3,620 matches
-
Nu s-ar fi putut face trimitere - ca să dăm argumentației o tentă mai concretă la versurile lui Arghezi din Testament - text îndeobște cunoscut de către mai toți elevii: "Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite/ Și leagăne urmașilor stăpâni./ Și, frământate mii de săptămâni, (s.n.)/ Le-am prefăcut în versuri și-n icoane"? Sau la alte asemenea mărturii - e drept, mai puțin cunoscute elevilor: "Ah! atuncea ți se pare/ Că pe cap îți cade cerul:/ Unde vei
Un pas înainte sau doi înapoi? by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9740_a_11065]
-
de idealul, cu fruntarii metafizice, al actualizării tuturor latențelor verbului? Ne-ar putea apropia cu adevărat? "Citește și nu te speria/ că nu-nțelegi de la-nceput/ citește și a doua oară/ și a unsprezecea oară stăruind/ și vei simți cum leagănul se mișcă/ în foșnetul unor azururi/ și stăruind te vei simți citind/ stând între omoplații unui înger/ cuvintele ce n-au fost scrise încă" (citește și nu te speria). Ne-am mai putea întreba - naivă întrebare, dar ne-o sugerează
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
povestea lor. Și-i învăluie timpul, domn tuturor celor trecătoare... (iese) ( Lumina scade total pe scena. Spot pe Regizor. Cât timp spune replica următoare, pe scenă vor fi aduse un scaun simplu și două pancarde, pe care scrie "Tei" și "Leagăn".) REGIZORUL: Povestea lor... Povestea lor, adunată din întâmplări adevărate sau închipuite, să nu vi se pară naivă; chiar dacă, acum, oamenii au uitat-o, ea vine mereu spre noi cu zâmbet de abia știută aducere aminte. Iată: un om a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
om, singur, fără s-o fi auzit de la alții, cuprinde o sămânță de adevăr. O sămânță de lumină, lângă care-i bine să poposim din când în când... (Crește lumina pe scenă. Intră Mama și Corul. Mama trage scaunul lângă "Leagăn", sub "Tei", se așază. Corul se așază în formă de semicerc. Textul Corului va fi distribuit pe interpreți sau pe grupuri de interpreți. Notă baladescă.) CORUL: În temeiul codrului / Cale nu-i, cărare nu-i. Că de-a fost vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i pierdură semnele / Pădurari cu lemnele.// În temeiul codrului / Cale nu-i, cărare nu-i... MAMA (încet, parcă ar rosti un descântec): Nani, nani, copilaș / O poveste spune-ți-aș, / O poveste-n cântec tragăn / Ca să-mi crești voinic în leagăn. Când norocul mi-a murit / Teiu-acesta am sădit, / Teiului te-am arătat, / Teiului te-am închinat, / M-am rugat de creanga lui, / De florile teiului: / "Creangă-floare, scapără / Și de răi mi-l apără!" / Dragul mamei copilaș, / Multe-n lume spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tine / Printre zilele senine/ Gânduri și suspine: / Dorul după ce-i mai mare / ' N-astă lume trecătoare, / După ce-i desăvârșit. // MAMA: Și să-ți cadă la picioare / Acel dar neprețuit... // (Ies toți din scenă.) REGIZORUL: Nea Costică, scoate și teiul, și leagănul... Scoate tot... (Nea Costică vine, scoate pancardele și scaunul, iese. Lumina se împuținează. Fond muzical abia simțit. Intră, la arlechin, Bufonul.) REGIZORUL: Și astfel trec multe bucăți de vreme. Și feciorașul a crescut... BUFONUL: A crescut... Știm noi dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
școală, urmăreau anumite emisiuni la televizor sau navigau pe internet. Destulă liniște, monotonie, care mi-au indus o stare de plictiseală. Într-una din zilele Însorite, m-am plimbat cu Arisa prin parcul Plumbuita din Colentina. Ne-am dat În leagăn. Un sentiment plăcut, care m-a dus cu gândul la anii copilăriei. Zăpada se topise, soarele Își arătase fața, dar atmosfera din jur era destul de cenușie. Cei aflați la plimbare cu copiii sau nepoții făceau parte din categoria celor modești
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
legământ cu această curgere universală, s-a Înșelat amarnic. Nu poți auzi cuiele, bătute În taină În copacul pe care chiar În clipa de față Îl admiri, șezând la umbra i deasă și răcoroasă - copac care Îți va deveni ultimul leagăn, În drumul spre eternitate. Neprețuitul meu prieten a plecat, pe neașteptate, spre acele zări despre care nu știm nimic... (Scrisoare inspirată după scrisoarea originală, regretatului maestru și neprețuitului prieten, M.Borger) „Nu mai am vești de la tine, dragul meu drag
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
