360 matches
-
situației lui, care va fi transmis imediat și la celelalte dosare. Și ginerele Își va da seama că nu a intrat Într-o famile persecutată, cu dosar prost. Dosar era cuvântul magic, care tot revenea În discuția noastră. Gărdulețul de leandri roz, albi, roșii, tăind autostrada umbrită În aceleași două benzi oțelii care se răsucesc În spate, ondulându-se, ca șuvițele de șpan. Culmile Împădurite urcând spre cer, trunchiurile albe și contorsionate ale măslinilor bătrâni ieșind din pământul roșu, casele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
albăstriu vor pluti luminile de pe bordura autostrăzii. E conștient că, vorbind, face drumul să pară mai scurt pe această porțiune care pare totdeauna mai lungă pentru că, după ce se lasă noaptea, autostrada e atât de monotonă! Lumina farurilor mătură gărdulețul de leandri și scoate fulgerător la vedere florile albe, roz, roșii. După ce am plecat de la familia Dobrotă, mi-am dat seama că jumătate din timp s-a vorbit doar despre Anton! Cumnata lui Îi știa viața pe dinafară... Poate a fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
clar, În care știai la ce te expui. Dar aici, nu... Cineva care dispărea, bolborosind ceva, probabil o scuză. Simt din tăcerea ta că nu mă crezi, dar... Chiar ți se pare posibil să greșească cineva permanent ușa? Gărdulețul de leandri care taie În două autostrada, culmile Împădurite urcând spre cer, trunchiurile contorsionate ale măslinilor vechi de sute de ani, pinii rotunzi, cactușii, palmierii, casele În culori pastelate, semănate În marginea șoselei, Împreună cu tractorul, camionul și mașina din curte. Tot acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să recunoască. Au mai rămas doar niște cuvinte pe care nu poate să le scuipe, să le vomite. Nu poate decât să le Înghită Încă o dată. Singurătate frig nesiguranță foame * Mereu autostrada fără sfârșit, tăiată În două de gărdulețul de leandri din care lumina tăioasă a farurilor decupează florile roz, albe, roșii. Pe stânga, imensa cruce pe care mai mult o presimte decât o vede În Întuneric, În goana mașinii, arătând drumul spre nesfârșitele cimitire poloneze. Vărsare de sânge ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
gresie, coroane mari la înmormântări, aspiratoare, săculeți cu pământ pentru flori, un calculator, faianță, butelii de aragaz, găleți cu nisip, butoiașe cu murături, baxuri de apă, lădițe cu fructe, o imprimantă, cărămizi, lampadare, un gard de papură, tablouri, ficuși și leandri, colaci de sârmă, covoare făcute sul, Oana în cârcă, din joacă, până pleacă studentă-n America, mama în brațe când nu se poate mișca. Cum lesne se vede, revoluția română a dezlănțuit în mine energii de nebănuit, iar cărăușitul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
trecut pe lîngă port, cu flota lui fantomă de iahturi practic scoase din uz. Am cotit la Întîmplare pe una dintre străzile rezidențiale din sectorul estic al complexului. Peste tot, vile izolate În grădinile lor tăcute, Împrejmuite de palmieri pitici, leandri și covoare de belșițe ca un vast incendiu Încremenit. Stropitorile pendulau peste peluze, invocînd curcubeele din văzduhul orbitor, zeități locale dansînd În soare. Din cînd În cînd, briza mării Înălța o pulbere ușoară pe deasupra piscinelor, ale căror suprafețe netede-oglindă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Nu aveau de unde să știe că, după asta, își lăsase barbă și pletele îi cădeau pe obraz, ca unui rocker la pensie. Oricum, fiu-său povestea despre el ca despre un bărbat dispărut. Trăia fără griji între zidurile grădinii cu leandri și, din când în când, îi făcea plăcere să i se spună că e odrasla celei de-a doua Shirin a Iranului. Doar bunicu-său nu îndrăgea asta și de multe ori profețea despre fiică-sa că o s-o sfârșească atârnată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu Dumnezeu. Hotărâseră execuția: în Lavasan, la o oră de mers cu mașina. Se duceau adesea din Teheran, când Armin era mic, în această așezare de munte, cu cer curat și plină de stânci printre care se înălțau sicomori și leandri, iar oglinda lacului Latyan arăta ca o monedă de aur, când apunea soarele. Mai erau barajul hidrocentralei și undele râurilor Karaj și Jajrud, care înlesneau locului o îndestulare ca a oricărui ținut cu surse de apă. Stejarii bătrâni și stradelele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
