Ilarie Voronca, pomeni, în treacăt, de poemul acestuia Colomba, poem de iubire inspirat de soția lui. Din iubirea-i profundă, senină, ieșiseră drept lavă încinsă versurile, orânduite ca-ntr-o carte sfântă în cinci cânturi după modelul Cântării Cântărilor, mă informă ea. Iubita, în viziunea poetului se confunda acolo cu natura: Inima duce-n codru sub piept ca o caleașcă/ Privirea-n desfrunzire pe-
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
povară, Trecutul să-l lăsăm doar de tristeți umbrit, Cu lacrimi nu vei șterge ce-ai greșit, Nimic n-o mai aprinde când stinsă este para. În fapt același și totuși altu-n gând, Nu ai știut iubirii să ții fierbinte lava, Ori banii te-au orbit ori rob te-a făcut slava, Ce-a fost frumos noi am pierdut pe rând. Ce-ai câștigat?Nimicul! Mai mult e ce-ai pierdut! În viață aveai totul, dar ți-ai dorit mai mult
POEM DE ADIO de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354349_a_355678]
-
palma înfiptă în rădăcini readuce așteptarea... jocul nuanțelor înviorează cameleonul. ochiul din piatră se lărgește. înghit nodul. sita ierbii îmi fură pașii... calc atent. ochiul pietrei e viu. pleoapa tremură. frunza de ieri ascunde frica de azi. semințele răului ridică lava în inimă. tai rădăcinile gândului în patru. ecoul vieții lasă tăcerea în umbră. departe de ciot, mugur de frunză crește... Referință Bibliografică: cameleonul / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 484, Anul II, 28 aprilie 2012. Drepturi de
CAMELEONUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354384_a_355713]
-
galben cu nuanțe de mov sau într-o combinație de plumburiu, galben, roșu, mov. Treptat culoarea galbenă se estompează și cerul devine roșu cu nuanțe de mov. În spatele muntelui pare a izbucni un vulcan care aruncă pe cer rotocoale de lavă incandescentă, care se stinge treptat, locul roșului de foc fiind luat de plumburiul norilor. Într-o altă parte a cerului, deasupra muntelui se profilează o dungă de culoare crem-banan deasupra căreia domnește nestingherit cenușiul norilor. După ce spectacolul de lumini se
TOAMNĂ LA MÂNĂSTIREA CRASNA, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354462_a_355791]
-
coastele Calabriei « este descris un piesaj nocturn, când vaporul înaintează pe luciul fosforescent al apei, sub lumina lunii care plutește lin pe cer. În partea stângă întunericul nopții pare străpuns de stelele aruncate spre cer de bătrânul vulcan Etna « cu lava stinsă-n frunte », iar în dreapta se înalță Carybda « sălbatică. » În atmosfera caldă a nopții, legănat de vaporul ce se îndreaptă spre orizontul semănat cu stele, călătorul aspiră parfumul oriental al Syracuzei. Veneția prezentată în poezia « Palatul Loredano » este orașul plin
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]