viață, purtând pe umeri responsabilitățile întreținerii familiei și ale moștenirii numelui Kotlarkzuk. Raportând prezentul la trecut, amintirile mă copleșesc, provocându-mi eforturi de memorie, de altfel plăcute, care scot la iveală imagini în ritm de sarabandă ale trăirilor bucolice din leagănul natal bucovinean. Nostalgic incurabil, tânjesc la anii de sacrificiu întru neuitare și revin neîntrerupt, săptămânal, la origine, păstrând neștirbită vechea deviză a familiei: ”Drept în suferință și bucurie”. Nu găsesc cuvintele potrivite pentru a-mi arăta recunoștința din inimă celei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
-n turlă clopotele bat, De se aud chiar și din Voroneț, Urcând la cer mesajul îndrăzneț, Strigat din mii de piepturi, ne-ncetat, Spre Eminescu, ginta sa latină Și lumea rea, atât de cabotină. Las deoparte nostalgia ținutului bucovinean de obârșie, leagănul credinței ortodoxe, pe care l-au cântat poeții și l-au zugrăvit scriitorii, ca să parcurg cronologic o evoluție de la stadiul de nou-născut la cel de sexagenar, în trei intervale temporale de câte douăzeci de ani, reprezentând trei cantilene, trei trude
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Paris. Parisul devenise, din povestiri, un ținut altfel decât cele obișnuite, un fel de tărâm fantastic pentru noi, ceva dintr-o altă lume, la care nu visa nimeni să ajungă vreodată. Într-o zi, Ana Maria se balansa Într-un leagăn scârțâitor, singură ca niciodată, fluturându-și rochița de clorofilă vaporoasă și mușcând impasibilă dintr-o felie de pâine unsă cu dulceață. Emilian o privea În secret de după un gard de nuiele, furișat printre urzicile Înalte din preajmă. Era atât de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îi brăzdau fața, dar el continua să stea nemișcat, cu pumnii strânși și cu un sentiment de vină și de rușine contopite pe chip. Se Întâmplă, Însă, ceva uimitor pentru noi: cu mișcări sigure, aproape teatrale, Ana Maria coborî din leagăn și veni foarte aproape de el. Îl privi larg, inundând cu verdele ochilor săi minunați aerul din jur, și-l sărută enigmatic pe obrajii uzi de lacrimi și pe buze. După aceea, Îl luă de mână și trecură amândoi Încet, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
crâmpeie dintre cele mai neașteptate: chipul unui băiețel cu părul Încâlcit și genunchii juliți, care alerga săltând după un cârd de gâște... surâsul unei fetițe În rochiță vișinie, cu guler alb și buze foarte roșii, ce se balansa Într-un leagăn și Îl privea tăcută numai pe el... palma-i plină de sânge, mușcată de o gură cu dinți fioroși... fluturele imens, descoperit În liniștea unei nopți de vară pe prispa casei de la țară... freamătul zarzărilor Înfloriți, care, atunci când se scuturau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de ciorapii trei sferturi împingeau în tălpile sandalelor de vară și imediat pământul se îndepărta, iar sandalele pluteau în aer; apoi pământul creștea brusc și sandalele se opreau în praful ce forma norișori albicioși. În parc era doar el și leagănele atârnau ca niște rufe puse la uscat, iar toboganului îi crescuseră frunzulițe pe scară și prinsese rădăcini exact ca un copac cu limba scoasă. Când balansoarul cobora, Robert privea cu capul în jos ca să vadă cum îl atrage pământul și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pășească. În jurul brațelor sale, mânecile se strânseră tare, apoi și mai tare, în cea mai caldă îmbrățișare a puloverului său, înroșit de atâta sânge ce s-a scurs de sub el. ÎN CEALALTĂ PARTE A LUMII, URȘII PANDA SE DAU ÎN LEAGĂN Părea destul de greu să-ți dai seama de la bun început, dar asemănarea era izbitoare. Aveau aceeași statură, același păr buclat, aceleași mâini cu degete groase și scurte și, mai ales, aceeași privire de sub sprâncene. Este ușor să vorbim acum, când
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu toate că nasul său nu se ridicase mai sus de nivelul ecranului. Ceilalți își printaseră tot felul de imagini de pe Net, fraze celebre și imagini cu urși Panda, totul ca să scape de angoase și fobii. Iar urșii Panda se dădeau în leagăn aproape în toate birourile din bancă. Numai Edi nu avea nici un urs panda, nici koala, nici grizzly. El doar își făcea creditele. O singură dată a trimis o poezie la un site pentru debuturi literare și de atunci invitațiile au