timp, se lăsau pe vine, săltau din buric și făceau cu ochiul crailor. Aceștia aruncau cu piese de cinci lei pe scenă și clipeau la muieri. In jurul lămpilor se strânseseră țânțarii. Răcoarea toamnei acoperea boschetele de iederă roșie și leandrii țepeni de la intrare. - Pă care-o iei, Nicule? întrebă Mînă-mică. - P-a din dreapta, de are aluniță la genunchi. - Mama lor de coarde, mi-a venit zbânțul... 282 Se ridicară clătinîndu-se și se apropiară de scenă. Șantezele începură să joace mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Într-o vilă discretă pe care o prietenă generoasă, contesa Sofia Panin, ne-o pusese la dispoziție. În anumite nopți, când se Întețeau zvonurile despre apropierea unor asasini, bărbații familiei făceau cu rândul de pază. Umbrele zvelte ale frunzelor de leandru se mișcau cu prudență În adierea brizei marine de-a lungul unui zid palid, de parcă ar fi arătat spre ceva, făcând paradă că acționau pe furiș. Aveam o pușcă de vânătoare și un automat belgian și ne străduiam să ignorăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mimozele ca puful de pe obraz și spre un cer impecabil, ca un pâte tendre. Grădini suspendate pe dealuri, o succesiune de terase, cu trepte de piatră de pe care țâșneau cosași plin de ostentație, coborau trepte spre mare, În timp ce măslinii și leandrii lor se Învălmășeau unii peste alții În graba lor de a zări plaja. Acolo, copilul nostru stătea nemișcat În genunchi, ca să fie fotografiat În aburul tremurător al soarelui, pe fondul scânteietor al mării care În instantaneele pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nici un altul. " Aș vrea să mor acolo... Nu doresc nimic altceva, gândi Scarlat stăpînindu-și un hohot mic. O dugheniță în care să vând pizza și clătite, jumătate de metru pătrat care să fie al meu, o rogojină, un ghiveci de leandri. Signora Rosa sau Giuseppinna sau Angelina să-mi zâmbească dimineața, să mă supăr pe micul Corado pentru că-mi necăjește canarul... Da, jumătate de metru pe care nu l-am avut niciodată. Sânt un dezrădăcinat... Unde-i țara dezrădăcinaților? Țara cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dacă a fost cineva. — A fost. Știu eu că a fost. Am mers în continuare pe drumul principal și între noi s-a căscat un mic spațiu nefamiliar. Până la portalul de la intrarea noastră era o scurtă alee mărginită de câțiva leandri răzleți și acolo, înainte de a descuia ușa, sperasem să încerc să-i fur Fionei o primă sărutare. Dar atmosfera nu mai era propice. Ea părea încă încordată, ținându-și poșeta strâns la piept, iar eu eram atât de emoționat, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
rosteau, și aș simți în nări mirosul specific al acelui loc și al acelei zile... Uite, bunăoară, aici, unde sunt cu Laura, la Tivoli. Când am dat cu ochii de fotografie, am simțit căldura acelei dimineți și mirosul florilor de leandru, dar am simțit și un miros puternic, greu, de păcură încinsă, și mi-am adus aminte că la vreo zece metri de locul unde am fost fotografiați se găseau două căldări cu păcură. - E un fel de hypermnezie cu efecte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din fotoliu și întinse mâna. Ce mi se pare paradoxal este faptul că această ezitare, mai precis această confuzie între experiențele onirice și starea de veghe, s-a dezvoltat paralel cu hypermnezia dumitale... Ce-mi spuneai atunci despre mirosul de leandri și de păcură pe care le-ai simțit privind o fotografie de acum aproape patruzeci de ani... - Dar acum nu mai sunt sigur nici de asta, exclamă, de hypermnezie! Nu mai sunt sigur de nimic! După ce rămase singur, se trezi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Arta modernă suportă orice. Povestiți cum s-a întîmplat. Cum a fost posibilă o astfel de greșeală de tipar cînd cenzura era la putere. Lucram de ceva ani la organul devenit mai mult politic decît cultural. La conducere fusese numit Leandru Diță-Lerești. Răspundea prompt la "comenzile sociale" ale pecereului și-i dresa și pe alții să răspundă. Cum a fost posibil? Așa. Excedat de modificări de ultimă oră (doar ne numeam " Ora"), lynotipistul, fire cam nevricoasă, s-a răcorit. A bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bine, vreo două-trei salarii, pentru "remanieri de tipar". Parte din tiraj a fost retrasă de pe piață, topită, refăcută. M-au retrogradat. N-a fost destul. Cărcatul picase-n text în preajma unui citat din Ceaușescu. Trebuia găsit un cap-țap ispășitor. ALAGHERCOMALAGHER! Leandru m-a forțat să-mi semnez demisia. "N-o dai? Îți desfac contractul de muncă. Disciplinar. Cu litera i! Nu te mai angajează nimeni nicăieri". La ancheta securității am