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-l iubești, cu toate că nu credeai că el a fost în stare să scrie ce citiseși tu până atunci. Apoi Edi intră în depresie. Lipsa de inspirație îl împinse într-acolo încât își tapetase pereții cu urșii panda dându-se în leagăn. Asta ne sperie și ne făcu să-l iubim și mai mult. Așteptam să vină într-o seară să ne citească ultima lui poezie, însă în nici una din seri Edi nu ne citi nimic. La un moment dat nu mai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și nu după mult timp și dintre noi. Tu ai plâns mult atunci și nu a fost chip să te scoatem din apartamentul lui. Ziceai că fără Edi nu-ți mai rămânea nimic de făcut decât să te dai în leagăn cu urșii panda. Și te-am lăsat în pace. Atât de mult îl iubiserăm pe Edi, încât îi oferiserăm perfecțiunea. Și el la rândul lui trebuie să ne fi iubit mult. Nu am spus nimic despre mărturisirea din seara aceea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Cel mai mic detaliu al acestei încăperi îmi mănâncă o groază de timp. De exemplu, pânzele de păianjen din colțuri - pentru că, de când am căzut la pat, mă ocup mai puțin de mine. Cuiul lung plantat în peretele gros a suportat leagănul meu și al soției mele, poate și greutatea altor copii. Puțin mai jos, s-a desprins molozul, iar pe bucata de zid dezgolită, respir mirosul lucrurilor și ființelor care au locuit aici cu mult timp în urmă. Nici un curent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
părul gri, venea și se așeza la căpătâiul meu, într-un ungher al camerei. Îmi umezea fruntea cu apă rece și-mi aducea infuzii. Îmi vorbea de copilăria mea și de a târfei. Îmi spunea, de pildă, că, încă din leagăn, soția mea avea obiceiul să-și roadă până la sânge unghiile de la mâna stângă. Câteodată, îmi spunea și povești. Ele mă reîntinereau și îmi redădeau sufletul de copil, evocări ale unei epoci îndepărtate. Îmi amintesc foarte clar că, încă de mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
stângă. Câteodată, îmi spunea și povești. Ele mă reîntinereau și îmi redădeau sufletul de copil, evocări ale unei epoci îndepărtate. Îmi amintesc foarte clar că, încă de mici, când ne culcam unul lângă altul, soția mea și cu mine, în leagănul nostru, un leagăn încăpător cu două locuri, doica ne spunea aceleași povești. Anumite episoade care mă făceau altădată neîncrezător îmi păreau acum perfect credibile. E adevărat, boala a provocat în mine nașterea unei lumi noi, a unei lumi necunoscute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
spunea și povești. Ele mă reîntinereau și îmi redădeau sufletul de copil, evocări ale unei epoci îndepărtate. Îmi amintesc foarte clar că, încă de mici, când ne culcam unul lângă altul, soția mea și cu mine, în leagănul nostru, un leagăn încăpător cu două locuri, doica ne spunea aceleași povești. Anumite episoade care mă făceau altădată neîncrezător îmi păreau acum perfect credibile. E adevărat, boala a provocat în mine nașterea unei lumi noi, a unei lumi necunoscute și tulburi, plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
asemănătoare cu aceea a mârțoagelor care, dis-de-dimineață, aduc măcelarului cadavrele de oi. Îmi amintesc foarte bine. Era o noapte neagră. Câteva minute am rămas fără cunoștință. Vorbeam singur, așteptând să mă cuprindă somnul. Mă simțeam redevenit copil; eram culcat în leagăn. Cineva era în preajma mea. Toată lumea din casă dormea de mult. Zorii urmau să vină, în astfel de momente, bolnavii o știu bine, pare că viața se retrage departe de frontierele lumii. Inima îmi bătea foarte tare, dar nu-mi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
tovarășul K. secretar cu propaganda, nu mai fuseseră folosite, să igienizeze cotețul porumbeilor, al câinelui, să planteze gladiolele și crinii albi, tuberozele și gherghinele în straturile largi și prea împopoțonate din fața casei, să repare băncile din părculețul de dinapoia casei, leagănul principal din părculeț, să facă ordine în podul casei, adevărat depozit de mobilă, haine, televizoare, casetofoane, pickupuri, paltoane din blănuri scumpe cu buzunarele doldora de naftalină - partea leului nesinistrat, desigur, ca și alții suspuși - vorba lui Valy - de la împărțirea ajutoarelor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-și facă apariția bosonul Higgs. Acum trebuie să ofer câteva explicații despre acest strămoș enigmatic. Fiecare membru al lumii noastre de particule subatomice este divizibil. Ți se poate Întâmpla de la cea mai fragedă până la cea mai Înaintată vârstă: cazi din leagăn sau Îți lunecă bastonul și o dată te trezești risipit de pardoseală, despărțit În două sau În mai multe bucăți. Ei bine, o singură particulă, doar una, rămăsese indivizibilă, indiferent ce s-ar fi Întâmplat. Acesta era bosonul Higgs (mama a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]