rezistat; nu și la presiunile șefului revistei: Leandru Diță-Lerești. În treacăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cap-țap ispășitor. ALAGHERCOMALAGHER! Leandru m-a forțat să-mi semnez demisia. "N-o dai? Îți desfac contractul de muncă. Disciplinar. Cu litera i! Nu te mai angajează nimeni nicăieri". La ancheta securității am rezistat; nu și la presiunile șefului revistei: Leandru Diță-Lerești. În treacăt fie zis, după eveniment '89, cineva a vrut să facă un caz de disidență din greșeala aia. N-am acceptat. Dar antecedente politice aveam. Sau "zgaibe la dosar". Volumul de debut fusese bubuit de "Scînteia". Afirmam acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
zburat din pagină o cronică literară la poetul Gheorghe Istrate. Folosisem mult incriminatul cuvînt oniric. Peste noapte, oniricii erau tratați ca dușmani ai statului, iar Lerești devenise, tot peste noapte, onirocenzor. "N-ai citit tezele? Reacționaro!", a dat tare sonorul Leandru, să-l audă cei care făceau note informative la Securitate. Abia după '89, la coliva unui poet (Ioanid Romanescu), am aflat de la Fluturel: "Practic, nu mai aveai drept de semnătură în revistele ieșene". Practic ăsta mi-a sunat ca dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca și cea a Lisellei. Livingul era împărțit. Pe locul vitraliului Rusalin două dulapuri de scînduri (ale ocupanților). Acoperite, pe partea noastră, cu scoarțe basarabene; mama bucătărea pe holul de la intrare, la o lampă cu gaz. Unde se lăfăie acuma leandrul frunzos. Se stătea la coadă, 3-4 ore zilnic, pentru combustibil. Într-o tabletă (din "Adevărul"), Arghezi își muiase condeiul nu-n oficiala "limonadă roz", ci-n gazul cu pricina. A scos la iveală "tinichelele" păzite zile-n șir. Lucru' dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai căuta cheia". "N-o să-mi spui că habar n-ai cine-i Bebe Sex, cine-i Antofiță, cine-i Turcitu... Horia Zilieru se recomandă el însuși lancu Păun. E cineva să nu știe că magistrul Ț e Țațomir, că Leandru e... Bășinică al nostru, de la "Ora", că Magda U. e Magda U., că Ioana Holda e profesoară universitară în cărți de tarot și-n dicționare de vise?" "Iago!" i-am zis în față. "Ei, puțină confuzie nu strică, a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lucrat la revistă. Că șurubul se strîngea lent, pînă cînd a cedat: i-a plesnit moral filetul. În faza Diță-Lerești, revista își schimbase chipul. Devenise ternă, obedientă, slugarnică. Funcționa pe principiul: despre vii, ca și despre morți, numa' de bine. Leandru o băgase în unghi mort. Și încă nu venise la conducere Genosse, prostul deplin, mai intolerant decît un molah. Eu însămi, cînd am început să scriu recenzii, credeam că trebuie să fiu sobră și erudită, egal antipatică. Primul redactor șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Pasăre, adjunctul, te dojenea că n-ai destul entuziasm pentru tezele de la Ceaușescu cetire ("Cum? Socialismul e o tragedie? Nașterea a fost grea, dar de ce să pui accent numai pe victime, cînd am ajuns la România-armonia?") și cam atît. Dar Leandru pîndea orice ezitare ideologică, orice subtext subversiv, orice strănut contra vîntului. Deforma texte. Și avea cadru politic, juridic, organizatoric. Redactorul șef răspundea de tot: de la angajarea redactorilor (cu urechi lungi de auzit), pînă la orientarea și activitatea lor. Se înspuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cadru politic, juridic, organizatoric. Redactorul șef răspundea de tot: de la angajarea redactorilor (cu urechi lungi de auzit), pînă la orientarea și activitatea lor. Se înspuma să-l înlocuiască, în rol de cenzor, pe Turcitu. Tare mai era atent la fitile Leandru! "Ora", sub Cornel Șoitu, era plină de fitile. După ce l-au "rotat", să scape de el, Fitiliada a încetat. Dacă-l speriau atîta provocatorii/provocările, dacă-i sărea inima la orice notă apolitică, dacă-l munceau grijile așa, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cornel Șoitu, era plină de fitile. După ce l-au "rotat", să scape de el, Fitiliada a încetat. Dacă-l speriau atîta provocatorii/provocările, dacă-i sărea inima la orice notă apolitică, dacă-l munceau grijile așa, de ce nu se întorcea Leandru la catedră? Doar cumula funcții: la universitate și la revistă. De ce? Din calcul social. Arta combinațiilor, Combinatoria o deținea la perfecție. Șeful de turmă majoritară nu semna condica de prezență, iar avantajele materiale nu erau de disprețuit. Merita să cureți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]